2 chimicate:dioxina si alfatoxina

Prolactina,estrogen

Fibrele sunt capabile să ia apă din organism şi s-o ducă în intestine asigurând astfel un tranzit
intestinal normal.De asemenea, aceste fibre nedigerate,ca şi sugativa, absorb substanţele chimice
dăunătoare care ajung în intestinele noastre şi care ar putea fi cancerigene. Dacă nu consumăm
suficiente fibre, suntem susceptibili a face boli care au ca punct de plecare constipaţia.Fibrele
alimentare se găsesc numai în alimente de origine vegetală. Acest material, care conferă
rigiditate pereţilor celulari ai plantelor, se prezintă în mii de variante chimice. în principal,ele
sunt alcătuite din molecule foarte complexe de hidraţi de carbon. Noi digerăm extrem de puţin
din fibre, aproape deloc.Cu toate acestea, fibrele, neavând calorii deloc sau doar foarte puţine,
ajută, printre altele, la diluarea densităţii calorice a alimentaţiei noastre, creează saţietate şi
curmă pofta de mâncare. Astfel ele ne satisfac foamea şi reduc la minimum supraconsumul de
calorii.După cum se vede, alimentele bogate în fibre, ca grâul şi porumbul, (dar nu orezul
decorticat consumat în China) sunt de asemenea bogate în fier, ceea ce înseamnă: cu cât este mai
mare aportul de fibre, cu atât este mai mare şi aportul de fier.Culorile fructelor şi legumelor
provin de la o mare varietate de compuşi chimici numiţi antioxidanţi. Aceste substanţe chimice
se găsesc aproape exclusiv in plante. În alimentele de origine animală sunt prezente doar în
măsura în care animalele le consumă şi le depozitează în mici cantităţi în ţesuturile lor.Plantele
vii ilustrează frumuseţea naturii, atât în ce priveşte culoarea, cât şi chimia. Ele preiau energia de
la soare şi o transformă în viaţă prin procesul fotosintezei. în cadrul acestui proces, energia solară
este mai întâi transformată în glucide simple, iar apoi în hidraţi de carbon mai complecşi,
grăsimi şi proteine.Acest proces complex are loc printr-o activitate destul de puternică în
interiorul plantei şi totul se desfăşoară prin schimbul de electroni dintre molecule. Electronii
constituie mediul de transfer al energiei. Locul în care are loc fotosinteza seamănă un pic cu un
reactor nuclear. Electronii care zumzăie în plantă, care transformă energia soarelui în energie
chimică trebuie trataţi cu mare atenţie. Dacă se îndepărtează de la locurile lor în acest proces, ei
pot crea radicali liberi, care pot produce dezastru în plantă. Ar fi ca şi când partea principală a
unui reactor nuclear ar avea scurgeri de materiale radioactive (radicali liberi) care pot fi foarte
periculoşi pentru zonele învecinate.Aşadar, în ce fel administrează planta aceste reacţii
complexe şi cum se protejează împotriva electronilor hoinari şi a radicalilor liberi? Ea ridică un
scut împrejurul reacţiilor potenţial periculoase, care absoarbe aceste substanţe puternic reactive.
Scutul acesta este alcătuit din antioxidanţi care interceptează şi evacuează electronii, care ar
putea altfel să se abată de la drumul lor normal. Antioxidanţii sunt de obicei coloraţi, deoarece
aceeaşi proprietate chimică ce absoarbe excesul de electroni creează, de asemenea, şi culori
vizibile.Unii dintre aceşti antioxidanţi sunt numiţi carotenoizi, şi aceştia sunt în număr de sute. în
ce priveşte culoarea, ei variază de la culoarea galbenă a beta-carotenului (dovleac), la roşul
licopenului (tomate) până la culoarea portocalie a celor cu nume ciudat - critoxantine (portocale).
Alţi antioxidanţi pot fi incolori şi aceştia cuprind substanţe chimice cum este acidul ascorbic
(vitamina C) şi vitamina E, care acţionează ca antioxidanţi în alte părţi ale plantei ce trebuie
protejate de pericolul electronilor greu de stăpânit.Radicalii liberi sunt periculoşi. Ei pot face ca
ţesturile noastre să devină rigide, iar funcţionarea lor să fie limitată. Seamănă un pic cu
îmbătrânirea, când corpurile noastre scârţâie şi înţepenesc. În mare cam aceasta e îmbătrânirea.
Această afectare necontrolată, produsă prin radicalii liberi, face, de asemenea, parte din procesul
care dă naştere la cataracte, rigidizarea arterelor, cancere, emfizem, artrită şi multe alte boli care
