Nuvela este o specie a genului epic, cu o actiune ampla, concentrata in jurul unui personaj complex

care traieste un conflict puternic. Trasaturile fundamentale ale acestei specii sunt compozitia
riguroasa, firul epic concentrat asupra personajului, diminuarea subiectivitatii specifice povestirii,
concentrarea discursului narativ.
Nuvela “ Moara cu noroc” scrisa de Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru in viata sociala si
familiala. Opera se incadreaza in specia nuvelei psihologice prin tema, natura conflictelor, constructia
personajelor si tehnicile de analiza psihologica. Ioan Slavici este un scriitor clasic prin viziunea realista
asupra satului si a targului transilvanean si prin scopul moralizator al operelor sale. El deschide seria
scriitorilor ardeleni a caror opera este definita de doua constante: omul este vazut ca fiinta sociala in
stransa legatura cu colectivitatea careia ii apartine si este pedepsit pentru optiunile sale.
Tema principala sustine caracterul psihologic al nuvelei, urmarind efectele dezumanizante ale dorintei
de inavutire si dezintegrarea eului sub presiunea fricii.
Alcatuita din saptesprezece capitole, nuvela respecta principiul circularitatii datorita simetriei dintre
prolog si epilog.
Prologul apare sub forma unui dialog intre Ghita si batrana lui soacra, careia ii cere sfatul inaintea
luarii mari decizii. Batrana devine reprezentanta unei lumi care isi duce existenta dupa legi statornice:
“ Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face
fericit”. Prin toate datele ei biografice (este sotia unui cantaret in strana, participa la slujbe) ea apare in
stransa legatura cu sacrul. Cuvintele ei au functie oraculara anticipand schimbarea norocului si
sfarsitul tragic.