2.2.

Comprimarea

2.2.1. Aspecte caracteristice

ConvenŃional se consideră că pe durata procesului de comprimare cantitatea de fluid motor şi

compoziŃia chimică a acestuia nu se modifică.

Fig.2.30 – Schimbul de căldură gaz-perete şi variaŃia exponenŃilor

adiabatic, χ şi politropic m în timpul procesului de comprimare

Având în vedere ipotezele formulate, durata procesului de comprimare este mai redusă decât
durata cursei de comprimare. La începutul cursei de comprimare continuă procesul de umplere până la
închiderea supapei de admisie la motorul în patru timpi, sau închiderea luminilor de evacuare/baleiaj la
motorul în doi timpi. Conform ipotezelor formulate, procesul de comprimare durează până la
declanşarea scânteii electrice de aprindere la MAS/injecŃiei combustibilului la MAC, când încep
fenomene specifice procesului de ardere, fig.2.30.
Pe durata procesului de comprimare între fluidul motor şi pereŃii cu care vine în contact are loc
un intens transfer de căldură. Procesul de comprimare este o evoluŃie politropică cu exponent variabil,
m.

p ⋅ V m = cons tan t (2.45)

Exponentul adiabatic, χ, este variabil pe durata procesului de comprimare datorită variaŃiei

căldurii specifice cu temperatura:

Cp RM
χ= = 1+ (2.46)
Cv Cv

unde Cv este căldura specifică molară la volum constant, Cp este căldura specifică molară la presiune
constantă şi RM este constanta universală a gazelor.
Din ecuaŃia politropei scrisă pe intervalul (i, i+1), se poate determina prin logaritmare, valoarea
medie a exponentului politropic între aceste stări:

1
  p 
log i 
 p i+1 
mi ,(i +1) =
V 
log i+1 
 Vi 
Pentru calculule simplificate procesul de comprimare se consideră evoluŃie politropică cu
exponent constant, mc=constant.

p ⋅ V m c = cons tan t (2.47)

Valorile presiunii pc, şi temperaturii Tc, la sfârşitul cursei de comprimare:

p c =p a ⋅ ε mc
(2.48)
Tc = Ta ⋅ ε mc −1
unde pa şi Ta sunt presiunea şi temperatura fluidului motor în starea a, la începutul cursei de
comprimare, în PME.

2.2.2. InfluenŃe asupra procesului de comprimare

Sunt evidenŃiate influenŃele unor factori asupra procesului de comprimare prin efectul produs
asupra exponentului mediu politropic, mc. Dacă influenŃa unui factor determină mărirea cantităŃii de
căldură primită de către fluidul motor de la pereti, Qp, exponentul mediu politropic mc, creşte (starea x
se deplasează spre s), iar dacă creşte cantitatea de caldură cedată de amestecul iniŃial către pereŃi, Qc,
atunci starea x se apropie de starea a' şi exponentul mediu politropic mc, scade, fig.2.30.

TuraŃia motorului. La creşterea turaŃiei scade durata în timp a procesului de comprimare şi

deci se reduce schimbul de căldură gaz-perete, ceea ce determină creşterea exponentului politropic
mediu, mc, care se apropie de exponentul adiabatic, (fig.2.31, [44]).

Fig.2.31 – VariaŃia exponentului mediu politropic mc cu turaŃia

2
 Mişcările fluidului motor din cilindru. Prin creşterea intensităŃii mişcărilor gazelor din
cilindru, se amplifică transferul convectiv de căldură de tip turbulent. Creşterea pierderilor de căldură
reduce randamentul termic al ciclului, exponentul mediu politropic, mc scade, dar aceste mişcări sunt
importante pentru controlul formării amestecului aer-combustibil şi al arderii.

Regimul termic al motorului. La creşterea regimului termic, creşte cantitatea de căldură

primită de fluidul motor Qp, şi scade cantitatea de caldură cedată Qc, ceea ce determină creşterea
exponentului politropic mediu mc. La motoarele răcite cu aer regimul termic fiind mai ridicat decât
motoarele răcite cu lichid, exponent politropic mediu, mc, are valori mai ridicate.

Sarcina motorului. Se are în vedere modul diferit de reglare a sarcinii la cele două tipuri de
motoare, MAS şi MAC. Pe ansamblu influenŃa sarcinii adupra exponentului mediu politropic este
redusă.

Raportul de comprimare. La valori ridicate ale raportului de comprimare, ε, temperatura

fluiduilui motor la sfârşitul comprimării este mai mare, ceea ce determină creşterea cantităŃii de
căldură cedată, Qc, şi ca urmare reducerea exponentului mediu politropic, mc.