există la vârstaînaintată.Celelalte evaluări ale antioxidanţilor, nivelurile sanguine ale alfa şi beta-
carotenului (un precursor de vitamină) şi alfa şi gama tocoferolului (vitamina E), constituie doar
slabi indicatori ai efectelor antioxidanţilor. Aceşti antioxidanţi sunt transportaţi în sânge de către
lipoproteină, care este şi trasportorul colesterolului „rău".Cel puţin 99% din hidraţii de carbon pe
care îiconsumăm provin din fructe, legume şi cereale. Când aceste alimente sunt consumate în
stare naturală, neprocesată,nerafinată, o mare parte a hidraţilor de carbon sunt în aşanumita
formă de hidraţi de carbon „complecşi". Aceasta înseamnă că ei sunt desfăcuţi în mod controlat,
regulat, în timpul digestiei. Această categorie de hidraţi de carbon cuprinde şi multiplele forme
de fibre alimentare, dintre care majoritatea rămân nedigerate - însă oferă totuşi substanţiale
beneficii pentru sănătate. Pe lângă aceasta, hidraţii de carbon complecşi din alimente integrale
sunt înveliţi cu cantităţi generoase de vitamine, minerale şi energie accesibilă. Fructele,
legumele şi cerealele integrale sunt cele mai sănătoase alimente pe care le puteţi consuma, şi ele
sunt alcătuite în principal din hidraţi de carbon.De cealaltă parte a spectrului se află hidraţii de
carbon înalt procesaţi, înalt rafinaţi, cărora le-au fost îndepărtate fibrele, vitaminele şi mineralele.
Hidraţii simpli de carbon tipici se întâlnesc în alimente cum este pâinea albă, articole ce se
folosesc ca gustări, procesate, ce cuprind biscuiţi, pişcoturi şi chipsuri făcute din făină albă,
dulciuri ce cuprind produsele de patiserie şi bomboanele şi băuturile răcoritoare încărcate cu
zahăr. Aceşti hidraţi de carbon îşi au originea în cereale sau plante bogate în zahăr, cum ar fi
trestia de zahăr şi sfecla de zahăr. Ei sunt rapid desfăcuţi în timpul digestiei în cele mai simple
forme de hidraţi de carbon, care sunt absorbite în organism pentru a da zahărul din sânge, sau
glucoza.Din nefericire, majoritatea americanilor consumă cantităţi foarte mari de hidraţi simpli,
rafinaţi de carbon şi cantităţi nesemnificative de hidraţi de carbon complecşi. De exemplu, în
19%, 42% dintre americani mâncau prăjituri, biscuiţi, produse de patiserie în fiecare zi, în timp
ce doar 10% consumau legume cu frunze verzi." Un alt semn de rău augur,doar trei legume
făceau parte din totalul porţiilor de vegetale din 1996*6: cartofii, care erau consumaţi în cea mai
mare parte sub formă de cartofi prăjiţi sau chipsuri; salata verde, una din legumele cu cea mai
mică densitate de nutrienţi pe care o poţi consuma, şi roşiile conservate, ceea ce reprezintă
probabil o reflectare a consumului de pizza sau paste făinoase. Adăugaţi la aceasta faptul că în
medie americanii consumau treizeci şi două de linguriţe de zahăr pe zi în 1996*, şi este clar că
americanii înfulecă în mod exclusive hidraţi de carbon rafinaţi, simpli, excluzând pe cei
complecşi.Aceasta este o veste proastă, şi, în mare măsură, din această cauză hidraţii de carbon
în totalitate au căpătat aşa o reputaţie proastă; marea majoritate a hidraţilor de carbon consumaţi
în America se găsesc în junk food sau în cereale atât de rafinate încât trebuie să fie suplimentate
cu vitamine sau minerale. în acest punct sunt de acord cu autorii de diete populare. De exemplu,
poţi avea o dietă cu aport redus de grăsimi, şi aport ridicat de hidraţi de carbon mâncând exclusiv
următoarele alimente: paste făinoase făcute din făină rafinată, chipsuri din cartofi copţi, băuturi
carbogazoase, cereale pline de zahăr şi bomboane cu puţine grăsimi în ele. A mânca în acest fel
este un lucru greşit. Nu vei avea parte de beneficiile unei alimentaţii cu alimente de origine
vegetală mâncând în acest fel. In cercetările experimentale efectuate, beneficiile pentru sănătate
ale unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon provin din consumarea de hidraţi de carbon
complecşi care se găsesc în cerealele integrale, fructe şi legume. Mâncaţi un măr, un dovlecel sau
o farfurie de orez brun acoperit cu fasole şi alte zarzavaturi.

