Iată câteva instrucţiuni simple pentru a accepta schimbările în viaţă.

La mesageria vocală, puteţi pune

mesajul: "Nu sunt disponibil dar vă mulţumesc că vă pasă şi aţi sunat." "Încerc să-mi schimb viaţa. Lăsaţi
un mesaj după semnalul sonor." "Dacă nu vă răspund, sunteţi una dintre schimbări." Cunoaşterea e
precursoarea experienţei. Cu cât avem mai multe cunoştinţe, cu atât suntem mai pregătiţi pentru o
experienţă. Toate informaţiile prezentate sunt limbajul care vă ajută să înţelegeţi procesul transformării
şi procesul de creaţie. Şi mai am câteva concepte pentru voi, înainte să ajungem la partea practică. Toţi
am trecut prin experienţe care ne-au marcat emoţional. Când suntem copii, trecem prin anumite
evenimente. Nu ne dăm seama de ce trecem prin asta şi, în copilărie, atenţia noastră se concentrează
asupra lumii interioare, ce simţim. Când trecem prin anumite evenimente, ne schimbă emoţional.
Începem să fim atenţi la evenimentul din exterior. Dacă avem tutori şi oameni care au grijă de noi şi se
comportă derutant, ne schimbăm biologic. Fiindcă nu avem facilităţi analitice, procesul care are loc
rămâne în subconştientul nostru. Înţelegeţi ? Acum, avem nişte evenimente în jurul nostru şi nişte
sentimente. Şi petrecem o mare parte din viaţă concentrându-ne pe mediul înconjurător. Începem să
legăm prietenii, ne mutăm, mergem la facultate, mergem la liceu, cumpărăm lucruri, ne căsătorim,
divorţăm, ne recăsătorim, cumpărăm mai multe lucruri... Apar toate aceste evenimente şi ne petrecem
timpul creând o identitate în raport cu lucrurile din mediul înconjurător, înţelegeţi ? Şi mediul
înconjurător e format din cunoscuţi, bunuri, locuri unde am locuit, locuri unde ne vom muta, experienţe
trecute. Când facem cunoştinţă cu cineva, îi strângem mâna şi întrebăm "cum te cheamă" ? - Kay. - Eu
sunt Joe, bună. De unde eşti ? - Din Austin. - Te-ai născut acolo ? M-am născut în Los Alamos. Am prieteni
în Los Alamos. Deci oameni. Ai fost la o nuntă în Los Alamos acum vreo doi ani ? Spune da. Ai fost la
nuntă ? Şi eu am fost la acea nuntă. - Astea sunt ale tale ? - Da. Şi eu le am. - Serios ? - Da. Şi ai trecut prin
experienţele astea ? Şi eu am trecut prin ele. Dacă trecem prin aceleaşi experienţe împărtăşim aceleaşi
sentimente. Şi dacă împărtăşim aceleaşi sentimente, împărtăşim aceeaşi energie, fiindcă sentimentele
sunt energie în mişcare. Începem să formăm o prietenie pe baza unor informaţii, dincolo de spaţiu şi
timp. Suntem conectaţi, fiindcă ne înţelegem reciproc. Şi câtă vreme nu te schimbi, totul va fi grozav, am
dreptate ? După aceea, se formează un gol. Aceştia suntem în interior. Aşa ne simţim. Iar asta e
identitatea prin care ne identificăm cu lumea. Creăm o imagine, o faţadă pe baza a tot ceea ce am trăit,
pe baza realităţii externe. După 12-14 ani, începem să ne dezvoltăm individualitatea şi ne identificăm cu
lucrurile şi oamenii din jurul nostru ca să ne distragem atenţia de la ce ? De la acest sentiment. Nu
suntem atenţi la acest sentiment, fiindcă ne concentrăm atenţia la exterior de unde putem învăţa lucruri,
mergem la facultate, ne facem o carieră, ne căsătorim, facem copii şi toate chestiile astea ne merg bine
pentru o anumită perioadă. Brusc, undeva pe la 35-40 de ani, puteţi prezice sentimentul fiecărei
experienţe pe care o veţi avea în viaţă, ştiţi cum vă veţi simţi. Când ajungeţi în punctul în care ştiţi totul
dinainte, v-aţi oprit din învăţare şi începeţi să simţiţi. Iar sentimentele devin un barometru de evaluare a
viitorului. Dacă sentimentele familiare vă amintesc de trecut, trecutul devine viitorul vostru, înţelegeţi ?
Se numeşte criza vârstei mijlocii. E momentul când sufletul vrea să vă trezească şi spune: fii atent la
sentimentul ăsta. Uită-te la sentimentul ăsta. Brusc, începeţi să analizat sentimentul ăsta şi toţi oamenii,
lucrurile, locurile şi tot ce aţi acumulat şi vă face să trăiţi aşa, să aveţi această identitate. Şi observaţi că
nu mai sunteţi în acord cu nimeni şi nimic. Suntem legaţi, avem o înţelegere emoţională. Suferi, vorbeşti
despre probleme. Eu sufăr, vorbesc despre probleme. Ne înţelegem. Brusc, începem să rupem aceste
legături cu toată lumea. Spunem, ştii ce ? Nu te iubesc. Şii de ce ? Nu ştiu ce înseamnă iubirea. Şi tipii ăia
cu care ieşim, adio ! Sunt nişte falşi. Nu mai vreau să mă prefac. Nu vreau să merg acolo, să fac asta, care
e sensul vieţii ? De ce fac asta ? De ce continui aşa ? Deoarece când totul se va fi terminat, sentimentul
ăsta nu dispare. Aţi trecut prin tot ce vă poate oferi viaţa. Aţi avut relaţii, trădări, succese, eşecuri, v-aţi
simţi vinovat, ca un eşec, ca un succes. Aţi trecut prin toate aceste stări şi nu mai aveţi ce să mai simţiţi.
Brusc, sentimentul ăsta nu dispare. Şi e momentul când investigaţi acest sentiment şi spuneţi adevărul
despre cine sunteţi. Toţi prietenii voştri, toate acele legături emoţionale, le răniţi sentimentele. Îmi
plăcea de tine ca înainte. Mi-ai rănit sentimentele. Prin urmare, toţi se adună la un loc şi spun... S-o
ducem la doctor. Şi vă duc la doctor, iar acesta vă dă nişte pastile şi ce urmează ? Vă întoarceţi la aceeaşi
identitate. Alţii se vor reinventa şi ştiţi ce vor face, nu ? Vor crea mai multe bunuri ca să se reinventeze.
