„O samă de cuvinte” în Letopisețul lui Ion Neculce

Condrea Andreea-Carmen
Boboc Maria-Victoria
Română-Engleză, Anul I
Universitatea „Ovidius” din Constanța

În această lucrare, ne propunem să realizăm o analiză detaliată a cronicii lui Ion

Neculce, să relevăm o serie de date și informații ce vizează istoria literară, să realizăm
și să discutăm portretul literar al personajelor istorice prezentate pe parcursul operei,
făcând apel la bibliografia lucrării și la punctele de vedere personale. De asemenea,
vom încadra opera în specia literară corespunzătoare și vom oferi informații despre
autor.
În fața Letopisețului, Neculce așază o serie de 42 de legende istorice, sub titlul „O
samă de cuvinte” pe care le prezintă ca fiind „audzite din om în om, din oameni vechi
și bătrâni, și în letopisețu nu sunt scrise”, a căror evenimente istorice au cutremurat
„săraca Țara Moldovă”.
Legenda este o specie epică în proză sau în versuri, o povestire fantastică cu
elemente istorice reale transmise pe cale orală. Provine din latinescul „legenda” care
înseamnă „lucruri de citit”.

Date generale despre Ion Neculce și lucrarea sa

Ion Neculce a fost un cronicar, boier, care a ocupat diferite funcții importante în
timpul domniei lui Dimitrie Cantemir. „Letopisețul Tării Moldovei” de la Dabije Vodă
până la a doua domnie a lui Constantin Mavro-cordat, opera prin care s-a remarcat
Neulce, a făcut ca autorul să fie considerat ultimul mare cornicar român al Moldovei,
continuând „istoriile” lui Miron Costin1 și Grigore Ureche2. Lucrarea curpinde
evenimente din 1662 până la 1743, la care a luat parte sau le-a cunoscut în detaliu.
Înaintea lucrării, se găsește o predoslovie unde Neculce face o trecere în revistă a
scrierilor anterioare, precum și la izvoarele avute în vedere de acesta. De exemplu,
despre întemeierea Moldovei nu există „letopisețe scrise de pământeni vechi”.
Neculce îndeamnă spre a citi letopisețul, pentru „a va feri de primejdii” și pentru a fi
mai învățați în a da „răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de voroave la
domni și la noroade de cinste”.
Letopisețul lui Neculce are un caracter memorialistic și acordă o mare antenție
domniei lui Dimitrie Cantemir. Cronicarul intervine personal în redarea subiectului
ceea ce determină transformarea letopisețului într-o operă literară. Majoritatea
legendelor sunt legate de domnia lui Ștefan cel Mare, dar apar și figuri de boieri
luminați, precum legenda lui Nicolae Milescu care este penultima din cele 42. Neculce
nu a fost cronicarul oficial al vreunuia dintre domnii cărora le-a slujit, de aceea
paginile Letopisețului sunt „produs exclusiv al observațiilor sale și al inimii sale” 3.

Subiectul câtorva legende

Legenda III
Povestește un episod din timpul domniei lui Ștefan-vodă cel Bun, când s-a apucat
să construiască mănăstirea Putna. Pentru a alege locul viitoarei mănăstiri, vodă a luat
cu sine „pe trii boierași care au tras, pre vătavul de copii și pre doi copii din casă.”
Ștefan-vodă este cel care a tras primul cu arcul și a hotărât ca în acel loc să fie
„prestolul”. Săgeata trasă de vătaful de copii a marcat poarta mănăstirii, iar unde a
căzut săgeata unui dintre copii a făcut clopotnița. Mănăstirea a fost zidită și era „tot
cu aur poleită, zugrăveală mai mult aur decât zugrăveală și pre dinlăuntru şi pre
denafară”. După moartea sa, Ștefan-vodă lasă la mănăstire arcul și un pahar, despre
care se spune că este de „iaspis”. În timpul domniei lui Constantin Cantemir, a fost o
răscoală, au venit niște mercenari să jefuiască mănăstirea, amenințând că dacă sunt
împiedicați, vor da foc mănăstirii.

1
Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, în Opere, ediție critică cu un studiu
introductiv, note, comentarii, variante, indice, și glosar de P.P.Panaitescu, București, 1958
2
Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediția a-II-a, revăzută și îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar,
de P.P.Panaitescu, București, 1958
3
Gabriel Ștrempel, Introducere la Opere, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, ediție critică și studiu
introductiv, București, 1982, p.10-11
În această răscoală au luat arcul lui Ștefan-vodă, iar paharul a rămas acolo până în
timpul celei de a treia domnii a lui Mihai Racoviță, când, la o petrecere, niște slugi
boierești s-au îmbătat și au spart paharul, stricând astfel „un lucru scumpu domnescu
și de minune ca acela”.

Legenda X
Povestește cu umor cum logofătul Tăutu, este trimis sol la turci unde este primit
de către vizir cu o cafea, dar acesta nu știa ce băutură este aceea, așa că ridică ceașca
ciocnind și spunând „Să trăiască împăratul și vizirul!” și au sorbit felegeanul ca altă
băutură.

Legenda XV
În timpul domniei sale, Alexandru-vodă Lăpușneanul, a construit mănăstirea
Slatina. În acel loc, unde străjuia un paltin,trăia un „săhastru”, căruia i s-a arătat în vis
Maica Precisa și „i-au dzis să margă la Alexandru-vodă, să-i facă mănăstirea”.
Alexandru-vodă s-a încumetat și i-a făcut mănăstirea sihastrului în acel loc unde a fost
paltinul, și, a adus capul Sfântului Grigorie Bogoslov, care „stă și până astădzi la
sfânta mânăstire la Slatina, ferecat cu argint și cu pietri scumpe”.