Călătoriile lui Gulliver

1. ÎN ŢARA PITICILOR (ÎN LILIPUT)

Cap. I

 Gulliver era cel de-al treilea copil (erau cinci în total ) al unui tată, proprietarul unui petec
mic de pământ din Nottingham.
 La 14 ani a fost trmis să studieze la Cambridge unde a stat trei ani dar, din cauza
costurilor prea mari, a devenit ucenic pentru un chirurg celebru în Londra, James Bates,
pentru care a lucrat patru ani.
 Cu banii pe care îi primea de la tatăl său studia matematica şi navigaţia, necesare oricui îşi
propunea să călătorească pe mare- presimţea că va face călătorii mari.
 Reîntorcându-se acasă (plecând de la Bates), reuşeşte să adune bani, în jur de 40 de lire, şi
cu promisiunea că va mai primi încă 30 pe an, a plecat la Leyden unde timp de doi ani şi
şapte luni a învăţat medicină, folositoare şi ea în călătoriile sale.
 După ce s-a întors şi din Leyden şi la recomandarea lui Bates, a obţinut un loc de chirurg
pe vasul Rândunica, unde a stat 3 ani şi jumătate sub comanda lui Abraham Pannell- a
făcut câteva călătorii în Levant.
 După ce s-a întors, s-a hotărât să se stabilească la Londra iar mai târziu s-a căsătorit cu
Mary Burton, fiica unui negustori de ciorapi şi a primit o zestre de 400 de lire; se
angajează ca şi chirurg.
 Moartea lui Bates i-a periclitat afacerea. Se angajează din nou ca medic pe vas, iar
călătoriile din Indiile orientale şi occidentale timp de şase ani i-au adus cât de cât profit.
 Îi plăcea să citească când se afla pe vas iar când cobora încerca să observe obiceiurile
popoarelor şi să le înveţe limba.
 După ultima sa călătorie, dezgustat fiind, s-a hotărât să rămână acasă cu familia, sperând
că îşi va putea face clientelă printre marinari.
 A primit după trei ani o ofertă avantajoasă- o călătorie în Marea Sudului- s-au îmbarcat pe
4 mai 1699.
 Prima parte a călătoriei a fost una bună, după care, în apele Indiilor Orientale, au avut
parte de o furtună groaznică, care i-a aruncat spre nord-vestul ţării Van-Diemen- au
pierdut vieţi omeneşti.
 În noiembrie era vară în acele ţinuturi, marea fiind acoperită cu ceaţă. S-au izbit de o
stâncă pe care nu o văsuseră iar el împreună cu alţi cinci membri ai echipajului au reuşit
să se îndepărteze de locul naufragiului. Obosiţi după ce au vâslit mult, nu au mai putut
controla barca şi s-au răsturnat.
 El a ajuns la ţărm, fiind singurul supravieţuitpr cel mai probabil.

2
  Ostenit, s-a culcat pe iarbă iar când s-a trezit şi-a dat seama că era legat. Mai apoi a
observat zeci de omuleţi foarte scunzi care stăteau pe el.
 Speriat, a început să strige iar piticii fugiră speriaţi, unii fiind răniţi destul de grav în timp
ce încercau să sară de pe el.
 Încercând să se elibereze, a fost atacat de săgeţile celor mici care au încetat când l-au
văzut că s-a liniştit.
 A fost hrănit mai apoi cu carne ce semăna cu cele normale, liliputanii fiind foarte mirați
de apetitul de care dădea dovadă dar și de statură; i-a fost dat și băutură iar după ce a mai
cerut încă un butoi, și-a dat seama de faptul că le consumase toate proviziile.
 Hurgo- cel care i-a ținut discursul prima dată într-o limbă pe care nu o putea înțelege.
 Gulliver îi descrie pe aceștia drept un ,, popor ager la minte și isteț”, ,,un popor de
neîntrecut în dibăcie și minunăția jocurilor lor.”, ,, ...agerimea de minte...[ ]…și ce exact,
cuminte și povățuitor e spiritul de economie al marelui lor împărat.”
 Împăratul din Liliput a cerut să îi fie adus uriașul în capitală- pentru a-l transporta, au fost
nevoiți să construiască un pod- 5000 de ingineri au lucrat la el iar 500 de căluți au tras
pentru a-l mișca.
 A fost trezit o singură dată pe parcursul drumului de un soldat care i-a vârât vârful unei
săbii într-o nară, făcându-l să strănute.
 Drumul a durat aproximativ două zile.
 L-au dus într-un templu antic, care va deveni locuința sa pe parcursul șederii, și l-au legat.
 Locuitorii ce s-au adunat, uimiți și curioși, au început să se urce cu miile pe el, fiind opriți
doar de pedeapsa cu moartea dată de Consiliul de Stat.

Cap. II

 A fost vizitat într-o zi de către Împărat alături de Împărăteasă, prinți și prințese care au
rămas timp de două ore.
 În acest timp a putut să îl analizeze mai bine pe acesta, fiin descris ca un bărbat cu un aer
dur, cu trăsături adânci și bărbătești. Avea 28 de ani și domnea de șapte.
 Oameni de pretutindeni doreau să îl viziteze, lucru ce ar fi fost dăunător pentru agricultură
dacă nu ar fi fost dată o ordonanță prin care cei ce îl văzuseră deja pe Gulliver trebuiau să
plece acasă și să nu se mai întoarcă decât dacă aveau o învoială specială- asta a adus un
plus de bani pentru funcționarii statului care primeau mită pentru a le emite.
 A fost organizat un consiliu pentru a vedea ce era de făcut cu Gulliver- mulți doreau ca el
să fie omorât. Percepția s-a schimbat atunci când a fost adusă la cunoștință purtarea sa cu
oamenii care erau să îi scoată un ochi și pe care, în loc să îi pedepsească, le-a dat drumul.
Atunci regele, impresionat, a dat un ordin prin care fiecare sat dimprejurul capitalei pe o
rază de 50 de coți să trimită un anumit număr de alimente în fiecare zi- 600 de persoane
au fost angajate să îl hrănească, cărturari care să îl învețe limba ( după trei săptămâni

3
 ajunsese să se descurce în a o înțelege și vorbi) și croitori care să îi confecționeze un
costum în culorile tradiționale.
 Era denumit Omul Munte- Quinbus Flestrin.
 I-a cerut împăratului libertate, răspunsul fiind- nu putea să i-o acorde imediat fără a
propune acest lucru și Consilului și că în primul rând ar trebui să depună un jurământ prin
care să promită că va păstra pacea cu imperiul.
 La porunca Majestății sale, a fost percheziționat de doi ofițeri, care au întocmit și un
inventar- avea asupra lui o sabie, pistoale, un sac cu plumb și unul cu pulbere, un
ceasornic, bani de argint și aramă, o pungă cu piese de aur, un pieptăne, o tabacheră, o
batistă și un carnețel. Din toate acestea i-au fost luate sabia, pistoalele, și cei doi săculeți.
 Nu i-au găsit un buzunar ascuns în care mai avea o pereche de ochelari , un telescop de
buzunar și alte mărunțisuri.

