COMUNICARE SCRISĂ

COMUNICAREA SCRISĂ

Conținut:
Importanța comunicării scrise
Planificarea conţinutului mesajelor scrise
Definirea scopului
Organizarea ideilor
Stilul de exprimare în comunicarea scrisă
Raportarea la un text scris – cum citim?
Gestionarea cititului – deprinderi de citire eficientă
Lectura eficientă prin metoda SQ3R

Obiective:
Să înțelegem cmunicarea scrisă
Să înțelegem modul de gestionare a mesajelor scriese
Să ne putem organiza ideile în comunicarea scrisă
Să înțelegem stilul de comunicare scrisă
Să învățăm să citim eficient
ELEMENTE INTRODUCTIVE – LIMITELE COMUNICARII SCRISE

• mesajul scris este ireversibil şi definitiv

• concentrarea pe mesaj face adesea ca oratorul să nu aibă în vedere decât parţial cealaltă parte a
relaţiei de comunicare, şi anume cititorul
• nu există control asupra receptării mesajului

De reținut:
regula de bază a comunicării scrise eficiente este: ”spuneţi cititorului, clar şi simplu, ceea ce vrea să
ştie”
Reguli de bază în comunicarea scrisă
De reținut!

Aşa cum menţionam anterior, scriitorul de mesaje nu trebuie să piardă din vedere nici un moment că se
adresează cuiva. Acest fapt îl obligă să urmărească reguli de bază:

• limbajul şi formularea trebuie să respecte nivelul cititorului din punctul de vedere al pregătirii, al
profesiunii practicate şi al gradului de familiaritate cu subiectul abordat
• construcţia propoziţiilor (ca lungime, sintaxă) trebuie să susţină mesajul în ceea ce priveşte gradul de
complexitate şi de abstractizare a materialului
• sub aspect formal, pentru a uşura lectura, pagina de text trebuie divizată în paragrafe, fiecare dintre ele
conţinând o singură idee. Propoziţia subiect se poziţionează în mod obligatoriu la început de paragraf;
lungimea paragrafelor nu ar trebui să depăşească 4-5 fraze
• pentru a veni în sprijinul cititorului, facilitându-i accesul mai rapid la semnificaţiile mesajului,
comunicatorul poate construi un “schelet” logic al textului sau poate face apel la cuvinte “semnal”.
Cuvintele semnal pot fi:
- de “încetinire”- avertizează cititorul că trebuie să reducă ritmul lecturii întrucât urmează o schimbare de
idee (exemple: totuşi, de altfel, încă, dar, în pofida faptului că, cu toate acestea, mai degrabă);
- de “continuare” - atenţionează cititorul că frazele următoare continuă ideea sau ideile anterioare, fiind un
element de detaliu sau un element argumentativ (exemple: tot astfel, de asemenea, în plus, şi, mai mult,
asemănător, mai des, mai mult decât atât, în mod similar);
- de “recapitulare” - semnalizează un sumar sau o concluzie (exemple: de aceea, în concluzie, în acord cu,
consecvent cu, deci, astfel, atunci).
Reguli de bază în comunicarea scrisă

• mesajul trebuie să fie adecvat direcţiei de transmitere. În funcţie de direcţia ierarhică în care se îndreaptă
comunicarea, mesajul poate fi dinspre subordonat spre şef, respectiv dinspre şef spre subordonat.
Pentru comunicarea pe verticală, dinspre subordonat spre şef, comunicatorul ar trebui să ţină cont de
următoarele aspecte:
- tact, conştientizarea poziţiei ierarhice şi adoptarea tonului potrivit în ceea ce priveşte politeţea,
argumentaţia;
- nivelul de detaliu, care implică nevoia de a furniza suficiente detalii pentru acoperirea subiectului şi
justificarea concluziilor;
- exprimarea părerilor personale trebuie făcută în aşa fel încât să fie foarte clar unde se termină faptele şi
unde încep opiniile; în general, şeful preferă să desprindă singur concluzii. Opiniile trebuie să rezulte din
cercetare şi fapte, nu să fie simple afirmaţii.
- - se impune o prudenţă deosebită în ceea ce priveşte “atitudinea” adoptată - atitudinile de servilism, de
teamă în faţa puterii, de apărare, sau, pur şi simplu, de frică pot conduce la un ton de nesiguranţă sau de
exagerare.
Planificarea conţinutului mesajelor scrise

Procesul de planificare a conţinutului comunicării scrise presupune:

- înţelegerea şi definirea scopului

- organizarea ideilor

- alegerea stilului adecvat de exprimare

Definirea scopului

Atâta timp cât comportamentul uman este dictat de un interes, şi comunicarea scrisă, ca tip de acţiune, are la
bază o motivaţie.
În comunicarea scrisă, spre exemplu, metode de înțelegere a temei și definire a scopului sunt:
-metoda reformulării. Atunci când subiectul este mai complex, se poate apela la o schemă logică care să
reflecte relaţiile dintre conceptele cheie.
- Metoda “fişe de concept”, care să susţină gândirea comunicatorului în raport cu tema.
• Prin fişele concept se identifică următoarele corelaţii:
• definiţia →noţiuni înrudite
• caracteristici posibile→exemple/contraexemple
• problematică→referinţe bibliografice/autori

Gilles Ferreol, Noel Flageul, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 16-17
Organizarea ideilor

• organizarea ideilor este cea mai importantă etapă în planificarea comunicării scrise, asigurând
conţinutul logic al mesajelor.
• acest demers se poate defini prin două etape distincte:
- căutarea datelor referitoare la fapte, evenimente, păreri, opinii etc. corelate subiectului ce
urmează a face obiectul comunicării
- organizarea datelor, prin plasarea informaţiilor într-o schemă logică, clară şi concisă, care să
confere coerenţă finală mesajului
Printre metodele des intțlniter de organizare a ideilor se numără:
-metoda interogativă, reprezentată prin formula celor “5W”: Ce?, Cine?, Unde?, Când? Cum? De
ce? Această formulă traduce prin cinci întrebări subiectul, obiectul, locul şi timpul, precum şi scopul
comunicării unui mesaj.
- metoda “unghiurilor de abordare”, o modalitate de identificare a ideilor relevante pentru o temă
care pleacă de la premisa că orice problemă poate fi abordată din perspective diferite şi că prezintă
aspecte diferite. Diferitele aspecte ale problemei ne obligă la o abordare interdisciplinară a
problematicii.
Organizarea ideilor

De reținut:
Cu cât volumul informaţiilor este mai mare, cu atât organizarea ideilor devine demers este mai greu de
realizat.
Specialiştii în comunicare propun instrumente de lucru care să asigure coerenţă acestui proces. Exemplu:

• elaborarea de “fişe”: s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente modalităţi de gestionare a infomaţiilor,
esenţială în procesul de documentare prealabil etapei de redactare propriu-zisă a mesajului scris;

Întocmirea “fişelor” nu se face aleatoriu, asemeni unor simple ciorne, ci trebuie să înmagazineze un set de
informaţii care sunt un garant al rigorii şi obiectivităţii mesajelor scrise
Stilul de exprimare în comunicarea scrisă

Printre elementele care intră în sfera problematicii stilului de exprimare în comunicarea scrisă
se numără:
- Alegerea vocabularului: rigoarea limbajului este o exigenţă obligatorie
- construcţia frazelor: este obligatorie frazarea corectă şi exactitatea formelor gramaticale
- calităţile stilului: Stilul de exprimare este un indicator eficient de măsurare a talentului
scriitoricesc, într-un sens mai larg definit.
Altfel spus, prin această sintagmă avem în vedere acele elemente care dau formă, culoare şi
muzicalitate mesajului scris; Structura sintactică recursivă (subiect, predicat, complement)
facilitează înţelegerea, folosirea frazelor scurte şi prezentarea într-o frază a unei singure idei
asigură concizie materialului scris, în timp ce varietatea formulărilor şi inserarea de instrumente
vizuale de tipul imaginilor vin să asigure originalitate şi să confere dinamică mesajului scris.
Raportarea la un text scris – cum citim?

• În medie, un adult citeşte cu o viteză de 200-300 cuvinte pe minut (cv/m)