Vor cumpăra o maşină nouă, o barcă. Vor merge în vacanţă într-un loc nou. Vor intra într-un club unde
vor cunoaşte oameni importanţi după care află că şi aceia, când ajung să-i cunoască, au mai multe
probleme decât ei. Şi noutatea lucrurilor, a maşinii, a bărcii, dispare. Vă întoarceţi din vacanţă şi
experienţa se încheie, sau aţi cunoscut acei oameni şi realizaţi că sunt la fel ca voi şi sentimentul se
întoarce. Mă urmăriţi ? Şi devenim posedaţi de bunurile noastre. Şi căutăm ceva în exterior ca să
alungăm acest sentiment. Nu-i nimic rău în asta, fiindcă dorinţa de schimbare şi evoluţie e o dorinţă
înnăscută. Doar că am fost făcuţi să credem că ne schimbăm dacă facem ceva la exterior. 1 Când sufletul
vă roagă să fiţi atenţi la acest sentiment şi nu o faceţi, singurul lucru care vă rămâne de făcut e să
încercaţi să creaţi experienţe noi cumpărând sau consumând noi lucruri ca să vă creaţi o nouă identitate.
Dar când noutatea dispare, sentimentul se întoarce. Companiile de publicitate ştiu asta. Îţi spun: poartă
coafura asta, bea berea asta, condu maşina asta. Ia medicamentul ăsta. Vei arăta aşa şi te vei identifica
cu toate acele lucruri ca să încerci să faci sentimentul să dispară. Mă urmăriţi ? Majoritatea oamenilor
aşteaptă pentru o criză, o traumă sau o boală. Când renunţă să menţină şarada, nu mai sunt atenţi la
acea realitate, iar ea începe să dispară. Şi cei din jur cred că au înnebunit. Şi aşa e. Prin urmare, când
începem să privim aceste emoţii, strat cu strat, cu cât diferenţa e mai mare, cu atât e mai puternică
dependenţa. Oamenii au straturi de emoţii care-i ţin conectaţi de trecut şi atâta vreme cât sunt atenţi la
realitatea externă, nu trebuie să mai fie atenţi la ceea ce simt. Se ascund şi nu vor ca nimeni să ştie asta.
Există goluri, tristeţe sau durere ascunsă. Vor să creeze o identitate pentru care totul e bine şi toată
lumea face acelaşi lucru, înţelegeţi ? Când priviţi acele emoţii şi încercaţi să le "dememoraţi", începeţi să
eliberaţi energie. De fiecare dată când "desmemoraţi" o emoţie, micşoraţi diferenţa dintre cum vă
prezentaţi lumii şi cum sunteţi în interior. Când "dememoraţi" o emoţie, eliberaţi energie. Iar acea
energie e valoroasă, fiindcă puteţi crea un nou destin cu ea. Mă urmăriţi ? Dar mulţi oameni ştiu când
trec peste maşina sportivă, peste noua garderobă, peste aventuri şi toate astea, iar sentimentul nu
pleacă nicăieri, mai urmează un nivel. Vorbim despre dependenţe. Acum, acea persoană începe să ia
droguri, să joace jocuri de noroc, fac prea multe cumpărături, mănâncă prea mult, prea puţin, ce altceva
? Jocuri video, pornografie, băutură, toate astea. Şi asta fiindcă încearcă să facă acest sentiment să
dispară rapid. Când iau droguri, beau sau fac prea mult cumpărături, sentimentul dispare. Şi încep să
coreleze dispariţia sentimentului cu acea activitate. Se ataşază de acea activitate şi devin dependenţi de
ea. În doar câteva secunde, când simt ceva diferit în interior, îşi îndreaptă atenţia spre factorul care a
produs schimbarea. Dar dacă sunt dependenţi de cumpărături, de jocuri de noroc, de jocuri video, centrii
plăcerii din creier eliberează multă dopamină şi norepinefrină. Şi aceşti hormoni ai plăcerii
desensibilizează receptorii din creier. Dacă până ieri cheltuiau 5.000 de dolari la cumpărături, acum
cheltuie 7.000 ca să facă sentimentul să dispară, fiindcă receptorii se recalibrează la un nivel mai ridicat şi
măresc diferenţa mai mult. Deci data viitoare, va fi mereu nevoie de puţin mai mult. Sună a dependenţă,
nu ? Deci dacă pariază sau cheltuiesc 10.000 de dolari şi nu simt fericirea, trebuie să cheltuiască 15.000
de dolari, fiindcă asta stimulează centrii plăcerii, iar aceştia încep să fie sabotaţi şi să ceară mai mult şi
mai mult ca să facă sentimentul să dispară. Mă urmăriţi ? În absenţa acelui stimul, nu mai găsim plăcere
în nimic, fiindcă acum, corpul e reprogramat să caute ceva care-l face să se simtă mai bine. Aceasta e
dorinţa înnăscută de a ne dori schimbare, dar am fost programaţi să credem că schimbarea vine din
exterior. Mă urmăriţi ? Gândiţi-vă puţin. Toate bunurile voastre, toţi oamenii pe care-i cunoaşteţi, toate
locurile unde aţi locuit, toate experienţele voastre, formează această identitate de aici, iar voi vă simţiţi
altfel în interior. La finalul vieţii, când totul dispare, ce vă mai rămâne ? Sentimentul acesta. Puteţi fi cel
mai deştept, cel mai de succes, cel mai frumos, cel mai bogat, sau cel mai popular, dar dacă n-aţi ascultat
acel sentiment, n-aţi evoluat deloc în viaţă. 1 Orice lucru din mediul extern... Toate persoanele
cunoscute, toate bunurile posedate, toate locurile unde dormiţi, munciţi sau mâncaţi, tot ce alcătuieşte
mediul înconjurător are o conexiune energetică cu voi. De ce ? Fiindcă fiecare persoană, lucru sau loc din
mediul înconjurător vă ajută să recreaţi aceeaşi experienţă şi să produceţi aceleaşi emoţii, iar emoţia
înseamnă energie. Deci începeţi să vă legaţi de toţi şi de toate lucrurile din viaţa voastră. Înţelegeţi ?
Dacă trăiţi conform aceleiaşi emoţii în fiecare zi, energie e neschimbată. De acord ? Şi atâta vreme cât
energia rămâne neschimbată zilnic, sunteţi legaţi de realitatea bazată de trecut într-un câmp de
informaţii dincolo de spaţiu şi timp. Iată un atom de oxigen. Ba mai bine. Iată un atom de oxigen şi
câmpul energetic din jurul lui. Iată un alt atom de oxigen cu câmpul energetic din jurul lui. Fac schimb de
informaţii, sunt legaţi în câmpul cuantic, dincolo de spaţiu şi timp, înţelegeţi ? Oamenii spun că fac
schimb de electroni, dar, de fapt, fac schimb de informaţii şi energie. Asta formează molecula. Prin
urmare, haideţi să facem asta. Şi mai bine... Să facem asta. Dacă sunteţi o victimă şi persoana de lângă e
o victimă, faceţi schimb de informaţii, fiindcă faceţi schimb de energie. Aici e viaţa voastră acum, aici e
diferenţa dintre cum vă vede lumea şi cum vă simţiţi în interior. Idealul pentru lume, idealul pentru sine.