Cap. III

 Împăratul a avut ideea de a-l distra pe Gulliver cu un spectacol, iar cel mai mult i-a plăcut
acestuia un dans pe funie, executanții săi fiind numai persoane care doreau o demnitate
înaltă sau favoruri supreme ale curții. Când un loc înalt în stat devine vacant, câteva
persoane se roagă de Majestatea Sa să îi lase să îl distreze și pe el și pe Înalta Curte cu
acest dans, iar cel care execută saltul mortal fără să cadă este ales-chiar și miniștri sunt
supuși câteodată la acest tratament.
 Se mai organizează și o altă petrecere doar pentru Împărat, Împărăteasă și Primul-
ministru- Împăratul ține în mână un baston, iar cel care îndură cel mai mult salturile sau
târârile pe sub/deasupra lui primește un fir cărămiziu; al doilea clasat primește un fir
galben iar cel de-al treilea primește unul alb, fiecare dintre ele desemnând anumite funcții
înalte.
 Într-o altă zi, la ordinul Împăratului, a fost organizată o defilare mai ciudată în care
cavaleria și ostașii trebuiau să defileze printre picioarele lui Gulliver larg deschise.
 De-a lungul timpului, acesta a depus foarte multe petiții pentru a fi eliberat încât
Împăratul a propus chestiunea în cadrul unei întâlniri a Consiliul de Stat- toți au fost de
acord mai puțin unul, Skyresh Bolgolam, un mare amiral cu un caracter acru. A acceptat
doar cu condiția de a-i scrie el însuși actul de eliberare prin care i se impuneau
următoarele:
- nu va ieși din statele lor fără autorizație;
- nu va intra în state fără poruncă;
- își va limita plimbările doar pe străzile naționale;
- va avea grija să nu calce niciun pitic/căluț și nu îi va lua în mână fără
consimțământ;
- va duce un curier în buzunar în cazul în care acesta trebuie să facă o cursă
extraordinară 6 zile/lună;

4
 - va da o mână de ajutor în timpul liber pentru construirea blocurilor/
zidurilor;
- va fi un aliat împotriva dușmanilor din Belfuscu și va face orice pentru a le
nimici flota;
- va căpăta o rație de mâncare și băutură pe zi, echivalentul a 1874 de porții
pentru pitici.
 A acceptat condițiile.

Cap. IV

 Prima cerere pe care a avut-o după eliberare a fost să vadă Mildendo, capitala imperiului.
Poporul a fost înștiințat printr-o proclamație să nu își părăsească casele.
 Orașul avea forma unui pătrat perfect, cele două bulevarde împărțindu-l în patru cartiere
egale.
 Casele aveau câte trei sau patru etaje.
 Palatul se afla în mijlocul orașului și era înconjurat de un zid. Avea și trei curți pătrate, în
cea din mijloc aflându-se apartamentele majestății.
 A stat 9 luni în Liliput.
 Existau două rele care amenințau Liliput- un rău interior (o opoziție puternică) și unul
exterior (Belfuscu).
 15 zile trecuseră de când căpătase libertate iar Reldresal, secretarul de stat de la
departamentul afacerilor particulare ale Imperiului a venit să îl viziteze. I-a dezvăluit că
erau dezbinați în două partide opuse- Tramecksan- tocurile înalte; - nume împrumutate
- Slamecksan- tocurile joase;
 Singura deosebire dintre cele două partide era înălțimea tocului- Împăratul prefera tocurile
joase în administrația guvernului, iar ale sale erau mai joase cu un drurr (a 14-a parte
dintr-un deget) decât ale curtenilor.
 Alteța Imperială, moștenitorul prezumtiv al tronului, înclină spre tocurile înalte- nu era un
secret pentru nimeni faptul că unul din tocuri era mai înalt decât celălalt.
 Erau amenințați de o invazie dinspre Belfuscu, al doilea mare imperiu al universului –
filosofii se îndoiau că mai există alte lumi sau alții ca el- istoricii, de 6000 de luni încoace,
nu știau că mai există nici o altă regiune.
 Războiul dintre Belfuscu și Liliput, care se desfășoară de 36 de luni încoace are un motiv
aparte: poporul, înfuriat din cauza unui ordin dat de Împăratul vremii, străbunul Majestății
domnitoare prin care oul trebuie decojit doar de la capătul subțire s-a răsculat iar cei
prigoniți se refugiau în Belfuscu.
 În timpul răscoalei, împărații din Belfuscu, prin intermediul ambasadorilor îi acuzau pe
liliputani de violarea percepțiilor fundamentale ale Bhidecral-ului, cartea scrisă de
Dustrogg, filozoful conform căruia ,, Toți credincioșii vor sparge oul la capătul cuvenit.”
 Exilații au fost foarte bine primiți în țara cealaltă și au căpătat atâta influență încât s-a
iscat un război care încă se derulează.

5
  Tot Reldresal a fost cel care l-a întrebat pe Gulliver care îi sunt intențiile față de țară, la
care acesta a răspuns că e gata să se jertfească pentru ea; a plecat liniştit de răspunsul său.

Cap. V
 Blefuscu-la Nord-Est de Liliput; erau despărţite de un canal.
 Gulliver pusese la cale un plan pentru a pune mâna pe flota duşmanilor care erau deja
pregătiţi pentru atac. Aveau 50 de nave de război şi multe corăbii de transport.
 A avut nevoie de sfori din sârmă şi bare de metal pe care le-a folosit pentru a lega navele
între ele şi pentru a le trage spre ţărmul liliputan.
 După ce a traversat canalul pentru a ajunge în Blefuscu, cei de pe nave, cînd l-au zărit, s-
au speriat atât de tare încât au sărit de pe ele; după ce şi-au dat seama ce se întâmpla de
fapt au început să tragă cu săgeţi pentru a-l opri.
 Întorcându-se victorios, Împăratul i-a acordat titlul de Nardac, cel mai de cinste titlu al
împărăţiei.
 Cei exilaţi purtau titlul de Capetele groase.
 Împăratul îl rugă să aducă toate celelalte nave ale inamicului pentru a se proclama stăpân
pe întreg Blefuscu, să-l transforme într-o provincie a imperiului său, să-i ucidă pe exilaţi
şi să-i silească să ciocnească ouăle de la capătul subţire, deveniond astfel stăpânul
universului.
 Gulliver refuză, Împăratul neputând să îl ierte niciodată.
 După trei săptămâni de la victorie, în Liliput sosi o ambasadă din Blefuscu pentru a
încheia un tratat de pace, ceea ce s-a şi întâmplat, dar şi pentru a-l ruga pe Gulliver să le
viziteze patria (ceea ce va şi face).
 Într-o noapte, acesta a fost chemat la palatul regal pentru a stinge focul ce se iscase în
apartamentele reginei- a făcut-o, urinând peste clădire vinul blefuscian băut mai înainte.
 Era îngrijorat dacă va fi pedepsit cu moartea pentru fapta comisă deoarece era interzis să
te urinezi peste apartamentele regale; nu a păţit nimic, însă regina şi alte doamne de la
Curte i-au promis o răzbunare groaznică ( aceasta a refuzat să se mai întoarcă în acel loc).

