Metodele de predare.

Transmiterea, însuşirea şi evaluarea cunoştinţelor este un proces

complex ce se realizează prin folosirea combinaţiei tuturor metodelor.
Formare unei imagini, a unei reprezentări clare se realizează cu
ajutorul metodelor verbale (expunerea, povestirea, prelegerea,conversaţia),
însă percepţia înţelegerea reală este întregită de o observare dirijată asupra
unei demonstraţii corecte şi de o execuţie simţită (percepută, analizată de
către elev).

Desfăşurarea procesului instructiv-educativ, sub formă de lecţie şcolară,

necesită proiectarea activităţii (cu ajutorul algoritmizării modelarii) şi
folosirea unor metode care să stimuleze (învăţarea prin descoperire, brain-
stormingul) interesul şi motivaţia.

Evaluarea (aprecierea, notarea) vine să sublinieze eficienţa metodelor

folosite, contribuind astfel la transformarea comportamentului uman.

Metodele verbale.

Transmiterea cunoştinţelor, datelor sau dispoziţiilor necesare

însuşirii, dezvoltării şi educării se realizează cu ajutorul metodelor verbale ce
folosesc cuvântul rostit şi poate fi împărţită în două:

Expunerea şi

Convorbirea.

Expunerea este considerată ca fiind cea mai veche metodă de

transmitere a cunoştinţelor şi informaţiilor. Ea foloseşte limbajul, care trebuie
să fie accesibil nivelului de înţelegere, clar, cursiv şi curat exprimat (fără
jargoane). Este o cale simplă, directă, rapidă de transmitere a informaţiei.

Convorbirea este una dintre cele mai eficiente metode de obţinere a

datelor cu privire la capacitatea de întelegere, capacitatea de suportare a
efortului fizic al elevilor, dar şi capacitatea de realizare a evaluării activităţii
de mişcare

În educaţia fizică convorbirea, se realizează prin conversaţie.

 EXPUNERA VERBALA

Se realizeaza prin limbaj si de aceea ea trebuie sa fie accesibila nivelului

de intelegere a colectivelor de subiecti. Aceasta metode “exista” in realitate in
cel putin urmatoarele trei procedee, mult folosite in educatie fizica si sport:

Povestirea, cu eficienta mai ales la subictii pana la 8 9 ani. Ea trebuie sa

fie “plastica” sugestiva si sa se bazeze pe elemente cunoscute de subiecti

(direct din viata cotidiana sau, indirect, prin mass- media)

Explicatia, cu cea mai mare frecventa de folosire la toate categoriile de

subiecti de peste 10 ani. Multi specialisti autori reduc metodele verbale doar la
explicatie.

Pentru a fi eficienta, explicatia la orice nivel trebuie sa indeplineasca

minimal urmatoarele patru conditii:

1) sa fie clara;

2) sa fie logica;

3) sa fie concisa;

4) sa fie oportuna;

In relatie cu o alta metoda clasica de instruire, valabila la varste mai

tinere si la cei cu “chemare” catre domeniul practicarii exercitiilor fizice si
anume cu demonstratia, explicatia poate avea urmatoarele “plasamente”:

 sa urmeze demonstratiei;
 sa preceada demonstratia;
 sa se realizeze concomitent cu demonstratia ( situatie frecventa dar mai

putin recomandata in invatarea unor elemente si procedee tehnice din jocurile

sportive)

Esenta explictiei consta in aceea ca ea trebuie sa asigure formarea unor

cunostinte aprofundate, care capata caracter de norme sau reguli calauzitoare
privind insusirea deprinderilor si priceperilor motrice, dezvoltarea calitatilor
motrice sau influentarea indicilor somatici morfologici si functionali/fiziologici
ai organismului uman.

Prelegerea, care se foloseste cu precadere in invatamantul superior. Ea

poate fi intalnita si la varsta scolara, in cazul claselor cu profil de educatie

fizica si sport, unde trebuie predate prin prelegeri –cunostinte teoretice de
specialitate (de teoria si metodica antrenamentului la ramurile si probele
sportive implicate).

La baza orcarei prelegeri ar trebui sa stea (semnal pentru colegii care

realizeaza asemenea prelegeri, nu numai in invatamantul preuniversitar) o
argumentare stiintifica a temelor abordate si in consecinta- folosirea unor
terminologii corespunzatoare.

CONVERSATIA,

Care se realizeaza nomal tot prin limbaj se refera la dialogul permanent

care trebuie sa aiba loc intre conducatorul procesului instructiv-educativ si
subiecti.

Ea trebuie sa fie axata numai pe problemele specifice instruirii, nu pe

celelalte colaterale (de timp liber , preferinte etc.)

De exemplu, conversatia/dialogul se poate purta pe problemele

obiectivelor instruirii (mai ales cele de performanta dar nu numai), criterilor
de evaluare, cauzelor greselilor de executie, nivelului de intelegere a
procedeelor metodice folosite in predare, tehnicii de executie a unor
deprinderi motrice, combinatiilor tactice pentru situatii competitive clasice
etc.

BRAIN STORMINGUL

Dupa denumirea preluata de la englezi (brain=creier;

storm=furtuna, asalt) se deduce ca aceasta metoda verbala se foloseste pentru
stimularea participarii active si creatoare a subiectilor in dezbaterea unor
probleme de instruire. La noi in educatie fizica si sportiva, se foloseste cam
rar.