Ceea ce proiectaţi în mediul înconjurător şi ceea ce simţiţi în interior, ceea ce ascundeţi. Nu vreţi ca
nimeni să ştie că vă simţiţi aşa, dar toate lumea face asta. Vorbiţi despre bunurile voastre, despre
locuinţe, despre probleme, fiindcă nu vreţi să spuneţi nimănui cum vă simţiţi de fapt. Şi toţi fac acelaşi
lucru. Atâta vreme cât trăiţi ghidaţi de aceste emoţii, cu cât mai mare e diferenţa, cu atât mai mare e
dependenţa. Şi când începeţi să priviţi aceste emoţii şi începeţi să le "dememoraţi" şi să analizaţi felul
cum gândiţi când vă simţiţi aşa, cum vă purtaţi, ce alegeri v-au adus la această emoţie, începeţi să o
"dememoraţi". Şi pe măsură ce faceţi asta, strat cu strat, închideţi prăpastia dintre modul cum vă
prezentaţi în faţa lumii şi cum vă simţiţi în interior. Şi de fiecare dată când "dememoraţi" o emoţie,
eliberaţi energie. Vă transformaţi din particulă, în undă şi aveţi energie cu care să vă făuriţi un nou
destin. Vă transformaţi din materie în energie, înţelegeţi ? Şi când vă prezentaţi aşa cum sunteţi, nu e
nevoie de energie să fiţi voi înşişi. Aţi înţeles ? Pe măsură ce "dememoraţi" aceste sentimente,
îndepărtaţi vălurile şi măştile care blochează fluxul divin din voi. Acesta începe să se furişeze, să
călătorească prin voi, în voi şi în jurul vostru, iar natura lui devine natura voastră. Mintea lui devine
mintea voastră. Voinţa lui devine voinţa voastră. Vă amintiţi ? Fiecare persoană, lucru, loc, tot ce se află
în mediul înconjurător vă leagă de un câmp dincolo de spaţiu şi timp. Atâta timp cât trăiţi conform
aceloraţi emoţii în fiecare zi, trăiţi cu aceeaşi energie, iar realitatea rămâne la fel, fiindcă sunteţi legat de
toate lucrurile din viaţa voastră. Fiindcă aveţi aceleaşi experienţe care produc aceleaşi emoţii. Şi aceleaşi
emoţii vă leagă de fiecare persoană şi lucru din viaţa voastră. Şi începeţi să "dememoraţi" acele emoţii şi
meditaţi, iar corpul se luptă cu voi, e nerăbdător, frustrat şi vinovat. Vă judecă, iar voi aşteptaţi să
termine, să parcurgă acele programe. Aşteptaţi şi îl observaţi şi spuneţi: "Asta e tot ce poţi ?" "Să
mergem ! Să traversăm râul schimbării." "Şi după ce facem asta, vei răspunde unei noi minţi." Şi vă
observaţi gândurile, predilecţiile şi comportamentele şi priviţi acele emoţii, dar nu vă mai investiţi
energia în ele, ci le observaţi. Pe măsură ce vă autodepăşiţi şi vă eliberaţi, la nivel energetic, de acea
emoţie, ştiţi că rupeţi legăturile cu toată lumea şi cu toate lucrurile din viaţa cunoscută ? Gândiţi-vă. Pe
măsură ce depăşiţi această emoţie, nu mai transmiteţi energie oamenilor şi condiţiilor din viaţă care nu
vă permit să vă schimbaţi. Energia rămâne cu voi şi aveţi mai multă energie disponibilă. În calitate de
observator cuantic, nu mai sunteţi ataşaţi la realitatea conectată de trecut, fiindcă emoţiile nu vă mai
leagă de ea într-un câmp de energie dincolo de spaţiu şi timp. 1 Dacă interacţionaţi cu aceiaşi oameni în
acelaşi fel şi simţiţi acea legătură, fiindcă sunteţi victime şi suferiţi, înseamnă că împărtăşiţi aceleaşi
emoţii şi aceeaşi energie, nu ? Şi ca doi atomi care se conectează împreună într-un câmp dincolo de
spaţiu şi timp, sunteţi conectaţi la nivel energetic de fiecare persoană, de orice. De computer, de pat, de
maşină, de locurile unde lucraţi şi unde dormiţi. Toate lucrurile pe care le deţineţi... Sunteţi conectaţi de
ele cu o semnătură energetică, fiindcă treceţi prin aceleaşi experienţe în realitatea voastră. Iar produsul
final al unei experienţe e o emoţie. Aşadar, lăsaţi energia voastră pretutindeni în prezentul real şi sunteţi
conectaţi de toate celelalte, fiindcă interacţionaţi cu ele pentru experienţa emoţională. Deci sunteţi
legaţi de toate lucrurile din realitatea voastră într-un câmp de informaţii dincolo de spaţiu şi timp, ca doi
atomi care fac schimb de informaţii. Când vă aşezaţi, faceţi meditaţia şi părăsiţi corpul emoţional, sinele
emoţional. Vă eliberaţi corpul de lanţurile trecutului. Corpul se predă momentului prezent şi se
modelează conform unei noi minţi. Pe măsură ce faceţi asta, depăşiţi sinele emoţional, rupeţi legătura cu
toţi oamenii, locurile şi condiţiile din viaţă care reafirmă aceeaşi realitate. Şi rechemaţi această energie, o
energie folosită eronat înainte, ca să vă creaţi un nou destin, aţi înţeles ? Să vorbim despre antiteza
acestui lucru. Să zicem că nu vă depăşiţi sinele emoţional. Sunteţi dependenţi de o emoţie şi folosiţi toţi
oamenii din jur să reafirmaţi dependenţa emoţională ca să puteţi simţi ceva, acel puseu de energie. Cum
aţi defini dependenţa ? E ceva ce nu puteţi opri ? Dacă aţi fi nervoşi, trişti sau frustraţi şi v-aş spune: "Ştiu
că eşti foarte supărat, dar vreau să te opreşti acum. Încetează." - Ce mi-aţi spune ? - Nu ştiu cum. Aţi
începe să-mi povestiţi întâmplările care v-au adus aici. Fie că e o ieşire justificată sau nu, dar nu vă puteţi
opri, înseamnă că e o dependenţă, nu ? - Să văd că aţi înţeles. - Da. Dacă sunteţi dependenţi de
ciocolată... Să folosim exemplul acesta. E o poveste inventată. Haideţi ! Văd feţe îngrijorate. Dacă sunteţi
dependenţi de ciocolată şi v-aş servi cu un tort de ciocolată, sunteţi de acord că în momentul când aţi
vedea tortul, prin asociere, aţi auzi o mică voce care vă spune ce anume ? - Mănâncă-l. - Hai, ia o
îmbucătură. Toţi ceilalţi mănâncă. Ce-ar fi să începi de mâine ? Mâine e o zi mai bună. Ceva nu e bine
aici. Acesta e corpul care a pus stăpânire pe minte şi vă destabilizează, fiindcă o dependenţă apare când
corpul e mintea. Dacă aţi reuşit să scăpaţi de dependenţa de ciocolată sau de zahăr sau de orice altceva...