Arhitectura camerei de ardere influenŃează schimbul de caldură prin mărimea suprafeŃei de

contact gaz-perete. La creşterea compactităŃii camerelor de ardere suprafaŃa de schimb de caldură gaz-
perete se reduce şi ca urmare fluidul motor cedează mai puŃină căldură la pereŃi ceea ce determină
creşterea exponentului politropic mediu, mc.

Dimensiunile cilindrului. La creşterea dimensiunilor cilindrului (alejajul D şi cursa S),

suprafaŃa laterală a unităŃii de volum a gazelor este mai mică, ceea ce reduce schimbul de căldură
dintre fluidul motor şi pereŃi, mai ales căldura cedată, Qc, şi determină creşterea exponentului
politropic mediu, mc.

Natura materialului pistonului şi chiulasei. La utilizarea aliajelor de aluminiu în locul

fontei, temperaturile medii ale pereŃilor sunt mai reduse, ceea ce determină atât reducerea cantităŃii de
căldură primită, Qp, cât şi creşterea cantităŃii de căldură cedată, Qc, de fluidul motor, ceea ce determină
reducerea exponentului mediu politropic, mc.

3
 2.3. Arderea

2.3.1. Bazele fizico-chimice ale procesului de ardere

Arderea este procesul cel mai complex care are loc în motorul cu ardere internă. De modul de
desfăşurare a procesului de ardere depind în mare măsură toate performanŃele motorului: puterea,
economicitatea, durabilitatea şi nivelul emisiilor poluante.

2.3.1.1. Elementele din termodinamica şi cinetica arderii

2.3.1.1.1. Aerul necesar arderii

In funcŃie de cantitatea de oxigen disponibilă pentru cantitatea de combustibil din amestec,

procesul de ardere poate fi:
- ardere completă; cantitatea minimă de oxigen necesară unei astfel de reacŃie de ardere se
numeste teoretică, sau stoichiometrică;
- ardere incompletă, când o parte din produsele de ardere au energie chimică.
Un kilogram de combustibil conŃine c kg de carbon, h kg de hidrogen şi o kg de oxigen.

1 kg combustibil = c kg C + h kg H2 + o kg O2

Pentru determinarea cantităŃii teoretice de oxigen de ardere, Ot, se consideră arderea completă
a substanŃelor combustibile, carbon şi hidrogen din 1 kg de combustibil:
c c
c kg C + kmol O2 → kmol CO2 (2.49)
12 12
c h
h kg H 2 + kmol O2 → kmol H2O (2.50)
12 2

rezultă cantitatea teoretică de oxigen de ardere:

c h o kmol O2
Ot = + - [ ] (2.51)
12 4 32 kg cb
şi respectiv cantitatea teoretică de aer de ardere:

1 c h o kmol aer
L t ,aer = .( + - ) [ ] (2.52)
0,21 12 4 32 kg cb

Cantitatea reală de aer de ardere de care dispune 1 kilogram de combustibil este:

L = λ.L t ,aer (2.53)

Cantitatea de încărcătură proaspoătă, N0, este:

1 kmol
N0 = λ L t ,aer + [ ] (2.54)
Mc kg cb

unde Mc este masa molară a combustibilului, [kg/kmol].

4
 2.3.1.1.2. CompoziŃia gazelor de ardere

CompoziŃia gazelor de ardere depinde de valoarea coeficientului excesului de aer, λ:.

a) pentru λ>1, gazele de ardere conŃin: CO2, H2O, N2 şi O2
Cantitatea de gaze de ardere rezultată este:

N f = N CO 2 + N H 2O + N N 2 + N O 2

b) pentru λ=1, gazele de ardere conŃin: CO2, H2O şi N2.

Se obŃine relaŃia:
c h kmol g.a.
Nf= + + 0,79 ⋅Lt ,aer [ ]
12 2 kg cb

c) pentru λ<1, arderea este incompletă. Gazele de ardere conŃin: CO2, CO, H2O şi N2. Se
presupune ca hidrogenul, fiind mai activ chimic arde complet, iar carbonul arde parŃial
incomplete; x kg carbon arde complet rezultând CO2 şi y kg carbon arde incomplet, rezultând
CO conform relaŃiilor:

x x
x kg C + kmol O2 → kmol CO2
12 12
1 y y
y kg C + ⋅ kmol O2 → kmol CO
2 12 12

Pentru determinarea cantităŃilor x şi y se scriu ecuaŃiile de bilanŃ de substanŃă:

- bilanŃul carbonului: x+y=c
x 1 y h o
- bilanŃul oxigenului: + . + - = 0,21 ⋅ λ ⋅L t ,aer
12 2 12 4 32
iar cantitatea de gaze arse este:
c h kmol g.a.
Nf = + + 0,79 ⋅ λ⋅ L t ,aer [ ]
12 2 kg cb

