Vis alb - Otilia Cazimir

 Adăugat de: leonard
As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.

Desfasurand culorile-i spectrale,

S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.

Banchiza alba ne-ar asterne-n fata

Covoare de omat imaculat.
Si-n adapostul mic, scobit in gheata,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mparatie de zapada,

S-ar aduna fantasticul norod
Al noptilor polare, sa ne vada:
Ursi albi, de vata, foce mari, de glod…

Iar cand natura-n soare nou invie

Si cand vazduhul nu mai e opac,
Intr-un bazin de sticla argintie
Ar licari oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calma si albastra

M-as duce-n zori de ziua sa ma scald
Si cat ar fi de frig, iubirea noastra
M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!