Dar dacă v-aş da tort de ciocolată, l-aţi mânca sau nu ? - Da. - Fără remuşcări, nu ? Dacă când sunteţi
dependent de el, atunci când îl vedeţi, prin asociere, corpul, la nivel fiziologic, chimic, subconştient,
autonom şi automat, revine la vechea lui stare. Mă ascultaţi ? Pavlov ia un câine şi îl leagă de masă. Apoi,
îl hrăneşte cu o masă delicioasă şi sună clopoţelul, da ? Şi dacă face asta de suficiente ori, sună clopoţelul
şi ce face câinele ? Salivează. Autonom, automat, subconştient, când aude clopoţelul, simţurile lui,
corpul, se întoarce la acea stare anterioară. Deci dacă suntem dependenţi de o emoţie şi nu am depăşit
sinele emoţional, ştiţi că momentul când ne întoarcem înapoi la viaţa noastră şi vedem persoana pe care
o folosim să ne reafirmăm dependenţa... În momentul când o vedem sau o auzim, corpul se va întoarce
autonom, automat, fiziologic, chimic la vechiul sine fără să implice conştientul. De aceea e atât de greu
să ne schimbăm. Aţi înţeles ? Rupeţi dependenţa faţă de acel sentiment şi "dememoraţi-l". Nu veţi mai fi
conectat la aceeaşi realitate a prezentului. Când rupeţi aceste legături cu oricine şi orice din viaţa
voastră, faceţi acele particule să se mute şi recreaţi valuri de posibilităţi. La început, vi se va părea că
duceţi o viaţă dezordonată. Acum, e timpul să controlaţi materia şi să observaţi un nou viitor, să formaţi
noi tipare de informaţii. Înţelegeţi ? Prin urmare, rupem dependenţa faţă de acea emoţie şi ne întoarcem
la vieţile noastre pentru a înfrunta cel mai mare duşman. Şi nu vă veţi mai întoarce la vechiul sine, pe
care l-aţi îngenunchiat la începutul zilei. Acum, nu vă mai tremură genunchii la fel, fiindcă acea emoţie nu
vă mai face să vă întoarceţi la acelaşi sine din punct de vedere fiziologic. Şi vă pot spune, fiindcă i-am
observat pe cursanţii din grupul de avansaţi, că acum îşi iubesc duşmanii. De ce ? Fiindcă se văd în ei.
Cine erau înainte. Şi îi înţeleg, dar acum privesc spre viitor. Nu iau lucrurile personal, fiindcă au rupt
legătura energetică. Iar asta se numeşte libertate. 1 Sunteţi conectaţi cu toată lumea şi toate lucrurile
într-un câmp de informaţii dincolo de spaţiu şi timp, fiindcă la nivel energetic, împărtăşiţi aceleaşi emoţii.
Sau aţi interacţionaţ cu prezentul prin prisma trecutului în fiecare zi ca să produceţi aceeaşi emoţie,
aceeaşi energie. Atunci, energia voatră vă leagă de realitate şi nu se schimbă nimic, fiindcă energia
voastră e aceeaşi ca ieri şi sunteţi legaţi de toată lumea şi de toate lucrurile şi de fiecare experienţă din
realitatea bazată pe trecut, fiindcă sunteţi legat de ea din punct de vedere energetic. Dacă vă eliberaţi de
acea emoţie, de ce se separă doi atomi care sunt uniţi într-o moleculă ? Ce îi face să se separe ? Energia.
Energia trebuie să rupă legăturile. Şi începeţi să rupeţi legătura dacă vă schimbaţi energia. Rupeţi
legătura cu toate persoanele din realitatea prezentă şi faceţi ca realitatea blocată în aceleaşi tipare de
informaţie numite particule să se transforme din nou în posibilitate. Înţelegeţi ? Viaţa voastră se
transformă într-o stare de dezordine, ceea ce e normal şi e momentul să începeţi să creaţi, fiindcă puteţi
folosi acea energie, o puteţi redirecţiona cu intenţia clară de a făuri un nou viitor. Oamenii fac asta în
toată lumea şi înţeleg că, dacă în acel moment, emoţia nu-i mai însoţeşte, nu mai sunt legaţi de prezent,
ci se află în viitor. Se pot întoarce la viaţa lor fără să fie seduşi emoţional de probleme şi condiţii, fiindcă
le-au depăşit deja şi nu se mai lasă legaţi de ele. Nu mai reacţionează fiziologic, autonom, automat şi
subconştient, precum câinele lui Pavlov. Nu se mai întorc la vechea stare de spirit, fiindcă acea emoţie nu
mai există, nu mai sunt dependenţi de ea. Dintr-o dată, sunt liberi să-şi creeze un viitor. De ce ? Fiindcă
au depăşit emoţia şi nu mai sunt legaţi de trecut, iar sufletul se trezeşte şi începe să le dea idei legate de
posibilităţi la care nu s-ar fi gândit înainte, fiindcă erau conectaţi la prezentul trăit prin prisma trecutului.
Dacă înţelegeţi că atunci când "dememoraţi" emoţii, vă eliberaţi corpul de lanţurile trecutului şi rupeţi
legăturile emoţionale cu realitatea controlată de trecut şi eliberaţi energie, veţi crea suficientă energie
pentru a făuri un nou viitor. Şi ar trebui să face asta de fiecare dată când "dememoraţi" trecutul, de
acord ? Procesul schimbării cere dezvăţare şi reînvăţare. Vă desprindeţi de vechiul sine ca să vă
reinventaţi. Ar trebui să dezvoltaţi noi conexiuni sinaptice. "Dememoraţi" emoţiile acumulate în corp,
apoi, faceţi corpul să asculte o nouă minte sau o nouă emoţie. Nu mai transmiteţi semnale aceloraşi gene
în aceleaşi moduri, ci transmiteţi noi semnale unor gene noi, de acord ? Deprogramaţi şi reprogramaţi.