În procesul de ardere are loc variaŃia molară de cantitate de substanŃă: ∆N=Nf-N0, care poate fi:
∆N>0 - dilataŃie molară;
∆N=0 - variaŃie molară nulă;
∆N<0 - contracŃie molară.
Intrucât majoritatea hidrocarburile din componenŃa combustibililor pentru motoare au mai
mult de patru atomi de carbon îm moleculă, înseamnă că arderea decurge cu dilataŃie molară.
VariaŃia molară se poate aprecia prin coeficientul chimic de variaŃie molară definit de relaŃia:

Nf
µch =
N0
În cazul utilizării combustibilului clasic, benzina care este un amestec de hidrocarburi, dilataŃia
molară are ca efect creşterea presiunii maxime a gazelor din cilindru cu 3…12 %. În cazul arderii
hidrogenului se produce contracŃie molară, ceea ce are ca efect reducerea presiunii maxime.
Coeficientul chimic de variaŃie molară, µch, depide de natura combustibilului şi de coeficientul
5
 de exces de aer şi creşte cu reducerea lui λ. Astfel, la dozaj stoichiometric coeficientul chimic de
variaŃie molară este 0,85 pentru hidrogen şi 1,05 pentru benzină.

2.3.1.1.3. Puterea calorifică a combustibilului

Cantitatea totală de căldură degajată în exterior prin arderea completă a unităŃii de cantitate de
combustibil reprezintă căldura de reacŃie.
Pentru efectuarea unor calcule termice interesează valoarea căldurii de reacŃie la o anumită
temperatură (de exemplu 273 K) şi la presiune constantă, mărime denumită putere calorifică a
combustibilului respectiv. Se disting două valori ale puterii calorifice:
- putere calorifică superioară, Hs.
- puterea calorifică inferioară, Hi.
DiferenŃa dintre Hs şi Hi este căldura latentă de vaporizare a apei.
Puterea calorifică a combustibililor se determină experimental, sau prin calcul pe baza
compoziŃiei chimice.

2.3.1.1.4. Viteza de reacŃie

Viteza de reacŃie reprezintă cantitatea de substanŃă ce intră în reacŃie în unitatea de timp. Viteza
de reacŃie poate fi exprimată prin variaŃia concentraŃiei oricărei substanŃe care participă la reacŃie.
Dacă se notază cu CA, concentraŃia unei substanŃe iniŃiale (CA = NA/V, unde NA este numărul de moli
din reactantul A, iar V volumul sistemului), se obŃine:

dCA 1 dN A
wr = - = - .⋅
dt V dt
unde s-a Ńinut seama de reducerea concentraŃiei substanŃei iniŃiale, semnul minus.
Viteza de reacŃie este o funcŃie complexă de concentraŃie, temperatură, presiune şi energie de
activare:

w r = f (C ,T , p , 1
)
E

Viteza de reacŃie fiind proporŃională cu numărul moleculelor activate, între constanta de viteză,
k, a unei reacŃii şi energia de activare, E, există relaŃia lui Arrhenius:
− E

k = k0 ⋅ e RM T
unde k0 este constantă de proporŃionalitate, sau factor pre-exponenŃial; pentru o reacŃie dată,
E=constant, k depinde numai de temperatură.

Fig.2.32 – Niveluri de energie medie ale moleculelor reactanŃilor, produşilor şi ale moleculelor

6
 Activate într-o reacŃie exotermă (de la stânga la dreapta), sau endotermă (de la dreapta la stânga).

În fig.2.32 este schematizată condiŃia activării pentru o reacŃie: sunt reprezentate nivelurile de
enegie medii ale moleculelor reactanŃilor, produselor şi ale moleculelor activate. În reacŃia exotermă,
sensul direct, de la stânga la dreapta energia de activare, E, este mai mică decât energia de activare a
reacŃiei endoterme, E + Q, reacŃia inversă, de la dreapta la stânga.

2.3.1.1.5. Echilibrele chimice

ReacŃiile chimice sunt reversibile, adică reacŃiile pot decurge atât de la stânga la dreapta, în
sens direct, cât şi de la dreapta la stânga, în sens invers. In anumite condiŃii reactanŃii se transformă în
substanŃe finale, iar în condiŃii diferite acestea reacŃionează regenerând substanŃele iniŃiale. Vitezele
reacŃiilor în sens direct şi în sens invers variază în timp, fiindcă cel puŃin concentraŃiile reactanŃilor şi
r s
produselor de reacŃie variază. CondiŃia de echilibru chimic este exprimată de relaŃia: wr = wr

