UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC

SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Capitolul 2. Surse de energie electromagnetică. Modalități principale de obținere a

energiei electromagnetice

2.1 Introducere
Descoperirea fenomenelor electromagnetice a declanșat o eră nouă în dezvoltarea
societății omenești prin folosirea pe scară largă a energiei electromagnetice, denumită în mod
curent energie electrică.
Avantaje:
- se transmite ușor la distanță, aproape instantaneu (cu viteza luminii în mediul
c
respectiv, cmediu  , prin intermediul câmpului electromagnetic);
 r  r
- se transformă în alte forme de energie;
- se distribuie în proporție dorită.
Dezavantaje:
- nu se stochează într-o proporție utilizabilă pe scară largă;
În ultima perioadă apar două aspecte legate de energia electromagnetică:
- este necesară și în locuri greu accesibile sau incompatibile cu transportul uzual
(platforme marine, stații meteo, stații de cercetare, spații de locuit etc);
- creșterea presiunii privind utilizarea combustibililor calorici în obținerea energiei
electrice: căutarea de noi forme de conversie a energiei, conversia directă a energiei,
fără intermediul energiei mecanice, în energie electrică.

2.2 Mijloace de obținere a energiei electromagnetice (Fig. 2.1)

La nivel primar sunt disponibile:
 Energia radiației solare
 Energia geotermală
 Energia de legătură chimică
 Energia de legătură nucleară
Nivelul secundar:
 Energia hidrologică (inclusiv a mareelor)
 Energia eoliană
 Energia chimică a combustibililor fosili
 Radioactivitatea artificială
 Energia asociată proceselor de fuziune și fisiune nucleară
Nivelul al III-lea este reprezentat de principalele tipuri intermediare ale energiei prezente
în conversia acesteia:
o Energia mecanică, înțeleasă ca energie cinetică a unor obiecte macroscopice
o Energia schimbată sub formă de căldură, asociată agitației termice moleculare
Ultimul nivel:
 Energia electromagnetică

1
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Între aceasta din urmă și diferite alte niveluri de manifestare a energiei sunt identificabile
modalitățile de conversie a energiei, din alte forme în energie electromagnetică (cele mai multe
asociate și modalității de conversie inversă, din energie electromagnetică în alte forme de
energie ).

Fig. 2.1

Conversia electrochimică a energiei este bazată pe transformarea directă a energiei de

legătură chimică a substanțelor – anorganice sau organice – în energie electrică, pe seama
schimbului de electroni datorat proceselor chimice de oxidare și reducere.
Oxidarea unui reactant este asociată eliberării de către acesta a unor electroni (către un
reducător), iar reducerea unui reactant este asociată acceptării de către acesta a unor electroni
(de la un oxidant).
În cazul unei pile electrice aceste reacții au loc la electrozii dispozitivului.
La anodul A are loc oxidarea unui carburant X, electronii fiind cedați electrodului, care
este astfel negativat.
La catodul K are loc reducerea unui oxidant Y, electronii fiind însă primiți de la
electrodul, care este astfel pozitivat.
Prin sursa electrochimică, între electrozi, sarcina electrică este transportată prin difuzie,
fie de la anod spre catod de către ionii de carburant pozitivi, fie de la catod spre anod de către
ionii de oxidant negativi. Tensiunea electromotoare e care apare astfel între electrozi permite
trecerea unui curent i printr-un receptor conectat prin exterior între anod și catod, cu sensul de la
catod la anod. Se generează astfel o putere electrică P  u  i .

2
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Fig. 2.2

Conversia inversă a energiei electrice în energie de legătură chimică poate fi în procesul de

electroliză. Aici, energia electrică este folosită pentru descompunerea unor molecule, asociată
ruperii unor legături chimice.
Într-un electrolit, adică într-o substanță ale cărei molecule (electric nule) sunt disociate, separate,
în fragmente numite ioni – cationi pozitivi și anioni negativi – de sarcini electrice opuse,
aplicarea unui câmp electric între electrozii conductori plasați în electrolit determină deplasarea
ionilor către electrodul de semn opus, neutralizarea sarcinii ionice la electrozi și depunerea
fragmentelor ionice pe electrozi.

