TEORIA CONSUMATORULUI

Teoria economica a consumatorului evidentiaza deciziile consumatorului legate de obtinerea

de avantaje maxime (utilitate sau satisfacţie) in conditii de constrângere (resurse date, venit
disponibil, preţuri ale bunurilor şi serviciilor). Astfel caracterul limitat al resurselor impune
consumatorului o alegere care trebuie să se dovedească cea mai bună dintre alternativele
posibile.

Constrangerea bugetara
Fiecare consumator alege cat si ce anume achizitioneaza astfel incat interesul acestuia sa fie
cat mai bine realizat, in conditiile date de venit limitat si de preturile fiecarui bun pe care
acesta vrea sa-l procure. Astfel:
- ansamblul bunurilor şi cantităţilor este reprezentat de vectorul Z = (x1, x2,...,xn )
- coşul de bunuri vectorul X = (x1, x2 ),
- venitul consumatorului m este cunoscut si poate proveni din: salarii, dividende,
dobânzi etc.
- preturile bunurilor achizitionate au preturile p1, p2, …
- achizitia bunurilor presupun cheltuirea sumei: p1x1 + p2x2+…
- suma cheltuita pentru bunurile procurate nu trebuie sa depaseasca venitul
consumatorului - aceasta reprezinta constrângerea bugetară: p1x1 + p2x2+…< m
Dreapta de buget – reprezinta ansamblul combinaţiilor (x1, x2) al căror cost de achiziţie este
chiar m =>
p1
x2= − x1+
m
p2 p2
Consumatorul doreste sa obtina o cantitate cat mai ridicata dintr-un bun in conditiile
nemodificarii bugetului alocat insa acesta trebuie sa-si reduca cantitatea procurata din celalt
bun. Astfel panta dreptei bugetului ne indica rata de substituire a unui bun cu celalt in
conditiile aceluiasi buget si a acelorasi preturi ale bunurilor.
Astfel daca se doreste o crestere a cantitatii consumate din bunul x, inevitabil cantitatea
consumata din celalalt bun se va micsora:
p1(x1 + Δx1) + p2(x2 + Δx2) = m (2)
Daca din Ecuatia initiala p1x1 + p2x2 = m (1) scadem cea de-a doua obtinem:
p1 Δx1 + p2Δx2= 0 sau –p1/p2= Δx2/Δx1
Deci panta liniei de buget ne indica substituirea bunului 2 cu 1, sau măsoară costul de
oportunitate al consumului unui bun prin celălalt.

Preferinta consumatorului
Se considera doua cosuri de bunuri:
X = (x1, x2)
Y = (y1, y2)
Astfel intre acestea pot exista relatiile:
- X strict preferat lui Y: (x1, x2) > ( y1, y2)
- Indiferenta: (x1, x2) (y1, y2)
- X Preferat sau indiferent: (x1, x2) (y1, y2)

Utilitatea
Reprezinta satisfactia sau placerea rezultata in urma consumului unei cantitati de bunuri sau
servicii
Masurarea utililitatii se realizeaza cu ajutorul a doua teorii:
 - Cardinala (L. Walras, St. Jevons, C. Menger)) – presupune utilitatea masurabila,
consumatorul detinand cunostinte exacte legate de numarul unitatilor de utilitate
aferente consumului unei cantitati dintr-un bun
- Ordinala (Pareto)- presupune ordonarea raţională a preferinţelor ce permite
clasificarea combinaţiilor posibile, apelând la o funcţie de utilitate.
Funcţia de utilitate este data de relatia U = U (x1, x2 , . . . , xn). Astfel relatiile dintre doua
cosuri de bunui X si Y se prezinta astfel:
- X strict preferat lui Y daca si numai daca U(x1,x2) > U(y1,y2)
- Indiferenta: (x1, x2)<->y1, y2) dacă şi numai dacă U (x1, x2) = U (y1, y2)
- X Preferat sau indiferent dacă şi numai dacăU (x1, x2) U(y1, y2)

Curba de indiferenţă sau de izoutilitate reprezinta totalitatea combinatiilor posibile intre

bunuri care ofera aceeasi satisfactie sau utilitate.