Majoritatea oamenilor care încep să se schimbe încetează să mai fie vechiul sine sau încearcă să creeze
un nou sine, dar nu merg până la capăt. Dacă faceţi schimbări în viaţă, şi toţi aţi făcut asta... Aţi observat
că atunci când vreţi să faceţi o schimbare nu vreţi să vedeţi pe nimeni şi nu vreţi să mergeţi nicăieri ?
Vreţi să luaţi loc şi să vă gândiţi la ce nu mai vreţi să faceţi. Începeţi să vă imaginaţi că nu mai faceţi
aceleaşi alegeri. Nu mai vreţi să lăsaţi acele gânduri să treacă de atenţia voastră, cum ar fi: "Uite un
motiv să nu te schimbi." Şi începeţi să selectaţi acele gânduri, comportamente, alegeri şi experienţe care
vă conduc spre aceleaşi emoţii şi spuneţi: "Voi fi energic toată ziua şi nu o să las subconştientul să
decidă." "Voi lua o decizie şi corpul meu va răspunde în faţa unei noi minţi." Dar după ce faceţi asta,
începeţi să vă gândiţi la cum va fi ziua voastră, ce alegeri veţi face, ce lucruri veţi face, cum vă veţi simţi.
Începeţi să vă agăţaţi de acea viziune, să vă inspiraţi corpul şi să-l lăsaţi să vadă viitorul. Aceasta e
meditaţia practicată aici. E atât de simplu. 1 Să vorbim despre undele cerebrale. Există diferite unde
cerebrale care se formează în creier. Şi când mă ascultaţi vorbind, creierul emite aşa numitele unde
cerebrale tip beta. Funcţia creierul vostru e să creeze o semnificaţie între lumea exterioară şi lumea
interioară. Principala funcţie a sa e să creeze o coerenţă între ce se întâmplă afară şi ce se întâmplă în
interior. Şi când sunteţi atenţi la lumea exterioară, când sunteţi conştienţi de corpul vostru, când trăiţi
într-un timp liniar, neocortexul integrează informaţiile pe care le detectează simţurile. Simte că fundul e
pe scaun, simte că vezica e cam plină, simte că vă doare spatele, că vă e cam foame, orice vi se întâmplă.
Creierul încearcă să dea sens tuturor informaţiilor senzoriale. Şi fiindcă primeşte multă informaţie,
undele cerebrale accelerează. Şi fiindcă accelerează, sunteţi foarte atenţi şi credeţi că lumea exterioară e
mai reală decât cea interioară. Asta înseamnă undele beta, înţelegeţi ? Aveţi trei niveluri de unde beta.
Unde beta de joasă frecvenţă. Majoritatea dintre voi le foloseşte pe acestea. Sunteţi relaxaţi şi atenţi.
Dar dacă v-aş spune: "Am uitat să vă spun." Vom da un test din 175 de întrebări la ora şase diseară. Nu
puteţi lua cina, nu puteţi pleca, dacă nu treceţi testul. Creierul se trezeşte puţin şi sunteţi mai atenţi. Veţi
trece pe frecvenţa medie de unde beta, înţelegeţi ? E ca atunci când luaţi un bec şi îl faceţi să
strălucească mai tare, trimitem mai multă energie creierului şi suntem mai atenţi la lumea exterioară. Da
? Când sunteţi speriaţi, emotivi, supăraţi, ostili, frustraţi, cuprinşi de teamă, treceţi la undele beta cu
frecvenţă înaltă. Iar acele unde beta dezorganizează creierul, fiindcă trăiţi în modul de urgenţă tot
timpul. E ca şi când conduceţi o maşină sport în viteza întâi pe autostradă. Înţelegeţi ideea ? Când
închideţi ochii şi eliminaţi mediul înconjurător, şi nu mai culegeţi informaţii de acolo, nu mai auziţi
sunetele, nu vă mai mişcaţi corpul şi percepeţi experienţele la nivel emoţional, creierul e mai puţin
stimulat. Deci ce fac undele cerebrale ? Încetinesc. Şi când încetinesc, se transformă în unde alfa. Aţi
prins ideea ? Haideţi ! În undele alfa, lumea interioară e mai reală decât cea exterioară. E lumea
imaginară. De regulă, trecem de la unde beta la unde alfa toată ziua. Vă privesc şi aşa îmi dau seama
dacă sunteţi atenţi şi asimilaţi informaţiile. Dezvolt un concept sau o idee şi mă ascultaţi în beta, apoi,
rămâneţi aşa. Ce faceţi ? Imaginea internă e mai reală decât lumea exterioară şi dispar câteva secunde.
Când vă lăsaţi purtat de acel gând, creierul consolidează acea informaţie la nivel neurologic, da ? În
modul alfa, trebuie să luaţi o mică pauză şi creierul va începe să consolideze informaţii. Acesta e procesul
de învăţare. Dacă aţi trăi mereu pe unde beta de frecvenţă înaltă, nu primiţi noi informaţii în sistemul
nervos, fiindcă nu e timpul să învăţaţi, e timpul pentru o urgenţă. E timpul să reacţionaţi. Nu e timpul să
creşteţi. E timpul să reacţionaţi şi să vă protejaţi corpul. Cu undele beta de frecvenţă înaltă, simţurile
devin mai ascuţite şi sunteţi mai preocupaţi de lumea exterioară. Dacă închideţi ochii şi treceţi la undele
alfa şi permiteţi corpului să adoarmă, dar mintea rămâne trează, acestea sunt undele teta. Teta apar
atunci când corpul doarme, dar mintea lucrează. Gândiţi-vă la asta. Dacă în acel moment corpul
controlează mintea şi acum corpul doarme, mintea e liberă să gândească ce vrea. Corpul s-a dat la o
parte şi se întâmplă lucruri instantanee. Ultimul nivel de unde e delta, somnul profund. Se numeşte somn
regenerativ. Când vă treziţi de dimineaţă, receptorii din spatele ochilor detectează lumina. Pe măsură ce
o detectează, lumina e transmisă prin nervul optic în spatele creierului, şi glanda pineală produce un
hormon numit serotonină. E un neurotransmiţător. Serotonina trezeşte creierul şi vă face să vă treziţi şi
să începeţi să produceţi unde beta, aţi înţeles ? Când începe să se întunece, nervul optic detectează asta,
fiindcă primeşte mai puţină lumină şi glanda pineală transmite semnalul şi transformă serotonina în
melatonină. Sara te trezeşte de dimineaţă şi Mel te adoarme seara. Aţi înţeles ? Când vă treziţi
dimineaţa, creierul trece de la undele delta, la undele teta, alfa şi beta. Şi când vă culcaţi seara, treceţi de
la beta, la afla, la theta, la delta. Deci există două momente din zi când uşa către subconştient se
deschide. Când vă treziţi dimineaţa şi când vă culcaţi seara. 1 Ştiţi că un cercetător de la Princeton face
cercetări încă din 1960. Voia să vadă dacă oamenii pot să-şi schimbe undele cerebrale. Aşadar, s-a
conectat la nişte aparate care oferă feedback biologic şi a montat un ecran TV. A petrecut 12 zile
consecutive încercând să-şi schimbe undele beta în unde alfa. A făcut incantaţii, respiraţii alternative,
tehnici de relaxare progresivă Jacobsen, tot felul de lucruri care să schimbe undele cerebrale şi ghiciţi ce
s-a întâmplat ? Nimic. În a 13-a zi, creierul încă era conectat la aparat, dar s-a lăsat bătut. Nu putea
schimba undele. Când s-a dat bătut, ce s-a întâmplat ? A intrat în unde alfa şi asta a demarat cercetările.