Fig. 2.3

Ex. Procesul de electroliză folosit în metalurgie la separarea aluminiului din alumină sau
acoperirea galvanică a unor obiecte.
Obs. În acest caz, electrodul pozitiv, la care are loc oxidarea, devine anodul celulei
electrochimice.

3
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Conversia electromecanică a energiei este bazată pe fenomenul de inducție electromagnetică:

un flux magnetic variabil în timp printr-o suprafață (deschisă) S induce (generează) de-a lungul
conturului  al suprafeței o tensiune numită tensiune electromotoare indusă,
d  S
e  e  
dt

Fig. 2.4

În cazul în care conturul  poate fi închis prin conductoare, tensiunea electromotoare indusă
determină de-a lungul acestora un curent electric indus,
e
i ,
R
unde R este rezistența lanțului de conductoare de-a lungul conturului.
Ca urmare, în situația descrisă este generată o putere electromagnetică
PG  e  i
Sursa de putere electromagnetică este agentul care determină fluxul magnetic variabil în timp.
În configurațiile obișnuite ale generatoarelor electrice rotative, un flux magnetic variabil
în timp este generat prin rotirea unor electromagneți sub acțiunea unui cuplu mecanic M, produs
de o turbină acționată de un fluid în mișcare, adică pe seama consumării unei puteri mecanice,
PM  M   ,
unde  este viteza unghiulară a rotorului generatorului electric.

Fig. 2.5

4
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Conversia directă a energiei mecanice în energie electromagnetică admite o conversie inversă,

bazată pe forța lui Laplace: asupra unui conductor de lungime elementară dl parcurs de un
curent electric de intensitate i, plasat în câmp magnetic de inducție B , acționează forța
electromagnetică elementară
dF  idl  B
Această modalitate de conversie a energiei electromagnetice în energie mecanică este folosită la
motoarele electrice rotative sau liniare.

Fig. 2.6

Conversia fotoelectrică a energiei este bazată pe efectul fotovoltaic intern în joncțiuni

semiconductoare. Iluminarea unei joncțiuni semiconductoare P-N, adică iradierea ei cu fotoni,
determină generarea unor perechi de purtători de sarcină electrică liberi – electroni negativi și
goluri pozitive – care sunt separați de câmpul electric intern al joncțiunii Ei și antrenați de
acesta în direcții opuse. Prin joncțiune rezultă astfel un curent electric i (în sensul deplasării
golurilor și în sens opus deplasării electronilor) care se poate închide printr-un receptor conectat
între regiunile P și N asociate joncțiunii, determinând o tensiune u la bornele acestuia.
Receptorului i se transmite o putere electrică, p  u  i , pe seama puterii radiante a fluxului
luminos incident.

Fig. 2.7

Conversia inversă a energiei electrice în energie radiantă se întâlnește în tuburile luminiscente,

unde un flux electronic este determinat între un catod negativ și un anod pozitiv, în tubul ce
conține un gaz inert. Ciocnirea atomilor gazului de către electronii accelerați în câmpul electric
dintre catod și anod determină emiterea de către atomi a unei radiații luminoase.

5
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Practic, conversia de energie opusă celei asociate efectului fotoelectric intern într-o joncțiune
semiconductoare este aceea prezentă în diodele luminiscente (LED-uri) sau în laserii cu
semiconductori. În asemenea dispozitive, Fig. 2.8, printr-o joncțiune semiconductoare este
injectat un curent electric reprezentat, la nivel microscopic de un flux de electroni și goluri.
Realizarea specială a joncțiunii (și a unor componente aferente, mai ales în laserul cu
semiconductori) permite ca recombinarea unei perechi electron-gol să determine emisia unui
foton cu energie precizată, asociată unei radiații electromagnetice de lungime de undă (sau
frecvență) caracteristică dispozitivului.

Fig. 2.8

Conversia termoelectrică a energiei este bazată pe efectele Seebeck și Peltier.

Efectul Seebeck constă în apariția unei tensiuni imprimate într-un lanț de două conductoare
diferite, a și b, având cele două contacte menținute la temperaturi diferite, T1 și T2 .