Cap. VI
 Liliputanii- aveau un ochi foarte bine format şi un văz perfect;
-scriau oblic pe foaie;
-îngropau morţii cu capul în jos deoarece credeau că peste 11000 de luni, când
se va întoarce Pământul cu susul în jos, aceştia vor învia- savanţii recunoşteau
absurditatea ideii dar obiceiul rămânea obicei;
-credeau că Pământul era întins ca o farfurie;
-la ei, înşelătoria era mai gravă decât furtul şi era pedepsită numai cu moartea;
- oricine făcea dovadă că a împlinit cu sfinţenie legile ţării timp de 73 de luni
avea drept la anumite privilegii- credeau că respectarea legilor trebuie răsplătită, la
fel cum şi nerespectarea lor este pedepsită;

6
 -justiţia la ei era reprezentată cu şase ochi: doi în faţă, doi în spate şi câte
unul în fiecare parte, simbolizând prevederea- în mâna dreaptă ţinea un sac plin de
aur iar în cea stângă o spadă vârâtă în teacă, ceea ce însemna că justiţia lor e mai
dispusă să răsplătească decât să pedepsească;
-cei care ocupau slujbe importante erau mai mult cinstiţi decât genii;
-ingratitudinea este o crimă foarte mare- cel care face rău binefăcătorului
său este un duşman al tuturor celorlalţi oameni de la care nu a primit niciun bine.

Cap. VIII
 A fost pusă la cale o intrigă secretă împotriva lui Gulliver.
 Pe când se pregătea să facă o vizită împăratului din Blefuscu, Excelenţa Sa i-a făcut o
vizită prin care a vrut să îi transmită faptul că Skyresch Bolgolam, amiralul, marele
vistiernic, generalul, marele şambelan şi marele judecător întocmiseră mai multe capete
de acuzare prin care îl învinuiau de crimă de les-majestate şi de altele capitale- îl
considerau trădător pentru că nu a fost de acord să aducă şi restul corăbiilor din Blefuscu
şi pentru că dorea (aşa credeau ei) să îl susţină pe împăratul lor pe ascuns prin vizita
planificată.
 Numele Împăratului era Calin Dettar Plune.
 Împăratul şi Reldresal, primul secretar al statului şi-au arătat blândeţea faţă de Gulliver,
amintindu-le celorlalţi de serviciile aduse de către el, fiind de părere că nu trebuia omorât
aşa cum dorea majoritatea, ci trebuiau să îi fie scoşi ochii.
 Gulliver hotărăşte să plece în Blefuscu înainte ca pedeapsa oficială să fie dusă la bun
sfârşit (de a i se scoate ochii).
 A fost primit de către rege şi regină împreună cu suita.

Cap. VIII
 După trei zile de la sosirea sa, Gulliver a descoperit în timp ce se plimba pe mal o barcă
răsturnată şi adusă mai aproape de fluxul mării.
 Cerând Majestăţii 20 dintre cele mai mari corăbii şi 3000 de marinari pentru a merge către
locul unde făcuse descoperirea, a reuşit să întoarcă barca şi să o ducă în port în 10 zile.
 Acum că avea un mijloc prin care se putea întoarce acasă, îi ceru regelui materiale pentru
a putea repara barca iar după o lună, în 1701, plecă din Blefuscu spre casă, cu nava
încărcată de animale şi provizii.
 Cei din Liliput i-au cerut regelui să îl trimită pe acesta înapoi legat, lucru care nu s-a
înfăptuit datorită recunoştinţei pe care i-o purta lui Gulliver.
 S-a întâlnit cu o corabie englezească pe drum pe care s-a şi urcat.
 Ajuns în Anglia, a povestit despre cele întâmplate şi a câştigat mulţi bani de pe urma
animalelor pe care le-a vândut; a stat acasă doar două luni.
 A plecat mai apoi într-o altă călătorie, îmbarcându-se pe Aventura, un vas care pornea
spre Surat în 1702.

7
 2. ÎN ŢARA URIAŞILOR (BROBDINGNAG)

Cap. I
 Nava, fiind deviată de pe traiectoria ei iniţială din cauza unor furtuni, a ajuns în 1703 pe
malul unei ţări necunoscute.
 Dorind să îşi facă provizii de apă, Gulliver împreună cu alţi 11 oameni din echipaj au
plecat cu o şalupă către ţărm pentru a putea căuta o sursă.
 Negăsind nimic, Gulliver, întorcându-se singur spre locul unde era ancorată acea barcă,
observă cum cei din ea încercau să scape de un om de o statură impresionantă..
 Speriat, se căţără în vârful unui deal de unde a putut să vadă împrejurimile mai bine.
 Luând-o pe un drum lat (aşa i se părea lui), şi-a dat seama că toate lucrurile pe care le
vedea, de la grâu la copaci, erau foarte înalte.
 Întâlnind şi mai mulţi uriaşi care se aflau în acel moment la cosit şi încercând să scape din
lanul de porumb, ajunge să strige la unul din ei de teamă să nu fie călcat sau să fie tăiat.
 Mirat, uriaşul îl ia în mână şi îl strânge, holbându-se. După ce pricepe faptul că
strânsoarea era prea puternică, îl bagă în haină şi pleacă spre stăpânul său, unul dintre cei
pe care Gulliver îi văzuse mai înainte.
 Privindu-l cu atenţie, ţăranul bogat a înţeles că are de a face cu o vietate cu raţiune şi,
aşezându-l într-o batistă, l-a luat acasă unde l-au aşezat la masă.

Cap. II
 Nici aceştia nu vorbeau o limbă cunoscută; Gulliver a învăţat limba datorită fetiţei
familiei în vârstă de nouă ani, căreia îi datorează şi viaţa.
 Ea îl denumi Grildrid= Manni-kin (în engleză)= Manechin iar el i-a pus porecla de
Glumdalclici= dădacă mititică.
 Se zvonise în ţară că acel om găsise pe câmp un mic animal, cu acelaşi chip ca al unei
fiinţe omeneşti, care imita omul şi vorbea un fel de limbă a lui, care învăţase cuvinte de-
ale lor, care mergea pe două picioare şi care era blând.
 A fost sfătuit de un vecin să îl ducă la iarmaroc pentru a câştiga bani, ceea ce s-a şi
întâmplat, spre deznădejdea fetiţei.
 La hanul Vulturul Verde, locul unde s-a desfăşurat întâmplarea, Gulliver a fost pus să facă
tot felul de giumbuşlucuri pentru a-i amuza pe vizitatori de 12 ori la rând; stăpânul (aşa îi
spunea acesta) a dat de veste că poate fi vizitat şi a doua zi.
 Ca să câştige şi mai mult, stăpânul s-a hotărât să îl ducă prin toate târgurile, oraşele, satele
şi casele nobililor mai însemnate ale regatului iar la două luni de la sosirea lui Gulliver, în
1703, cei trei (Gulliver, stăpânul şi fetiţa) au plecat spre capitală, care se afla în mijlocul
ţării- călătoria a durat trei săptămâni.

