Soare

Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape

perfectă din plasmă fierbinte,[15][16] ținută de gravitație și modelată de un câmp
magnetic.[17] Este de departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața
de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri
(sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de
aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ
99,86% din masa totală a Sistemului Solar.[18] Aproximativ trei sferturi din
masa Soarelui este formată din hidrogen (~ 73%); restul este în mare
parte heliu (~ 25%), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele,
inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.[19]
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este
denumită în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este
mai aproape de alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde
de ani în urmă [a][11][20] din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a
unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în
centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit
Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele
din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape
toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone
de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de
materie în energie. Această energie, care poate dura între 10.000 și 170.000
de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.
Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care
Soarele nu mai este în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere
însemnată a densității și temperaturii în timp ce straturile sale exterioare se
extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a calculat
că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale
lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ
cinci miliarde de ani. După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va
deveni un tip dens de stea în răcire cunoscută sub numele de pitică albă și nu
va mai produce energie prin fuziune, dar va continua să strălucească și va
elibera căldură din fuziunea sa anterioară.
Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile
preistorice, iar Soarele a fost considerat în unele culturi o zeitate.