Fig. 2.9

Când lanțul celor două conductoare este închis, tensiunea imprimată Seebeck, e, determină un
curent electric dentensitate i, adică este generată putere electromagnetică
PG  e  i
Acest proces este asociat prezenței efectului Peltier: trecerea curentului prin contactul a două
conductoare diferite este însoțită de un schimb de căldură între conductoare și mediul ambiant.

6
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

În lanțul de conductoare considerat este absorbită căldura Q1 la contactul cald (de temperatură
T1 mai mare) și este cedată căldura Q2 la contactul rece ( de temperatură T2 mai mică); căldura
netă primită este transformată în energie electromagnetică,
dQ1  dQ2  e  i  dt

Acestei conversii directe a căldurii (a energiei termice) în energie electrică îi corespunde o

conversie inversă, care constă în obținerea unui transport de căldură de la o sursă de căldură de
temperatură mai mică la o sursă de căldură de temperatură mai mare (în sens invers transferului
natural de căldură), pe seama unui consum de energie electrică.
O asemenea pompă, care poate funcționa și ca instalație frigorifică, este realizată injectând din
exterior un curent electric prin lanțul de conductoare cu contactele la temperaturile T1 , T2 , în
sens opus tensiunii electromotoare Seebeck asociate acestei configurații. În aceste condiții
sensul manifestării efectului Peltier este opus celui din generatorul termoelectric: este extrasă
căldura sursei de căldură de temperatură mai mare.

Fig. 2.10

Conversia termoelectronică și termoionică a energiei se bazează pe emisia termoelectronică:

orice obiect conductor aflat la o temperatură (absolută) pozitivă emite electroni în spațiul
înconjurător, fiind astfel înconjurat de un nor electronic, în echilibru dinamic cu obiectul care l-
a emis. Plasarea în apropierea obiectului emisiv cald a unui obiect conductor răcit îi permite
acestuia din urmă să capteze electronii emiși de primul, stabilindu-se astfel o separare de sarcină
electrică: obiectul cald (numit catod) rămâne încărcat pozitiv, iar obiectul rece (numit anod)
rămâne încărcat negativ. Între cele două obiecte se stabilește astfel o tensiune electrică u, astfel
încât, dacă prin exteriorul regiunii în care are loc schimbul de electroni este conectat un receptor
între conductoarele cald și rece, atunci această tensiune determină un curent de intensitate i prin
lanțul de conductoare și prin spațiul de schimb electronic, de obicei vidat. Receptorului îi este
transmisă o energie electromagnetică dW  u  i  t , pe seama diferenței dintre căldura primită de
obiectul cald și cea evacuată de obiectul rece,
dQ1  dQ2  u  i  dt

7
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Fig. 2.11

Transferului de electroni de la obiectul cald la cel rece i se opun forțe electrice determinate chiar
de norul electronic termoemis. Efectul defavorabil al acestor forțe electrice este simțitor
diminuat dacă în spațiul de schimb electronic este prezentă o sarcină spațială pozitivă capabilă
să ecraneze efectul anodului negativat. Sarcina spațială pozitivă este asigurată între catod și
anod de prezența unor ioni pozitivi cu o concentrație adecvată optimizării performanței
sistemului – această variantă este conversia termoionică.

Fig. 2.12

Procesul invers conversiei termoelectronice (sau termoionice) este considerat acela în care un
flux de electroni termoemiși de un catod încălzit este accelerat și captat de un anod pozitivat în
raport cu catodul. Un asemenea proces este prezent în tuburile electronice (cu vid sau cu gaz) și
permite ca, prin controlul electric al fluxului de electroni, să se obțină relații neliniare, controlate
electric între mărimile electrice (tensiuni și curenți) asociate funcționării sistemului considerat.
Acest proces este folosit și în prelucrarea cu fascicul electronic a unor piese conductoare în
sisteme de tehnologii electrice speciale: electronii accelerați în câmpul electric dintre un catod
8
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

emisiv și un anod pozitivat, focalizați pe acesta din urmă, generează, la ciocnirea anodului, o
importantă cantitate de căldură care, concentrată fiind, permite prelucrări foarte precise ale
materialului anodului.

