La acea vreme sultanul se numea Baiazid al II-lea, un personaj aprig și

schimbător. Credincios testamentului politic de cucerire a lumii lăsat de

întemeietorul dinastiei otomane, Baizid al II-lea avea ca scop tactic
cucerirea Vienei, poarta către Occidentul bogat. Însă pentru un asediu
eficient avea nevoie de materiale și tehnică militară, în special marile tunuri
de bronz, care puteau fi aduse în fața Vienei într-un timp rezonabil și în
siguranță numai pe calea apei, pe Dunăre.
Vom avea un nou tip de pensie în România! Cine poate beneficia de
ea
 Seară de coşmar pentru Kovesi. DOVEZI NOI care O SCOT DIN JOC.
Breaking news
 CREŞA ORORILOR în Timişoara. COPII ABUZAŢI FIZIC de o BRUTĂ
TURBATĂ de furie. Imaginile deceniilor în România. Video

Gurile Dunării erau păzite de două puternice cetăți, Cetatea Albă și Chilia,
înțesate de tunuri, care făceau imediat surcele orice navă inamică care se
aventura să intre pe Dunăre, fără permisiune. Cetățile erau proprietatea
begler-beyului Ștefan. Cum, în anul 1476 numitul Ștefan le arătaseră
turcilor la Valea Albă că contează și că este periculos, campania pentru
cucerirea cetăților de la gurile Dunării a fost condusă de însuși sultanul
Baiazid al II-lea.
La 27 iunie armata turcească trece Dunărea, iar la 6 iulie 1484 începe
asediul Cetății Chilia.
Cronicarul Arif Molla spune textual: „… a venit la Istanbul un frânc cu
numele de Colon şi a spus: daţi-mi câteva corăbii şi eu voi găsi o
lume nouă pentru voi”.
Un alt cronicar și călător turc, Evliya Celebi, notează că în acelaşi an, 1484,
când sultanul Baiazid pornise expediţia împotriva lui Ştefan al Moldovei, în
tabăra turcească de la Chilia sosise un călugăr spaniol însoţit de un
„portughez” pe nume Colon, care i-ar fi cerut sultanului nave pentru o
expediţie în ţări îndepărtate.
Să ne amintim că naționalitatea lui Cristofor Columb este în discuție și
astăzi. Trei națiuni și 20 de orașe își afirmă dreptul de a-l avea pe Cristofor
Columb ca pe unul de al lor. Colon este corespondentul portughez al
numelui genovezului, sau spaniolului.
Ce s-a întâmplat în audiența obținută de Cristofor Columb, sau Colon, pe
data de 3 august 1484, aflăm din documentele din arhiva turcească. Toate
primirile, audiențele la sultan erau stenografiate, dacă se poate spune așa,
mai curând este vorba de o notă de convorbire.
Cristofor Columb și călugărul spaniol au fost înfățișați în cortul Sultanului.
Mândrul spaniol, italian sau portughez, nu i-a sărutat papucul sultanului
cum fusese povățuit, ci i-a făcut o plecăciune ca în Occident, unui rege,
sau împărat. Chestia asta cu punerea lui pe același rang ca și regii și
împărații Occidentului i-a plăcut lui Baiazid al II-lea. A făcut un gest de
bunăvoință și l-a întrebat ce dorește, ca să-i dea! Columb a intrat direct în
problemă cerându-i cel puțin trei, cel mult cinci caravele de ultimul tip, cu
echipaje și merinde pentru două luni de zile, oferindu-i găsirea drumului de
Vest către Indii și ocuparea de insule și teritorii în numele sultanului.
Sultanul Baiazid al II-lea a stat câteva minute pe gânduri, lucru neobișnuit
pentru el. A fost unul dintre momentele astrale, care după cum spune
Stefan Zweig, au hotărât soarta omenirii.
După un moment lung de reflecție, sultanul a spus cu voce surdă:
”Frâncule, aș vrea, dar nu pot!”. Columb a insistat, a văzut oportunitatea,
întrebând ce poate opri un om atotputernic. Atunci Baiazid s-a dezlănțuit,
cu temperamentul lui obișnuit, s-a ridicat în picioare și cu mâna pe mânerul
sabiei încovoiate a început să strige: ”Ștefan, Ștefan, ghiaurul și câinele de
Ștefan! Begler-beyul Moldovei, asta mă împiedică! De două luni de zile
stăm în smârcurile astea să ne înțepe țânțarii și să ne împuște moldovenii
de pe ziduri și tot nu dăm de capăt! Vino la mine după ce cuceresc Viena și
îți dau zece caravele, nu trei!”
Ce a fost, este istorie! Dar dacă Baiazid al II-lea îi dădea lui Cristofer
Columb cinci caravele? Bună întrebare!
Noroc de Ștefan cel Mare – iată că, indirect, a salvat America și lumea!