Un factor pe care l-am menţionat anterior este procesul termogenezei, care se referă la
producerea de căldură în timpul metabolismului. S-a observat că vegetarienii au o rată
a metabolismului uşor mai crescută în timpul perioadei de odihnă", adică ei ei ard ceva
mai mult din caloriile ingerate pentru a produce căldură în organism şi nu le depun sub
formă de grăsimi de depozit.O creştere relativ mică a ratei metabolice se traduce într-un
număr mare de calorii arse în decurs de douăzeci şi patru de ore.

• Glucoza (zahărul din sânge) pătrunde în sânge, iar pancreasul produce insulina
pentru a realiza transportul acesteia şi distribuirea în tot organismul.
• Insulina, care acţionează ca un uşier, deschide uşile pentru glucoza în diferite celule
pentru o mulţime de scopuri. O parte din glucoza este convertită în energie pe termen
scurt pentru uz imediat în celule, iar o altă parte este depozitată ca energie pe termen
lung (grăsime) pentru a fi
utilizată mai târziu.

Când o persoană face diabet, acest proces metabolic se prăbuşeşte. Diabeticii de tip 1 nu
pot produce insulin necesară deoarece celulele producătoare de insulina din pancreasul
lor au fost distruse. Este urmarea faptului că organismul se atacă pe sine însuşi, ceea ce
face ca diabetul
de tip 1 să fie o boală autoimună. (Diabetul de tip 1 şi alte boli autoimune sunt discutate
în capitolul 9). Diabeticii de tip 2 pot produce insulina, însă insulina nu îşi îndeplineşte
misiunea. Această situaţie se numeşte rezistenţă la insulina, ceea ce înseamnă că o dată
ce insulina începe „să dea ordine" pentru a expedia zahărul din sânge, organismul nu
mai ascultă aceste ordine. Insulina devine ineficientă, iar zahărul din sânge nu este
metabolizat corespunzător.

Exista 3 categorii majore de grasimi care exista in alimente integrale

1.Saturate ,gasite in carne,produse lactate,uleiul cocos

2.Mononesaturate,uleiul masline,rapita,avocado

3.Polinesaturate,uleiuri vegetale,ului nuci,alone si seminte,uleiul soia

Saturatia unei molecule de grasime descrie stabilitatea acestei grasimi-rezistenta ei la rincezeala

sau la oxidare.Oxidarea grasimilor este un process natural,care se produce atunci cind ele sunt
expuse la oxigen,creind radicali liberi ce deterioreaza celulele.Cu cit grasimea este mai
saturate,cu atit este mai rezistenta la oxidare.Astfel,untul,o grasime saturate,poate sa stea in
frigider zile intregi sis a nu se rincezeasca,in timp ce un ulei nesaturat,precum cel de porumb sau
de seminte de in,incepe sa se rincezeasca din clipa in care ati deschis sticla.

