27.11.

2007
DEFECTIUNI ALE TENULUI IN FUNCTIE DE
VARSTA

- procesul de degenerare este mai accentuat si mai evident la nivelul regiunilor descoperite;
- activitatea fiziologica a pielii este putin in jurul varstei de 25 de ani, intre 25-40 ani functiile se
stabilizeaza pentru ca dupa acesta varsta sa inceapa diminuarea lor iar in jur de 50 ani o data cu
menopauza sa se definitiveze tenul senil.
1. Tenul normal al copilului
- pielea este neteda si fina, elastica, cu pori invizibili, coloratie usor rozata
- aceste calitati se datoreaza unei bune functionari a intregului organism care se reflecta si asupra
organului cutanat;
- aceste calitati pot fi intalnite si la persoanele in jur de 25 de ani, care au un organism perfect
sanatos;
2. Tenul in perioada pubertatii:
- pubertatea incepe la 11-13 ani la fete si 14-16 ani la baieti;
- in aceasta perioada datorita perturbarilor hormonale apar si unele fenomene la nivelul pielii (seboree
si acnee juvenila);
- tulburarile hormonale si cele digestive maresc sensibilitatea organismului la infectii, inclusiv la
stafilococi, determina o hipertrofie a glandelor sebacee si o stimulare a secretiei de sebum la cre se
adauga o influentare a folicului pilosebaci;
- localizare: pe fata, in regiunea presternala si interscapulara.
3. Tenul adultului
- tenul sufera modificari in functie de uni factori interni sau externi: starea sanatatii, secretia
glandelor endocrine, alimentatie, modul de viata, conditii atmosferice, conditii de igiena locala.
- Daca echilibrul hormonal este insotit de o buna functionare a tuturor organelor atunci aspectul
tenului poate fi asemanator cu cel al copilului
- Toate aceste aspecte se modifica spere sfarsitul etapei (25-40 ani), adica elasticitatea, tonusul,
ridurile se inmultesc si trasaturile fetei se schimba.
4. Tenul senil (batran)
- modificarile hormonale care insotesc menopauza influenteaza activitatea tuturor organelor inclusiv
a pielii;
- apar fenomene vasculare si pigmentare pe fata, gat, maini si regiunea presternala (decolteu);
- incepe diminuarea elasticitatii pielii;
- instalarea definitiva a menopauzei concide cu existenta tuturor semnelor de senescenta a pielii: -
epidermul este subtiat, datorita miscarii celulelor sale si a scaderii puterii de regenerare, procesul de
keratinizare scade, pigmentogeneza este modificata, limita dintre derm si epiderm isi pierde
aspectul sinuos, dermul se atrofiaza datorita subtierii fibrelor de colagen si ....elastice, fibrele
musculare se atrofiaza (apare atonia musculara), capilarele pielii devin mai fragile datorita depunerii
de colesterol, se constata o tendinta spre hipermineralizare, creste continutul de calciu, magneziu si
potasiu, foliculi pilari sunt atrofiati, secretia sebacee scazuta, puterea tampon a pielii este scazuta
din cauza secretiei de sebum.
- Aspectul tenului senil:
- pielea poate evolua spre ingrosare sau subtiere, in general se intalneste o piele subtiata la persoanele
care au avut o piele normala sau uscata si o piele ingrosata la cele care eu avut un ten gras;
- riduri adanci, cute, pliuri: - pori mici si invizibili la pielea subtire, pori dilatati la pielea ingrosata
- poate aparea o descuamare pronuntata, pete pigmentare, tulburari de ordin vascular, pilozitate
crescuta;
- pielea are coloratie galbena sau de fildes vechi;
- granulatie: - pielea aspra datorita sebumului si celulelor descuamate;
1
 - elasticitate, aderenta si tonusul sunt diminuate (atonie, piele flasca)
- turgor persistent; dermografism: sensibil la factori mecanici, atmosferici, microbieni.
Procesul de imbatranire este un proces ireversibil care nu poate fi oprit, dar poate fi intarziat prin
mentinerea intregului organism in stare de sanatate, printr-o viata igienica si prin aplicarea rationala a
ingrijirilor cosmetice.

