Caiet de sarcini rezistență

1.1. Considerații generale

1.1.1. Prezentul caiet de sarcini cuprinde principalele condiții tehnice ce trebuie avute în
vedere la executarea lucrărilor de construcții.
1.1.2. Constructorul are obligația de a cunoaște, aplica și respecta prevederile din
prescripțiile tehnice în vigoare la data aplicării proiectului, prescripții referitoare la
modul de preparare și punere în lucru a betonului, a lucrărilor de zidărie, precum și
metodologia de recepționare a lucrărilor sau respectarea normelor de tehnică a
securității muncii.
1.1.3. Înainte de începerea lucrărilor, executantul este obligat să examineze amănunțit
proiectul și să aducă la cunoștintă “Investitorului”, eventualele lipsuri, nepotriviri între
diferite planuri sau dificultăți de adaptare la teren a proiectului.
1.1.4. Acte normative obligatorii
În Anexa 1 sunt prezentate principalele reglementări tehnice de proiectare și execuție
cuprinzând standarde, normative, instrucțiuni și coduri, cu indicația unde sunt
publicate acestea.
1.1.5. Calitatea materialelor
Materialele trebuie să fie de calitatea prescrisă de documentația de execuție și în
conformitate cu prevederile actelor normative, urmând să fie supuse la diverse probe
atunci când “Investitorul” sau “Consultantul” le solicită.
În cazul în care loturile de materiale nu îndeplinesc condițiile de calitate garantate de
certificatele de calitate sau actele normative se va interzice sau sista imediat utilizarea
lor și se vor sesiza de urgență producătorul, beneficiarul și organele Inspecției
Județene în Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea Teritoriului în
termen de maximum 48 de ore.
1.1.6. Rețeaua utilităților publice
“Antreprenorul” are obligația de a obține toate informațiile de la serviciul utilităților
publice, precizând poziția rețelelor și le va face imediat cunoscute “Investitorului” și
“Consultantului”.
Orice deviere sau modificare permanentă sau temporară a rețelelor publice va fi
permisă numai după obținerea aprobării de la fiecare deținător a utilităților respective.
1.1.7. Inspecția “Consultantului” și “Investitorului”
“Antreprenorul” este obligat să asigure accesul și toate facilitățile pentru a abilita pe
“Consultant” și pe “Investitor” pentru ca ei să-și îndeplinească în mod corespunzător
inspecția pe șantier, ori de câte ori doresc în timpul derulării contractului.

1
 LUCRĂRI DE PREGĂTIRE A EXECUȚIEI

2.1. Considerații generale

2.1.1. După primirea documentației tehnico-economice de la “Beneficiar”, “Constructorul”
va trece la analiza și definitivarea concepției organizatorice a lucrărilor de construcții
montaj sub următoarele aspecte:
 delimitarea și împrejmuirea zonei respective;
 delimitarea și materializarea pe teren a zonelor specifice de lucru, a fluxurilor de
circulație pentru salariați și persoane străine, a materialelor de construcții, a zonelor de
lucru pentru utilaje și a zonelor de depozitare, precum și a zonelor de repaos pentru
personalul din execuție;
 stabilirea necesarului global de materiale, precum și a fluxului calendaristic de
aprovizionare pe fiecare categorie în parte de material, în strânsă corelație cu graficul de
execuție a lucrării;
 stabilirea necesarului global de forță de muncă, precum și a ritmului de acces a
personalului la lucrare pentru evitarea aglomerării inutile sau a pierderilor tehnologice de
timp;
 în strânsă corelație cu ordinea de execuție a lucrărilor se stabilește necesarul de utilaje de
construcție.
2.1.2. Funcție de categoria de lucrări ce urmează a se executa se stabilesc formațiile de lucru
pe meserii, precum și modul în care urmează să se desfășoare execuția.
2.1.3. Echipele de meseriași având o calificare corespunzătoare trebuie dotate cu toate
sculele, materialele și echipamentul necesar.
2.1.4. Șeful de șantier trebuie să aibă posibilitatea supravegherii în permanență a lucrărilor
pentru asigurarea unei calități corespunzătoare a acestora, respectarea dozajelor și a
consumurilor specifice de materiale, precum și efectuarea tuturor operațiilor prevăzute
a se executa.

LUCRĂRI DE TRASARE
3.1. Trasarea pe teren a clădirii se va realiza în conformitate cu prevederile din S.T.A.S.
9824/1-87 și cuprinde următoarele lucrări:
 identificarea, reconstituirea și, după caz, rematerializarea reperelor de trasare (ale rețelei
geodezice, ale bazei de trasare sau ale rețelei de trasare);
 aplicarea pe teren a elementelor geometrice prevazute in planul de trasare care definesc
pozitia punctelor caracteristice ale constructiilor;
 verificarea aplicării pe teren a planului de trasare;
 abaterile admise pentru lungimile de trasare a construcțiilor pe orizontală se determină cu
relațiile:
Td1=0,75 √L (mm) - pentru coordonatele rectangulare de trasare;
Td2=2 √L (mm)- pentru laturile de pe conturul de trasare; unde: L= lungimea, în metri.
 abaterile precizate se majorează în funcţie de panta terenului cu:

Panta terenului p
p30 30p100 100p150 p150
(în grade centezimale)
Sporul de abatere 0 25 50 100

2
 toleranța de trasare pentru unghiuri este de 1o;
 abaterea admisă la trasarea reperului de cota 0,00 este de 1 cm.
3.2. Recepția lucrărilor de trasare se face în două faze și anume:
 recepția documentației de trasare și a bazei de trasare, aplicată pe teren de proiectant;
 recepția trasării construcției efectuată de constructor, care se face în conformitate cu
S.T.A.S. 9824-0-74, pct. 5
3.3. Beneficiarul și constructorul răspund de conservarea punctelor și reperelor primite pe
teren, iar în caz de distrugere și de reconstituirea lor pe toată durata execuției
construcțiilor -această răspundere revine constructorului.
3.4. Trasarea axelor construcției se va efectua în conformitate cu prevederile din
“Îndrumător privind execuția trasării de detaliu în construcții”, indicativ C 83-75:
 executarea trasării de detaliu se efectuează de către echipe de specialiști capabili să
utilizeze corespunzător diferitele instrumente pe care le folosesc și să interpreteze, în
corespondență cu condițiile reale de efectuare a măsurătorilor, rezultatele obținute
 la recepția lucrărilor de trasare a axelor se va verifica:
 modul de alcătuire a reperelor care să asigure stabilitatea acestora;
 amplasarea reperelor astfel încât să se poată asigura materializarea axelor în
vederea executării lucrărilor de terasamente și infrastructură;
 precizarea masuratorilor – toleranta la distanta intre axe este de 5 mm.
3.5. Urmărirea tasărilor prin metode topografice se efectuează pe baza proiectului de
urmărire a comportării construcțiilor, ce se comandă de către beneficiar:
 având în vedere natura terenului de pe amplasament, la cota de fundare, se impune
necesitatea urmăririi comportării în timp a construcțiilor, atât pe timpul execuției, cât și
în exploatare;
 pentru determinarea tasărilor reale ale clădirii se vor încastra la o cotă adecvată mărci de
tasare conform S.T.A.S. 10493-76 și normativ ST 016-1997;
 reperele de referință (reperele fixe) necesare la măsurarea deplasărilor verticale ale
clădirii cu metodele topografice se vor realiza de tip “repere de adâncime”;
 reperele se vor amplasa respectând prevederile din S.T.A.S. 2745-90 și cele din
normativul ST 016-1997;
 citirea “0” se efectuează înainte de executarea structurii la parter, iar în timpul execuției
se vor programa măsurători astfel încât să coincidă, pe cât posibil, cu terminarea unei
etape de lucru;
 citirile se vor înregistra în formularele precizate în normele tehnice în vigoare și se vor
transmite proiectantului după fiecare ciclu de observație;
 proiectantul împreună cu unitatea care a realizat măsurătorile întocmește un raport tehnic
ce se include în cartea tehnică a construcției.

TERASAMENTE

4.1. Săpături
Toate săpăturile vor fi executate cât mai aproape de dimensiunile și forma exactă
precizată în planșele de specialitate, astfel încât acestea să necesite un volum minim de
umplutură. Săpăturile vor fi executate respectându-se prevederile din “Normativul privind
executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundațiilor de construcții civile și
industriale”, indicativ C 169-88, cap. 1, 2 și 3.

3
4.2. Umpluturi
Umpluturile vor fi bine compactate în straturi de 10-15 cm grosime.

4.3. Recepția lucrărilor

Recepția lucrărilor de terasamente se va executa în conformitate cu prevederile
normativelor C 169-88 și C 56-85.
La terminarea lucrărilor de săpături pentru fundații se vor verifica poziția, dimensiunile
și cotele de nivel realizate față de prevederile proiectului și se va încheia un proces verbal
de lucrări ascunse.

LUCRĂRI DE ZIDĂRIE

5.1. Generalități
Calitatea materialelor și nivelul de execuție vor fi în conformitate cu următoarele coduri:
SR EN 1996-1-1+A1:2013/NA:2013 , C14-82 și C 17-82.
Actele care certifică calitatea materialelor care urmează să intre în alcătuirea betonului
trebuie să fie la dispoziția “Consultantului”.

5.2. Lucrări pregătitoare la zidării

5.3.1. Pregătirea construcției
Pentru a se putea începe lucrările de zidărie, stadiul fizic al lucrărilor de construcții
trebuie să asigure:
 structura de rezistență, în cazul zidăriilor neportante sau fundațiile, în cazul zidăriilor
portante să fie terminate și cu eventualele piese de prindere gata fixate;
 izolația hidrofugă a zidurilor, acolo unde este prevăzută în proiect, să fie terminată, ca și
racordarea la pereții subsolurilor;
 să fie executat acoperișul (respectiv planșeul de acoperire) în zonele clădirii în care se
execută pereții de compartimentare;
 să fie realizată pardoseala brută pentru pereții de compartimentare.
5.3.2. Pregătirea frontului de lucru
Înainte de începerea pregătirii execuției propriu-zise este necesar:
 să fie degajat frontul de lucru de moloz, resturi de materiale, pământ din săpături, etc.;
 să fie nivelat și compactat terenul pe perimetrul exterior al construcției pentru a permite
realizarea schelelor de lucru și a platformelor de depozitare a materialelor în zona de
lucru;
 să fie aprovizionat frontul de lucru cu materiale de bază și auxiliare, inclusiv buiandrugi
prefabricați, ghermele, oțel –beton pentru armături locale, etc.;
 să fie instalate schelele de lucru fixe sau mobile, ridicătoare sau rulante, lângă frontul de
lucru.

5.3.3. Lucrări pregătitoare specifice, de detaliu

 verificarea axelor zidăriei, poziționarea intersecțiilor de pereți, la zidăria de rezistență;
 verificarea axelor elementelor de structură între care se execută zidăria, rectificarea
eventualelor neregularități ale acestora și trasarea axelor pereților la zidăria de
umplutură;
 poziționarea exactă a golurilor de uși și ferestre, verificarea filării acestora din urmă pe
verticală în fațade;
 verificarea și îndreptarea mustăților din oțel – beton pentru stâlpișori (la zidării mixte),
pentru centuri, etc., eventual împușcarea de dibluri pentru ancorarea acestora;

4
 verificarea prin sondaj a calității materialelor de bază și îndepărtarea din zona de lucru a
celor necorespunzătoare sau neutilizate.

5.3. Materiale pentru zidării

5.3.1. Piatra pentru zidărie s-a ales în funcție de:
 destinația construcției și gradului ei de durabilitate;
 condițiile climatice;
 poziția și rolul elementului de zidărie în construcție.
Ea trebuie să îndeplinească o serie de condiții tehnice:
 forma blocurilor să permită așezarea lor în operă, astfel ca să lucreze în condiții cât mai
avantajoase;
 dimensiunile blocurilor fabricate să fie modulate pe baza sistemului modular decimetric
(10 cm) sau octometric (12,5 cm); aceasta rezultă din condițiile de dimensionare termică,
din necesitatea de manipulare ușoară a blocului și din considerente tehnologice;
 rezistența la acțiuni repetate de îngheț – dezgheț să fie cât mai mare;
 să fie rezistente la foc și la acțiunea agenților chimici agresivi;
 să prezinte rezistențe corespunzătoare la compresiune.
La punerea în lucru, carămizile trebuie în prealabil îmbibate în apă când se folosește
mortar de ciment, dar este suficient să fie doar bine stropite când se folosește mortar de
var.
5.3.2. Mortare pentru zidărie
Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, nisip și apă, în care se pot introduce
adaosuri active, substanțe cu caracter de plastifiant, substanțe care accelerează sau întârzie
priza, coloranți, etc.
Amestecarea lianților se face în diferite proporții după cum se urmărește mărirea
rezistenței sau mărirea lucrabilității mortarului.
Însușirea tehnologiei de execuție a lucrărilor de zidărie impune cunoașterea principalelor
caracteristici ale materiilor prime și materialelor folosite: nisipul, lianșii și aditivul.
Nisipul (SR EN 12620+A1:2008 ) .
Nisipul utilizat la mortare este cel care se găsește în albia râurilor sau în cariere uscate.
Se mai poate obține și prin măcinarea pietrei.
Granulele de nisip au mărimea cuprinsă între 0 și 7 mm. Pentru a fi bun la lucrările de
construcții, el trebuie să îndeplinească o serie de condiții:
 să fie aspru la pipăit, adică să scârție când este frecat între degete;
 să fie curat, adică fără pământ sau alte corpuri străine, astfel încât să nu mai lase urma de
murdărie când este frecat între palme;
 în stare uscată, el trebuie să curgă ușor între degete.
 Nisipul cel mai bun este cel silicios (cuartos), de culoare gri – albicios.