8
  Ajunşi în capitală (Lordblulgrud- Orgoliul universului), Gulliver era arătat de 10 ori pe
zi spre marea mulţumire a localnicilor.
 Învăţase limba destul de bine şi putea chiar să citească şi cărţi.

Cap. III
 Eforturile pe care le avea de îndurat în fiecare zi îi afectau sănătatea; îşi pierduse pofta de
mâncare şi astfel slăbise până ajunsese piele şi os, ceea ce îl făcuse pe stăpân să creadă ca
va muri- cu toate acestea, căuta să îl muncească cât se putea de mult.
 A primit într-o zi poruncă de la Majestatea Sa să îi fie adus deoarece şi el, şi suita sa erau
foarte mulţumiţi de ceea ce auziseră.
 Fiind vândut reginei ( stăpânul se gândea că nu mai are mult de trăit) şi având-o pe fetiţă
lângă el (ţăranul acceptă cererea lui Gulliver de a o avea pe fată lângă el - era bine ca un
copil de-al lui să fie la Curte), a fost prezentat şi în faţa regelui care, deşi îndoielnic la
început (credea că este o maşinărie), a rămas uimit de capacităţile sale.
 Regele a chemat trei vestiţi învăţaţi pentru a-l analiza care nu au reuşit să descopere ce fel
de fiinţă este. Permiţându-i-se câteva cuvinte după terminarea experimentului, Gulliver a
început să explice că provine dintr-un tărâm în care există mai multe milioane de oameni
care seamănă cu el şi că tot ce îi înconjoară este direct proporţional cu statura lor.
 Fiind privit cu un oarecare dispreţ după ce a terminat de vorbit, regele a cerut să îi fie adus
din nou ţăranul care îl descoperise pe Gulliver; după ce a discutat şi cu acesta, a început să
creadă că există o oarecare urmă de adevăr în ceea ce auzise şi o rugă pe regină să fie bine
îngrijit şi să i se construiască o casă în care să poate locui.
 Stând de vorbă cu regele care îl rugase să îi povestească despre religia, literatura, sau alte
particularităţi ale Europei, ajunge să fie mâniat de felul în care Anglia, patria lui, era luată
în derâdere (erau numiţi insecte care stăteau în colivii- castele- ca şi în ţara uriaşilor; şi la
ei se înşală, se iubeşte, se tradează etc.).
 Regina avea şi un pitic, care era totuşi mai înalt decât Gulliver şi pe care nu îl agrea (era
să îl înece când l-a împins într-o farfurie cu lapte).
 Regatul - era o întindere foarte mare de pământ, o peninsulă între California şi Japonia;
- se termină la nord cu un şir de munţi de care nu te poţi apropia din cauza
vulcanilor de pe culmi;
- nu există niciun port în tot regatul iar ţinuturile de pe coastă sunt pline de stânci
înalte; Din aceste cauze, poporul nu poate
- marea e foarte neliniştită; avea nici o legătură cu restul lumii.
-fluviile sunt pline de peşti minunaţi dar pescuitul se face foarte rar deoarece nu
aduce nici un folos (au aceeaşi dimensiune cu cei din Europa);
- e foarte populat- cuprinde 51 de oraşe si multe alte sate şi cătune;
- palatul regelui este o clădire cam neregulată, fiind alcătuită din mai multe
clădiri- are formă de cerc.
 I-a fost construită o barcă din lemn şi o copaie pentru a putea naviga.

9
  În urma unei întâmplări care implica o maimuţă şi care i-a pus în pericol viaţa şi de care a
fost întrebat mai târziu de către rege, şi-a dat seama că acesta se asemăna cu oamenii din
Anglia ( un om care iese din mulţime pentru a se lăuda, crezându-se grozav în comparaţie
cu ceilalţi).

Cap. IV
 Şi-a făcut un pieptăne din câteva fire din barba regelui şi dintr-o bucată de lemn, două
fotolii acoperite cu părul acestuia care să semene cu cele din Anglia, o pungă care avea
scrisă pe ea numele Majestății sale și pe care a dăruit-o fetiței .
 Vorbind cu regele de mai multe ori și spunându-i că nu contează mărimea unui obiect sau
a unei ființe, ci ceea ce poate să facă ( contrazicându-i în același timp și percepția despre
restul lumii), acesta a început să îl privească cu alți ochi.
 Îi porucni să îi povestească pe larg felul de conducere al Angliei pentru a putea, de ce nu,
împrumuta din practici- a ajuns însă la concluzia că țara de unde provenea Gulliver era
una plină de vicii, de neștiință și de corupție, iar oamenii erau ,, cel mai vătămător soi de
insecte pe care firea l-a lăsat vreodată să trăiască pe fața pământului.”

Cap. V
 Gulliver tânjea după libertate, voia oameni din patria sa cu care să poată vorbi ca de la
egal la egal (se poate deduce de aici faptul că se simțea inferior).
 Se afla de doi ani în țara aceea; la începutul celui de-al treilea, au plecat într-o călătorie
pe coasta de miazăzi a regatului.
 Ajunși acolo, Gulliver, bolnav fiind, a vrut să vadă marea, ceea ce s-a și întâmplat; păzit
de un paj și nu de fetiță, care era și ea bolnavă (îl facuse totuși pe paj să promită că o să
aibă foarte mare grijă de acesta, de parcă ar fi presimțit că avea să se întâmple ceva) au
plecat pe malul mării.
 Socotind că nu este nici o problemă dacă îl lasă nesupravegheat pe Gulliver în timp ce
dormea, pajul a plecat în căutarea unor ouă de păsări sălbatice.
 Gulliver este trezit din somn de câteva zdruncinături iar când scoate capul pe geam vede
doar cerul și norii; își dă seama că un vultur a prins cu ghiarele funia căsuței din lemn în
care se afla și că vrea să îi dea drumul asupra stâncilor.
 Auzind câteva lovituri pe care le primea vulturul și simțind mai apoi cum se prăbușește în
gol, a aterizat pe mare și a fost mai apoi purtat de valuri.
 A fost salvat de un vas englez iar căpitanul său, după ce i-a ascultat poveștile a socotit că
fie este un nebun, fie a comis o crimă și de aceea se afla închis într-o cutie pe mare- i-a
dat dreptate totuși după ce a văzut toate minunățiile pe care le avea în dulapul pe care l-au
scos din acea casă plutitoare.
 La nouă luni de la salvarea sa, în 1706, acesta s-a întors la familia sa care i se părea foarte
mică de statură dar cu care a reușit să se obișnuiască destul de repede.

