I.

Definiţia inovării
Este relativ nouă, prima definiţie a inovării a fost dată de Schumpetter în 1941 şi anume
inovarea este acţiunea de a produce altceva sau de a produce altfel. După alţi autori inovarea
reprezintă transferul unei idei sau a unui concept până la stadiul final al unui produs, proces sau
activitate de service acceptate de piaţă.
Inovarea = transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou sau ameliorat, într-un proces
industrial sau comercial sau într-o nouă metodă socială.
Schumpetter considera inovare următoarele activitati :
Inovarea tehnologică:
- crearea de produs nou
- introducerea unei noi metode de fabricaţie
- utilizarea unei noi materii prime
Inovarea economică:
- o nouă organizare a firmei
- intrarea pe o piaţă nouă sau crearea unei pieţe noi
- crearea unei noi imagini a firmei.
În termenii noilor definiţii, aducerea noului presupune, de fapt, trei paşi distincţi ilustraţi în
diagrama urmatoare :

Creativitate ® Rafinarea ideii ® Fezabilitate ® Activitate ® Spirit

inovantă antreprenorial

(Generarea de Ideea este Aplicarea ideii Programe Găsirea soluţiilor

idei noi) compatibilă cu este justificată detaliate de: cele mai bune de
politica firmei?
de succes pe piaţă
Am adunat un Ideea este o implementare,
considerentele
număr suficient soluţie pentru fabricaţie,
de marketing, comercializare.
de idei? una dintre
pieţe,
problemele
firmei? tehnologie?

Surse ale ideilor: Rezultat:

- imaginaţie Ceva:

- analiză - nou sau

- observaţii: - mai bun,

- asupra mediului - mai repede,

- a ceea ce fac - mai ieftin,

alţii
- mai frumos.
 Etapele unui proces de inovare

Pentru materializarea inovarii se realizeaza activitati diverse, cum sunt :

- activitati de transfer orizontal : elemente de noutate-noi aplicatii
- activitati de transfer vertical : cunoastere-cercetare-produs nou/tehnologie noua
- o noua organizare a firmei-o noua imagine

II. Cauzele care determină inovarea în întreprinderi:

A. Nevoia de a păstra sau a dezvolta poziţia ocupată de o firmă pentru a nu-şi pierde clienţii.
B. Cererea pieţei pentru produse diversificate cu performante imbunatatite. De obicei
întreprinderile diversifica mai mult produsele decat procesele tehnologice, deoarece apelează
la resursele interne pe cand pentru tehnologii se apelează la resurse externe (achizitii).
C. Obligaţia de a respecta legislaţia, o serie de cerinţe sociale, protecţia mediului şi a
consumatorului (noi standarde).
D. Utilizarea de resurse de materii prime si energie care pot avea fluctuatii de pret
E. Dezvoltarea întreprinderii (inovare continua)
F. Pozitia si strategia conducerii firmei: conducerea firmei poate fi de tip conservator
(stabilitate) controlor (urmăreşte aspectele tehnico-economice si sociale), lider (încurajează
dezvoltarea), întreprinzător (cauta oportunitati) sau creator (creeaza oportunitati).
G. Concurenta (produse noi mai ieftine pe piata-ex. Produse farmaceutice )