LUCRĂRI DE BETON ȘI BETON ARMAT

6.1. Generalități
Calitatea materialelor și nivelul de execuție vor fi în conformitate cu următoarele coduri:
SR EN 1992-1-1:2004/NB 2008 , NE 012-1/2007 și C 56-85.
Actele care certifică calitatea materialelor care urmează să intre în alcătuirea betonului
trebuie să fie la dispoziția “Consultantului”.
6.2. Stabilirea rețetelor

5
 Clasa betonului, definită de NE 012-1/2007, se stabilește prin proiect pentru fiecare
element de construcție.
Betoanele utilizate vor fi preparate conform rețetei clasei respective (vezi NE 012-
1/2007, anexa I.1).
6.3. Materiale pentru betoane
6.3.1. Cimenturi
Stabilirea tipurilor de ciment utilizate la prepararea betoanelor se face ținând seama de
următoarele criterii:
 rezistența caracteristică necesară betonului;
 viteza de dezvoltare a rezistenței;
 condițiile de execuție și tehnologia adoptată;
 condițiile de serviciu și expunerea structurii (de ex. mediu agresiv, îngheț-dezgheț cu sau
fără agenți chimici, etc.).
Tipurile de ciment utilizate la prepararea betoanelor sunt specificate în proiect și
prevăzute in “codul” NE 012-1/2007, anexa I.2.
6.3.2. Agregate
Condițiile de folosire a agregatelor pentru prepararea betoanelor sunt prevăzute de SR
EN 12620+A1:2008 și NE 012-1/2007.
6.3.3. Prepararea betonului
Betonul se caracterizează prin:
 clasa de rezistență a betonului ;
 tipul de ciment ;
 tipul de aditiv ;
 raportul A/C ;
 dozajul minim de ciment ;
 consistența betonului (lucrabilitatea) ;
 cantitatea de apă amestecătoare ;
 granula maximă a agregatelor (mărimea agregatului ;
 granulozitatea agregatului total ;
 rezistența la penetrarea apei (gradul de impermeabilitate ;
 rezistența la îngheț (gradul de gelivitate) ;

Caracteristicile betonului sunt specificate prin proiect.

Controlul calitatii betonului preparat se face prin prelevarea de probe in conditiile NE
012-1/2007.

6.4. Otelul pentru armaturi

Otelurile pentru beton armat trebuie sa se conformeze “Specificatiei tehnice privind

cerinte si criterii de performanta pentru otelurile utilizate in structuri de beton”.
Tipurile utilizate curent in elementele de beton armat (caracteristicile mecanice de livrare)
sunt indicate in standardele de produs SR 438-1:2012 pentru oteluri cu profil neted OB 37 si
profilate PC 52, BST500S, respectiv SR 438-2:2012 pentru sarme trase si plase sudate pentru
beton armat. Domeniile de utilizare ale acestor tipuri de armaturi sunt precizate in SR EN
1992-1-1:2004/NB:2008 sau in alte reglementari specifice.
Folosirea altor tipuri de otel-beton, inclusiv provenite din import, trebuie sa fie agrementate
tehnic cu precizarea domeniului de utilizare; si nu este posibila decat cu aprobarea
proiectantului.

6
6.5. Cofrajele si sustinerile lor.
Cofrajele si sustinerile lor trebuie sa asigure forma, dimensiunile si gradul de finisare al
constructiei precizat in proiect pentru elementele ce urmeaza a fi executate.
Calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca cofrajele sunt precizate in NE 012-1/2007, act
normativ a carui respectare este obligatorie.

6.6. Turnarea betonului

Aceasta operatiune cuprinde urmatoarele faze:
 montarea armaturilor;
 turnarea betonului;
 compactarea betonului;
 decofrarea betonului;
 verificarea calitatii betonului.
 Toate aceste succesiuni de operatiuni se vor executa respectandu-se precizarile din NE
012-1/2007.

DESCRIEREA LUCRARILOR

7.1. Introducere
Executia constructiei va incepe cu lucrarile de trasare, terasamente, cofraje si turnare
beton la infrastructura si vor continua cu lucrarile de cofrare, armare si betonarea stalpilor,
grinzilor, centurilor si planseelor pentru fiecare nivel in parte.
Dupa fiecare faza de executie, conform NE 012-1/2007, cap. 17 si anexa VI.2 si Legii
10-95 se va verifica calitatea lucrarilor de constructie de catre unitatile beneficiare de
investitii, de proiectare si de constructii-montaj in conformitate cu atributiile ce decurg din
normativele mentionate.

7.2. Lucrari de armare

7.2.1. Livrarea şi marcarea
Livrarea otelului beton se va face in conformitate cu reglementarile in vigoare,
insotita de un document de calitate (certificat de calitate/ inspectie, declaratie de
conformitate) si dupa certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie dupa
certificatul de conformitate.
Documentele ce insotesc livrarea otelului beton de la producator trebuie sa contina
urmatoarele informatii:
 denumirea si tipul de otel, standardul utilizat;
 toate informatiile pentru identificarea loturilor;
 greutatea neta;
 valorile determinate privind criteriile de performanta.
Fiecare colac sau legatura de bare sau plase sudate va purta o eticheta, bine legata care
va contine:
 marca produsului;
 tipul armaturii; numarul lotului si al colacului sau legaturii;
 greutatea neta;
 semnul C.T.C.

7
 Otelul livrat de furnizorii intermediari va fi insotit de un certificat privind calitatea
produselor care va contine toate datele din documentele de calitate eliberate de producatorul
otelului-beton.
Transportul si depozitarea
Se vor face in conditiile prevazute de NE 012-1/2007.
7.2.2. Fasonarea, montarea si legarea armaturilor
a) Reguli generale
Fasonarea barelor, confectionarea si montarea carcaselor de armaturi se va face in
stricta conformitate cu prevederile proiectului, respectandu-se SR EN 1992-1-
1:2004/NB:2008 si NE 012-1/2007.
Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor, executantul va analiza prevederile
proiectului, tinand seama de posibilitatile practice de montare si fixare a barelor, precum si de
aspectele tehnologice de betonare si compactare.
Daca se considera necesar se va solicita reexaminarea de catre proiectant a
dispozitiilor de armare prevazute in proiect.
Armatura trebuie taiata, indoita, manipulata astfel incat sa se evite:
 deteriorarea mecanica (de ex. crestaturi, loviri);
 ruperi ale sudurilor in carcase si plase sudate;
 contactul cu substante care pot afecta proprietatile de aderenta sau pot produce procese
de coroziune.
Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte; in acest scop se vor
indeparta:
 eventualele impuritati de pe suprafata barelor;
 indepartarea ruginii, in special in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin sudura.
Dupa indepartarea ruginii reducerea sectiunilor barelor nu trebuie sa depaseasca
abaterile prevazute in standardele de produs.
Otelul beton livrat in colaci sau barele indoite trebuie sa fie indreptate inainte de a se
proceda la taiere si fasonare fara a se deteriora profilul (la intinderea cu troliul alungirea
maxima nu va depasi 1 mm/m).
Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate, in asa fel incat sa se
evite confundarea lor si sa se asigure pastrarea formei si curateniei lor pana in momentul
montarii.
Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub –10oC. Barele cu profil periodic
cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.

b) Fasonarea armaturilor
Armaturile vor fi sau nu prevazute la capete cu carlige conform prevederilor din
proiect si prevederilor SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 .
Formele de carlige sunt:
 cu indoire la 1800 pentru barele din OB 37;
 cu indoire la 900 pentru barele din PC 52 si BST500S .
Pentru etrieri si agrafe ancorarea se realizeaza prin carlige indoite la 135 0 sau 1800 in
cazul etrierilor din OB 37 si numai la 1350 in cazul celor din PC 52 sau BST500S .

8
 Detalii referitoare la aceste tipuri de carlige sunt prezentate in SR EN 1992-1-
1:2004/NB:2008 .
Indoirea barelor inclinate si lungimea portiunii drepte ale acestor tipuri de bara trebuie
sa se conformeze prevederilor proiectului si a SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 .
Fasonarea ciocurilor si indoirea armaturilor se executa cu miscari lente, fara socuri.
La masinile de indoire cu doua viteze nu se admite curbarea barelor din otel cu profil periodic
la viteza mare a masinii.
c) Montarea armaturii
Montarea armaturii poate sa inceapa numai dupa:receptionarea calitativa a cofrajelor
(verificarea pozitiei cofrajelor, daca acestea se inchid dupa montarea armaturii sau incheierea
P.V. de receptie a cofrajelor);
 acceptarea de catre proiectant a procedurii de betonare in cazul elementelor sau partilor
de structura al caror volum depaseste 100 m 3 si este necesar sa fie prevazute rosturi de
betonare.
La montarea armaturilor se vor adopta masuri pentru asigurarea bunei desfasurari a
turnarii si compactarii prin:
 crearea de intervale de maxim 3,00 m a unor spatii libere intre armaturile de la partea
superioara care sa permita patrunderea libera a betonului sau a furtunurilor prin care sa
patrunda betonul;
 crearea spatiilor necesare patrunderii vibratoarelor (min. 2,5Φvibrator) la interval de
maxim 5 ori grosimea elementului (uzual diametrele vibratoarelor fiind de 38 sau 58
mm).
 In acest scop dupa caz:
 se va monta sau incheia partial armatura superioara, urmand a se completa inainte de
ultima etapa de betonare;
 se va solicita, daca este cazul, reexaminarea dispozitiilor de armare prevazute in proiect.
Armaturile vor fi montate in pozitia prevazuta in proiect luandu-se masuri care
saasigure mentinerea acesteia in timpul turnarii betonului (distantieri, agrafe, capre).
Se vor prevede:
 cel putin patru distantieri la fiecare m2 de placa sau perete;
 cel putin un distantier la fiecare metru liniar de grinda sau stalp, pentru Φ12 mm si cel
putin doi distantieri la fiecare metru pentru Φ10 mm;
 cel putin un distantier intre randurile de armaturi la fiecare doi metri liniari de grinda in
zona de armatura pe doua sau mai multe randuri.
Distantierii pot fi confectionati din mortar de ciment in forma de prisme prevazute a fi
legate de armaturi sau confectionati din masa plastica.
Este interzisa folosirea ca distantieri a cupoanelor din otel beton cu exceptia cazului in
care sunt asezati intre randuri de armaturi.
Pentru mentinerea in pozitie a armaturilor de la partea superioara a placilor se vor
folosi “capre” din otel beton sprijinite pe armatura inferioara sau pe distantieri si dispuse intre
ele la distante de maxim 1,0 m (1 buc/m 2) in camp, respectiv 50 cm (4 buc/m 2) in zonele de
consola.
In cazul placilor cu grosime mai mare de 40 cm si al armaturilor cu diametre mai mari
de 14 mm se admite depasirea distantelor mentionate, dar astfel incat sa se asigure pastrarea
pozitiei armaturii.