10
 3. ÎN LAPUTA

Cap. I
 Trecuseră doi ani de când se reîntorsese acasă.
 Primește o vizită de la comandantul Bunei Speranțe, Emil Robinson cu care mai lucrase și
înainte și care a venit să îl întrebe dacă nu vrea să mai facă o călătorie în Indiile răsăritene
peste două luni- ca și chirurg.
 Acesta acceptă, iar în 1706 pornesc pe mare.
 După câteva luni de la plecare, ajung în Tonkin unde rămân câteva luni pentru a cumpăra
diverse mărfuri.
 Pentru a compensa cumva cheltuielile întârzierii, căpitanul a cumpărat o luntre încărcată
cu produse pentru a le vinde în satele vecine- plecând, îl lasă pe Gulliver comandant.
 Nu trecuse foarte multe de când Robinson plecase, că o furtună puternică a împins vasul
în larg, unde a plutit în derivă câteva zile.
 Au fost prinși și de către pirați care l-au silit pe Gulliver să se urce într-o luntre cu
mâncare pentru patru zile și să fie lăsat la voia întâmplării.
 Zărind în depărtare câteva insule, acesta hotărăște să coboare la prima care îi iese în cale;
a doua zi a plecat către a doua insulă, după către a treia și a patra iar după încă alte cinci
zile a ajuns la ultima.
 A observat că insula era mai mult o stâncă peste care creșteau, în anumite locuri, pomi și
alte ieburi și a hotărât să se adăpostească într-o peșteră.
 Nereușind să doarmă din cauza grijilor, a băgat de seamă că se făcuse dimineață- vremea
era frumoasă- dar, dintr-o dată, cerul a început să se întunece, nu din cauza norilor, ci din
cauza unui corp opac mare și mișcător- o insulă plutitoare.
 Apropiindu-se de el (insula), unul dintre locuitori i-a vorbit într-o limbă asemănătoare cu
italiana, la care Gulliver i-a răspuns (în italiană)- înțelegând ce dorea să spună, i-a fost dat
un scaun legat cu un lanț de insulă pe care acesta a putut să se așeze și cu ajutorul căruia a
fost transportat.

Cap. II
 Locuitorii- laputnienii- erau ciudați- aveau un ochi întors spre cer și unul spre înăuntru;
- capul le era întors fie spre dreapta, fie spre stânga;
- hainele erau cusute cu chipul soarelui, al lunii și al stelelor,
presărate cu viori, harpe și alte instrumente necunoscute.
 În jurul lor se aflau servitori (climenoli), care aveau datoria de a lovi peste gură pe cei
care trebuiau să vorbească și peste urechea dreaptă pe cei care trebuiau să asculte (cu o
bășică plină de pietricele și semințe care se afla în vârful unui toiag)- îi însoțeau
pretutindeni pe stăpâni.
 Îi mai loveau cu acel toiag și peste ochi pentru a nu cădea pe gânduri în timp ce mergeau,
lucru ce le putea pune viața în pericol.

11
  Ajuns în fața regelui, nu a fost băgat în seamă timp de o oră pentru că Majestatea sa avea
de rezolvat o problemă; abia după aceea, când l-a văzut a început să îi pună diverse
întrebări (a fost lovit cu acel băț o dată de un servitor pentru a vorbi și o dată de un altul
pentru a asculta).
 Și Gulliver a primit o lovitură, dar ulterior a dat de înțeles că nu are nevoie, fapt ce le-a
conferit atât regelui cât și curții o idee despre inteligența sa.
 Fiind poftit la masă, observă că unul din prânzuri (erau două) era pregătit sub forma unor
figuri geometrice (costiță de berbec tăiată sub formă de triunghi echilateral, carne de
vacă în formă de romb și o budincă rotundă) iar celălalt drept instrumente muzicale
(două rațe ca două viori, cârnați ca fluierele și oboaiele și friptură ca o harpă).
 Și de data aceasta a trebuit să învețe limbajul locului (limba laputiană).
 Pentru a-i croi un costum au folosit din nou instrumente și figuri matematice ( sfert de
cerc pentru a-i măsura înălțimea corpului, linia și compasul pentru proporțiile corpului și
ale membrelor)- nu a ieșit bine pentru că nu îi luaseră măsurătorile cum trebuie.
 Lagado- capitala orașului pământesc.
 Toate ideile lor erau doar în linii și figuri, chiar și curtenirea ( ex: dacă voiau să laude
frumusețea unei fete spuneau că dinții lor albi sunt niște paralelograme perfecte sau că
sprâncenele sunt niște elipse superbe).
 Sinusul, tangenta, conul, cilindrul ș.a.m.d fac parte din graiul amoros.
 Casele lor erau foarte prost clădite- disprețuiesc geometria practică.
 Au o judecată slabă, erau gata să te contrazică mereu, nu știau ce înseamnă imaginația sau
invenția.
 Se tem de ceea ce oamenii precum Gulliver consideră a fi o nimica toată- dacă Soarele o
să sece din cauza razelor pe care le împrăștie peste tot/ Pământul să nu fie înghițit de
Soare din cauza apropierii de el.
 Femeile își disprețuiesc bărbații și iubesc străinii, din rândul cărora își aleg și curtezanii-
sunt capabile să îi înșele de față cu ei atâta timp cât nu există un servitor cu un toiag în
apropiere.
 Tot ele sunt triste pentru că se văd închise pe insulă, fără posibilitatea de a merge în
Lagado, unde se ajungea foarte greu și doar cu voia regelui.

Cap. III
 Insula- are un diametru de 4000 de picioare;
-are fața de dedesubt asemănătoare cu un diamant șlefuit iar deasupra sunt mai
multe minerale situate după rangul minelor iar peste mai există încă un strat;
- apa de ploaie sau roua se strâng în patru bazine mari;
-în mijlocul insulei se află o gaură prin care astronomii coboară într-o boltă numită
Grota Astronomilor, unde se află tot felul de instrumente astrologice și o uriașă
piatră magnetică în formă de suveică de care depinde soarta insulei;

12
 - tot cu ajutorul acestei pietre se urnește și insula, în funcție de polii care trag sau
resping pământul;
- dacă vreun oraș se răscoală sau nu vrea să plătească dările, monarhul poate să-i
silească prin două moduri- primul, de a ține insula deasupra orașului care se
răzvrătește, ceea ce ar însemna lipsă de soare- ar aduce moarte și boli;
- al doilea, folosit în cazul crimelor mai mari, în care
se aruncă pietre mari asupra caselor- nu este prea folosit;
 Gulliver era lăsat pe afară și cam disprețuit deoarece regele și poprul nu-și vedeau decât
de matematică și de muzică.
 L-a rugat pe unul dintre favoriții regelui să intervină pe lângă acesta pentru a-l lăsa să
plece, ceea ce s-a și întâmplat.

