Analiză a transformărilor sistemului educațional

in România dupa 1989

...mai multă libertate, dar mai puțină disciplină
mai multă informație, dar mai puțin discernământ
,,ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.’’

Evoluția istorică a sistemului de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția sistemului

politic si administrativ.
Motivul alegerii acestei teme controversate o reprezintă interesul pentru ideologia
comunistă și repercursiunile asupra maselor in sec. XX și al contrastului dintre ideologia de
caracter individual și cel de caracter colectiv. Înțelegerea caracterului unei generații reprezintă
înțelegerea naturii viitorului.
Educația este o armă împotriva individului și a perspectivei sau împotriva limitării
intelectului și constrângerii spiritului într-o eră în care accesul la informație este limitat
respectiv într-una în care informația este copleșitoare. Lipsa educației creează un cerc vicios
otrăvește încetul cu încetul, prin lipsa discernământului o societate din interior născând
repercursiuni, modelând generații întregi.
Obiectivele pe care dorim să le atingem cu prezentarea acestei teme este
responsabilizarea elevilor/studenților cu privire la educația lor liberală, importanța acesteia
într-o lume coruptă și ambiguă.
După ce regimul comunist s-a instalat la putere, în România a început o adevărată
vânătoare a profesorilor și a intelectualilor care criticau modelul sovietic impus în educație.
Întreg sistemul de învățământ se află sub controlul direct al Partidului Comunist Român.
Omul nou era obiectivul lui central. Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza ,,tovarăşului”
deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp,
îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Așa arăta sistemul de
învățământ românesc în perioada comunistă. Responsabilitatea față de stat era mai mare decât
cea intelectuala, renunțarea la studii inainte de liceu nu era o opțiune, fiind obligatorie in acest
caz urmarea unui profil profesional in vederea gasirii unui mod pentru a fi de folos
comunitatii. Rata analfabetilor era mai mare, dar aceea de somaj mai mica, un fapt in favoarea
economiei, dar si a dictaturii. Sistemul de învățămant românesc a fost într-un continuu proces
de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.

În aerul din clasele de curs s-au schimbat foarte multe după 1989. Poza conducătorului
lor nu era acolo să întâmpine elevii în fiecare dimineață, opțiune a devenit acum o simplă
rugăciune. Învățământul era obligatoriu, dar informația era liberă, putea fi folosită nu numai
în folosul comunității ci al spiritului și al imaginației. Profesorul nu mai deținea adevărul
absolut și elevii începeau să pună întrebări necenzurate de un sistem subjugator. Corecțiile
fizice nu mai sunt permise și nici cele psihologice cum ar fi umilire. Structural, însă, lucrurile
nu stau chiar atât de diferit.

„Învățământul comunist era unul foarte ideologizat și care a pus din ce în ce mai mult
accentul pe memorizare”, explică Theodor Paleologu, profesor.
„Pe peretele clasei, în locul portretului regelui, în locul crucii, în locul rugăciunii pe care am
mai apucat-o...au apărut portretele lui Stalin, ale conducătorilor politici români și a început
ceva. A început o comunicare într-un singur sens. Am început să îi scriem lui Stalin. Iubite
Stalin! Și să îi spunem ce fapte grozave am făcut. Că am luat 10 la matematică sau că am
curățat curtea școlii de cărămizile de nu știu unde...”, povestește istoricul Georgeta Filitti.

Manualele
Spre deosebire de învățământul din perioada comunistă, în zilele noastre democratice
manualele nu au format unic și nici substraturi politice. Școlarului nu îi mai este insuflat
spiritul naționalist. Ele erau și sunt în continuare gratuite pe toată perioada școlii, dar se
produc în cantități mai mici față de perioada antecedentă, cererea fiind totodată mai scăzută.

Ateliere vs. muncile patriotice

“Eram obligat în clasa a 8-a, sub supravegherea atentă a unui maistru care probabil nu
avea prea multe pregătiri în domeniu, să ascut scule la polizor, să fac traforaj și să dau găuri în
diverse bucăți de tablă. Și, crede-mă, degeaba erai tu olimpic la 2 materii, dacă nu îți ieșea
bine piesa, erai în pericol de a rămâne corigent.
Nici fetele nu scăpau de aceste ateliere, doar că ele erau puse la munci mai ușoare, învățând să
coase și să croșeteze.”
Programul de muncă era bine structurat în a modela percepția elevilor cu privire la
atribuțiile femeii și ale bărbatului în societate, doar din punct de vedere fizic. Munca fizică era
pe același plan cu munca intelectuală, inițiativă fiind răsplătită în muncă fizică spre deosebire
de în aceea intelectuală.
 Uniforma
Începând cu anii 90, strictețea cu care era tratată conduita vestimentară s-a rarefiat
odată cu ce a fost asociată de-a lungul aniilor, în special în ciclul pre universitar, ca și
conduita morală. Libertatea de exprimare se reflecta și în alegerile vestimare, acum impunerea
personalității individului este permisă, într-o mare măsură.
 Carnetul de elev
Formatul fizic este foarte diferit acum față de carnetul pe care trona stema Republicii
Socialiste Romania, în culoare gri sau vișiniu cu un format dubios, prea mare ca să intre în
buzunar, prea mic pentru a sta printre caiete. În mentalitatea de masă carnetul nu mai reflectă
capacitățile intelectuale ale elevului ci doar atitutidea față de învățătura și disciplina de care
dă dovadă.

Concluzie
Mergeți la vot !! Nu lăsați pe nimeni să ia decizii în locul vostru !!
Este viitorul vostru și viitorul urmașilor voștri !!
26.05.2019 asta este șansa noastră !!