Nume:Fronoiu Anca-Elena

Grupa: 532B

Convoluţie

Să rezumăm acest mod de înțelegere a modului în care un sistem schimbă un semnal de intrare într-
un semnal de ieșire. Mai întâi, semnalul de intrare poate fi descompus într-un set de impulsuri,
fiecare dintre acestea putând fi privit ca o funcție delta scalată și deplasată. În al doilea rând, ieșirea
rezultată de la fiecare impuls este o versiune scalată și deplasată a răspunsului la impuls. În al treilea
rând, semnalul general de ieșire poate fi găsit adăugând aceste răspunsuri impulsuri la impuls scalate
și deplasate. Cu alte cuvinte, dacă știm răspunsul la impuls al unui sistem, atunci putem calcula ce
ieșire va fi pentru orice semnal de intrare posibil. Aceasta înseamnă că știm totul despre sistem. Nu
se mai poate învăța nimic despre caracteristicile unui sistem liniar. (Totuși, în capitolele ulterioare
vom arăta că aceste informații pot fi reprezentate în diferite forme).

Răspunsul la impuls trece printr-un nume diferit în unele aplicații. Dacă sistemul considerat este un
filtru, răspunsul la impuls este numit kernel de filtrare, kernel de convoluție sau, pur și simplu, kernel
(nucleu). În procesarea imaginilor, răspunsul la impuls se numește point spread function (funcția de
răspândire a punctului). În timp ce acești termeni sunt folosiți în moduri ușor diferite, toate
înseamnă același lucru, semnalul produs de un sistem atunci când intrarea este o funcție delta.

Figura 1

Definirea funcției delta și răspunsului la impuls.

Funcția delta este un impuls normalizat. Toate eșantioanele sale au o valoare zero, cu excepția
eșantionului cu număr zero, care are o valoare unu. Funcția delta este identificată cu litera greacă
δ[n]. Răspunsul la impuls a unui sistem liniar, uzual notat cu h[n] este ieșirea sistemului când intrarea
este o funcție delta.

Convoluția este o operație matematică formală, la fel ca multiplicarea, adunarea și integrarea.

Adunarea are două numere și produce un al treilea număr, în timp ce convoluția are două semnale și
Nume:Fronoiu Anca-Elena
Grupa: 532B

produce un al treilea semnal. Convoluția este folosită în matematica multor domenii, cum ar fi
probabilitatea și statistica. În sistemele liniare, convoluția este utilizată pentru a descrie relația
dintre trei semnale de interes: semnalul de intrare, răspunsul la impuls și semnalul de ieșire.

Figura 2

Semnalul de ieșire dintr-un sistem liniar este egal cu semnalul de intrare în convoluție cu
răspunsul la impuls al sistemului. Convoluția este notată cu o stea în ecuațiile scrise.

Figura 2 prezintă notația atunci când convoluția este utilizată cu sisteme liniare. Un semnal de
intrare x[n], intră într-un sistem liniar cu un răspuns de impuls h[n], rezultând un semnal de ieșire
y[n]. În forma de ecuație: x[n] * h[n] = y[n]. Exprimat în cuvinte, semnalul de intrare în convoluție cu
răspunsul la impuls este egal cu semnalul de ieșire. Așa cum adunarea este reprezentată de +, și
multiplicarea de către ×, convoluția este reprezentată de stea.

Figura 3
Exemple de filtrare trece-jos (low-pass) și trece-sus (high-pass) utilizând convoluția.
În acest exemplu, semnalul de intrare este format din câteva cicluri de undă sinus plus o
rampă lent crescătoare. Aceste două componente sunt separate prin utilizarea răspunsurilor
la impuls corect selectate.
Nume:Fronoiu Anca-Elena
Grupa: 532B

Figura 3 prezintă convoluția utilizată pentru filtrarea trece-jos și trece-sus. Semnalul de intrare
exemplu este suma a două componente: trei cicluri de undă sinusoidală (reprezentând o frecvență
înaltă), plus o rampă lent crescătoare (compusă din frecvențe joase). În (a), răspunsul la impuls
pentru filtrul trece-jos este o arcadă netedă, rezultând numai o formă de undă rampă care se
schimbă lent, fiind trecută la ieșire. În mod similar, filtrul trece-sus (b) permite doar trecerea
sinusoidelor cu schimbare mai rapidă.

Figura 4

Figura 4 ilustrează două exemple suplimentare privind modul în care convoluția este utilizată pentru
a procesa semnale. Atenuatorul inversor (a) schimbă semnalul de sus în jos și își reduce
amplitudinea. Derivata discretă (numită și first difference), prezentată în (b), are ca rezultat un
semnal de ieșire legat de panta semnalului de intrare.

Observați lungimile semnalelor din Fig. 3 și 4. Semnalele de intrare sunt lungi de 81 de probe, în timp
ce fiecare răspuns de impuls este compus din 31 de probe. În majoritatea aplicațiilor DSP, semnalul
de intrare este de sute, mii sau chiar milioane de probe în lungime. Răspunsul la impuls este, de
obicei, mult mai scurt, să spunem, câteva puncte până la câteva sute de puncte. Matematica din
spatele convoluției nu limitează durata acestor semnale. Cu toate acestea, indică lungimea
semnalului de ieșire. Lungimea semnalului de ieșire este egală cu lungimea semnalului de intrare
plus lungimea răspunsului la impuls, minus unu. Pentru semnalele din fig. 6-3 și 6-4, fiecare semnal
de ieșire este: 81 + 31 - 1 = 111 lungimea eșantioanelor. Semnalul de intrare rulează de la eșantionul
0 la 80, răspunsul la impuls de la eșantionul 0 până la 30 și semnalul de ieșire de la eșantionul 0 la
110.

Bibliografie: https://sites.google.com/site/prelucrareasemnalelordigitale/home/6-convolutia/6-2-
convolutie