2.3.1.1.6. Disocierea

La temperatură ridicată moleculele multor substanŃe se descompun reversibil, în molecule mai

simple, sau în atomi care se recombină la răcire reconstituind molecula substanŃei iniŃiale. Acestea sunt
reacŃii de disociere care au loc la temperaturi ridicate când nivelul înalt de energie al unor molecule
permite scindarea lor în atomi şi radicali. In general reacŃiile de disociere au loc cu absorŃie de căldură
(reacŃii endoterme). La o anumită temperatură se atinge o stare de echilibru chimic al reacŃiei de
disociere, care poate fi precizată prin constanta de echilibru chimic a reacŃiei respective.
La temperaturile înalte atinse în unele procese de ardere, compuşii prezenŃi sunt mai numeroşi
decât produsele arderii complete. Au fost indentificate următoarele zece substanŃe: CO2, H2O, O2, N2,
CO, H2, OH, H, O şi NO, faŃă de patru substanŃe produse prin arderea completă cu exces de aer: CO2,
H2O, N2 şi O2.
PrezenŃa unui număr mai mare de substanŃe se poate explica doar prin disocierea moleculelor
substanŃelor rezultate prin arderea completă la temperaturile ridicate atinse prin ardere.
Pentru procesele de ardere din motoarele cu ardere internă prezintă interes următoarele şase
reacŃii chimice:

1
CO + O2 ⇔ CO2
2
1
H 2 + O2 ⇔ H 2O
2
1
OH + H 2 ⇔ H 2O
2
1
O ⇔ O2
2
1
H ⇔ H2
2
1 1
NO ⇔ N2 + O2
2 2

Primele trei reacŃii au loc la temperaturi de peste cca. 1 400 oC, iar celelalte trei se produc la

7
 peste aproximativ 2 200 oC. CompoziŃia gazelor de ardere la orice temperatură şi presiune se poate
determina cu ajutorul constantelor de echilibru chimic al celor şase reacŃii chimice.

Fenomenul de discociere are următoarele consecinŃe asupra proceselor din motorul cu ardere
internă:
- creşte presiunea maximă cu 2...4% prin sporirea numărului de molecule;
- scade randamentul indicat cu 1...3% deoarece scade nivelul temperaturii maxime ca urmare
a consumului de caldură (reacŃiile de disociere sunt endoterme);
- modifică compoziŃia gazelor de ardere, influenŃând energia internă a acestora şi cinetia
formării unor produşi poluanŃi (CO şi NOx), [5], [40], [88].

2.3.1.1.7. Mecanisme de reacŃie

EcuaŃia chimică a unei reacŃii de ardere nu poate ilustra mecanismul complex al acestui proces,
întrucât explicarea acestuia pe baza teoriei cinetice presupune ciocnirea simultană, în proporŃie
stoichiometrică a reactanŃilor. Dacă se consideră reacŃia de ardere a octenului de exemplu:

C8H16 + 12⋅ O2 → 8 ⋅ CO2 + 8 ⋅ H2O

se observă că ar fi necesară ciocnirea simultană a 13 molecule, fenomen practic imposibil în natură

(probabilitatea matematică de ciocnire simultană a mai mult de trei molecule este neglijabilă).
EvidenŃierea pe cale experimentală a unor compuşi intermediari arată că reacŃiile Procesul se
desfăşoară din aproape în aproape, prin lanŃuri de reacŃii, sau reacŃii de propagare.
Mecanismul de reacŃie în lanŃ explică şi fenomenele de ardere explozivă, prin reacŃii în lanŃ
ramificate, care presupune apariŃia mai multor centre active în fiecare reacŃie elementară în afară de
produsele finale. Prin mecanismul ramificării lanŃurilor de reacŃie (Semonov, 1927), se produce o
accelerare rapidă a reacŃiei, lanŃurile de reacŃie care se produc în paralel creşte continuu, (mecanismul
reacŃiilor catenare). Prin acest mecanism catenar (reacŃii cu lanŃuri ramificate) al reacŃiei se explică
vitezele foarte mari ale reacŃiilor, posibilitatea producerii reacŃiilor chimice oricât de complexe (reacŃii
de orice ordin) şi existenŃa produselor intermediare. Viteza reacŃiilor catenare poate creşte chiar la
temperatură constantă, datorită ramificării lanŃurilor de reacŃie. Acest mecanism de reacŃie a fost
confirmat de calcule cinetice, pe baza acestora fiind explicat cantitativ şi calitativ fenomenul denumit
limitele de explozie, sau limitele inflamabilitate ale unui amestec omogen aer-combustibil.
Amestecul se aprinde dacă dozajul este cuprins între cele două limite, λs < λ < λi, zona
amestecurilor inflamabile, domeniul de aprindere, fig.2.33.

Fig.2.33 – Reprezentarea schematică a limitelor

de inflamabilitate ale unui amestec omogene aer + combustibil

8
 Limitele de inflamabilitate au fost interpretate cantitativ şi calitativi prin mecanismul
de reacŃie înlănŃuit-ramificat şi sunt influenŃate de o serie de factori de care depinde viteza de reacŃie,
temperatura şi presiunea.