Cap.

Piaţa - întâlnire a agenţilor economici

Relaţia cerere- ofertă- preţ în economia de piaţă
Preţul de echilibru

PIAŢA este:
- un spaţiu economic real, geografic sau unul virtual, electronic;
- locul de întâlnire a agenţilor economici, cumpărători şi producători;
- locul unde au loc tranzacţii;
- locul unde se întâlnesc şi se confruntă cererea şi oferta;
- locul unde se manifestă concurenţa;
- locul unde se formează preţul;

Variabilele definitorii ale pieţei, în condiţiile economiei de piaţă sunt:

1. obiectul tranzacţiilor (bunurile şi serviciile);
2. cererea;
3. oferta;
4. preţul;
5. concurenţa

Într-un sistem concurenţial, preţul se formează în mod liber, prin confruntarea cererii cu
oferta.
Între preţ, cerere şi ofertă există o strânsă legătură strânsă, în sensul că variaţia preţului
determină mişcarea cererii şi ofertei în sens invers una faţă de cealaltă.
P↑→C↓→O↑;
P↓→C↑→ O↓

Se consideră că, piaţa unui produs este echilibrată, atunci când preţul unui bun economic
conduce la o egalitate între cantitatea cerută şi cantitatea oferită. Preţul este denumit preţ de
echilibru (Pe), iar cantitatea este denumită cantitate de echilibru(Qe).

 Preţul de echilibru - este preţul la care cererea satisfăcută este egală cu oferta
satisfăcută, egalitate ce determină cel mai mare volum al vânzării şi cumpărării pe
piaţă.
 Cantitatea de echilibru este cantitatea dintr-un bun cumpărată şi vândută la nivelul
prețului de echilibru.

Un preţ diferit de preţul de echilibru determină reducerea volumului vânzărilor şi

apariţia următoarelor două situaţii:
 Preţul este mai mic decât preţul de echilibru (P<Pe), atunci există exces de cerere pe
piaţă: C>O – cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită.
 Preţul este mai mare decât preţul de echilibru (P>Pe), atunci există exces de ofertă pe
piaţă: O>C – cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută.

Preţul tinde permanent către preţul de echilibru, oscilând în jurul acestuia, având
tendinţa să crescă, atunci când cererea este în exces şi să scadă, atunci când oferta este în
exces.
Modificarea cererii, respectiv a ofertei, determină modificarea preţului de echilibru .
Preţul de echilibru poate echilibra cererea şi oferta numai dacă se formează în mod
liber, fără intervenţia unor factori precum: presiunea sindicatelor, influenţa unor firme
puternice economic sau intervenţia guvernului de a impune preţuri minime sau maxime din
considerente social-economice.
Exemplificare:

Formarea preţului de echilibru

Preț Cererea Oferta Cererea şi Exces Exces Tendinţa de variație a
(u.m.) (buc.) (buc.) oferta de de prețului pentru
satisfăcute cerere ofertă stabilirea echilibrului
(buc.) (buc.) (buc.)
100 50 10 10 40 - creşte
200 40 20 20 20 - creşte
300 30 30 30 - - echilibru
400 20 40 20 - 20 scade
500 10 50 10 - 40 scade

Echilibrul pieţei este reprezentat de combinaţia cantitate-preţ: Qe=30 buc.; Pe=300 u.m.
Volumul vânzărilor=9000u.m.

Reprezentare grafică

Preţ

Oferta
Exces de ofertă
500
400 Echilibru
300
200
100 Exces de cerere
Cererea

10 20 30 40 50 Cantitate
Figura 1. Formarea preţului de echilibru

Rolul preţul de echilibru decurge din trăsăturile lui principale:

- se formează liber, spontan pe piaţă în raport cu evoluţia cererii şi ofertei;
- reglează cererea şi oferta totală la volumul maxim al tranzacţiilor;
- face selecţia agenţilor economici, eliminându-i pe cei neporformanţi;
- este unic la un moment dat pe ansamblul pieţei unui bun;
- este dinamic în timp, în raport cu modificarea cererii sau a ofertei;
- asigura satisfacerea optimă a intereselor participanţilor la schimb;
- este un punct de atracţie pentru toţi agenţii economici;
- autoechilibrează piaţa unui produs