DIFERENTIERI DE TEN DIN PUNCT DE

VEDERE AL TULBURARILOR DE ORDIN
VASCULAR
Imperfectiunile vasculare care modifica aspectul tenului la diferite varste pot fi localizate sau difuze,
temporare sau permanente, solitare sau asociate. Ele apar pe un ten cu colorit normal sau pot contribui
la modificarea coloritului.
O afectiune care modifica aspectul tenului si care se datoreaza unor tulburari vasculare este
rozaceea care evolueaza in 3 stadii: rozaceea este o dermatoza care in primele 2 stadii poate fi tratata de
cosmeticeana dar stadiul 3 este de domeniul dermatologului.
1. eritroza faciala – este o rosata difuza permanenta spre deosebire de eritem care
este o rosata difuza trecatoare. Instalarea eritozei faciale se poate intalni la orice varsta incepand cu
pubertatea. Sub actiunea factorilor interni sau externi se produce o congestionare in pusee la nivelul vaselor
capilare. La inceput aceste pusee sunt trecatoare dar prin repetarea lor la intervale scurte de timp, sub
actiunea factorilor cauzanti, sangele stagneaza in vasele capilare, rosata permanenta se extinde si se
instaleaza eritroza faciala.
Localizare: - frunte, nas, pometi.
Aspectul pielii este rozat si la palpare se simte temperatura ridicata.
2. cuperoza – are 2 forme:
a. cuperoza propriuzisa – atunci cand pe o piele normal colorata se observa desenul vascular sub
forma unor linii rosii, acestea sunt (teleanjectaziile = vase capilare dilatate) in care stagneaza
sangele.
Localizare: pometi, aripile nasului, mai rar pe barbie
b. cuperoza insotita de eritroza – este cea mai frecventa, in acest caz teleanjectaziile apar pe un fond
eritematos.
Cuperoza si eritroza se datoreaza unor dilatari permanente ale vaselor capilare ale fetei provocate de
pusee congestive repetate. Fragilitatea vasculara predispune anumite persoane la cuperoza:
Cauzele instalarii acestor afectiuni: - actiunea prelungita a factorilor atmosferici (vant, soare,
temperaturi scazute, schimbari bruste de temperatura) sau produse cosmetice neadecvate sau tulburari
nervoase, digestive, etc.
3. acneea rozacee – este o dermatoza care produce modificari importante in structura
si biochimia pielii. Ea apare la persoanele cu ten seboreic la premenopauza sau menopauza. Apare o
congestiune a fetei in special in regiunea pometilor, fruntii si nasului. Pe un fond eritematos se instaleaza
elemente de foliculita care apar ca niste induratii rosiatice, localizate la nivelul foliculilor pilosebacei care
in timp se transforma in pustule. (pustula este o ridicatura circumscrisa a epidermului care are un continut
tulbure, poate fi primitiva cum este pustula stafilococica sau secundara unor vezicule sau bule in care caz
continutul acestora clar la inceput devine tulbure prin infectie microbiana).
Evolutia elementelor de foliculita poate fi rapida (2,3 zile) sau lenta cand se formeaza unele mai
profunde.
Cauze: - rezistenta scazuta a organismului la infectii, tulburari endocrine, digestive sau nervoase.
Obs. – acneea rozacee este o boala si va fi tratata de catre dermatolog