Când trăim conform hormonilor de stres, aceştia fac ceva neobişnuit în creier. Când suntem în modul
urgenţă pe o perioadă mai lungă, hormonii fac creierul să se compartimenteze. Cu alte cuvinte, când
sunteţi stresaţi, deveniţi egoişti, vă gândiţi la sine. Creierul devine foarte egoist. Diverse comunităţi de
neuroni nu mai comunică între ele. Grupurile alăturate nu mai formează legături, creierul devine
compartimentat, divizat. Dacă simţim unde beta de frecvenţă înaltă mai mult timp şi privim activitatea
undelor, undele de pe encefalogramă creează mesaje incoerente. Incoerenţa e ca un grup de toboşari
fără ritm, care cântă în acelaşi timp. Asta înseamnă dezorganizare. Şi mesajul dezorganizat, fiindcă
creierul funcţionează asincron, trimite un semnal dezorganizat către sistemul nervos central care
transmite semnalul dezorganizat către sistemul imunitar, către sistemul cardiovascular, către sistemul
digestiv. Dintr-o dată, sistemul nervos dezechilibrează alte sisteme, fiindcă sistemul nervos central le
coordonează pe toate. Prin urmare, sistemul imunitar spune: "Nu mai ştiu să fac leucocite, fiindcă nu
primesc semnalul. E ca un semnal radio care vine cu interferenţe. Sistemul digestiv nu mai poate
coordona acizii din stomac şi acizii din intestinul subţire se dezechilibrează. Sistemul cardiovascular se
gândeşte că îl pândeşte un prădător şi e în permanenţă în stare de urgenţă, se dezechilibrează. Mă
urmăriţi ? Dacă trăiţi în permanenţă în stare de urgenţă, transmiteţi mesaje incoerente creierului. Şi iată
cum arată incoerenţa. Vedeţi ? Totul e dezorganizat. Acest semnal incoerent se vede cu ajutorul unei
encefalograme. Desigur, oamenii care trăiesc într-o stare incoerentă încep să devină incoerenţi. Când
creierul funcţionează incoerent, voi funcţionaţi incoerent. Când creierul e în dezechilibru, voi sunteţi în
dezechilibru. Şi fiindcă hormonii de stres ne limitează concentrarea, începem să ne concentrăm pe
obiecte, pe particule, în loc să ne concentrăm pe undele de energie şi definim realitatea în funcţie de
simţuri. Şi dacă începem să ne gândim tot mai mult la probleme, cu atât creierul rămâne în permanenţă
în modul de unde beta, în incoerenţă. Şi dacă începeţi să analizaţi problemele în modul de supravieţuire,
ce se întâmplă cu creierul ? Produce mai multe unde beta. Se îndepărtează de sistemul de operare în
care are loc adevărata schimbare. Când au început să facă cercetarea, au descoperit că atunci când
devenim mai conştienţi de spaţiul din jurul nostru şi simţim spaţiul în care se află corpul nostru în spaţiu,
începem să simţim acel spaţiu şi să fim mai atenţi şi ce se întâmplă ? Facem trecerea, natural, la undele
alfa, fiindcă nu ne gândim, nu analizăm, nu simţim şi undele cerebrale încep să încetinească. Dar nu
numai că încetinesc, ci se sincronizează. Se ordonează. Dintr-o dată, compartimentele creierului încep să
comunice unele cu celelalte. Pe măsură ce încep să comunice, se sincronizează şi se leagă. Dintr-o dată,
încep să te simţi ca tine însuţi, cum n-ai mai făcut-o până acum. Nu mai funcţionezi ca o persoană care
are personalităţi multiple. Creierul se organizează şi acel semnal organizat, acel semnal coerent,
transmite mesaje organizate către sistemul imunitar, către sistemul cardiovascular şi către sistemul
digestiv. Dintr-o dată, corpul îşi revine. Dintr-o dată, un grup de toboşari vine şi bate ritmul. Înainte,
toată lumea sărea în toate părţile, dar toboşarii se aud tot mai tare şi toată lumea începe să danseze în
ritmul toboşarilor. Creierul se organizează în acelaşi fel. Oamenii care trăiesc într-o stare de coerenţă şi
creierul e în echilibru, pot să funcţioneze foarte eficient în lumea lor. Când creierul devine incoerent,
devenim obsedaţi, nevrotici şi foarte emotivi în anumite privinţe, fiindcă creierul e în dezechilibru. Iată
cum am fost învăţaţi să fim atenţi la anumite lucruri. Ai grijă la maşini ! Ţi s-au dezlegat şireturile ! Totul
ne-a fost comunicat ca o urgenţă şi tindem să ne concentrăm atenţia pe o urgenţă, pe rând. Dar acesta e
doar un tip de atenţie. Pe măsură ce suntem atenţi şi conştientizăm spaţiul din jur şi de spaţiul pe care îl
ocupă corpul în acel spaţiu, creierul se recalibrează, începe să se ordoneze. Vă pot spune din experienţă,
că mi-am părăsit corpul de multe ori. De fiecare dată când îmi părăsesc corpul, îl văd cum stă în pat. Râde
şi spune: "Slavă Domnului că am scăpat de el." Şi mă uit la el cum râde, fiindcă a scăpat de mine, se
bucură. Nivelul acesta de coerenţă e creat când te autodepăşeşti. Înţelegeţi ? Am studiat creierele
oamenilor la workshop-urile noastre şi ştiu că atunci când ne deschidem atenţia, devenim conştiinţă pură
şi creierul se organizează. Dacă vă analizaţi viaţa în funcţie de emoţia care trece prin sistemul circulator,
conduceţi creierul spre şi mai mult dezechilibru. 1 Priviţi acest grafic. În primi doi ani, creierul bebeluşului
funcţionează pe unde delta, adică 0,5 - patru cicluri pe secundă. Între doi şi şase ani, undele cerebrale
trec în unde teta între patru-opt cicluri pe secundă. Dacă undele beta reprezintă atenţia conştientă în
mediul înconjurător, atunci, primii şase ani din viaţa unui bebeluş sunt trăiţi în subconştient. Şi toate
informaţiile primite sunt necodate, fiindcă nu au filtre analitice pentru a le analiza. Deci copilul acceptă
ca real şi adevărat tot ce vede şi ce trăieşte. Băieţii mari nu plâng. Fetiţele trebuie văzute, dar nu şi
auzite. Nu prea te pricepi la matematică. Eşti lovit, apoi ţi se spune că eşti iubit. Trebuie să fiţi crescuţi de
italieni ca să înţelegeţi asta. În primii şase ani din viaţă, suntem atenţi la lumea interioară, fiindcă acolo
se află undele cerebrale ale copilului. Între vârstele de şase-12 ani, undele cerebrale se amplifică. Copilul
începe să dezvolte anumite instrumente analitice, fiindcă învaţă cum stau lucrurile. Copilul îşi pune
degetul în priza electrică şi îl doare, observă o schimbare în alcătuirea lui internă, îşi ascultă simţurile şi
realizează ce înseamnă asta. Şi pe măsură ce e tot mai atent la mediul extern, undele cerebrale încep să
se schimbe. Prin urmare, după ce undele copilului încep să se transforme în unde alfa, încep să dezvolte
instrumente analitice. Copilul aflat în modul alfa se află în lumea imaginară. De aceea puteţi să-i spuneţi
unui copil de şapte-nouă ani să se poarte ca un iepure şi la ora 16:00 daţi peste ea, fiindcă e încă iepure.