9
 Praznurile si piesele metalice inglobate vor fi fixate prin puncte de sudura (in cazul
otelurilor sudabile, fara alterarea caracteristicilor initiale ale otelurilor) sau legaturi cu sarma
de armatura elementului sau vor fi fixate de cofraj, astfel incat sa se asigure mentinerea
pozitiei lor in timpul turnarii betonului.
Se recomanda, ca atunci cand se dispune de mijloace de ridicare si montaj, ca
armatura sa se monteze sub forma de carcase preasamblate.
d) Legarea armaturilor
La incrucisari barele de armare trebuie sa fie legate intre ele prin legaturi de sarma
neagra (S.T.A.S. 889-89) sau prin sudura electrica prin puncte (in cazul otelurilor sudabile,
fara alterarea caracteristicilor initiale ale armaturilor). Cand legarea se face cu sarma se vor
utiliza doua fire de sarma de 1.....1,5 mm diametru.
Retelele de armaturi din placi si din pereti vor avea legate in mod obligatoriu doua
randuri de incrucisari marginale pe tot conturul.
Restul incrucisarilor, din mijlocul retelelor, vor fi legate din doua in doua in ambele
sensuri (in sah).
Retelele din placi curbe subtiri se vor lega in toate punctele de incrucisare.
La grinzi si stalpi vor fi legate toate incrucisarile barelor armaturii in colturile
etrierilor sau cu carligele agrafelor.
Restul incrucisarilor acestor bare cu portiunile drepte ale etrierilor pot fi legate in sah
(cel putin din doua in doua).
Barele inclinate vor fi legate obligatoriu de primii etrieri cu care se incruciseaza.
Etrierii si agrafele montate inclinat fata de armaturile longitudinale, se vor lega de
toate barele cu care se incruciseaza.Fretele vor fi legate de regula de toate barele
longitudinale cu care se incruciseaza. La legarea etrierilor la colturi se va tine seama si de
precizarile suplimentare formulate in reglementarile specifice.
7.2.3. Innadirea armaturilor
Alegerea sistemului de innadire se face conform prevederilor proiectului si
prevederilor SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008. De regula, innadirea armaturilor se
realizeaza prin suprapunere fara sudura sau prin sudura functie de diametrul/ tipul barelor,
felul solicitarii, zonele elementului (de ex. zone plastice potentiale ale elementelor
participante la structuri antiseismice).
Procedeele de innadire pot fi realizate prin:
 suprapunere;
 suduri;
 mansoane metalo-termice;
 mansoane prin presare.

Innadirea armaturilor prin suprapunere trebuie sa se faca in conformitate cu

prevederile SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 .
Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obisnuita (sudura
electrica prin puncte, sudare electrica cap la cap, prin topire intermediara, sudare manuala cu
arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuala cap la cap electrica – sudare in
cochilie, sudare in semimanson de cupru – sudare in mediu de bioxid de carbon) conform
reglementarilor tehnice specifice referitoare la sudarea armaturilor de otel beton (C 28-83 si
C 150-99 ), in care sunt indicate si lungimile minime necesare ale cordonului de sudura si
conditiile de executie.
Nu se admite folosirea sudurii la innadirile armaturilor din oteluri ale caror calitati au
fost imbunatatite pe cale mecanica (sarma trasa). Aceasta interdictie nu se refera si la sudurile
prin puncte da la nodurile plaselor sudate executate industrial.

10
 La stabilirea distantelor dintre barele armaturii longitudinale trebuie sa se tina seama
de spatiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii, etc. functie de sistemul de innadire
utilizat.
Utilizarea sistemelor de innadire prin dispozitive mecanice (mansoane metalo-
termice, prin presare sau alte procedee) este admisa numai pe baza reglementarilor tehnice
specifice sau agrementelor tehnice.
La innadirile prin bucle, raza de curbura interioara a buclelor trebuie sa respecte
prevede-rile SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008.
7.2.4. Stratul de acoperire cu beton
Pentru asigurarea durabilitatii elementelor / structurilor prin protectia armaturii contra
coroziunii si o conlucrare corespunzatoare cu betonul este necesar ca la elementele din beton
armat sa se realizeze un strat minim de acoperire cu beton. Grosimea minima a stratului se
determina functie de tipul elementului, categoria elementului, conditiile de expunere,
diametrul armaturilor, clasa de rezistenta a betonului, gradul de rezistenta la foc, etc.
Grosimea stratului de acoperire cu beton este stabilita prin proiect.
Pentru asigurarea la executie a stratului de acoperire proiectat trebuie realizata o
dispunere corespunzatoare a distantierilor din materiale plastice, mortar. Este interzisa
utilizarea distantierilor din cupoane metalice sau din lemn.
Inlocuirea armaturilor prevazute in proiect
7.2.5.
In cazul in care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevazute in proiect, se
poate proceda la inlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.
Distantele minime, respectiv maxime rezultate intre bare, precum si diametrele
minime adoptate trebuie sa indeplineasca conditiile din SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 sau
alte reglementari specifice.
Inlocuirea se va inscrie in planurile de executie care se depun la Cartea Constructiei.
7.2.6. Tolerante de executie
Abaterile limita la fasonarea si montarea armaturilor sunt prezentate in tabelul de mai
jos:
Abateri in mm

Observatii
Lungimi partiale sau totale fata de Lungimi
proiect de
Distanta Grosimea
Element petrecere
intre axele stratului de Poziţia
la innadiri
barelor acoperire <1,0 m 1,0÷10,0 m >10,0 m innadirii
prin
sudare
Fundatii ±10 +10
Pereti ±5 +3
Stalpi La imbinari
±3 +3
Grinzi şi innadiri
Placi ±5 +2 ±5 ±20 ±30 ±3d 50 sudate
Intre conform
etrieri la C 28-83
±10
pasul
fretei

7.2.7. Controlul calitatii armaturilor

Se va face conform NE 012-1/2007, cap. 17 si anexele VI.1; VI.2.
7.3. Lucrari de infrastructura

11
 Executarea fundatiilor
7.3.1.
Lucrarile de fundatii se vor executa in conformitate cu prevederile normativului NP112-
2014.
Executarea fundatiilor se va face numai dupa ce se vor verifica, in raport cu prevederile
proiectului:
 adancimea si cota de fundare;
 natura terenului de fundare;
 pozitia in plan; dimensiunile sapaturii

La executarea fundatiilor se vor avea in vedere urmatoarele:

 materialele intrebuintate trebuie sa corespunda indicatiilor din proiect si prescriptiilor
tehnice in vigoare;
 fundatia (lucrarile de betoane) se va executa, pe cat posibil, fara intrerupere.
7.3.2. Receptionarea lucrarilor de fundare
Lucrarile de fundare se vor receptiona in conformitate cu prevederile normativului C
56-85.
La receptia lucrarilor de fundare, in afara prevederilor la abaterile admisibile, se va
mai verifica si existenta in conformitate cu proiectul a armaturilor ce pleaca din fundatii.
Toate verificarile si constatarile efectuate cu ocazia receptiei fundatiilor se vor
consemna in procesele verbale de lucrari ascunse. In acelasi sens, se va verifica si se vor face
aprecieri (consemnate intr-un proces verbal) cu privire la calitatea turnarii betonului si a
aspectului betonului dupa decofrare (NE 012-1/2007, anexa VI.2).
Lucrarile auxiliare aferente infrastructurii (hidroizolatii, umpluturi, sistematizare
verticala, etc.) se vor executa cu respectarea prevederilor de ordin general, cuprinse in
legislatia in vigoare si cu respectarea prevederilor specifice cuprinse in documentatia tehnica.

7.4. Executarea structurii

Structura de rezistenta este alcatuita din zidarie si elementele din beton armat monolit
(fundatii si plansee).
In esenta, realizarea unui nivel de structura presupune urmatoarele:
 trasarea axelor stalpilor si verificarea pozitiei mustatilor din nivelul de mai jos executat
(sau din fundatii);
 montarea armaturilor pentru stalpii nivelului respectiv;
 montarea cofrajelor stalpilor, inclusiv ancorarea si verificarea verticalitatii acestora;
 turnarea betoanelor concomitent cu vibrarea in stalpi, pana la o cota inferioara grinzilor,
asigurandu-se in acelasi timp lungimea de ancorare a armaturilor din grinzi executarea
sprijinirilor pentru plansee si grinzi;
 executarea armaturii grinzilor;
 montarea ramelor pentru goluri in planseu pentru instalatii;
 verificarea pozitiei armaturilor; betonarea grinzilor si planseelor; decofrari;
 verificarea aspectului betonului dupa decofrare.

In cele ce urmeaza se fac unele precizari privind executarea lucrarilor de betonare

7.4.1. Pregatirea turnarii betonului
Aceasta operatie comporta efectuarea urmatoarelor verificari si indeplinirea
urmatoarelor conditii:
a) intocmirea procedurii pentru betonarea obiectului in cauza si acceptarea acesteia de
catre beneficiar;

12
 b) sunt realizate masurile pregatitoare, sunt aprovizionate si verificate materialele
componente (agregate, ciment, aditivi, adaosuri, etc.) si sunt in stare de functionare
utilajele si dotarile necesare, in conformitate cu prevederile procedurii de executie in
cazul betonului preparat pe santier;
c) sunt stabilite si instruite formatiile de lucru, in ceea ce priveste tehnologia de executie
si masurile privind securitatea muncii si P.S.I.;
d) au fost receptionate calitativ lucrarile de sapaturi, cofraje si armaturi (dupa caz);
e) in cazul in care, de la montarea pana la receptionarea armaturii, a trecut o perioada
indelungata (peste 6 luni) este necesara o inspectare a starii armaturii de catre o
comisie alcatuita din beneficiar, executant, proiectant si reprezentantul ISCLPUAT
care va decide oportunitatea expertizarii starii armaturii de catre un expert sau un
institut de specialitate si va dispune efectuarea ei; in orice caz, daca se constata
prezenta frecventa a ruginii neaderente, armatura dupa curatire nu trebuie sa prezinte
o reducere a sectiunii sub abaterea minima prevazuta in standardele de produs se va
proceda apoi la o noua receptie calitativa;
f) suprafetele de beton turnat anterior si intarit, care vor veni in contact cu betonul
proaspat, vor fi curatate de laptele de ciment (sau de impuritati);suprafetele nu tre-
buie sa prezinte zone necompactate sau segregate si trebuie sa aiba rugozitatea
necesara unei bune legaturi intre cele doua betoane;
g) sunt asigurate posibilitati de spalare a utilajelor de transport si punere in opera a
betonului;
h) sunt stabilite, dupa caz, si pregatite masurile ce vor fi adoptate pentru continuarea
betonarii in cazul interventiei unor situatii accidentale (statie de betoane si mijloace de
transport de rezerva, sursa suplimentara de energie electrica, materiale pentru
protejarea betoanelor, conditii de creare a unui rost de lucru, etc.);
i) nu se intrevede posibilitatea unor conditii climatice nefavorabile (ger, ploi abundente,
furtuni, etc.);
j) in cazul fundatiilor, sunt prevazute masuri de dirijare a apelor provenite din
precipitatii, astfel incat acestea sa nu se acumuleze in zonele ce urmeaza a se betona;
k) sunt asigurate conditiile necesare recoltarii probelor la locul de punere in opera si
efectuarii determinarilor prevazute pentru betonul proaspat, la descarcarea din
mijlocul de transport;
l) este stabilit locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton care nu indeplinesc
conditiile tehnice stabilite si sunt refuzate.
In baza verificarii conditiilor de la punctele al, se va consemna aprobarea inceperii
betonarii de catre: responsabilul cu executia, reprezentantul beneficiarului si in cazul
fazelor determinate: proiectantul, reprezentantul legal, in conformitate cu prevederile
programului de control al calitatii lucrarilor – stabilite prin contract.
Aprobarea inceperii betonarii trebuie sa fie reconfirmata, pe baza unor noi verificari,
in cazurile in care:
 au intervenit evenimente de natura sa modifice situatia constatata la data aprobarii
(intreruperi, accidente, reluarea activitatii la lucrari sistate si neterminate);
 betonarea nu a inceput in intervalul de 7 zile de la data aprobarii.
Inainte de turnarea betonului, trebuie verificata functionarea corecta a utilajelor pentru
transportul local si compactarea betonului.
Se interzice inceperea betonarii inainte de efectuarea verificarilor si masurilor indicate
la punctele al.
7.4.2. Reguli generale de betonare