2
 DIFERENTIERI DE TEN DIN PUNCT DE
VEDERE PIGMENTAR SAU DE ALTA
NATURA
Culoarea normala a pielii la rasa alba este alb-rozata, coloritul pielii rezulta din amestecul actiunii a
5 pigmenti: 3 extrovasculari: melanina, melanoida di carotenul si 2 vasculari: oxihemoglobina si
hemoglobina. Din repartitia acestor pigmenti in diferite straturi ale pielii rezulta urmatoarele culori:
Galbena- denota prezenta in celulele stratului cornos a keratohialinei
Bruna si rosie- se datoreaza melaninei din stratul germinativ si sangelui din capilele pielii, din amestecul
celor 3 culori rezulta culoarea caracteristica a pielii fiecarei persoane.
Coloritul normal poate suferi modificari in urma unor afectiuni interne, contacte prelungite cu
diferite substante in diverse profesiuni, medicamente administrate o perioada indelungata. Pielea este sediul
unor procese metabolice in urma carora rezulta substante hranitoare si produsi de excretie. Prin transpiratie
sunt eliminate o serie de toxine, care daca sunt produse in cantitate mare se acumuleaza in piele,
modificandu-i coloratia. Ten pamantiu – in afectiunile intestinale; gri-spalacit – in intoxicatii cronice; ten
palid, lipsit de stralucire din cauza surmenajului si a oboselii; ten galbui din cauza hemoragiilor; ten galben
maroniu din cauza infectiilor hepatice.
Obs. in toate aceste cazuri cosmeticiana are obligatia de a indruma persoana spre medicul specialist.
Imperfectiuni:
1. nevi pigmentari plani – sunt modificari circumscrise ale coloratiei pielii care nu fac relief;
2. efelide (pistrui)- sunt pete pigmentare galbene sau brune cu sediul pe partile descoperite ale corpului:
fata, gat, partea superioara a toracelui, antebrat;
3. lentigo – se prezinta sub forma unor pete brune, negre sau albastre localizate pe fata si gat si care
trebuie esvitate in timpul tratamentului cosmetic (semne cu peri);
4. nevi celulari (alunite) – sunt ridicaturi in relief ale pielii de marimi si forme variabile, de culoare roz,
galbena sau neagra si uneori acoperit cu par. Cosmeticeana trebuie sa evite iritarea sau sangerarea lor
sau a regiunilor invecinate;
5. nevi vasculari sau angioame – sunt tumori benigne rezultate din hiperplazia sistemului vascular.
Angiomul se caracterizeaza printr-o ingramadire de vase si pot fi:
a) plane sub forma unor pete vasculare de dimensiuni variabile, punctiforme sau difuze de culoare roz,
rosiatica sau violacee;
b) tuberculoase sau tumorale - sunt tumori vasculare circumscrise sau difuze, apar la noii nascuti, cresc
cu varsta si au culoare rosie sau violacee;
c) angioame cavernoase - sunt tumori voluminoase care deformeaza regiunea pe care apar (buze,
urechi, pleoape) si sangereaza usor la traumatisme.
6. cloasma – este constituita din pete pigmentare sub forma unor plagi, deseori confluente cu un contur
neregulat, apar pe frunte, obraji, tample, in jurul gurii si a nasului, mai ales la femeile insarcinate
(masca graviditatii);
7. melanoza Riehz – apare la femei intre 30,35 ani, debuteaza printr-o usoara mancarime si un eritem dupa
care se instaleaza o pigmentare roz-violacee care cu timpul devine brun-inchisa. Apare pe frunte,
tample, partile laterale ale gatului.

3
IMPERFECTIUNI CARE SE DATOREAZA LIPSEI
PIGMENTILOR

1. vitiligo – se prezinta sub forma unor pete albe neregulate inconjurate de o zona de hiperpigmentare. Se
pot dezvolta in orice regiune a corpului, mai ales pe partile descoperite;
2. milium – este o tumoare benigna epiteliala, un chist epidermic de marimea unei gamalii de ac.
Caracteristici: - este alb, dur, localizat la nivelul pleoapelor, tamplelor si fruntii. Ia nastere prin
astuparea mecanica a foliculului pilosebaceu sau mai rar a canalului sudoripar. Continutul unui milium
sunt celule cornoase si resturi de grasime. Distrugerea se poate face electric sau mecanic, dupa ce a fost
intepat cu un ac steril;
3. chistul sebaceu – este o formatiune rotunda sau ovala de consistenta moale, acoperita de piele cu
culoare si aspect normal. Poate avea marimea unui bob de grau sau mai mare, cu continut pastos,
constituit din celule keratinizate + grasime si colesterol;
4. hipertrihoza;
5. xanteplasma – este localizata in regiunea pleoapelor sub forma unor pete galbene cu suprafata neteda
sau usor reliefata;
6. keratomul senil – este o dermatoza precanceroasa sub forma unor pete galbene, bine pigmentate, cu
contur neregulat, apar dupa 60 de ani pe fata si pe dosul mainilor, iar transformarea lor in cancer este
foarte frecventa;
7. verucile – sunt excrescente papilare si hiperkeratozice de dimensiuni variavile datorate unor virusuri
- veruci vulgare – sau (negi) care se prezinta ca niste tumorete destul de ridicate, rotunde de marimea unei
gamali de ac, pana la aceea a unui bob de mazare, de culoare galbena cenusie, cu suprafata neregulata,
aspra. Pielea din jurul lor nu prezinta nici o reactie inflamatorie. Se localizeaza mai des pe fata dorsala a
mainilor si degetelor, dar si in alte portiuni ale corpului. Sunt dureroase numai in anumite regiuni in care
sunt supuse presiunilor (in talpa, intre degete sau in jurul unghhilor) de obicei exista mai multe veruci la
acelasi bolnav, deoarece leziunile se autoinoculeaza. Pot fi izolate sau pot conflua. Uneori verucile sunt
putin ridicate si se numesc veruci plane juvenile pentru ca se intalnesc mai mult la tineri. Sunt contagioase
si autoinoculabile, tratamentul – electrocoagularea leziunilor dar se mai poate face cauterizarea cu ajutorul
substantelor chimice: acid azotic sau clorura de zinc.