Fig. 2.13
Conversia magnetohidrodinamică a energiei se bazează tot pe fenomenul de inducție
electromagnetică – în esență un generator magnetohidrodinamic este un tip de generator electric
liniar în care elementul mobil este un fluid. Între doi electrozi conductori, 1 și 2, între care se
deplasează un fluid cu viteza v , într-un câmp magnetic transversal de inducție B , apare o
tensiune electromotoare indusă de mișcare,
2
e   (v  B)  dr
1

Fig. 2.14

Dacă fluidul mobil este conductor – ceea ce se întâmplă când el conține atomi ionizați sau
molecule ionizate – iar prin exteriorul conductorului ce ghidează fluidul este conectat un
receptor între electrozi, atunci tensiunea electromotoare determină prin circuitul conductor un
curent electric de intensitate i, fiind generată puterea electromagnetică,
PG  e  i
Mișcarea fluidului este determinată de tendința sa de expansiune într-o incintă în care acesta este
încălzit (o cameră de ardere sau un reactor nuclear). Ionizarea fluidului poate fi provocată expres

9
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

prin instalații adecvate sau obținută implicit ca urmare a ciocnirilor dintre atomii/moleculele
fluidului asociate agitației termice la temperatura înaltă la care este încălzit.
Procesul de conversie inversă este acela care are loc într-o pompă magnetohidrodinamică.
Între doi electrozi conductori între care se aplică din exterior o tensiune electrică și, transversal,
este aplicat un câmp magnetic de inducție B , asupra fluidului conductor parcurs de un curent
electric de densitate J este exercitată forța electromagnetică (a lui Laplace), de densitate
volumică
f  JB.
Ca urmare, fluidul este antrenat cu o viteză v , corespunzătoare unei puteri mecanice cu
densitatea de volum
p  f v,
dezvoltată pe seama puterii electrice
P  u i
primită de la sursa de alimentare cu energie electrică.

Fig. 2.15

Asemenea pompe magnetohidrodinamice sunt folosite în metalurgie pentru antrenarea metalelor

topite.

Conversia electrohidrodinamică a energiei este bazată pe transformarea în energie electrică a

lucrului mecanic efectuat de un fluid ionizat în mișcare între doi electrozi, opus forțelor electrice
exercitate asupra fluidului ionizat.
Generatorul electrohidrodinamic folosește un fluid încălzit intens într-o cameră de ardere
și lăsat să se destindă în mod natural printr-un conduct între un electrod ionizant (atractor) și un
electrod colector. Ionii pozitivi produși în regiunea din jurul electrodului ionizant (atractor) sunt
colectați de electrodul colector, astfel încât primul rămâne încărcat negativ iar al doilea este
încărcat pozitiv, determinând apariția unei tensiuni electrice u între aceștia. Astfel antrenarea de
către fluidul în destindere a ionilor, în sens opus forței electrice exercitate asupra lor între
electrozi, este aceea care determină transportul de sarcină electrică între electrozi și permite ca,
printr-un receptor conectat între electrozi prin afara conductului, să fie determinat un curent
electric de intensitate i, adică să se genereze o putere electrică P  u  i .

10
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Fig. 2. 16

Procesul de conversie inversă este acela care are loc într-o pompă electrohidrodinamică.
Într-o structură asemănătoare, o tensiune E este aplicată între electrodul colector și cel ionizant,
astfel încât în câmpul electric determinat între aceștia să fie accelerați ionii produși. Antrenarea
de către ioni a fluidului determină deplasarea acestuia chiar și după ce, la electrodul colector,
ionii au fost extrași din fluid.

Fig. 2. 17

Asemenea pompe electrohidrodinamice pot fi folosite la propulsia electrostatică a obiectelor

spațiale.

Conversiile parametrice cuprind procese asociate unor fenomene care pot fi numite
electromagnetotermoelastice, urmare a influenţelor reciproce dintre:
 câmpul electromagnetic;
 câmpul termic;
 acțiunile mecanice elastice în substanțele cu o structură particulară.