Cap. IV
 Continentul se numește Balnibarbi- limba balnibarbilor.
 Ajungând pe pământ, Gulliver pleacă în căutarea prietenului care i-a fost recomandat de
către favoritul regelui, pe care îl găsi ușor- numele lui era Munodi și era un fost
guvernator al capitalei, scos de intrigile miniștrilor.
 Orașul, Lagado-cât jumătate din Anglia, cu case ciudat clădite, cu locuitori zdrențăroși.
 Ajungând în câmp, a fost mirat de faptul că , deși erau oameni care munceau pământul, nu
dădeau nici un fel de roade.
 Întrebându-l pe Munodi de ce toate erau într-o stare așa rea, a primit drept răspuns faptul
că nu a trăit destul printre ei și că fiecare nație avea obiceiurile ei.
 Plecând la țară, a observat cum locurile se schimbă - case frumos clădite, câmpuri bogate,
livezi.
 Tot Munodi i s-a confesat, spunând că nu știe dacă va fi silit să își distrugă aceste
proprietăți (de la țară și din oraș) pentru a le reconstrui după noua modă- a mai spus și că
în urma cu ceva timp au venit în Lagado câțiva de pe insulă care, după câteva luni s-au
întors și au început să critice felul în care erau organizate treburile pe pământ.
 Peste câteva zile, Gulliver a dorit sa vadă academia sistemelor, lucru care s-a întâmplat,
acesta plecând alături de un însoțitor.

Cap. V
 Fiind primiți în interiorul Academiei, au fost înștiințați că, în fiecare camera a acesteia
există câte un savant, uneori chiar doi- erau aproape 500 de camere.
 Primul savant, cu un aspect neîngrijit, dorea să extragă raze de soare din castraveți și să le
înmagazineze în flacoane ermetic închise pentru a putea încălzi cu ele verile din anii
răcoroși.
 Cel de-al doilea, cel mai vechi dintre toți, era la fel de neîngrijit- dorea să transforme
materiile fecale omenești înapoi în alimente.

13
  Altul găsise o metodă de a construi o casă punând mai întâi acoperișul și sfârșind cu
temelia.
 Mai existau astfel de oameni de "știință " care descoperiseră cum să are cu porci în loc de
boi (punea pe câmp fructe pe placul porcilor și apoi le dădea drumul- nu se dovedise
eficient), cum să folosească la pluguri, căruțe sau trăsuri pânze, utilizarea pânzelor de
păianjen în locul vopselei pentru pereți (folosea muște colorate pentru a-i hrăni în speranța
că pânza fi și ea colorată).
 În școala limbajului, erau trei academicieni care se chinuiau să înfrumusețeze limba- unul
era de părere că trebuie să reducă toate cuvintele la monosilabe și să înlăture toate verbele
și participiile. Altul mergea și mai departe, voind să renunțe de tot la cuvinte și să judece
doar prin gândire, ceea ce ar fi de folos pieptului (vorbitul dăunează plămânilor, deci
sănătății)- acest lucru s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi împotrivit femeile.
 La școala de matematici, a descoperit o nouă metodă de învățare- elevii trebuiau să
înghită o bucată de anafură pe care era scrisă o demonstrație cu cerneală cefalică și nu
trebuiau să bea sau să mănânce 3 zile pentru ca aceasta să se urce la creier- nu se dovedise
eficientă.

Cap. VI
 A vizitat și școala de politică, de care nu prea a fost mulțumit- acolo, savanții erau de
părere că oamenii cei mai mari trebuiau să fie înconjurați de cei mai înțelepți și mai
capabili și că trebuiau să aibă întotdeauna în vedere binele obștesc, răsplătind meritul,
serviciile sau știința.
 Alții se certau asupra mijlocului de a ridica birurile fără a supăra poporul- unul susținea ca
trebuie puse taxe pe viciile omenești, celălalt era de părere că trebuiau taxate darurile
corpului și spiritului după propria declarație a fiecăruia (cea mai mare taxa trebuiau să o
plătească drăguții Venerei, reprezentanții sexului frumos). Mai trebuiau taxate aspru
inteligența și meritul, femeile în raport cu frumusețea și petrecerile lor pe când
înțelepciunea, credința, sinceritatea, bunul simț și modestia nu (deoarece erau foarte rare
și nu produceau nimic).
 Gulliver începe să se gândească la întoarcerea în Londra.

Cap. VII
 Continentul din care face parte acest regat se întindea la răsărit spre o parte necunoscută a
Americii, la apus spre California și la nord spre Oceanul Pacific și nu se afla decât la o
distanță de 1000 de leghe de Lagado.
 Avea și un comerț vestit cu insula Luggnagg, aflată la sud-estul Japoniei.
 Acesta se hotărăște să parcurgă drumul acela pentru a se întoarce în Europa.
 Ajuns în Maldonada, a aflat ca nu exista nici un vas care să plece spre Luggnagg în
următoarea lună și a fost sfătuit să viziteze o altă insulă, Glub Dub-Drib (Insula
vrăjitoarelor).

14
  Aceasta era foarte roditoare și era condusă de cel mai bătrân dintr-un trib de vrăjitori care,
prin cunoașterea necromanției, pot evoca spirite pentru a-i sluji (toți oamenii din trib).
 În cele 10 zile pe insulă, Gulliver s-a deprins cu spiritele și chair i s-a spus, din partea
guvernatorului, să invoce orice mort dorea și să îi pună întrebări la care va fi silit să
răspundă.
 I-a invocat pe Alexandru cel Mare, Hanibal, Cezar, Brutus, Homer, Eustațius, Descartes
dar și strămoșii marchizilor, ducilor și conților din timpul lui.
 Tot atunci a aflat cum unele fapte din istorie au fost schimbate și cum unii conducători
mari nu au fost decât niște lași sau cum oameni nevinovați au fost condamnați la moarte
din cauza unor corupți.

Cap. VIII
 După două săptămâni a plecat spre Luggnagg din Maldonada.
 A fost arestat de către comisarul vamei din Clumegnigul, un oraș-port la sud-est de
Luggnagg (s-a dat drept un olandez care călătorea spre Japonia pentru ca, de acolo, să se
poată întoarce acasă)- a stat 15 zile în închisoare până a primit un răspuns de la Curte.
 A fost dus la Trildrogdrib, la Curtea regelui unde, după două zile, a fost primit în
audiență.
 Pentru a putea vorbi cu regele, a fost nevoit să se culce, să se târască pe burtă și să lingă
podeaua cu cât înainta spre tron (au avut grijă să spele scările înainte deoarece era străin)-
era interzis să îți ștergi gura sau să scuipi în fața Alteței.
 Aveau o metodă prin care executau oameni- puneau un praf otrăvit pe jos care ii făcea pe
cei ce îl lingeau să moară lent, în 24 de ore.
 S-au înțeles cu ajutorul unui translator- băiatul care venise cu Gulliver (Gulliver vorbea
limba balnibarbă iar regele pe cea luggnaggă).
 A stat la palat timp de trei luni și chiar dacă regele l-a rugat să se stabilească in Regatul
său, acesta a refuzat.