13
 Betonarea unei constructii va fi condusa nemijlocit de conducatorul tehnic al
punctului de lucru. Acesta va fi permanent la locul de turnare si va supraveghea
respectarea strica a codului NE 012-1/2007 si a procedurii de executie.
Betonul va fi pus in lucrare la un interval de timp cat mai scurt de la aducerea lui la
locul de turnare. Nu se admite depasirea duratei maxime de transport (conform NE 012-
1/2007, cap. 12, pct. 12.1) si modificarea consistentei betonului.
La turnarea betonului trebuie respectate urmatoarele reguli generale:
a) cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidariile (care vor veni in contact cu betonul
proaspat) vor fi udate cu apa cu 23 ore inainte si imediat inainte de turnarea
betonului, dar apa ramasa in denivelari va fi inlaturata;
b) din mijlocul de transport, descarcarea betonului se va face in: bene, pompe, benzi
transportoare, jgheaburi sau direct in lucrare;
c) daca betonul adus la locul de punere in lucrare nu se incadreaza in limitele de
consistenta admise sau prezinta segregari, va fi refuzat fiind interzisa punerea lui in
lucrare; se admite imbunatatirea consistentei numai prin folosirea unui aditiv
superplastifiant;
d) inaltimea de cadere a betonului nu trebuie sa fie mai mare de:
 3,00 min cazul elementelor cu latime de maximum 1,00 m;
 1,50 min celelalte cazuri, inclusiv elementele de suprafata (placi, fundatii, etc.)
e) betonarea elementelor cofrate pe inaltimi mai mari de 3,00 m se va face prin ferestre
laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcatuit din tronsoane de forma tron-
conica), avand capatul inferior situat la maximum 1,50 m de zona care se betoneaza;
f) betonul trebuie sa fie raspandit uniform in lungul elementului, urmarindu-se realizarea
unor straturi orizontale de maximum 50 cm inaltime si turnarea noului strat inainte de
inceperea prizei betonului turnat anterior;
g) se vor lua masuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armaturilor fata de
pozitia prevazuta, indeosebi pentru armaturile dispuse la partea superioara a placilor
in consola; daca totusi se vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate in timpul
turnarii;
h) se va urmarii cu atentie inglobarea completa in beton a armaturii, respectandu-se
grosimea stratului de acoperire, in conformitate cu prevederile proiectului;
i) nu este permisa ciocanirea sau scurtarea armaturii in timpul betonarii si nici asezarea
pe armaturi a vibratorului;
j) in zonele cu armaturi dese se va urmari cu toata atentia umplerea completa a sectiunii,
prin indesarea laterala a betonului cu sipci sau vergele de otel, concomitent cu
vibrarea lui; in cazul in care aceste masuri nu sunt eficiente, se vor crea posibilitati de
acces lateral al betonului, prin spatii care sa permita patrunderea vibratorului;
k) se va urmari comportarea si mentinerea pozitiei initiale a cofrajelor si sustinerilor
acestora, luandu-se masuri operative de remediere in cazul unor deplasari sau cedari;
l) circulatia muncitorilor si utilajelor de transport in timpul betonarii se va face pe
podine astfel rezemate incat sa nu modifice pozitia armaturii; este interzisa circulatia
direct pe armaturi sau pe zonele cu beton proaspat;
m) betonarea se va face continuu, pana la rosturile de lucru prevazute in proiect sau
procedura de executie;
n) durata maxima admisa a intreruperilor de betonare, pentru care nu este necesara luarea
unor masuri speciale la reluarea turnarii, nu trebuie sa depaseasca timpul de incepere a
prizei betonului; in lipsa unor determinari de laborator, aceasta se va considera de 2
ore de la prepararea betonului (in cazul cimenturilor compozite) si respectiv 1,5 ore,
in cazul cimenturilor fara adaos;

14
 o) in cazul cand s-a produs o intrerupere de betonare mai mare, reluarea turnarii este
permisa numai dupa pregatirea suprafetelor rosturilor conform 6.4.5;
p) instalarea podinelor pentru circulatia lucratorilor si mijloacelor de transport local al
betonului pe planseele betonate, precum si depozitarea pe ele a unor schele, cofraje
sau armaturi este permisa numai dupa 2448 ore, in functie de temperatura mediului
si tipul de ciment utilizat (de exemplu, 24 ore daca temperatura este de peste 20 0 C si
se foloseste ciment de tip I de clasa mai mare de 32,5).
7.4.3. Betonarea diferitelor parti de constructie
Betonarea elementelor de fundatii din beton armat se va face pe un strat de egalizare
conform proiectului.
Betonarea elementelor verticale (stalpi, diagrame, pereti) se va face respectandu-se
urmatoarele prevederi suplimentare:
a) in cazul elementelor cu inaltimea de max. 3,0 m, daca vibrarea betonului nu este
stanjenita de grosimea redusa a elementului sau desimea armaturilor, se admite
cofrarea tuturor fetelor pe intreaga inaltime si betonarea pe la partea superioara a
elementului;
b) in cazul in care se intrevad dificultati la compactarea betonului, precum si in cazul
elementelor cu inaltime mai mare de 3,00 m se va adopta una din solutiile:
 cofrarea unei fete de max. 1,00 m inaltime si completarea cofrajului pe masura
betonarii elementului
 betonarea si compactarea se vor executa prin ferestre laterale;
c) in cazul peretilor de recipiente, cofrajul va fi montat pe una din fete pe intreaga
inaltime, iar pe cealalta pe inaltime de maximum 1,0 m, completanduse pe masura
betonarii;
d) primul strat de beton va avea o consistenta la limita maxima admisa prin procedura de
executie si nu va depasi inaltimea de 30 cm;
e) nu se admit rosturi de lucru inclinate rezultate din curgerea libera a betonului.
Betonarea grinzilor si placilor se va face cu respectarea urmatoarelor precizari
suplimentare:
a) turnarea grinzilor si a placilor va incepe dupa 12 ore de la terminarea turnarii
stalpilor sau peretilor pe care reazema, daca procedura de executie nu contine alte
precizari;
b) grinzile si placile care vin in legatura se vor turna de regula in acelasi timp se admite
crearea unui rost de lucru la 1513 din deschiderea placii si turnarea ulterioara a
acesteia;
c) la turnarea placii se vor folosi repere dispuse la distante de max. 2,0 m pentru a se
asigura respectarea grosimilor prevazute prin proiect.
Betonarea cadrelor se va face dand o deosebita atentie zonelor de la noduri, pentru a
se asigura umplerea completa a acestora.
Betonarea elementelor masive se va face in strat continuu sau in trepte.
Detalierea tehnologiei de betonare, în cazul elementelor masive, se face în mod
obliga-toriu prin caiete de sarcini sau fişe tehnologice.
7.4.4. Compactarea betonului
Betonul va fi astfel compactat incat sa contina o cantitate minima de aer oclus.
Compactarea betonului este obligatorie si se poate face prin diferite procedee, functie
de consistenta betonului, tipul elementului, etc. In general, compactarea mecanica a
betonului se face prin vibrare.
Se admite compactarea manuala (cu maiul, vergele sau sipci, in paralel, dupa caz cu
ciocanirea cofrajelor) in urmatoarele cazuri:

15
  introducerea in beton a vibratorului nu este posibila din cauza dimensiunilor
sectiunii sau desimii armaturii si nu se poate aplica eficient vibrarea externa;
 intreruperea functionarii vibratorului din diferite motive, caz in care betonarea
trebuie sa continue pana la pozitia corespunzatoare a unui rost;
 se prevede prin reglementari speciale (beton fluid, betoane monogranulare).
In timpul compactarii betonului proaspat se va avea grija sa se evite deplasarea si
degradarea armaturilor si/sau cofrajelor.
Betonul trebuie compactat numai atata timp cat este lucrabil.
Compactarea mecanica prin vibrare poate fi realizata prin urmatoarele procedee:
 vibrare interna folosind vibratoare de interior (per-vibratoare);
 vibrare externa cu ajutorul vibratoarelor de cofraj;
 vibrare de suprafata cu ajutorul vibratoarelor placa sau a riglelor vibrante.
Vibrarea interna este principalul procedeu de compactare a betonului.
Alegerea tipului de vibrator (marimea capului vibrator, forta perturbatoare si
frecventa corespunzatoare a acestuia) se va face functie de dimensiunile elementului si de
posibilitatile de introducere a capului vibrator (butelia) printre barele de armatura.
Consistenta betoanelor compactate prin vibrare interna depinde de forma elementului
si desimea armaturilor.
Durata de vibrare optima se situeaza intre minim 5 sec. si 30 sec. in functie de tasarea
betonului si tipul de vibrator utilizat.
Semnele dupa care se recunoaste ca vibrarea s-a terminat, sunt urmatoarele:
 betonul nu se mai taseaza;
 suprafata betonului devine orizontala si usor lucioasa;
 inceteaza aparitia bulelor de aer la suprafata betonului.
Distanta intre doua puncte succesive de introducere a vibratorului de interior este de
maximum 1,0 m, reducandu-se in functie de caracteristicile sectiunii si desimea armaturii.
Grosimea stratului de beton supus vibrarii se recomanda sa nu depaseasca ¾ din
lungimea capului vibrator (buteliei); la compactarea unui nou strat, butelia trebuie sa
patrunda (50...150) mm in stratul compactat anterior.
Vibrarea externa este indicata la executarea elementelor prefabricate sau in cazul
elementelor turnate monolit de grosime reduse si cu armaturi dese sau care nu pot fi com-
pactate prin vibrare interna. In zonele in care este posibil se pot folosi suplimentar si
vibratoare de interior.
In cazul elementelor compactate cu ajutorul vibratoarelor de exterior, se vor lua
masuri constructive speciale prin marirea rigiditatii cofrajelor si prin prevederea in masura
in care este posibil de legaturi elastice intre cofraj si elementele de sustinere si rezemare.
Consistenta betoanelor compactate prin vibrare externa se recomanda sa fie cu tasare
minima 50 mm.
Vibrarea de suprafata se va utiliza la compactarea placilor cu grosimea de maximum
200 mm.
Consistenta betoanelor compactate prin vibrarea de suprafata se recomanda sa fie cu
tasare de minimum 20 mm.
Se recomanda ca durata vibrarii sa fie de 30...60 sec. Timpul optim de vibrare se va
stabili prin determinari de proba efectuate in opera la prima sarja de beton ce se
compacteaza.
Grosimea stratului de beton turnat (inainte de compactare) trebuie sa fie de 1,101,35
ori mai mare decat grosimea finala a stratului compactat, in functie de consistenta
betonului. In cazul determinarilor de proba prevazute la aliniatul anterior se stabileste si
grosimea stratului de beton turnat necesara pentru realizarea grosimii finale a elementului.
Distanta intre doua pozitii succesive de lucru ale placilor vibrante trebuie sa fie
16
 stabilita astfel incat sa fie asigurata suprapunerea de minimum 50 mm in raport cu pozitia
precedenta.
7.4.5. Rosturile de lucru
In masura in care este posibil se vor evita rosturile de lucru, organizandu-se executia
astfel incat betonarea sa se faca fara intrerupere la nivelul respectiv sau intre doua rosturi
de dilatare. Cand rosturile de lucru nu pot fi evitate pozitia lor va fi stabilita prin proiect
sau procedura de executie.
Numarul rosturilor de lucru trebuie sa fie minim pentru ca ele pot avea rezistenta mai
mica la intindere si forfecare in comparatie cu restul structurii in cazul in care rosturile
sunt tratate necorespunzator. De asemenea exista riscul de diminuare a impermeabilitatii in
rost cu consecinte in reducerea gradului de protectie impotriva coroziunii armaturii.
Rosturile de lucru vor fi localizate in zone ale elementelor (structurii) care nu sunt
supuse la eforturi mari in timpul exploatarii.
La stabilirea pozitiei rostului de lucru se vor respecta urmatoarele reguli:
a) La stalpi se vor prevede rosturile numai la baza; in cazul unor tehnologii speciale se
admit rosturi la 30...50 mm sub grinda sau placa.
b) La grinzi, daca din motive justificate nu se poate evita intreruperea, aceasta se va face
in regiunea de moment minim.
c) In cazul in care grinzile se betoneaza separat, rostul de lucru se lasa la 30...50 mm sub
nivelul inferior al placii sau vutei placii.
d) La placi, rostul de lucru va fi situat la 1/5..1/3 din deschiderea placii.
e) La plansee cu nervuri cand betonarea se face in directia nervurilor, rostul se face in
zona cuprinsa intre 1/5 si 1/3 din deschiderea nervurilor.
f) La plansee cu nervuri cand betonarea se face perpendicular pe directia nervurilor
rostul se va face in zona cuprinsa intre 1/5 si 1/3 din deschiderea grinzii principale; se
va cauta pe cat posibil, ca in placa rostul sa fie 1/5...1/3 din deschiderea acesteia.
g) La bolti si arce se admit rosturi perpendiculare pe directoare, impartindu-se bolta sau
arcul in boltari dispusi simetric fata de cheie; nu se admit rosturi avand fata de un plan
orizontal.
h) La bolti cu latime mare, rosturile de lucru se pot face impartindu-se bolta intr-o serie
de bolti mai inguste.
i) La placi curbe subtiri si la peretii rezervoarelor pentru lichide nu se admit rosturi de
lucru; turnarea betonului se va face fara intrerupere.
j) La fundatiile de utilaje supuse la solicitari dinamice pot fi prevazute rosturi in zona de
eforturi minime numai daca se adopta dispozitii de armare corespunzatoare.
k) In cazul peretilor structurali sau peretilor de lungime mare, se vor prevedea rosturi
verticale pentru evitarea fisurarii din contractie sau limitarea frontului de lucru;
asemenea rosturi se vor dispune la maximum 15,0 m intre ele si vor fi realizate cu un
cofraj interior cu sicane (din lemn sau tabla) sau cu tabla expandata.
Rosturile de lucru vor fi realizate tinandu-se seama de urmatoarele cerinte:
a) Suprafata rosturilor de lucru la stalpi si grinzi va fi de regula perpendiculara pe axa
acestora, iar la placi si pereti perpendiculara pe suprafata lor.
b) Tratarea rosturilor de lucru:
 spalare cu jet de apa si aer sub presiune dupa sfarsitul prizei betonului (cca. 5 ore de
la betonare, functie de rezultatele incercarilor de laborator);
 inainte de betonare suprafata rostului de lucru va fi bine curatata indepartandu-se
betonul ce nu a fost bine compactat si / sau se va freca cu peria de sarma pentru a
inlatura pojghita de lapte de ciment si oricare alte impuritati dupa care se va uda;

