Sunteți pe pagina 1din 2

Etica Protestantă și

Spiritul capitalismului

În presa din Germania s-a dezbătut un fenomen care a luat amploare: caracterul
predominant protestant al capitalului și al patronatului, precum și muncitorimea de înaltă
calificare, dar și personalul cu pregătire superioară tehnică și comercială din întreprinderile
moderne. Nu se regăsește reflectarea acestui fenomen in cifrele statisticilor confesionale,
numai în cazul în care apare o deosebire a gradului de dezvoltare culturală, cum este cazul
Germaniei de est, între germani și polonezi. Aceasta apare peste tot pe unde capitalismul a
avut o mare libertate de a restratifica social populația după nevoile sale.
Participarea mai mare a protestanților la proprietatea asupra capitalului se datorează
unor cauze istorice, situate într-un trecut îndepărtat și la care apartenența confesională apare
drept urmare a fenomenelor economice. Aceste funcții economice presupun în mare parte
posesiunea de capital, dar și o instruire costisitoare, care depind de o moștenire sau de o
bunăstare.
Îndepărtarea de tradiționalismul economic este un moment care sprijină îndoiala cu
privire la tradiția religioasă și spre revoltă împotriva valorilor consacrate prin tradiție în
general. Reforma a însemnat înlocuirea vechii forme de dominație (dominația bisericii
catolice) cu una nouă (dominația calvinismului). Această nouă formă a apărut în sec. al XV-
lea la Geneva și în Scoția, iar apoi în Anglia. Calvinismul ar reprezenta cea mai insuportabilă
formă a controlului bisericesc asupra individului.
În ziua de azi, participarea protestanților la proprietatea asupra capitalului și la
pozițiile de conducere din economia modernă este considerată consecință istorică, însă se
poate observa fenomene cauză-efect care nu sunt de aceeași natură:
- procentajul absolvenților catolici care termină școli moderne destinate pregătirii
pentru studii tehnice și profesii industriale, plus comerciale, este mult mai mic decât al
protestanților.
- catolicii preferă gimnaziile umaniste.
Prezența catolicilor în viața economică este redusă, contrazicând vechea experiență,
potrivit căreia minoritățile sunt excluse voluntar sau involuntar. Catolicii, spre deosebire de
protestanți, nu se disting printr-o ascensiune economică ieșită din comun. În schimb,
protestanții au demonstrat o înclinație specifică spre raționalismul economic. Cauza trebuie
căutată în specificul lăuntric durabil al confesiunilor.
Înstrăinarea de lume a catolicismului trebuia să educe adepții lui în spiritul unei mai
mari indiferențe față de bunurile acestei lumi. Protestanții utilizează această concepție pentru
a critica idealurile ascetice ale modului de viață catolic, iar catolicii le răspund reproșându-le
materialismul. Potrivit lui Max Weber, protestantismul francez a păstrat caracterul impus
bisericilor calviniste, protestanții sunt la fel de izolați de lume ca și catolicii, iar ambii se
deosebesc de partidul religios dominant.
Spiritul capitalismului nu are o definiție concretă, ci se poate vorbi doar de o ilustrare
provizorie a ceea ce se înțelege aici prin spirit al capitalismului. Benjamin Franklin ilustrează
acest spirit al capitalismului printr-un document. Ferdinand Kurnberger în Der Amerikamude
rezumă textul lui Franklin la: „Din vite se face seu, iar din oameni bani”. Ceea ce apare ca
fiind specific acestei filosofii a zgârceniei este ideea omului de onoare, vrednic de a primi
credit și mai ales ideea de datorie a individului față de interesul presupus, ca scop în sine, în
marirea capitalului său.
Omul este pus în relație cu câștigul ca scop al vieții sale. Această inversare este
evident într-un mod tot atât de necondiționat un laitmotiv al capitalismului. În patria lui
Franklin, spiritul capitalist a apărut înaintea dezvoltării capitaliste (plângeri împotriva
fenomenelor specifice de încercare de a obține profit).
Capitalismul nu poate avea nevoie de reprezentantul practic al liberului arbitru
nedisciplinat ca muncitor, dar nu poate avea nevoie nici de omul de afaceri lipsit de scrupule.
Câștigul fără scrupule a existat în toate epocile istorice, oriunde era posibil.

S-ar putea să vă placă și