Metode de instruire educație fizică și sport

Metode de instruire educație fizică și sport, metoda conduce la realizarea mai

multor obiective de diferite tipuri, privind dezvoltarea fizică, a calităţilor
motrice, a capacităţii de efort etc.
Aceste metode de instruire în educație fizică și sport le putem împărți astfel:
1. metodele verbale;
2. metodele intuitive;
3. metoda practică.

Metode de instruire educație fizică și sport – Metodele verbale

Metodele verbale în educație fizică și sport sunt următoarele:
 Expunerea verbală;
 Conversația;
 Brain-stormingul;
 Studiul individual.
Expunerea verbală
Se realizează prin limbaj şi, de aceea, trebuie să fie accesibilă, nivelului de
înţelegere a colectivelor de subiecţi.
Expunerea verbală se împarte în următoarele:
Povestirea cu eficienţă măi ales la subiecţii până la opt-nouă ani. Ea trebuie să
fie “plastică”, sugestivă şi să se bazeze pe elemente cunoscute de subiecţi
(direct din viaţa cotidiană sau, indirect, prin mass-media).
Explicaţia cu cea mai mare frecvenţă de folosire la toate categoriile de subiecţi
de peste zece ani.
Explicația trebuie să îndeplinească minim următoarele 4 condiții:
 să fie clară;
 să fie logică;
 să fie concisă;
 să fie oportună.
Explicaţia poate avea următoarele “plasamente”:
 să urmeze demonstraţiei;
  să preceadă demonstraţia;
 să se realizeze concomitent cu demonstraţia.
Prelegerea se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. Ea poate fi
întâlnită şi la vârsta şcolară, în cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi sport
unde trebuie predate – prin prelegeri cunoştinţe teoretice de specialitate (de
teoria şi metodica antrenamentului la ramurile şi probele sportive implicate).
La baza oricărei prelegeri trebuie să stea o argumentare științifică, această
argumntare este obligatoriu să fie însoțită de o terminologie corespunzătoare.
Conversaţia, care se realizează – normal – tot prin limbaj şi se referă la
dialogul permanent care trebuie să aibă loc între conducătorul procesului
instructiv-educativ şi subiecţi. Ea trebuie axată numai pe probleme specifice
instruirii, nu pe altele colaterale.
Brain-stormingul, în educație fizică se folosește cam rar. Este preluată de la
englezi:
 brain= creier;
 storm= furtună.
Se foloseşte pentru stimularea participării active a subiecţilor în dezbaterea unor probleme de
instruire.
Conform acestei metode a “asaltului de idei”, se admit – în dezbatere orice fel de păreri,
afirmaţii, argumentări etc. ale “combatanţilor”, cu condiţia ca acestea să fie argumentate.
Nu contează calitatea argumentării şi, de aceea, nu se respinge nimic!
Studiul individual este o metodă individuală clasică, folosită foarte mult la alte
discipline de învăţământ şi care ar trebui să se generalizeze şi în educaţie fizică
şi sport.
Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv
educativ. Acesta se realizează pe baza celor mai semnificative surse
bibliografice despre problema sau problemele specifice instruirii la educaţie
fizică şi sport.
Metode de instruire educație fizică și sport – Metodele intuitive

Se adresează cu precădere, dar nu exclusiv, primului sistem de semnalizare şi

ajută la formarea unei reprezentări clare despre ceea ce urmează să se înveţe.
Sunt folosite, în realitate, prin următoarele variante:
 demonstația;
  folosirea unor materiale iconografice;
 observarea execuţiei altor subiecţi.
Demonstrația este cea mai eficientă dacă se realizează la nivel de “model”.
Sunt două principale procedee prin care se concretizează această metodă:
 demonstraţia realizată de conducătorul procesului instructiv-educativ,
care se mai numeşte şi “demonstraţie nemijlocită”;
 demonstraţia realizată de un subiect din grupul angrenat în procesul de
practicare a exerciţiilor fizice, cu experienţă în problemă, care se mai
numeşte şi “demonstraţie mijlocită”.

Folosirea unor materiale iconografice, se recomandă, în general, atunci când

demonstraţia nu poate fi realizată la un nivel de „model”.
Se poate face apel la această variantă şi când demonstraţia se realizează la, nivel
de “model” ca o cale suplimentară, de întărire a efectelor demonstraţiei.
Se realizează, la concret, prin folosirea materialelor iconografice:
 clasice (planşe, scheme, grafice, etc..);
 moderne (diapozitive, filme, casete videoetc.).
Observarea execuţiei altor subiecţi, această observare trebuie să fie
întotdeauna dirijată/orientată de conducătorul procesului instructiv-educativ.
În consecinţă, este vorba de o observare realizată pe baza unui “ghid de
observare” sau a unei”tematici de observare”, precis stabilite.
Se pot observa atât aspecte pozitive din execuţia actelor sau acţiunilor motrice,
dar şi aspecte negative. Sesizarea aspectelor pozitive, dar mai ales a celor
negative, subliniază nivelul de participate conştientă şi activă la procesul
instructiv-educativ respectiv.
Metode de instruire educație fizică și sport – Metoda practică
Metoda practică prin care subiecţii îşi finalizează însuşirea celor predate este
EXERSAREA!
Exersarea presupune o repetare conştientă şi sistematică. Exersarea urmează,
logic şi legic după folosirea metodelor verbale şi intuitive de instruire. Este o
finalizare a acestora.
Ea aparţine în exclusivitate subiecţilor, dar se face – cu precădere(adică în
procesele special organizate pentru practicarea exerciţiilor fizice) sub
îndrumarea şi controlul specialistului, mai ales în, primele,etape ale învăţării-
motrice.
Metoda practică (exersarea) se adresează următoarelor tipuri/modalități:
 exersarea pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice;
 exersarea pentru dezvoltarea, educarea calităţilor motrice;
 exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice corporale;
 exersarea pentru formarea capacităţii de organizare;
 exersarea pentru formarea capacitării de practicare autonomă a
exerciţiilor fizice;
 exersarea pentru formarea capacităţii de practicare independentă a
exerciţiilor fizice.

BIBLIOGRAFIE
DRAGNEA A., BOTA A. (1999), Educație fizică sport – Teorie și dactică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti:
GHEORGHE C., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului,
Editura AN-DA, București;