17
  inaintea betonarii betonul mai vechi trebuie uscat la suprafata si lasat sa absoarba
apa dupa regula “betonul trebuie sa fie saturat, dar suprafata zvantata”.
La structurile din beton, impermeabile, rosturile trebuie de asemenea realizate
impermeabile.
Cerintele enuntate anterior trebuie sa fie indeplinite si in cazul rosturilor
“neintentionate” ce au aparut ca urmare a conditiilor climatice, din cauza unor defectiuni,
nelivrarii la timp a betonului, etc.
7.4.6. Tratarea betonului dupa turnare
In vederea obtinerii proprietatilor potentiale ale betonului, (in special) zona suprafetei
trebuie tratata si protejata o anumita perioada de timp, functie de tipul structurii,
elementului, conditiile de mediu din momentul turnarii si conditiile de expunere in
perioada de serviciu a structurii.
Tratarea si protejarea betonului trebuie sa inceapa cat mai curand posibil dupa
compactare.
Acoperirea cu materiale de protectie se va realiza de indata ce betonul a capatat o
suficienta rezistenta pentru ca materialul sa nu adere la suprafata acoperita.
Tratarea betonului este o masura de protectie impotriva uscarii premature, in
particular, datorita radiatiilor solare si vantului.
Protectia betonului este o masura de prevenire a efectelor:
 antrenarii (scurgerilor) pastei de ciment datorita ploii sau apelor curgatoare;
 diferentelor mari de temperatura in interiorul betonului;
 temperaturii scazute sau inghetului;
 eventualelor socuri sau vibratii care ar conduce la o diminuare a aderentei beton –
armatura (dupa intarirea betonului).
 Principalele metode de tratare/ protectie sunt:
 mentinerea in cofraje;
 acoperirea cu materiale de protectie, mentinute in stare umeda;
 aplicarea de pelicule de protectie.
Durata tratarii depinde de:
a) Sensibilitatea betonului la tratare, functie de compozitie.
Cele mai importante caracteristici ale compozitiei betonului, care influenteaza durata
tratarii betonului sunt: raportul apa/ ciment, tipul si clasa cimentului, tipul si proportia
aditivilor.
Betonul cu un continut redus de apa (raport A/C mic) si care are in compozitie
cimenturi cu intarire rapida (R) atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult mai rapid
decat un beton preparat cu un raport A/C ridicat si cu cimenturi cu intarire normala, durata
tratarii diferind in consecinta.
De asemenea, avand in vedere ca, in functie de clasa de expunere, betoanele preparate
cu cimenturi de tip IIV compozitie, sunt sensibile la carbonatare decat betoanele
preparate cu cimenturi Portland de tip I, in cazul folosirii aceluiasi raport A/C se
recomanda prelungirea duratei de tratare pentru primul caz.
b) Temperatura betonului
In general, cu cat temperatura exterioara este mai scazuta cu atat timpul necesar de
tratare este mai mic. Temperatura betonului dupa turnare depinde de temperatura mediului
ambiant, tipul si clasa cimentului, dimensiunile elementelor structurale si proprietatile de
izolator ale cofrajului.
c) Conditiile atmosferice in timpul si dupa turnare
Durata de tratare depinde de temperatura mediului ambiant, umiditate si viteza
vantului, care pot accelera uscarea prematura a betonului.

18
 d) Conditiile de serviciu, inclusiv de expunere
Cu cat conditiile de expunere sunt mai severe cu atat este necesar ca durata de tratare
sa fie mai prelungita.
Durata de tratare depinde de urmatorii parametrii:
 agresivitatea mediului pe timpul duratei de serviciu;
 conditiile de mediu in timpul tratarii betonului;
 sensibilitatea amestecului (functie de tipul de ciment si raportul apa/ ciment); pentru
a obtine un amestec mai putin sensibil la tratare trebuie in general redus raportul apa/
ciment.
In tabelul de mai jos se prezinta durata orientativa (in zile) a tratarii betonului functie
de dezvoltarea rezistentei betonului, temperatura betonului si conditiile de mediu in timpul
tratarii:

Dezvoltarea rezistentei betonului rapida medie lenta

Temperatura betonului în timpul tratarii (0 C) 5 10 15 5 10 15 5 10 15

Conditii de mediu in timpul tratarii

Elemente expuse indirect razelor solare, umi-ditate sub
80% 2 2 1 3 3 2 4 4 2
Elemente expuse razelor solare sau vantului cu viteza
medie, umiditate peste 50% 4 3 2 6 4 3 8 5 4
Elemente expuse la razele intense ale soarelui sau la o
viteza mare a vantului sau la o umiditate sub 50% 4 3 2 8 6 5 10 8 5

Durata tratarii exprimata in tabel are caracter orientativ, aceasta stabilindu-se pentru
fiecare caz in parte, functie de consideratiile prevazute in prezentul caiet de sarcini si
„codului” NE 012-1/2007.
In tabel sunt prezentate recomandari privind durata tratarii betonului pentru cimenturi
tip I (Portland) si pentru temperaturi de 5 0 C, 100 C si 150 C. Durata de tratare depinde in
mod substantial de temperatura betonului; de exemplu la 300 C durata tratarii poate fi
aproximativ jumatate din durata tratarii betonului la 200 C. Astfel izolarea prin cofraj poate
fi o metoda de reducere a timpului de tratare.
Betonul preparat cu cimenturi continand si alte componente decat clincher (tip II 32.5;
III 32.5; IV 32.5, etc.) sau continand anumite tipuri de adaosuri este mult mai sensibil la
tratament decat betonul preparat cu ciment de tipul I, la acelasi raport apa/ ciment. In
aceste cazuri se recomanda, fata de conditiile date in tabel, ca durata tratarii sa creasca in
medie cu doua zile pentru betonul preparat cu cimenturi de tip II, III sau IV.
In cazul in care betonul este supus intens la uzura sau structura se va afla in conditii
severe de expunere, se recomanda cresterea duratei de tratare cu (35 zile).

Nota:
In lipsa unor date referitoare la compozitia betonului, conditiile de expunere in
timpul duratei de serviciu a constructiei – pentru a asigura conditii favorabile de intarire
si a reduce deformatiile de contractie – se va mentine umiditatea timp de minimum 7 zile
dupa turnare (cu exceptia recipientilor pentru lichide).
In cazul recipientilor pentru lichide mentinerea umiditatii va fi asigurata (14 28)
zile, in functie de anotimp si conditiile de expunere.
Protectia betonului se va realiza cu diferite materiale (prelate, strat de nisip, rogojini,
etc.). Materialul de protectie trebuie mentinut permanent in stare umeda.

19
 Stropirea cu apa va incepe dupa (212) ore de la turnare, in functie de tipul de ciment
utilizat si temperatura mediului, dar imediat dupa ce betonul este suficient de intarit pentru
ca prin aceasta operatie sa nu fie antrenata pasta de ciment.
Stropirea se va repeta la intervale de (26) ore in asa fel incat suprafata sa se mentina
permanent umeda. Se va folosi apa care indeplineste conditiile de calitate similare cu
conditiile da la apa de amestecare.
In cazul in care temperatura mediului este mai mica de +5 0 C, nu se va proceda la
stropire cu apa ci se vor aplica materiale sau pelicule de protectie. In general, in momentul
in care se obtine o rezistenta a betonului de 5 N/mm 2 nu mai este necesara protectia.
Peliculele de protectie se aplica in conformitate cu reglementarile speciale.
Pe timp ploios suprafetele de beton proaspat vor fi acoperite cu prelate sau folii de
polietilena atata timp cat prin caderea precipitatiilor exista pericolul antrenarii pastei de
ciment.
Betonul ce ar urma sa fie in contact cu ape curgatoare va fi protejat de actiunea
acestora, printr-o deviere provizorie de cel putin 7 zile sau prin sisteme etanse de protectie
(palplanse sau batardouri).
In tabelul de mai jos se prezinta aprecieri asupra dezvoltarii rezistentei betonului
functie de raportul apa/ciment si clasa de rezistenta a cimentului:

Viteza de dezvoltare a Raport apa/ciment Clasa de rezistenta a cimentului

rezistentei betonului
Rapida <0,5 42,5 R- 52,5 R
Medie 0,50,6 42,5 R
<0,5 32,5 R- 42,5
toate celelalte cazuri
Lenta

7.4.7. Decofrarea
Elementele de constructii pot fi decofrate atunci cand betonul a atins o anumita
rezistenta. Trebuie avute in vedere conditiile speciale ale decofrarii elementelor din beton
care au fost supuse inghetului in faza intaririi (pentru betonul neprotejat).
Elementele pot fi decofrate in momentul in care betonul are o rezistenta suficienta
pentru a prelua integral sau partial, dupa caz sarcinile care au fost proiectate.
Trebuie acordata o atentie deosebita elementelor de constructie, care dupa decofrare
suporta aproape intreaga sarcina prevazuta in calcul.
Se recomanda urmatoarele valori ale rezistentei la care se poate decofra:
 partile laterale ale cofrajelor se pot indeparta dupa ce betonul a atins o rezistenta de
minimum 2,5 N / mm2 astfel incat fetele si muchiile elementelor sa nu fie deteriorate.
 cofrajele fetelor laterale la placi si grinzi se vor indeparta mentinand sau remontand
popii de siguranta, atunci cand rezistenta betonului a atins fata de clasa, urmatoarele
procente:
 70% pentru elementele cu deschideri de maximum 6,00 m;
 85% pentru elementele cu deschideri mai mari de 6,00 m.
 Popii de siguranta se vor indeparta cand rezistenta betonului a atins fata de
clasă urmatoarele procente:
 95% pentru elemente cu deschideri de maximum 6,00 m;
 112% pentru elemente cu deschideri de 6,00….12,00 m;
 115% pentru elemente cu deschideri mai mari de 12,00 m.
Stabilirea rezistentelor la care au ajuns partile de constructie in vederea decofrarii se
face prin incercarea epruvetelor de control, pe faze, confectionate în acest scop si pastrate

20
 in conditii similare elementelor in cauza conform SR EN 12390-6:2010 . La aprecierea
rezultatelor obtinute pe epruvetele de control trebuie sa se tina seama de faptul ca poate
exista o diferenta intre aceste rezultate si rezistenta reala a betonului din element (evolutia
diferita a caldurii in beton in cele doua situatii, tratarea betonului, etc.).
In cazurile in care exista dubii in legatura cu aceste rezultate, se recomanda încercări
nedistructive. În tabelele de mai jos se prezintă recomandări cu privire la termenele
minime de decofrare şi de îndepărtare a popilor de siguranţă, precum şi termenele
orientative de încercare a probelor de beton în vederea stabilirii rezistenţei betonului,
functie de temperatura mediului şi viteza de dezvoltare a rezistentei betonului.
Viteza de dezvoltare a rezistentei betonului se va considera conform tabelului de la
pct. 7.4.6.
In tabelul de mai jos se prezinta recomandari cu privire la termenele minime de
decofrare ale fetelor laterale functie de temperatura mediului si viteza de dezvoltare a
rezistentei betonului:

Viteza de dezvoltare a rezistentei Termenul de decofrare (8 zile) pentru temperatura mediului

betonului (0 C)
+5 +10 +15
Lenta 2 1½ 1
Medie 2 1 1

In tabelul urmator se prezinta termenele minime recomandate pentru decofrarea fetelor

inferioare ale cofrajelor cu mentinerea popilor de siguranta:

Termenul (in zile) de la decofrare

Conditii tehnologice
Viteza de dezvoltare a rezistentei betonului Lenta Medie
0
Temperatura mediului ( C) +5 +10 +15 +5 +10 +15
Grinzi cu deschiderea de max. 6,00 m 6 5 4 5 5 3
Grinzi cu deschidere >6,00 m 10 8 6 6 5 4

In tabelul urmator se prezinta termenele minime recomandate pentru indepartarea

popilor de siguranta

Conditii tehnologice Termenul (in zile) de la turnare

Viteza de dezvoltare a rezistentei betonului Lenta Medie
Temperatura mediului (0 C) +5 +10 +15 +5 +10 +15
18 14 9 10 8 5
Grinzi cu deschiderea de max. 6,00 m
21 18 12 14 11 7
Grinzi cu deschiderea de 6,00….12,00 m
36 28 18 28 21 14
Grinzi cu deschiderea >12,00 m

Termenele prezentate in tabelele de mai sus sunt orientative, decofrarea urmand a se

face pe baza procedurilor de executie (functie de tipul cimentului utilizat, temperatura
mediului exterior) in momentul in care elementele au atins rezistentele minime indicate in
NE 012-1/2007 in functie de tipul de element si dimensiunile deschiderilor. Daca in timpul
intaririi betonului temperatura se situeaza sub +50 C atunci se recomanda ca durata minima
de decofrare sa se prelungeasca cu aproximativ durata inghetului.

