Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare Formare Duhovniceasca
Lucrare Formare Duhovniceasca
Cluj-Napoca
2019
Importanța Sfintei Liturghii în viața Bisericii și a credincioșilor
Sfânta Liturghie depăşeşte însemnătatea celorlalte rugăciuni şi, mai mult, nici o altă
acţiune a Bisericii nu-i egalează eficacitatea cu acelaşi titlu şi cu acelaşi grad. Ea este ceea ce
poate avea Biserica mai preţios în drumul său în istorie. În ea este cuprins tot binele spiritual al
Bisericii.
Sfânta Liturghie constituie centrul, inima întregii vieţi creştine pentru comunitatea
bisericească, universală şi locală, şi pentru fiecare credincios.
Euharistia exprimă şi construieşte Biserica, fiind comuniune autentică a poporului lui
Dumnezeu, în bogata sa pluralitate şi în unitatea sa intimă. Aceeaşi pâine euharistică, făcută din
multe boabe de grâu, şi vinul, făcut din mulţi struguri, semnifică unitatea şi pluralitatea poporului
creştin care celebrează Euharistia.
Euharistia face Biserica, în sensul că Euharistia o reuneşte, o manifestă, o hrăneşte, o
întăreşte, o face să crească în calitate şi o trimite la toată omenirea. Şi în acelaşi timp Biserica
face Euharistia, o celebrează, o oferă Tatălui împreună cu Hristos în Duhul Sfânt.
La Liturghia Cuvântului, în timpul căreia în centrul Sfintei Mese se află Sfânta
Evanghelie, Dumnezeu Cuvântul ne vorbeşte şi ni se împărtăşeşte prin cuvânt: citirile din Sfânta
Scriptură, predica, rugăciunea şi cântarea căci „cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în cel ce m-
a trimis pe Mine are viaţă veşnică” (Ioan 5, 24) iar „cuvintele Mele duh sunt şi viaţă” (Ioan 6,
23).1
La Liturghia Euharistică în centrul Sfintei Mese se află Potirul euharistic descoperindu-ne
sensul principal al acesteia şi anume prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului
prin pogorârea Duhului Sfânt invocat în rugăciunea preotului şi a credincioşilor şi împărtăşirea
cu acestea, adică cu Însuşi Dumnezeu Cuvântul întrupat, căci „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1,
14) şi „dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă
în voi” (Ioan 6, 53).
Liturghia este o jertfa a toata lumea, mai presus de ceruri, savarsita de Insusi Mantuitorul
Iisus Hristos, prin intermediul sfintitilor slujitori, arhierei si preoti, jertfa a dreptatii lui
Dumnezeu savarsita vesnic, neeschimbat, jertfa milostivirii dumnezeiesti pentru neamul omenesc
care piere in pacat, jertfa de satisfacere a dreptatii lui Dumnezeu pentru pacatele lumii prin
1
Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie cateheza desăvârşită, p. 75
dreptatea, patimile si moartea pentru oameni a Fiului lui Dumnezeu; e slujirea indreptarii, a
curatirii prin sangele lui Dumnezeu, a sfintirii, innoirii, intaririi in dreptate si dumnezeire, slujire
nemuririi si nestricaciunii. De aceea preotul liturghisitor trebuie sa fie tot imbracat in Hristos, in
dreptatea Sa, in iubirea si milostivirea Sa, in sfintenia, blandetea, smerenia, nerautatea, rabdarea
si tagauirea Sa de sine, in predarea Sa voii Tatalui Ceresc; intrun cuvant, trebuie sa fie tot
imbracat in Hristos, intru intelepciunea Lui, in puterea Sa: numai atunci slujirea sa va fi placuita
lui Dumnezeu si va aduce tuturor credinciosilor cel mai mare si mai adevarat folos, va mangaia,
sfinti, inatri si-i va umple de Duhul Sfant pe toti.
Fara Liturghie actul mantuitor al lui Hristos ar fi pentru noi un eveniment trecut, care nu
ar putea sa ne miste si sa ne ridice spre divin. Prin Liturghie insa suntem primiti in imisterul
primordial.
La Sfânta Liturghie Hristos comunică viaţa Sa dumnezeiască şi înfăptuieşte legătura cu
noi prin cuvânt şi trup. Liturghia Cuvântului se împlineşte în Liturghia Euharistică, cele două
părţi ale Sfintei Liturghii realizând numai împreună întâlnirea deplină cu Hristos cel Înviat şi
intrarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie, Taina Tainelor, este paradigma unităţii între cuvânt şi Taină. Liturghia
catehumenilor are în centru cuvântul, împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt. Liturghia
credincioşilor are în centru Taina, împărtăşirea cu Cuvântul făcut trup. Cele două părţi ale Sfintei
Liturghii sunt indisolubil legate, Liturghia catehumenilor pregătind şi împlinindu-se în Liturghia
credincioşilor.
