chipuri cu totul ideale, şi îşi făuresc idei himerice despre oameni,
despre sentimente, despre lume; apoi, naive, ele atribuie unui oarecare desăvîrşirile pe care le-au visat şi se încred în el; şi astfel iubesc în bărbatul ce şi-l aleg această făptură imaginară; dar, mai tîrziu, cînd e prea tîrziu ca să se mai smulgă din nenorocire, înşelătoarea aparenţă pe care au înfrumuse țat-o, primul lor idol, în sfîrşit, se schimbă într-un schelet odios.”(Honoré de Balzac)