Povestire “Călătoriile lui Gulliver”

⚪ Partea I - Călătorie în Lilliput 

În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur
supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este prizonier
al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Liliput și Blefuscu,
divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra
modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai
ascuțită. După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver
este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să
observe obiceiurile și moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate neobișnuite,
cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile
liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdității. Autorul
ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" și cei cu "tocuri joase"
(aluzie la partidele Whig și Tory), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai înalt
doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie "stăpânul universului", al cărui cap
atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în
port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie.
După o serie de peripeții, găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se
întoarcă acasă.
⚪Partea II - Călătorie în Brobdingnag 
 În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață. Locuitorii nu
numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceștia și prin
puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală, luminată. Regele acestei
țări este înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor. Pe rege îl indignează
la culme ideea de a introduce în țară praful de pușcă, puștile și tunurile. Descrierea războaielor
din Europa îl îngrozește pe bunul rege din Brobdingnag.
În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în ghiare de un vultur gigant și apoi
abandonată, fiind salvat de o corabie în trecere, și astfel se întoarce pentru a doua oară în Anglia.
⚪ Partea III - Călătorie în Laputa...
Locuitorii din Laputa - aroganți și închipuiți savanți - nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui, pe o
insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul descrie știința ruptă de realitate. "Învățații"
din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și absurde: un proiect privitor la
extragerea razelor de soare din castraveți, o metodă de construire a caselor începând cu
acoperișul și terminând cu temelia etc.

⚪ Partea IV - Călătorie în țara cailor

În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două
categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și având
capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahuni, asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali,
care - spre surprinderea celor - mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahunii sunt
lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă și se
bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitoare inutile, socotite prețioase. Caii,
virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe
recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna. Swift se
pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii
au devenit yahuni. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.
Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede
povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus
din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.