21
 In timpul operatiei de decofrare se vor respecta urmatoarele reguli:
 desfasurarea operatiei va fi supravegheata direct de catre conducatorul punctului de
lucru; in cazul in care se constata defecte de turnare (goluri, zone segregate) care pot
afecta stabilitatea constructiei decofrate, se va sista demontarea elementelor de
sustinere pana la aplicarea masurilor de remediere sau consolidare;
 sustinerile cofrajelor se vor desface incepand din zona centrala a deschiderii
elementelor si continuand simetric catre reazeme;
 slabirea pieselor de descintrare (pene, vinciuri) se face treptat, fara socuri;
 decofrarea se va face astfel incat sa se evite preluarea brusca a incarcaturilor de
catre elementele care se decofreaza, ruperea muchiilor betonului sau degradarea
materialului cofrajului si sustinerilor.
 In cazul constructiilor etajate avand deschideri mai mari de 3,00 m, la
decofrare se vor lasa popi de siguranta care vor fi mentinuti orientativ conform
tabelelor de mai sus, iar pozitia acestora se recomanda a se stabili astfel:
 La grinzi avand pana la 6,00 m deschidere se lasa un pop de siguranta la mijlocul
acestora; la deschideri mai mari numarul lor se va spori astfel incat distanta intre popi
sau de la popi la reazeme sa nu depaseasca 3,00 m;
 La placi se va lasa cel putin un pop de siguranta la mijlocul lor si cel putin un pop la
12,00 m2 de placa;
 Intre diferite etaje popii de siguranta se vor aseza pe cat posibil unul sub altul.
 Nu este permisa indepartarea popilor de siguranta ai unui planseu aflat imediat sub
altul care se cofreaza sau se betoneaza.
In termen de 24 ore de la decofrarea oricarei parti de constructie se va proceda, de
catre conducatorul punctului de lucru, reprezentantul investitorului si de catre proiectant
(daca acesta a solicitat sa fie convocat), la o examinare amanuntita a tuturor elementelor
de rezistenta ale structurii incheinduse un proces verbal in care se vor consemna calitatea
lucrarilor precum si eventuale defecte constatate. Este interzisa efectuarea de remedieri
inainte de aceasta examinare.
7.4.8. Abateri admisibile
Abaterile fata de dimensiunile cerute ale elementelor de cofraje, gata confectionate:
 lungime±4 mm;
 latime ±3 mm.
Abaterile fata de dimensiunile din proiecte ale cofrajelor si ale elementelor de beton si
beton armat dupa decofrare sunt date in „codul” NE 012-1/2007 anexa II.1, tab. III.1.1
pentru cazurile curente.
7.4.9. Defecte admisibile
Sunt admise urmatoarele defecte privind aspectul elementelor din beton si beton armat:
 Defecte de suprafata (pori, segregari, denivelari) avand adancimea de maximum 1
cm si suprafata de maximum 400 cm2, iar totalitatea defectelor de acest tip fiind
limitata la maximum 10% din suprafata fetei elementului pe care sunt situate;
 Defecte in stratul de acoperire al armaturilor (stirbituri locale, segregari) cu
adancimea mai mica decat grosimea stratului de acoperire, lungime maximum 5 cm,
iar totalitatea defectelor de acest tip fiind limitata la maximum 5% din lungimea
muchiei respective.
Defectele care se incadreaza in limitele mentionate anterior pot sa nu fie inscrise in
procesul verbal care se intocmeste, dar vor fi in mod obligatoriu remediate conform
normativului C 149-87 pana la receptionarea lucrarii.
Defectele care depasesc limitele mentionate anterior se inscriu in procesul verbal care
se intocmeste la examinarea elementelor dupa decofrare si vor fi remediate conform
solutiilor stabilite de proiectant si/ sau expert dupa caz.

22
EXECUTAREA LUCRARILOR DE ZIDARIE

8.1 Lucrarile se vor executa in conformitate cu prevederile normativelor C56-85 si  SR EN

1996-1-1+A1:2013/NA:2013.
8.2 Toate materialele care intra in componenta unei structuri din zidarie nu pot fi puse in
opera decat dupa:
 Verificarea certificatelor de calitate care sa ateste ca sunt corespunzatoare normelor
respective;
 Executarea la locul de punere in opera a incercarilor prevazute in prescriptiile
tehnice respective;
 Verificarea fisei de transport a betonului si mortarului din datele careia sa rezulte ca
betonul si mortarul sunt corespunzatoare calitatii prevazute in proiect si in prescriptiile
tehnice;
 Peretii structurali din zidarie se vor executa cu:
 Caramizi pline (SR EN 771-1+A1:2015) avand dimensiunile, marca si calitatea in
mod obligatoriu conform prevederilor proiectului – marca C50, calitatea I;
 Caramizi tip GV (SR EN 771-1+A1:2015) avand dimensiunile, marca si calitatea in
mod obligatoriu conform prevederilor proiectului – marca C50, calitatea I;
 Mortar (SR EN 998-2:2016) si instructiuni tehnice C17-82) avand marca conform
proiectului - M50.
8.3 Caramizile, inainte de punerea lor in lucru, se vor uda bine in apa. Pe timp de arsita
udarea trebuie facuta mai abundent.
8.4 Grosimea rosturilor orizontale este de 12 mm, iar a celor verticale de 10 mm cu
abaterile prevazute in tabelul urmator (SR EN 1996-1-1+A1:2013/NA:2013):

Nr.
Denumire element Abateri limita (mm)
crt.
0 1 2
La dimensiunile peretilor – la grosimea de executie a peretilor din caramida si blocuri ceramice
 De 14 cm +4 -6
1.
 De 24 cm +6 -8
 >24 cm ±10
La goluri – pentru peretii din caramida si din blocuri ceramice
2.  Pentru goluri ¿ 100 cm ±10
 Pentru goluri >100 cm +20 -10
La dimensiunile in plan ale incaperilor
3.  Cu latura incaperii ¿ 300 cm ±15
 Cu latura incaperii >300 cm ±20
4. La dimensiunile partiale in plan (spaletii) ±10
5. La dimensiunile partiale in plan ale intregii incaperi ±50
La dimensiunile rosturilor dintre caramizi si blocuri
6.  Rosturi orizontale +5 -2
 Rosturi verticale +5 -2
La dimensiunile pe verticala – pentru pereti din caramida si blocuri ceramice
7.  Pentru un nivel ±20
 Pentru întreaga cladire ±50
8. La suprafete si muchii

23
  La planeitatea suprafetelor 3 mm/m
2 mm (cel mult 20 mm pe lungimea
 La rectiliniaritatea muchiilor
neintrerupta a muchiei peretelui)
3 mm/m (cel mult 6 mm pe nivel si 30
 La verticalitatea neintrerupta a muchiilor si suprafetelor
mm pe intreaga inaltime)
Abateri fata de orizontala ale suprafetelor superioare ale fiecarui rand de caramizi sau blocuri
9. 2 mm (cel mult pe toata lungimea
 Pentru pereti din caramida si blocuri ceramice
neantrerupta a peretelui)
La coaxialitatea peretilor suprapusi
+10 (cel mult 30 mm dezaxarea
10.
 Dezaxarea de la un nivel la următorul maxima cumulata pe mai multe
niveluri)
La rosturile de dilatare – tasare si antiseismice
11.  La latimea rostului +20 -10
2 mm (cel mult 20 mm pentru intreaga
 La verticalitatea muchiilor rosturilor
inaltime)

Rosturile orizontale si verticale se umplu cu mortar pe toata grosimea zidariei, mai

putin de 10-15 mm la fata zidariei care urmeaza a se tencui, pentru a se asigura o buna
aderenta a tencuielii.
8.5 Intreruperea executiei zidariei se face numai in trepte.
8.6 Armatura carcasa de la stalpisori se va monta inainte de executarea zidariei.
Pe masura executarii zidariei, in rosturile orizontale ale acesteia se aseaza barele
orizontale de legatura cu stalpisorii, inglobanduse in mortar marca 50.
Rosturile zidariei din dreptul stalpisorilor se lasa neumplute cu mortar pe o adancime de
circa 20 mm pentru realizarea unei legaturi cat mai bune cu betonul din stalpisori.
8.7 Turnarea betonului in stalpisori se face in straturi cu inaltimea de circa 1,00 m, dupa
udarea prealabila a zidariei si a cofrajului.
Indesarea betonului se face cu vergele, se interzice folosirea in acest scop a vibratorului
sau baterea cofrajelor.
8.8 Reguli si metode de verificare a calitatii
8.9.1 Se vor efectua verificari atat in timpul executiei, cat si dupa terminarea lucrarilor,
privind corespondenta lucrarilor cu documentatia tehnica care a stat la baza executiei
lucrarii, precum si calitatea lucrarilor executate.
8.9.2 Verificarea dimensiunilor si a calitatii materialelor se face conform conditiilor din
standarde si alte prevederi legale in vigoare, pentru fiecare material utilizat.
8.9.3 Caramizile si cimentul (mortarul) sunt cele prevazute in documentatia tehnica si vor fi
insotite de certificate de calitate.
In caz contrar ele nu vor fi puse in opera decat dupa verificarea calitatii prin incercari
de laborator.
8.9.4 Verificarea cantitatii procentuale de fractiuni de caramida se face prin examinarea
vizuala in timpul executiei, astfel ca procentul de fractiuni de caramida sa nu
depaseasca 15% din numarul de caramizi pe ansamblul lucrarii.
8.9.5 Verificarea grosimii peretilor netencuiti se face luandu-se media a trei masuratori, cu
precizia de 1 mm, efectuate intre doua dreptare asezate pe fetele peretilor.
8.9.6 Verificarea grosimii rosturilor verticale si orizontale se face prin stabilirea unei grosimi
medii de rost pentru o portiune de zidarie de 1,00 m lungime, masurata pe orizontala,
respectiv verticala.
Daca la examinarea vizuala se observa neuniformitati mari intre grosimile diferitelor
rosturi, se va proceda si la verificarea grosimii fiecaruia.
8.9.7 Verificarea umplerii rosturilor se face prin examinare vizuala.

24
8.9.8 Verificarea teserii corecte a zidariei si a legaturilor la colturi, ramificatii si incrucisari
de pereti se face in cursul executiei prin examinare vizuala inainte de aplicarea
tencuielii consemnandu-se rezultatele verificarii in documentele de santier.
8.9.9 Verificarea orizontalitatii suprafetelor superioare ale randurilor de caramizi se face cu
ajutorul nivelei si a dreptarului.
8.9.10 Verificarea planeitatii suprafetelor si a rectiliniaritatii muchiilor se face prin aplicarea
pa suprafata peretelui sau in lungul muchiilor a unui dreptar de minimum 2,00 m
lungime si prin masurarea intervalului dintre acest dreptar si suprafata peretelui sau
muchiei, cu o precizie de 1 mm.
8.9.11 Verificarea verticalitatii suprafetelor si muchiilor se face cu ajutorul unei rigle gradate
in mm cu o lungime de minimum 2,00 m si a firului cu plumb cu lungimea
corespunzatoare inaltimii nivelului.
8.9.12 Verificarea dimensiunilor incaperilor, a constructiei in ansablu si a marimii golurilor
pentru usi, ventilatii se face prin masuratori directe efectuate cu metrul sau ruleta.
8.9.13 Verificarile:
 Coaxialitatii stalpisorilor si peretilor,
 Legaturii peretilor prin intermediul centurilor,
 Lucrarilor de izolatii legate de executarea zidariei (izolatii termice)
Se vor face dupa caz vizual prin masuratori directe in timpul executiei lucrarilor,
rezultatele consemnandu-se in documentele de santier. Masuri de protectia muncii, prevenire
si stingere a incendiilor la executarea lucrarilor trebuie respectate prevederile urmatoarelor
prescriptii:
 Regulamentul privind protectia si igiena muncii in constructii, aprobat cu Ord.
MLPAT nr. 9/N/15.03.1993, in special a urmatoarelor capitole:
 Cap. 19 Terasamente
 Cap. 21 Prepararea si transportul betoanelor si mortarelor
 Cap. 22 Turnarea betoanelor
 Cap. 23 Fasonarea si montarea armaturilor din otel beton
 Cap. 24 Lucrari de zidarie si tencuieli
 Cap. 27 Schele, esafodaje si scari
 Cap. 28 Cofraje
 Cap. 29 Finisaje
 normativ P 118 – Reglementari tehnice de siguranta la foc;
 Norme generale de proiectare si realizarea constructiilor privind protectia la
actiunea focului, indicativ P 118/1999 ;
 Norme generale de protectie impotriva incendiilor la proiectarea si realizarea
constructiilor si instalatiilor .
 Materialele folosite la inchiderile exterioare sunt in conformitate cu normele si
normativele in vigoare.
 De asemenea se va urmarii respectarea urmatoarelor masuri:
 Incheierea unui proces-verbal privind circulatia pe sub zonele de lucru si ingradirea
acestora.
 Inainte de inceperea lucrului intregul personal trebuie sa aiba facut instructajul de
protectie a muncii, sa posede echipamentul de protectie si de lucru, sa nu fie bolnav,
obosit sau sub influenta bauturilor alcoolice.
 Sculele, dispozitivele si utilajele sa fie in stare de functionare, corect legate la
reteaua electrica si legate la pamant.
 Schelele trebuie sa fie prevazute cu balustrade si podine din scandura de brad;
schelele vor fi bine ancorate.

