V.V. Belinovici (autor rus recunoscut în problematica învăţării motrice)
şi alţi specialişti-autori consideră că aceste priceperi motrice se mai numesc şi "abilităţi".
După unii autori (de alte specialităţi, de regulă!), priceperea motrică
poate să preceadă - în ontogeneză - deprinderea motrică. Este un punct de vedere şi se referă la aşa-numita "pricepere motrică elementară/simplă", care ar consta spun autorii respectivi - în capacitatea individului uman de a recepţiona, de a "percepe" ceva nou (de exemplu, o deprindere motrică care urmează să se înveţe). Dar, după opinie personală, de la "percepere" la "pricepere" este cale lungă!
Majoritatea specialiştilor-autori (de data aceasta din domeniu)
consideră priceperea motrică ca pe o fază de valorificare conştientă - în condiţii variabile şi neprevăzute - a deprinderilor motrice cunoscute însuşite de subiect.
În această ipostază, deprinderile motrice cunoscute însuşite trebuie să
fie selectate de subiect, întrunite şi efectuate cursiv în raport de condiţii, obţinându-se o eficienţă maximă.
Aceiaşi posibilitate de folosire conştientă, în strânsă concordanţă cu
mediul ambiental, trebuie să se manifeste şi în cazul unei singure deprinderi motrice. În această ipostază se vorbeşte de " priceperea motrică com plexă". Priceperile motrice sunt componente neautomatizate ale activităţii motrice voluntare umane, deoarece sunt dependente de condiţii variabile, nestandardizate.
Principala cale de formare a priceperilor motrice este deci, de tip
euristic, modalitatea cea mai frecvent folosită fiind problematizarea. Priceperile motrice sunt condiţionate, în primul rând, de volumul de deprinderi motrice cunoscute însuşite de individul uman, adică de experienţa motrică anterioară.