• Pentru a se dovedi eficiență în demersul său, un student trebuie să poată citi cu o viteză de 400-450 cuvinte
pe minut. Această performanţă nu are nici o legătură cu inteligenţa, educaţia, status-ul, ocupaţia, ci, mai
degrabă, cu exerciţiul constant al lecturii.
De reținut!
• Cititorii rapizi au o tehnică diferită faţă de cei lenţi. Dincolo de tehnică, însă, comportamentul în lectură este
influenţat de factori cum ar fi:
• - Complexitatea materialului;
• Stilul autorului;
• Dimensiunea Corpului de literă;
• Aşezarea în pagină ;
• Stăpânirea limbajului.
Raportarea la un text scris – cum citim?
Factori psiho-fiziologici care influențează eficiența lecturii
Câmpul de recunoaștere
Multe persoane citesc ineficient din cauza mişcărilor oculare greşite. În procesul de citire ochii se “opresc”
pentru a cuprinde câte un cuvânt sau câte o frază, după care se reîncep să se mişte mai departe. Aceste opriri
sunt denumite "fixaţii„: fiecare fixaţie durează între 0,25-1,5 secunde
La fiecare fixaţie ochiul citeşte câte un cuvânt sau poate mai multe. Numărul de cuvinte pe care un individ le
poate focaliza sau le poate reţine printr-o fixaţie este denumit "câmp de recunoaştere".
S-a demonstrat că unele persoane sunt capabile să citească o pagină tipărită privind efectiv de sus în jos. Ele
parcurg o singură dată fiecare rând şi, la fiecare fixaţie, reţin sau recunosc întreaga linie. Prin exerciţiu, o
persoană poate să îşi mărească câmpul de recunoaştere.
Regresia
Regresia este definită ca tendinţa de "întoarcere înapoi" în timpul cititului. Cititorii lenţi, cei care au obiceiul
de a se focaliza pe fiecare cuvânt, întâmpină mari greutăţi în ceea ce priveşte reţinerea înţelesului frazei. După
trei-patru cuvinte realizează că au uitat ce au citit şi reiau cititul. Întrucât procesul este lent, mult mai încet
decât activitatea cerebrală, creierul va identifica o altă activitate.
Reveria
creierul “ alunecă” spre ceea ce numim "reverie" sau "gânditul la altceva".
Cititul cu voce tare
cel mai rapid lector nu va depăşi o viteză de 150 de cuvinte/min. Acest obicei are, de asemenea, consecinţe
asupra înţelesului cuvintelor. Citind în acest mod, individul se concentrează mai degrabă asupra cuvintelor
decât asupra ideilor sau asupra înţelesului celor citite.
Lectura eficientă prin metoda SQ3R
Literatura de specialitate consemnează existenţa a numeroase tehnici de eficientizare a lecturii şi dobândire a
deprinderilor de a citi cu uşurinţă: exemplu - metoda SQ3R.
Înainte de a aplica o tehnică de eficientizare a lecturii este necesară pregătirea pentru lectură. Iată trei
modalități trei modalităţi prin care textul poate fi “pregătit” pentru lectură:
• Scanarea este o metodă de lectură care oferă o imagine de ansamblu asupra materialului înainte de a-l citi
cu atenţie, astfel încât să-i poţi aprecia valoarea şi să-ţi faci o idee despre efortul pe care va trebui să-l
depui. Strict vorbind, nu este chiar o lectură, dar este o parte esenţială a procesului de citire.
• Aprecierea permite determinarea importanţei materialului şi introducerea lui într-una din următoarele
categorii:
- esenţial (imperativ: trebuie citit cu maximă atenţie!);
- folositor (imperativ: trebuie citit în momentul când dispuneţi de timp, după ce aţi citit materialele esenţiale);
- irelevant (imperativ: materialul nu prezintă interes).
• Alunecarea este o tehnică a lecturii, un gen de citire rapidă, în care parcurgi totul în cea mai mare
viteză posibilă, obţinând un fel de "rezumat lărgit" şi ignorând detaliile. În acest fel, unele persoane ating
viteze incredibile în lectură, trecând prin materiale rapid şi încetinind doar pe porţiunile care prezintă
pentru ele interes.

(Vezi Nicki Stanton, Comunicarea, Ed. Societatea Ştiinţă şi Tehnică, 1996, p 132-140)
metoda SQ3R
Metoda este organizată pe cinci etape:
• Selectaţi ! (select) – dacă trebuie citită doar o anumită secţiune a documentului, se scanează cuprinsul
sau indexul pentru a găsi referinţele specifice subiectului. Dacă trebuie citit tot materialul se poate
selecta folosindu-se metoda alunecării.
• Întrebaţi ! (Question) - când citiţi, este bine să vă gândiţi tot timpul la ceea ce citiţi: Despre ce este
vorba?, Reprezintă ceea ce caut?, La ce pot să mă aştept?, Sunt de acord cu ele? etc.)
• Citiţi ! (Read) – când aţi început lectura căutați să vă confirmaţi ideile principale găsite în fiecare
secţiune sau paragraf. Veţi căuta acum demonstraţiile, exemplele, ilustrările pe care le-aţi ignorat pe
timpul selecţiei. La prima lectură nu este indicat să luaţi notiţe – această acţiune influenţează
continuitatea în gândire Dacă materialul de lectură este complex, este recomandat să citiţi textul de
două ori, în stil rapid, decât o singură dată şi lent. La a doua lectură puteţi reţine prin subliniere, notiţe
etc. ideile principale sau demonstrabile
• Reamintiţi-vă ! (Recall) – Vă puteţi lua notite, dar nu prin copiere!. În această etapă trebuie să exersaţi
o împrospătare a celor citite, pentru a fi mai atent şi mai profund
• Verificaţi! (Review) – etapa finală, este şansa de a verifica dacă aţi omis ceva important, dacă aţi
căpătat răspunsuri la toate întrebările, dacă sunteţi în stare să vă amintiţi şi să relataţi cele mai
importante idei sau demonstraţii, fără să omiteţi ceva