25
9.MONTAREA STRUCTURILOR DE LEMN

- Toţi muncitorii care participă la lucrările de demontare vor fi admişi la locul de muncă
numai dacă ştiu normele de protecţia muncii şi dacă au fost examinaţi de un medic. Aceştia
vor fi echipaţi cu centuri de siguranţă.
- Muncitorilor tineri, sub 15 ani nu li se va permite montarea elementelor de construţie
la mare înălţime.
- Montarea şi demontarea elementelor de construcţie se va face sub supravegherea
atentă a unui inginer special numit pentru acest lucru.
- Inaintea începerii lucrărilor de montaj, personalul tehnic va avea un plan detaliat al
activităţilor.
- Uneltele şi utilajele de procesare a lemnului vor respecta strict specificaţiile din
regulamentul de operare.
- Structurile de lemn nu se consideră a fi terminate până nu sunt minuţios fixate.
- Montarea grinzilor în golurile din zidărie ar trebui făcută de pe o schelă continuă
situată1 m mai jos decât locurile prevăzute pentru grinzi. De pe această schelă se vor fixa
dulapii pe care se montează îmbrăcămintea de scânduri între grinzi. Dulapii nu se fixează
stând în genunchi pe grinzi.
- Grinzile nu vor fi folosite ca pârghii sau macarale pentru ridicarea materialelor.
- Este interzis mersul pe grinzi. Dacă nu există schelă interioară, se vor prevedea
platforme cu lăţimea de 0.70 cm, cu balustrade şi podesturi la capete.
- Este interzis lucrul stând aşezat pe îmbrăcămintea de scânduri dintre grinzile
planşeului.
- Montarea şi fixarea scheletului de lemn şi a panourilor pentru pereţi se va face de pe
schelele interioare prevăzute cu balustrade.
- Când se asamblează elemente de lemn, panouri de perete, popi, etc, trebuie avut grijă
să nu le răstoarne vântul.
- Tâmplarilor nu le este permis să poarte şorţuri când fac lucrări de tâmplărie
- Cofrajele se vor asambla la înălţime mare, numai de pe schele solide prevăzute cu
platforme de 1m şi balsutrade.
- Este interzisă folosirea schelelor improvizate.
- Demontarea cofrajelor pentru betonul turnat sub pământ se poate face numai după
îndepărtarea popilor din fundaţii.
- Demontarea cofrajelor la orice lucrare de construcţii se face sub supravegherea
dirigintelui de şantier sau a inspectorului de şantier.
- Când se montează grinzile, platforma de lemn a schelei precum şi poziţia acesteia
pe popi trebuie să permită muncitorilor să-şi facă treaba fără să fie nevoiţi să coboare.
- Când se efectuează lucrări de tâmplărie la mare înălţime, tâmplarii trebuie să poarte
centuri de siguranţă corect legate de elementele fixe ale clădirii.
- Uneltele şi cuiele trebuie păstrate într-o cutie cu mâner, pentru a putea fi
transportate în timpul lucrului în mod special când se lucrează la înălţime.
- Elementele de lemn vor fi coborâte folosind o frânghie şi o pârghie, asigurându-se
ca perimetrul să fie protejat, iar muncitorii să fie avertizaţi.
- Când se efectuează lucrări de tâmplărie deasupra căilor de acces, platformele
trebuie să fie mai sus decât înălţimea căii de acces. Când nu se poate face o astfel de
platformă, locul va fi închis pentru întreaga perioadă.
- Sarpanta de lemn va respecta prevederile din NP 005-03. Invelitoarea acoperişului
va fi făcută conform normativului NP 069-2014.
- Lemnul folosit la elementele structurale ale structurii trebuie să se incadreze in

26
clasade calitate II.
- Nu se recomandă folosirea lemnului verde, deoarece are o umiditate care, atunci
cand se usuca lemnul, va duce la deformari si crapaturi.
- Inaintea montarii structurii sarpantei aceasta trebuie sa suporte un proces de
dezinsectizare si ignifugare. Trebuie evitata udarea repetata a sarpantei; trebuie sa se asigure
o ventilare adecvata a mansardei.
- Udarea periodica a lemnului poate duce la putrezirea acestuia si la dezvoltarea de
ciuperci. Continutul maxim de apa al elementelor de lemn trebuie sa fie de 15%.

10.IGNIFUGAREA ŞI ANTISEPTIZAREA ELEMENTELOR DIN LEMN

10.1. PREVEDERI GENERALE

Condiţii generale privind produsele ignifuge

Pentru ignifugarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile este
obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de Comandamentul Trupelor de Pompieri şi
după caz cu agrement tehnic.
Produsele ignifuge vor fi avizate de Ministerul Sănătăţii asupra toxicităţii.
Producătorii şi, după caz, furnizorii produselor ignifuge sunt obligaţi să livreze numai
produsecorespunzătoare standardului de firmă sau normei interne şi să obţină avizul
Comandamentului Trupelor de Pompieri şi agrementul tehnic pentru produsele noi sau
modificări ale caracteristicilor produselor existente.
După tratarea cu produse ignifuge a lemnului, materialelor şi produselor pe bază de
lemn (plăci din aşchii de lemn, plăci din fibre de lemn, etc.) şi a materialelor textile trebuie să
se reducă posibilitatea acestora de a se aprinde uşor şi de a arde în continuare.
Întrucât prin ignifugare se întârzie aprinderea materialelor combustibile dar nu se
elimină posibilităţile de ardere a materialelor protejate, pot fi luate şi alte măsuri de protecţie
contra incendiilor.
Condiţii referitoare la personalul de execuţie
Lucrările de ignifugare vor fi executate de personal instruit şi atestat în acest scop, cu
respectarea strictă ainstrucţiunilor de utilizare elaborate de producător (tehnologie de
aplicare, consum specific, ş.a.).
Obligaţii pentru executant şi beneficiar
Executantul lucrărilor de ignifugare este obligat să certifice calitatea ignifugării
executate, prin buletine deîncercare eliberate de laboratoare autorizate.
La recepţia lucrărilor, beneficiarul este obligat să verifice buletinele de încercare şi
asigurarea condiţiilor de eficienţă.

10.2 . IGNIFUGAREA MATERIALELOR ŞI PRODUSELOR DIN LEMN SAU PE

BAZĂ DE LEMN
Condiţii de pregătire a suprafeţelor
Pregătirea suprafeţelor în vederea aplicării produselor ignifuge de suprafaţă are în
vedere:
- curăţarea suprafeţelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impurităţi, inclusiv protecţii ignifuge
anterioare), prin periere, răzuire, etc.;
- chituirea cu masa de şpaclu (realizată din produsul ignifug respectiv şi praf de cretă) a
tuturor crăpăturilor, îmbinărilor şi golurilor existente pe suprafeţele ce se protejează.
Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:

27
- să fie decojit (să nu aibă la suprafaţă coajă);
- să nu fie tratat în profunzime sau la suprafaţă cu substanţe chimice care să împiedice
pătrunderea produsului ignifug în masa materialului.
Pentru asigurarea unei bune protecţii, umiditatea materialului înainte de ignifugare nu
va depăşi 18% în cazul protecţiei de suprafaţă cu produse ignifuge şi 25% în cazul ignifugării
în profunzime prin impregnare. La lambriuri şi alte elemente decorative pentru amenajări
interioare, umiditatea lemnului înainte de ignifugare nu va depăşi 10% pentru a evita apariţia
rosturilor după uscare.

Condiţii de aplicare a produselor ignifuge

La alegerea produselor ignifuge şi a procedeelor de ignifugare se au în vedere:
- esenţa materialului şi particularităţile de impregnare ale acestuia;
- condiţiile specifice în care este utilizat materialul (în interior sau exterior);
- dispunerea vizibilă sau nevizibilă a materialului, precum şi rolul acestuia în construcţii (de
rezistenţă, finisaj,decorativ, etc.).
Lucrările de ignifugare se execută în spaţii în care se asigură temperatura de minim
+10%0C.
Produsele ignifuge pe bază de apă nu se aplică în cazul suprafeţelor pe care au loc
condensări sau suprafeţe ce nu sunt ferite de precipitaţii, care necesită să fie spălate periodic
etc. În aceste cazuri se pot folosi produse ignifuge de impregnare solubile în apă, dacă
suprafeţele respective sunt protejate prin finisări peliculogene (vopsele, emailuri, etc.)
rezistente la apă.
Protecţia ignifugă a suprafeţelor exterioare ale construcţiilor şi a celor prevăzute la
art. 3.2.3. se realizează prin produse ignifuge rezistente la apă, avizate ca atare.
Aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se face numai după prelucrarea definitivă a
elementelor de construcţie, nefiind admise ulterior nici un fel de prelucrări care să
îndepărteze stratul ignifug de la suprafaţă (rindeluire, secţionare, cioplire, despicare, etc.).
Aplicarea produselor ignifuge pe suprafaţă poate fi făcută atât asupra produselor
înainte de montare, cât şi asupra construcţiei deja executate.
În primul caz, deteriorările straturilor ignifuge provocate prin manipulare vor fi rectificate
prin tratarea suplimentară a suprafeţelor după montare, iar în al doilea caz este recomandabil
a se aplica ignifugarea pe măsura realizării lucrărilor, pentru a se asigura o acoperire cât mai
completă a întregii suprafeţe lemnoase care intră în construcţie.
Ignifugarea prin impregnare se realizează pe lemnul fasonat în dimensiunile de
utilizare. În cazul în care pe şantier, la montaj, apare necesitatea unor mici prelucrări, zonele
respective vor fi reignifugate cu acelaşi produs, aplicat cu pensula până la realizarea
consumului specific stabilit de producător.
Operaţia de ignifugare prin impregnare se execută numai în instalaţii speciale.
Utilizarea în producţie a materialului lemnos ignifugat prin impregnare se face după
uscarea acestuia în condiţiile de montare în construcţie.
La expirarea perioadei specificate de producător pentru menţinerea calităţii în timp a
ignifugării (de suprafaţă, prin impregnare) este obligatorie reignifugarea întregii suprafeţe
protejate anterior, respectiv a întregului material ignifugat prin impregnare.

Tehnologia de aplicare
Calitatea lucrărilor de ignifugare este condiţionată de respectarea strictă a tehnologiei
de aplicare a produsului şi a consumului specific, stabilite de producător.

28
 în cazul produselor ignifuge la care se utilizează aplicarea a două sau mai multe
componente se vor respecta consumurilor specifice pentru fiecare componentă în parte.
Consumul de produs ignifug se determină în funcţie de suprafaţa totală desfăşurată a
elementelor de construire ce urmează să fie tratate ignifug, ţinând seamă şi de pierderi, care
la aplicarea cu pensula pot fi până la 5%,iar la stropire până la 20%.
Suprafeţele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea pe bază de ulei, emailuri alchidice,
vinarom, etc., numai dacă încercarea la foc a fost efectuată cu aceste tipuri de finisaje şi dacă
există specificaţii în acest sens din partea producătorului.

Ignifugarea de suprafaţă
Aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se face conform prevederilor din STAS
9302/4-88.
Aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se poate face cu pensula sau prin
pulverizare.
Aparatele utilizate pentru pulverizare sunt de tipul Vermorel, Calimax sau pistol de
pulverizare.
Produsele ignifuge de suprafaţă se aplică strict în conformitate cu instrucţiunile
producătorului, în straturile stabilite, respectând intervalele de timp de uscare.
în cazul ignifugării cu produse de suprafaţă a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-
CON, PAF, etc. se au în vedere următoarele:
- aplicarea se face prin aceleaşi procedee ca şi la lemnul masiv, respectându-se consumul
specific precizat de firma producătoare pentru fiecare produs ignifug;
- uscarea materialelor ignifugate se va realiza în timp cât mai scurt astfel încât produsele să
nu fie degradate de umiditate.