Harta curbelor de indiferenta reprezinta ansamblul curbelor de indiferenta reprezentate intr-un

sistem bidimensional

In functie de forma curbelor de indiferenta bunurile pot fi:

- Substituibile imperfect – renuntarea la cantitati egale dintr-un bun presupune o
cantitate suplimentara si in crestere din celalalt bun in cazul in care utilitatea ramane
aceeasi
- Substituibile perfect – cantitatea dintr-un bun necesară pentru a compensa renunţarea
la o unitate din celălalt bun este constantă.
- perfect complementare – ambele bunuri sunt consumate în proporţii fixe, nu sunt
substituibile. Astfel utilitatea nu este afectata de consumul suplimentar dintr-un bun
fara modificarea cantitatii consumate din celalalt bun
- indiferanta fata de un bun

Utilitatea marginală reprezintă sporul de utilitate obtinut in urma consumului unei unitati
suplimentare dintr-un bun, cantitatea din celalalt bun ramanad aceeasi.
Legea lui Gossen: pe masura ce creste cantitatea consumata dintr-un bun intensitatea nevoii
scade pana la saturare.
Se considera functia de utilitate U(x1, x2)
U U(x1  x1, x2) - U(x1, x2)
Um1  
Utilitatea marginală pentru bunul x1: x1 x1 si
ΔU U (x1,x2+ Δx2 )-U (x1,x2 )
Utilitatea marginală pentru bunul x2: Um2=
Δ x2
=
Δ x2
In cazul in care funcţia de utilitate este continuă şi derivabilă utilitatea marginală apare drept
derivata parţială a funcţiei de utilitate: ∂U
Utilitatea marginală pentru bunul x1: Um1= =U’x1
∂ x1
∂U
Um2= =U’x2
∂ x2
Rata marginală de substituţie (RMS) între două bunuri reprezintă cantitatea dintr-un bun
necesară compensării pierderii de utilitate ce ar surveni prin scăderea cu o unitate a celuilalt
bun sau RMS exprimă cantitatea suplimentară dintr-un bun necesară pentru substituirea unei
unităţi din celălalt bun astfel încât nivelul de utilitate să rămână constant.
In cazul scaderii cantitatii din bunul x1 cu Δx1 este necesara cresterea cantitatii din bunul x2
cu Δx2 pentru a ne afla pe aceeasi curba de indiferenta.
Daca se cunosc relaţiile dU = U’x1dx1 şi dU = U’x2 dx2
dU = U’x1dx1+ U’x2 dx2=0 => U’x1 dx2
=-
U’x2 dx1
Optimul sau echilibrul consumatorului se obtine pentru un anumit consuma daca se
maximizeaza utilitatea în condiţii de constrângere bugetară. Astfel analiza echilibrului
consumatorului se poate realiza
- Grafic – presupune reprezentarea într-un spaţiu bidimensional şi alegerea între două
bunuri, adica confruntarea dreptei bugetului cu ansamblul curbelor de izoutilitate.
Punctul optim atingandu-se in punctul de tangenţă dintre linia bugetului şi curba de
indiferenţă, raportul dintre utilităţile marginale este egal cu raportul preţurilor
U’x1 p1 U’x1 dx2 dx2 p1
= , iar RMS = =− sau =−
U’x2 p2 U’x2 dx1 dx1 p2
- Analitic - permite generalizarea consumului format din n bunuri
Considera doua bunuri x1 si x2 a caror functie de utilitate este U (x1, x2), iar dreapta
bugetului este data de relatia: m=p1x1+p2x2=> x2=−p1 x1+ m
p2 p2
Astfel functia de utilitate U[x1,x2(x1)] trebui maximizata:
dU dU dx2 dx2 p1 p1 U’x1 p1
=0=> =U’x1+U’x2 =0 si =− => U’x1+U’x2(- )=0 => =
dx1 dx1 dx1 dx1 p2 p2 U’x2 p2