Dacă spui unui adult acelaşi lucru, spune: "Şi ce facem acum ?" Fiindcă sunt în modul beta. Undeva între
vârstele de şase şi 12 ani, se formează mintea analitică şi copiii încep să înţeleagă lumea exterioară.
Realizează că părinţii nu sunt atât de grozavi pe cât credeau. Acum încep să-şi dea seama că poate nu
există Moş Crăciun. Fiul meu cel mare are 25 de ani. Are un masterat în inginerie şi are înclinaţie spre
matematică. De când era mic, calcula lucruri. Stăteam pe leagănul din grădină şi a venit la mine şi mi-a
spus: "Pot să vorbesc cu tine ?" Avea nouă ani. L-am întrebat de ce. Zice: "M-am gândit mult la Moş
Crăciun." "Ştiu că există 6,2 miliarde de oameni pe planetă." "Ştiu că nu tuturor le place Moşul." "Să
zicem că o treime din oameni sunt creştini." "Asta înseamnă două miliarde de oameni şi când fac
calculele" "nu cred că Moş Crăciun poate ajunge la toate casele" "într-un timp atât de scurt." Îi spun:
"Jace..." "Ai uitat că unele familii sunt mai numeroase." Spune: "Cum adică ?" "Păi au mai mult de un
copil." Spune: "În medie, câţi copii sunt în fiecare familie. ?" Îi spun: "2,2." Zice: "Stai puţin." A venit din
nou după ceva timp şi mi-a spus: "Tot n-ar merge." "Nu cred că Moş Crăciun poate ajunge" "la toate
aceste case, având în vedere unde trebuie să ajungă." "Cinci minute de casă." Ştiam că n-am cum să-l
păcălesc, fiindcă începuse să-şi dea seama. I-am spus: "Jace, ai uitat ceva foarte important." Spune: "Ce
?" Îi spun: "Pământul se învârte." Mă întreabă: "Ce înseamnă asta ?" Îi spun: "Ia o lanternă şi o minge de
baseball." A luat mingea şi lanterna şi i-am spus: "Priveşte !" Aţintesc lanterna asupra mingii de baseball
şi spun: "Vezi ? Noaptea e o umbră mare, atât." "Şi Pământul se învârte." "Dacă Moşul călătoreşte în
direcţia rotaţiei, are mai mult timp." S-a uitat la mine o clipă în tăcere, apoi mi-a spus: "Cât de repede se
învârte Pământul ?" Îi spun "cu 108.000 km/h." Îmi răspunde: "Nu există Moş Crăciun." I-am spus: "Nu le
spune fratelui şi surorii tale." Deci copiii încep să-şi dea seama... ... fiindcă încep să dezvolte instrumente
analitice. Înţelegeţi ce este un instrument analitic ? Trebuie să înveţe cum stau lucrurile şi să compare
trecutul cu viitorul. Aşa învăţăm. Dincolo de vârsta de 12 ani, ne petrecem timpul în unde beta cu
frecvenţă joasă. Dacă citim o carte, emitem unde cu frecvenţă joasă beta. Dacă dăm un test din acea
carte, emitem unde cu frecvenţă medie beta. Fiţi atenţi ! Priviţi ce se întâmplă când emiteţi unde cu
frecvenţă înaltă beta. Sunt de două ori mai înalte decât cele cu frecvenţă medie. Creierul e surescitat, e
hiperactiv. E dezechilibrat, e incoerent şi sistemul nervos nu primeşte informaţii care nu sunt egale cu
acele emoţii. Cu alte cuvinte, nu e momentul să consolidăm informaţii. E timpul să fugim. Înţelegeţi ideea
? Aşadar, oamenii care trăiesc emiţând unde beta cu frecvenţă înaltă, iau droguri şi beau alcool pentru ce
? Ca să-şi sedeze corpul şi să coboare frecvenţa beta. Scopul lor e să ajungă la aceste unde alfa şi teta.
Atunci putem pătrunde în sistemul de operare al subconştientului. Atunci începem să ne reprogramăm.