Cap. IX
 Luggnaggienii erau un popor foarte cuviincios și viteaz, chiar dacă erau mai îngâmfați.
 A aflat de copiii nemuritori (struldbruggi), care se nășteau cu o pată roșie și rotundă
deasupra sprâncenei stângi și care se modifica în timp: la 12 ani era verde, la 20 se
albăstrea, la 40 se înnegrea și se mărea (forma unei monede- șiling) iar după rămâne așa-
erau foarte puțini nemuritori în regat.
 Gulliver a fost întrebat ce ar face dacă ar fi nemuritor după ce și-a împărtășit admirația
pentru acest fenomen dar și după ce s-a mirat de faptul ca regele nu avea nici un muritor
în preajma Sa- ar fi devenit un cufăr de cunoștințe, un dicționar vorbitor, ar fi făcut orice
pentru a se îmbogăți, nu s-ar fi însurat (ar fi dus o viață liberă), ar fi creat o legătură
strânsă cu câțiva muritori, s-ar fi lăsat în voia oricărei plăceri și ar fi ajuns la descoperirea
lacului universal sau a pietrei filosofale.

15
  Cei care l-au ascultat l-au dezaprobat într-o oarecare măsură, spunându-i că viața unui
nemuritor nu este așa cum și-o imaginează el- nemuritorul trăiește ca un om normal până
la 30 de ani după care cade într-o tristețe ce crește până la 80 de ani, când încep toate
infirmitățile vârstei. Ajunși la această vârstă nu se mai iubesc decât pe ei, sunt țâfnoși și
nu le mai plac copii (după trei generații nu își mai recunosc urmașii). Toată lumea uită de
ei, moștenitorii luându-le averea iar dacă nu au cu ce să se întrețină sunt duși într-un spital
al săracilor nemuritori.
 Auzind acestea, lui Gulliver i-a pierit pofta de a fi nemuritor.
 A plecat în Japonia cu o scrisoare de recomandare din partea regelui pentru împăratul
țării, cu aur, mărgăritare și boabe de orez.

Cap. X
 Ajuns acolo, a arătat scrisoarea primită.
 Pecetea luggnaggă- regele ce se sprijinea de un schilod pe care îl ajuta să umble.
 A fost luat drept ministru și a fost dus la Jedo, capitala imperiului.
 Având o audiență cu împăratul, a fost asigurat ca dacă are nevoie de anumite favoruri sau
obiecte le va primi din respect pentru regele luggnagg.
 L-a rugat să îi încredințeze o persoană care sa îl ducă la Nagasaki și să îl scutească de
ceremonia impusa oamenilor din țara lui (și aici s-a dat drept olandez) deoarece nu venise
să facă negoț, ci era doar în trecere- ultima cerință l-a făcut pe rege sa se îndoiască de
naționalitatea lui, dar a acceptat cu condiția să nu mai dezvăluie nimănui excepția.
 Ajuns la Nagasaki, a găsit un vapor care pleca spre Amsterdam, unde a fost chirurg iar
după debarcare a plecat către Anglia.

4. ÎN ȚARA YAHUNILOR (ȚARA CAILOR)

Cap. I
 A petrecut cinci luni alături de familie, după care s-a îmbarcat iar, în 1710.
 Din cauza bolilor care i-au omorât o parte din oameni, a fost nevoit să facă o escală pentru
a-și forma un nou echipaj care s-au dovedit a fi foști tâlhari- complotând împotriva lui
Gulliver și cu echipajul rămas, aceștia l-au legat de pat- doreau să vândă marfurile de pe
vas și să se ducă în Madagascar.
 După un timp, a fost coborât de pe vas și lăsat singur pe o insulă dintr-o țară străină,
necunoscută.
 Înaintând pe insulă, dă de niște creaturi ciudate- păr lung le cădea pe față;
-pieptul, spatele și labele de animale erau
acoperite cu păr de des;
-aveau bărbi ca țapii dar restul corpului
era nepăros și lăsa să se vadă o piele foarte neagră;

16
 -nu aveau cozi;
-masculii erau mai mari decât femelele.
 După ce a rămas uluit de diformitatea creaturilor, a plecat mai departe în căutarea unei
colibe de indieni.
 S-a întâlnit pe drum cu un animal asemănător cu cei descriși mai sus care, speriat, a
început să țipe, atrăgând atenția mai multora- l-au înconjurat până la urmă dar, speriați de
ceva, l-au lăsat în pace.
 Mirat de acest lucru, Gulliver pleacă mai departe- vede mai apoi un cal care mergea țanțos
(el era cel care speriase turma) apoi un altul care i se închină primului.
 Dădu să plece, socotind că dacă animalele erau așa de istețe, oameni trebuiau să fie toți
înțelepți- nu a făcut-o deoarece cele doua vietăți nu l-au lăsat.
 Observând modul în care îi admiră structura corpului și hainele dar și cumințenia cu care
făceau treaba respectivă, Gulliver crede că sunt niște vrăjitori ce au luat formă de cai și li
se adresează cu respect, rugându-i să îl lase să îi călărească până va găsi un adăpost.
 Și-a dat seama că nu sunt vrăjitori și că nechezatul cu care vorbeau între ei era de fapt o
limbă- a început să strige și el ,,Yahoo (yaho)” și ,,Houyhnhnm (huihnim)”.
Cap. II
 Plecă alături de calul murg și ajunse la o casă unde se mai aflau alte animale.
 La o privire mai atentă, și-a dat seama că ființele seamănă cu oamenii- trăsăturile feței
semănau bine cu ale omului (doar că gura era foarte mare, nasul turtit, obrajii lați),
labele din față semănau cu mâinile (aveau unghii lungi și pielea aspră și păroasă) iar
cele din spate cu picioarele (cu aceleași deosebiri).
 Neavând ce să mănânce (nu voia nici rădăcini, nici carne de măgar și nici paie sau ovăz) a
cerut (prin gesturi) să mulgă o vacă- houyhnhnmul , înțelegând, l-a condus într-o cameră
unde se aflau oale cu lapte, de unde a băut până s-a săturat.
 A fost învățat câteva cuvinte ( lapte, foc, apă etc.)
 Nu a fost niciodată bolnav în țara cailor.
 S-a adaptat locului- a început să culeagă ierburi pentru salată, făcea unt sau prinde iepuri.
 În țara cailor nu se găsea sare.
 A stat trei ani acolo.

Cap. III
 Limba lor seamănă cu germana dar mai dulce și mai expresivă.
 Yahooi (yahoi)- animal grosolan, murdar și nesupus (așa îl considera gazda pe
Gulliver din cauza asemănărilor fizice).
 Toți din casă (erau huihnimi) încercau să îl învețe să vorbească pentru a afla de unde vine,
de ce este înzestrat cu rațiune și prin ce întâmplări a trecut în viață.
 Stăpânul casei (așa îi spunea Gulliver) avea să îl considere un adevărat yahoi în momentul
în care s-a dezbrăcat (a fost silit de împrejurări- ascunsese faptul că hainele de pe el nu

17
 alcătuiau un strat de piele) dar care se deosebește de cei din neamul său deoarece pielea îi
era foarte albă și netedă, unghiile nu erau atât de lungi și părul de pe corp era mai scurt.
 Gulliver l-a rugat să ascundă secretul măcar până când hainele sale nu vor mai fi bune de
purtat și să renunțe la porecla de yahoi deoarece o disprețuia, lucruri pe care acesta le-a
acceptat.
 Yahooi-i- animale degenerate, dobitoace.
 Houyhnhnmi-i- făpturi raționale.
 I-a povestit că de unde vine el, oamenii erau singurele făpturi înzestrate cu rațiune, iar
când se va întoarce în țara sa nimeni nu avea să creadă că ei sunt animale evoluate (ce pot
gândi) pe când ceilalți sunt doar dobitoace.