2
Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, p. 596
Hristos a instituit jertfa euharistica ca sa fie mereu prezent prin ea in Biserica, hranind-o
cu Trupul si Sangele Sau spre reinnoirea si desavarsirea continua sub impulsul permanent al
sacrificiului si al mortii care duce la inviere.
3
Sf. Nicolae Cabasila,”Talcuirea Sfintei Liturghii” , pp. 99-100
conştientizare a relaţiei care există între Dumnezeu, om şi cosmos în rugăciunea euharistică,
relaţie esenţială pentru ca orice creştin ortodox să aducă ofrandă lumea şi viaţa lui înaintea
Creatorului: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem, de toate şi pentru toate”. În acest ritual se
relevă esenţa credinţei ortodoxe de a iubi prin chip de jertfă pe Dumnezeu şi pe aproapele.
4
Liturghier, p. 122
5
Ibidem, p. 123
6
Ibidem, p. 125
c.3. Participarea comunităţii la răspunsurile liturgice şi cântarea în comun
Cântarea în comun îşi are originea în Vechiul Testament. Psalmistul David arată că la
evrei întreaga comunitate cânta toate imnele religioase. „Toată suflarea să laude pe Domnul!”
( Ps. 150,6
În multe Biserici locale şi parohii s-a păstrat această cântare în comun chiar în zilele
noastre. Acest fapt demonstrează că participarea credincioşilor este reală şi că Biserica sau
comunitatea creştină este vie, lucrătoare. În alte comunităţi ecleziale (din păcate, în majoritatea
lor), dialogul liturgic a fost redus numai la următoarele pasaje liturgice:
1. citirea Apostolului;
2. rostirea Simbolului de Credinţă;
3. rostirea sau cântarea rugăciunii Tatăl nostru;
4. cântarea imnului trisaghion (Sfinte Dumnezeule) şi a imnului Fie numele Domnului
binecuvântat de acum şi până în veac;
5. pricezne sau chinovic.
7
Pr. Florin Botezan, op. cit., p. 77
8
Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 114
cu credinţă să vă apropiaţi”. În acest sens, s-ar cuveni ca în Biserici, la fiecare Liturghie să
participe credincioşii la comuniunea euharistică astfel:
1. copii până la şapte ani pot fi împărtăşiţi în fiecare duminică şi fără Spovedanie;
2. se recomandă să se împărtăşească mai des şi bolnavii care au o stare de curăţie cuvenită
pentru Împărtăşanie;
3. bătrânii care duc o viaţă cuvioasă şi care se pregătesc pentru această Taină;
4. orice credincios ce duce o viaţă curată şi care îndeplineşte pregătirea cuvenită pentru
Euharistie: post, rugăciune, Spovedanie;
5. timpul Împărtăşaniei îl hotărăşte duhovnicul prin dezlegarea şi binecuvântarea ce o
acordă credinciosului pentru comuniunea euharistică.
Majoritatea teologilor contemporani consideră că e absolut necesar ca la fiecare Liturghie
să se împărtăşească credincioşi, dar cu pregătirea cuvenită. Şi părintele Dumitru Stăniloae
îndeamnă: „Gândindu-ne la tradiţia din timpurile de început ale Bisericii şi la îndemnul dat prin
preot la fiecare Liturghie:”cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, se
pare că s-ar cuveni ca să nu rămână nici o Sfântă Liturghie la care să nu se împărtăşească
câţiva credincioşi dintre cei cu o viaţă curată. Dar credem că nu e bine să se împărtăşească toţi
credincioşii sau foarte mulţi la fiecare Liturghie fără spovedanie şi post, chiar dacă ei se
socotesc lipsiţi de păcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simţire al primirii
Sfintei Împărtăşanii. Trebuie să trăim cu cutremur acest moment atât din pricina obişnuinţei
noastre cu tot felul de gânduri şi de critici ale altora, de supărări cu alţii, cât şi din conştiinţa că
ne împărtăşim cu Trupul prea curat al Domnului cerului şi pământului şi cu prea scump Sângele
Lui”.9
9
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae apud. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, Ed. Episcopia Romanului şi
Huşilor, 1990, p. 64