Dacă sunteţi emotivi, şi am observat asta în cercetări, şi sunteţi frustrat şi nerăbdător, ce tip de unde veţi
emite ? Unde beta cu frecvenţă înaltă. Şi dacă staţi acolo frustraţi, emotivi şi vă analizaţi viaţa încercând
să găsiţi cauza frustrărilor şi a nerăbdării vă stimulaţi creierul să emită unde cu frecvenţă înaltă beta. Şi
nu veţi asculta nimic care nu e egal cu acea emoţie. Cu alte cuvinte, vă autosugeraţi gânduri egale cu
acea emoţie. Deci nu sunteţi deschişi gândurilor care diferă de acea emoţie. 1 Să spunem că cercul
reprezintă mintea şi când ne naştem, reprezintă subconştientul. Învăţăm prin aceste identificări negative
şi pozitive şi prin asocieri care dau naştere obiceiurilor şi comportamentelor. Un exemplu bun de
identificare pozitivă e acela când vă e foame ca bebeluş, plângeţi şi sunteţi hrănit. Învăţaţi să asociaţi
plânsul cu hrănirea. De fiecare dată când vă e foame, plângeţi şi sunteţi hrănit. Un exemplu bun de
asociere negativă e când puneţi degetul pe aragazul încins şi învăţaţi să asociaţi durerea pe care o simţiţi
în mediul intern cu chestia aia albă din colţ şi învăţaţi să vă feriţi de ea. Aceste identificări pozitive şi
negative formează obiceiuri şi comportamente, da ? Şi fiindcă în primii şase ani de viaţă, creierul emite
unde teta şi delta, înseamnă că ne naştem trăind în subconştient. Undeva între şase şi nouă ani, se
dezvoltă mintea analitică. Mintea analitică e complet dezvoltată undeva la nouă-zece ani şi creează un
filtru între conştient şi subconştient. Conştientul reprezintă cam 5% din mintea noastră şi e format din
părţi precum logica şi raţiunea care stimulează abilităţile creative, voinţa şi credinţa. Dar subconştientul e
alcătuit din aceste identificări pozitive şi negative. Reprezintă 95% din cine suntem, am tot spus asta. De
aici pornesc obiceiurile şi comportamentele, da ? Mintea analitică funcţionează în permanenţă.
Majoritatea oamenilor discern întotdeauna binele de rău, corectitudinea de greşeală, pozitivul de
negativ, trecutul de viitor, bărbatul de femeie şi e o extensie a egoului. - Mă urmăriţi ? - Da ! Prin urmare,
egoul, când e controlat, face ceva important, ceva de preţuit. Are grijă de corp. Dacă suntem la căţărări şi
stânca are 300 m înăţime, egoul ne va spune: "Nu te apropia de acea stâncă." Dacă eşti la un foc de
tabără şi vezi scântei în aer şi bate vântul, egoul te mută într-un loc mai ferit. Are grijă de corp. Dacă vă
plimbaţi pe stradă şi maşinile vin spre voi şi e alunecos, veţi trece strada. Egoul vă spune că vă protejaţi
corpul. Când egoul e controlat, se descurcă de minune să protejeze corpul pentru binele suprem. Dar
când e condus de hormonii de stres, egoul îşi pierde echilibrul şi toţi hormonii încep să sprijine acest ego
şi devine mult prea analitic. Şi când se întâmplă asta, emiteţi unde beta de înaltă frecvenţă. Câţi dintre
voi înţeleg ? Şi acum, ne analizăm viaţa. Şi cu cât o analizăm mai mult, cu atât dezechilibrăm creierul şi ne
îndepărtăm de sistemul de operare. Care e scopul meditaţiei ? Scopul meditaţiei e să depăşim mintea
analitică şi să transformăm programele negative în programe pozitive. Pe măsură ce transcendem
dincolo de mintea analitică, dacă analizaţi ceva în timpul meditaţiei, faceţi exact ceea ce făceaţi cu ochii
deschişi, doar că acum închideţi ochii. Dacă sunteţi frustrat şi nerăbdător şi ajungeţi în această stare, cu
siguranţă emiteţi unde beta cu frecvenţă înaltă şi nu aţi pătruns în sistemul de operare unde pot
pătrunde undele alfa şi teta şi unde are loc schimbarea. Aşadar, ne schimbăm frecvenţa din beta în ce ?
Şi din afla în... Şi din teta în... Atunci, putem spune că alfa şi beta reprezintă conştientul, iar alfa, teta şi
delta reprezintă subconştientul. 1 Sunteţi de acord că, dacă rămâneţi în modul de urgenţă şi creierul e
într-o stare incoerentă, cu cât vă analizaţi mai mult viaţa, cu cât produceţi mai multe tipare incoerente ?
Am observat asta în workshopurile noastre cu cei care încercau să se schimbe. Şi când şi-au deschis
atenţia şi au trecut dincolo de corp, dincolo de faţă, de coafură, de garderobă, de sex, când au trecut
dincolo de lucrurile pe caree le deţin în viaţă, de profesie, când au trecut dincolo de culoarea pielii, de
locul unde locuiesc şi de locul unde s-au aşezat, când au trecut dincolo de timp, au devenit conştiinţă
pură şi creierul s-a organizat brusc. A devenit foarte coerent şi am început să observ asta.
Compartimentele creierului au început să comunice, să se unifice, să colaboreze, iar acele persoane s-au
simţit mai întregi. Când funcţionaţi pe o frecvenţă înaltă a undelor beta, sunteţi de acord că aveţi
încredere mai mult în lumea externă ? Şi dacă aceşti hormoni creează dependenţă vreţi să vă închideţi
ochii ? Credeţi că puteţi să închideţi ochii şi să creaţi ? Corpul vostru crede că-l pândeşte un pericol la colţ
! Oamenii nu vor să închidă ochii şi să reflecteze, fiindcă cred că lumea externă e mai reală, fiindcă
emoţiile le spun asta. Câţi dintre voi înţeleg ? De aceea, oamenilor le e greu să creadă în lumea
interioară. Dacă ascultaţi ştirile şi rubrica de sport şi dacă vă uitaţi la telenovele şi la alte astfel de lucruri,
faceţi asta ca să vă convingeţi că lumea din jur ee reală. Şi dacă trăiţi cu teamă, nu vreţi să vă închideţi
ochii şi să reflectaţi, fiindcă aţi deveni mai puternici, nu ? Şi aţi putea crea nu ? Dacă trăiţi pe unde cu
frecvenţă înaltă beta, trăiţi în modul de urgenţă şi nu vreţi să vă schimbaţi undele cerebrale, fiindcă au
încredere în inteligenţa corpului care le spune că e momentul să fie sceptici. Nu e momentul să
reflecteze sau să creeze. Dacă închizi ochii, ţi se va întâmpla ceva, fiindcă în antichitate, trebuia să fii
prudent în mediul înconjurător. Înţelegeţi ? Atunci apare procesul de meditaţie. Când corpul a fost
condiţionat din punct de vedere emoţional şi aveţi probleme în mediul înconjurător, e momentul să
reflectaţi. Înţelegeţi ? E momentul să păşiţi în râu şi când aveţi probleme în viaţă, pe măsură ce temperaţi
acele emoţii şi vă conectaţi la divin şi trăiţi o experienţă internă, aceasta e mai reală decât experienţa
externă şi ghiciţi ce se va întâmpla. Se va transforma într-o dispoziţie ! Se va transforma într-un
temperament şi vă va schimba personalitatea.