Cap. IV
 Huihnimii nu prea știau ce înseamnă neîncrederea și îndoiala- spuneau că rostul vorbirii
era de a afla ceva ce nu știau și de a se înțelege unul cu altul; dacă cineva mințea, atunci
nu îl mai puteau înțelege și astfel ajungeau mai rău decât cei neștiutori (credeau că un
lucru este alb chiar dacă el era negru).
 Stăpânul l-a întrebat dacă există în lumea de unde venea el și semeni de-ai lor și dacă da,
ce fac- Gulliver i-a răspuns că sunt foarte mulți și că de obicei pasc prin livezi când este
cald afară, iar în rest sunt îngrijiți de oameni, fapt ce l-a făcut pe cel dintâi să afirme că
deși există rațiune, tot caii sunt stăpâni.
 Gulliver îl contrazice și începe să îi povestească ce se întâmplă cu ei (caii) în lumea
oamenilor (sunt călăriți, puși la plug sau la trăsură etc.) spunând și că nu au absolut nici o
judecată.
 La rândul său, și stăpânul a început să critice fizionomia lui Gulliver (și implicit pe cea a
rasei umane).
 I-a povestit mai apoi de unde vine și de ce fel de peripeții a avut parte pe parcursul
călătoriilor.

Cap. V
 Povestindu-i din ce în ce mai amănunțit diverse întâmplări, a ajuns să-i relateze și despre
ultima revoluție din Anglia- a fost întrebat care este cauza pentru care oamenii pornesc
războaie (de frică, din ambiție, foamete etc.).
 Gulliver îi descrie anumite arme (pușcă, pistoale, ghiulele..), luptele pe mare sau pe uscat,
asediile, atacurile, făcându-l pe huihnim să ajungă la concluzia că este mai bine să fii
dobitoc decât deștept și corupt.
 L-a întrebat și despre legi (de ce au defecte) la care acesta a răspuns printr-un exemplu
(dacă i s-ar fi furat o vacă de către un vecin, pentru a scăpa are două posibilități: fie să se
ducă la avocatul celuilalt și să îl mituiască pentru a se da de partea sa, fie să își roage
propriul avocat să pledeze cauza cât mai vag și mai ambiguu).

18
Cap. VI
 Îi povestește de bani și la ce sunt întrebuințați (case, haine, femei) și la ce probleme duc ei
(dacă ai mulți bani vrei și mai mulți).
 Îi descrie și ce înseamnă un ospăț și la ce recurg unii pentru a avea cât mai mult belșug
(aduc din alte țări băuturi).
 Îi aduce la cunoștință și ideea de moarte, care nu era aceeași ca în țara lor- la ei se murea
de slăbiciune-a explicat și ce înseamnă maladia și alte boli dar și conceptul de doctor.

Cap. VII
 Dragostea huihnimului pentru adevăr l-au făcut pe Gulliver să urască minciuna iar
observațiile înțelepte ale acestuia i-au deșteptat spiritul critic.
 L-au făcut chiar să nu mai vrea să se întoarcă în Anglia, ci să își petreacă restul zilelor
printre ei- nu s-a întâmplat asta.
 Yahoo-ii au momente în care cad în tristețe- nu mănâncă, stau ascunși etc. Iar singurul
leac este de a-i pune la muncă- Gulliver face asocierea cu cei bogați, care au la fel
momente asemănătoare.

Cap. VIII
 Gulliver i-a rugat într-o zi pe stăpâni să îl lase să vizite turmele de yahooi din vecinătate
pentru a vedea ce obiceiuri au.
 Aceștia îl considerau ca unul de-al lor (din cauza fizionomiei).
 Huihnimii- sunt înclinați spre a se cultiva și a-și perfecționa judecata;
- la ei, rațiunea nu provoacă probleme și nu născocesc sofisme;
- nu știu să apere sentimente absurde sau principii necinstite;
- nu înțeleg rostul filozofiei de care povestește Gulliver;
- se iubesc unii pe alții, se ajută între ei, nu se invidiază, nu sunt geloși de
fericirea altuia;
- soția este fidelă soțului și vice-versa;
- fetele primesc aceeași educație cu băieții;

Cap. IX
 Înainte de a pleca (cu aproape trei luni), s-au ținut alegeri cu privire la soarta yahoo-ilor-
unii susțineau că rasa trebuie nimicită (deoarece erau rasa cea mai infectă), alții erau
contra (inclusiv stăpânul care l-a dat drept exemplu pe Gulliver și care a adus în discuție
problema castrării pentru a distruge încet-încet neamul dar și cea a creșterii mai atente a
măgarilor, care puteau fi folosiți la muncă mult mai devreme).
 Obiceiurile asupritorilor (cei care l-au silit să plece) – nu au cărți;
- nu știu să citească și nici să scrie;
- toată știința lor stă în tradiții;
- nu au nici boli, nici doctori;

19
 - când moare câte unul, toți rămân
nepăsători;
- trăiesc mai toți câte 70- 80 de ani;
- nu au un cuvânt care să descrie ce e rău, ci
folosesc cuvântul yahooi în propoziție.

Cap. X
 Gazda îi dăduse lui Gulliver o locuință asemănătoare cu a yahoo-ilor care nu era nici
practică, nici comodă dar pe care a refăcut-o.
 Și-a refăcut și hainele și încălțările.
 Și-a însușit anumite gesturi de la huihnimi (reîntors în Anglia, mulți i-au spus că mergea
ca un cal sau că părea că nechează atunci când râdea sau vorbea).
 Din cauza discuțiilor din cadrul alegerilor parlamentului, lui Gulliver i se dădeau două
opțiuni: fie să părăsească ținutul, fie să fie castrat împreună cu ceilalți yahooi.
 A ales varianta plecării și i s-a dat un termen de două luni- a plecat luându-și adio cu ochii
în lacrimi de la cei care l-au găzduit.

Cap. XI
 Și-a început ultima călătorie înapoi spre casă în 1715.
 Gândul că se va întoarce în Europa și la neregulile care existau îi făcea rău.
 A poposit pentru câteva zile pe o insulă unde a dat peste câțiva locuitori (sălbatici) de care
a fugit (l-au rănit la genunchi când acesta încerca să scape de ei).
 Văzând în larg o corabie, s-a hotărât să se întoarcă pe insulă deoarece era mai bine acolo
decât cu yahooii omenirii- este prins totuși și dus în Europa.
 Avea o scârbă pentru oameni și nu mai dorea să aibă de a face cu nici unul din ei.
 Ajuns în Lisabona, este găzduit de către căpitanul vasului până când se decide să plece
către Anglia.
 În primul an, nu putea să își sufere nevasta și copiii; s-a schimbat totuși și a devenit din
nou om ca toți oamenii.

20