Antioxidatii ,ca vitaminele C si E,neutralizeaza radicalii liberi.Atunci cind cantitatea noastra de

radicali liberi este mare,iar aportul de antioxidanti e scazut,oxidarea intense poate fi extreme de
daunatoare pentru tesuturile noastre.Excesul de radicali liberi este considerat a fi o cauza comuna
a multor boli cornice,printer care cele de inima,cancerul,artrita.

Grasimile saturate au fost invinuite pentru toate neajunsurile ,de la bolile cardiace la cancer,insa
ele sunt periculoase numai in exces.

Grasimile polinesaturate,uleiul de porumb,de floarea soarelui ,seminte bumbac,sunt foarte

instabile si se oxideaza usor.Incalzirea lor la temperaturi inalte pentru gatit produce multi
radicali liberi.

Includeti alimente creude in dieta zilnica.Alimentele crude contin enzime care ajuta la digestia si
absorbtia nutrientilor.majoritatea oamenilor practica nu maninca deloc alimente crude.Gatirea
alimentelor le anuleaza activitatea enzimaticasi distruge vitaminele solubile in apa,precum vit.C.

Proteaza,lipaza,amilaza,protein,grasimi,carbohidrati

Rezistenta la insulin si diabetul sunt tulburari de metabolism-felul in care corpul utilizeaza hrana
digerata pentru crestere si energie.

Organismul sanatos converteste 3 tipuri de alimente in combustibil:protein,grasimi si

carbohidrati.

Proteinele ,precum produsele lactate,carnea,pestele sau ouale,sunt descompuse in aminoacizi.

Grasimi precum untul ,smintinca,slanina,si uleiurile sunt descompuse in acizi grasi

Carbohidrati –indiferent ca provin din prajituri,bomboane,fructe,cartofi,cereale sau legume

bogate in amidon –sunt descompusi de sucurile digestive in zaharuri simple.Odata ce zaharurile
intra in fluxul sangvin,ele sunt numite glucoza,o sursa principal de co,bustibil pentru organism.

Dupa o masa,enzimele secretate de pancreas actioneaza disrect asupra hranei din intestinal
subtirepentru a o descompuse si a o digera.Glucoza trece in fluxul sangvin,unde este disponibile
pentru celulele corpului care o folosesc pentru crestere si energie.Intre timp,pancreasul secreta de
asemenea in fluxul sangvin hormonal insulin.Prin transportarea glucozei din singe la
cellule,insulin impiedica urcarea nivelului glicemic la valori prea ridicate si mentine celulele
alimentate cu combustibil.

Daca nu mincati nimic timp de sase sau opt ore dupa o masa,nivelul de glucoza scade gradual.e
masure ce se intimpla acest lucru,cantitatea de insulin din singe scade si ea.Cind nivelurile de
glucoza si de insulin din singe coboara,tesuturile organismului –ficatul,muschii ,si in special
tesuturile adipoase-raspund prin descompunerea rezervelor de combustibili pentru a produce mai
multa glucoza.Pe masura ce intra in fluxul sangvin ,glucoza stimuleazapancreasul sa elimine
ceva mai multa insulin,ceea ce preste procesul de descompunere a rezervelor de combustibili.In
acest fel,nivelul glicemic al singelui este mentinut intre limite strinse.
Cercetatorii estimeaza ca exista pina la 20000 de receptori ai insulinei sau mai multi pe fiercare
celula.In interiorul receptorului se afla o enzima numita tirozinkinaza (TK).Odata activate de
insulin,aceasta enzima declanseaza o cascada de evenimente,ce deschid