CONDIŢII DE LIVRARE, TRANSPORT, RECEPŢIE ŞI PĂSTRARE A

PRODUSELORIGNIFUGE

Produsele ignifuge se livrează de către producător în ambalaje închise etanş, conform

standardului de firma sau normei interne.
Ambalajele vor purta etichete pe care se vor specifica: denumirea şi adresa
producătorului, denumirea produsului, standardul de firmă sau normă internă, lotul, data
fabricaţiei, termenul de garanţie, masa netă.
La livrare se vor pune la dispoziţia beneficiarului certificatul şi instrucţiunile de
aplicare a produsului.
Transportul produselor ignifuge pe bază de apă se face fără ca temperatura să coboare
0
sub 5 C, iar a celor pe bază de solvent, neexpuse surselor de radiaţie termică. Produsele vor fi
protejate contra apei.
Pentru recepţia produselor ignifuge se vor verifica condiţiile de admisibilitate
prevăzute de standardele de firmă sau normele interne.
Înainte de recepţie se va verifica integritatea ambalajelor.
Produsele ignifuge se păstrează închise etanş, până la întrebuinţare, în ambalajele
originale aleproducătorului.
Dacă termenul de garanţie a fost depăşit prin depozitare,utilizarea produsului ignifug
este admisă numai cu avizul producătorului.
Produsele ignifuge se păstrează în locuri ferite de ploaie sau de acţiunea directă a
soarelui, precum şi de îngheţ, la o temperatură de +50C ... +300C, de preferinţă în magazii
uscate.
Soluţiile ignifuge se livrează gata preparate de producător.Cu avizul producătorului,
acestea pot fi preparate şi la locul de utilizare, de către cel care le aplică.

29
 MĂSURI DE PROTECŢIAMUNCII AVUTE ÎN VEDERE LA TRATAREA
MATERIALULUI LEMNOS CU SUBSTANŢE ANTISEPTICE ŞI IGNIFUGE

La prepararea şi aplicarea produselor ignifuge, se vor respecta regulile şi măsurile

specifice de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţia muncii prevăzute în standardele
de firmă sau normele interne, precum şi normele republicane de protecţie a muncii.
Pe timpul lucrărilor de ignifugare se vor avea în vedere şi următoarele măsuri generale:
- La lucrările de tratare a materialului lemnos cu substanţe antiseptice şi ignifuge, la
prepararea acestor substanţe, ca şi la încărcarea şiscoaterea din ambalaj a substanţelor
chimice, trebuie admişi muncitori care au făcut un instructaj special. Nu se admit la asemenea
lucrări muncitori care au pe piele jupuituri, arsuri, crăpături, iritaţii, etc.;In timpul lucrului,
muncitorii vor folosi ochelari, cizme, mănuşi de cauciuc şi şorţ de cauciuc.
Lucrările legate de prelucrarea fungicidă a lemnului trebuie executate sub conducerea
şi supravegherea unui tehnician de specialitate;
- Lucrătorii care lucreză cu substanţe antiseptice şi ignifuge trebuie să aibă o încăpere
pentru dezbrăcarea şi păstrarea separată a hainelor de lucru şi a celor personale. După ieşirea
de lucru, muncitorii vor fi îndrumaţi spre baia unităţii.
- Ambalajele substanţelor chimice pentru tratarea antiseptică şi ignifugă a lemnului
trebuie îndepărtate sau arse.
- Prepararea substanţelor fungicide şi ignifuge trebuie executată în aer liber, pe
platforme (locuri) izolate sau încăperi separate, prevăzute cu instalaţii de ventilaţie. Este
interzis accesul persoanelor străine în locuri unde se prepară aceste substanţe.în cursul
preparării amestecurilor, trebuie luate măsuri împotriva împrăştierii substanţelor toxice (prin
stropire sau prăfuire).
- Legăturile furtunului la compresor vor fi etanşe, executate conform normelor
tehnice.
- Bazinele (căzile) în care se găsesc soluţii de substanţe fungicide, trebuie să fie cu
capace. Este interzisă circulaţia pe marginea bazinelor sau pe piesele cufundate pentru
impregnare. După terminarea operaţiei de impregnare a lemnului se va evacua soluţia
antiseptică din bazin.
- Amplasarea pe teritoriul şantierului a locului unde urmează să se amenajeze
încăperile şi platformele pentru depozitarea şi prepararea substanţelor ignifuge şi antiseptice,
precum şi bazinele pentru efectuarea operaţiilor de ignifugare şi antiseptizare a lemnului,
trebuie să fie stabilită împreună cu organele sanitare, de pompieri şi cu Inspecţia de Stat
pentru Protecţia Muncii.
- Tratarea lemnului cu substanţe antiseptice pulverulente (uscate) nedizolvate trebuie
efectuată de preferinţă în zilele fără vânt, în condiţii care să excludă curenţii de aer.
- După terminarea operaţiilor de tratare a lemnului cu substanţe antiseptice şi
ignifuge, toate locurile de păstrare şi preparare a acestor substanţe trebuie curăţate şi
neutralizate.
- Este interzis accesul persoanelor străine în locurile unde se pregătesc antisepticele.
După terminarea lucrărilor, platforma unde s-au pregătit antisepticele trebuie bine curăţată.
- Materialele pentru pregătirea antisepticelor trebuie să se păstreze în depozite
speciale sub cheie.
Utilajul şi sculele care se întrebuinţează la lucrul cu antisepticele trebuie să se spele bine şi să

30
se păstreze împreună cu antisepticele.
Vasele în care se păstrează antisepticele trebuie să se închidă bine cu capace.
- Mijloacele de transport ale antisepticelor vor fi bine curăţate şi spălate, iar vasele
goale vor fi dezintoxicate sau distruse.
- Transportarea antisepticelor, precum şi a substanţelortoxice ce se întrebuinţează la
pregătirea lor, trebuie să se facă într-un ambalaj impermeabil şi nevătămat. Pe ambalaj se va
scrie "TOXIC", "PERICOL DE FOC".
- Este interzis să se antiseptizeze obiectele de construcţie în timpul executării
lucrărilor sub ele sau deasupra lor.
- După terminarea lucrărilor cu antiseptice, lucrătorii sunt obligaţi să spele cu săpun şi
apă caldă toate părţile neîmbrăcate ale corpului.
La semnalarea vreunei boli de piele, lucrătorul trebuie să fie îndrumat la medic, pentru
prevenirea unei boli profesionale.
- După terminarea lucrului, sculele şi uneltele utilizate la tratarea lemnului cu
substanţe antiseptice şi ignifuge trebuie spălate şi păstrate în depozitul special amenajat
pentru aceste substanşe.
La ignifugarea prin impregnare la presiune se vor respecta măsurile de protecţia
muncii prevăzute de instrucţiunile în vigoare pentru folosirea instalaţiilor sub presiune.
Executanţii lucrărilor de ignifugare, inclusiv pregătirea soluţiilor de ignifugare vor
respecta normele specifice de protecţia muncii şi prevenirea incendiilor corespunzătoare
condiţiilor şi locului unde se desfăşoară aceste activităţi.

RECEPŢIONAREA ŞI CONTROLUL LUCRĂRILOR DE IGNIFUGARE ŞI

ANTISEPTIZARE

Verificarea calităţii protecţiei prin aplicarea pe suprafaţă a produselor ignifuge constă

în:
- verificarea integrităţii şi uniformităţii peliculei de protecţie, care se face pe întreaga
suprafaţă tratată;
- verificarea cantităţii de produs ignifug utilizată.Lucrarea se consideră
corespunzătoare dacă pelicula de protecţie este continuă şi uniformă şi dacă s-a realizat
consumul specific indicat în standardul de firmă sau normă internă a produsului respectiv.
Verificarea calităţii impregnării se face prin controlul absorbţiei de soluţie şi
adâncimii de pătrundere aacesteia, precum şi prin controlul soluţiei de impregnare conform
SR 9302-2:1994 şi STAS 9302/3-88 .
În vederea recepţionării lucrărilor de ignifugare, la cererea executantului, se pot
executa încercări conform standardelor în vigoare , de către laboratoare autorizate.
Epruvetele pentru încercări se vor pregăti şi vor avea caracteristicile prevăzute în
standardele de metodă.
Pregătirea apruvetelor se va executa sub supravegherea beneficiarului lucrării, concomitent şi
în aceleaşi condiţii cu cele utilizate în obiectivul protejat.
Epruvetele se ambalează, în prezenţa reprezentantului beneficiarului, fără a se
deteriora stratul ignifug, se sigilează şi se etichetează.
Pe etichetă se vor specifica: denumirea obiectivului unde s-a efectuat lucrarea materialului
ignifugat, denumirea produsului ignifug, data aplicării, modul de aplicare, denumirea
executantului.
Epruvetele vor fi însoţite de un proces verbal de recepţie provizorie (conform
modelului din anexă) din care să rezulte că acestea au fost pregătite de către executant în
prezenţa beneficiarului, precum şi de documentaţia privind produsul utilizat (certificat de
calitate, aviz de expediţie de la producător pentru întreaga cantitate de produs).

31
 Laboratorul care execută încercările va elibera buletin de încercare conform
standardului de metodă.
Pentru avizarea produselor ignifuge, precum şi la cererea beneficiarului, se execută
încercări de laborator pentru încadrare în clasa de combustibilitate ( STAS 11357-90 ).

MĂSURI DE PROTECŢIA ŞI SECURITATEA MUNCII

La executarea lucrărilor se vor respecta toate măsurile de protecţie a muncii prevăzute

de legislaţia în vigoare.
Lucrările vor începe numai după încheierea unui proces verbal între beneficiari şi
constructor prin care se vor stabili:
- delimitarea zonei de lucru si căile de acces;
- sursele de energie şi apă;
- măsurile de protecţia muncii şi PSI specifice zonei de lucru.
Lucrările se vor executa pe bază de proiect de organizare şi fişe tehnologice elaborate
de către constructor, în care se vor detalia toate măsurile de protecţie a muncii.
Se va verifica însuşirea fişelor tehnologice de întreg personalul muncitor.
Măsurile de protecţie a muncii avute în vedere au fost extrase din:
- Legea nr. 319/2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca
- Hotarare de Guvern nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
- Hotararea de guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de
securitate si/sau de sanatate la locul de munca .
- Hotararea de guvern nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de
munca .
- Hotararea de guvern nr. 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de
afectiuni dorsolombare
- Hotararea de guvern nr. 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru locul de munca.

Atât executantul cât şi beneficiarul vor respecta regulamentul de mai jos, cu

precădere, următoarele articole pentru lucrările de construcţii:
- pentru executarea săpăturilor, articolele 537 şi 566;
- pentru săparea mecanizată a lucrărilor de fundaţii, articolele 561÷ 606;
- pentru prepararea şi transportul betoanelor şi mortarelor, articolele 691÷ 761;
- pentru turnarea şi compactarea betonului, articolele 762 ÷ 770;
- pentru fasonarea şi montarea armăturilor de oţel-beton, articolele 794 ÷ 805;
- pentru cofraje se vor respecta articolele 1131 ÷ 1191;

Dintre măsurile ce trebuie avute în vedere:

- zonele de lucru periculoase vor fi marcate cu placaje şi inscripţii;
- se vor face amenajări speciale (podine de lucru, parapete, etc.);
- toate dispozitivele mecanice şi utilajele vor fi verificate în conformitate cu normele
în vigoare;
- asigurarea cu forţă de muncă corespunzătoare, instruită din punct de vedere a
protecţiei muncii pentru fiecare operaţie.
Măsurile prevăzute în aceste acte normative nu sunt limitative, constructorul şi

32
beneficiarul putându-le suplimenta şi cu alte măsuri, în scopul desfăşurării activităţii în
condiţii normale pentru evitarea oricărui pericol.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGEREA INCENDIILOR

La întocmirea documentaţiei au fost avute în vedere pericolele potenţiale de apariţie a

incendiilor în scopul aplicării măsurilor de prevenire.
Principalele acte normative ale căror prevederi trebuiesc aplicate sunt următoarele:
- “Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor” aprobate cu ordinul
163/2007 al Ministerului de Interne.
- Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;
- Ordinul nr. 1312/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de emitere a
avizelor şi autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
- Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P118 – 1999 ;
- Normativ C300/2006 pentru prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei
lucrărilor de construcţii şi instalaţii;
- H.G. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se
supun avizării şi / sau autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor;
- H.G. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de
prevenire şi stingerea incendiilor;
- Beneficiarul de investiţii este obligat să vegheze ca recepţionarea şi darea în
exploatare a obiectivului să se facă numai dacă sunt respectate prevederile şi condiţiile din
actele normative.
Măsurile prevăzute în aceste acte normativ nu sunt limitative, constructorul şi
beneficiarul putându-le suplimenta şi cu alte măsuri, în scopul desfăşurării activităţii în
condiţii normale, pentru evitarea oricărui pericol.

PREVEDERI PRIVIND RECEPTIA LUCRARILOR

Pentru a asigura o executie de calitate, se va face receptia lucrarilor pe faze de

executie si receptia finala a lucrarii. Receptia constructiei se face de catre investitor, in
prezenta proiectantului. Se precizeaza ca orice adaptare sau modificare a detaliilor de
executie se va face numai cu acceptul scris al proiectantului.

Întocmit,
Ing. Fundăcescu Mihai

33