Conversia piezoelectrică este bazată pe efectul piezoelectric – apariția de sarcini electrice opuse
pe electrozii conductori atașați unor fețe opuse ale unor cristale, și deci în apariția unei tensiuni
electrice u între aceștia, ca urmare a exercitării pe fețele acestora a unor acțiuni mecanice:
11
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

întindere, comprimare, torsiune, forfecare. Aceste acțiuni mecanice determină practic apariția
unei polarizații temporare sesizată prin sarcina electrică.

Fig. 2.18

Conversia inversă este bazată pe efectul piezoelectric invers, prin care la aplicarea unei tensiuni
u între electrozi se obține o deformare corespunzătoare tensiunii mecanice aplicate în efectul
direct corespunzător.

Fig. 2.19

Conversia piezoelectrică directă este folosită la traductoare de forță sau în aprindere electrică,
iar conversia piezoelectrică inversă este utilizată în generatoarele cu ultrasunete sau în
stabilizarea frecvenței oscilațiilor electrice.

Conversia piroelectrică (feroelectrcică) este specifică efectului piroelectric direct, prin care un
fragment din anumite substanțe cristaline supus unui gradient de temperatură (susținut între un
punct cu o sursă de căldură de temperatură T1 și alt contact cu o sursă de căldură de temperatură
T2 , T1  T2 ) determină apariția în substanță a unei polarizații temporare care poate fi sesizată
prin dezvoltarea unor sarcini electrice opuse pe electrozii conductori atașați unor fețe opuse ale
cristalului și prin apariția unei tensiuni electrice u între aceștia.

12
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Fig. 2.20

Conversia inversă este bazată pe efectul piroelectric invers: la aplicarea din exterior a unei
tensiuni între electrozi, se obține un gradient de temperatură corespunzător situației din efectul
direct.

Fig.2.21

Conversia piroelectrică poate fi folosită în traductoare active.

Concluzii
Având în vedere tipurile de conversii directe prezentate se poate realiza o clasificare a
sistemelor de conversie și anume:
- Sisteme de tip celulă generatoare, care funcționează după o schemă de tipul următor:
excitația furnizată pe seama unei forme oarecare de energie este folosită pentru a determina
transportul unor purtători de sarcină electrică liberi în interiorul sursei, de la anodul(-) la
catodul(+) acesteia, determinând astfel o tensiune imprimată e (numită și tensiune
electromotoare), sau un curent imprimat is (numit și curent generat).
Aceste modalități de conversie sunt prezente în conversia electromecanică, fotoelectrică,
magnetohidrodinamică, electrohidrodinamică.

13
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Fig. 2.22

- Sisteme de tip mașină termică, care funcționează după o schemă de tipul următor: într-o
regiune a sistemului este consumată căldura primită de la o sursă caldă (de temperatură ridicată),
care este folosită pentru a mări energia medie a purtătorilor de sarcină electrică liberi,
predominând ionizarea acestora. În altă regiune a sistemului este cedată căldura unei surse reci
(de temperatură scăzută) care provine din recombinarea purtătorilor de sarcină electrică liberi.
Aceste modalități de conversie sunt prezente în conversia termoelectrică, termoelectronică și
termoionică, piroelectrică.

Fig. 2.23

Ipoteze de studiu și obiective urmărite în studiul conversiei energiei

Studiul conversiei directe în și din energie electromagnetică presupune în primul rând
prezentarea succintă a mecanismelor fizice sau chimice asociate conversiei, urmată de
deducerea caracteristicii externe a generatorului și a caracteristicii puterii, precum și
randamentul conversiei, materiale folosite și tipurile constructive curente ale instalațiilor de
conversie a energiei.
Studiul instalațiilor de conversie directă a energiei va fi efectuat în ipoteza funcționării
acestora în regim staționar, adică în curent continuu (c.c.).
Caracterizarea unui element activ de circuit, liniar și real care modelează un generator de
energie electromagnetică ce funcționează în regim staționar, se poate realiza print-un generator
real de tensiune sau printr-un generator real de curent, astfel:
- printr-un generator de tensiune real, caracterizat prin tensiunea electromotoare E și rezistența
internă r, astfel încât caracteristica externă u(i) a sa – relația dintre tensiunea la borne și
curentul debitat (cu sensurile asociate după regula de la generatoare) – este:
u  E  r i
Aceasta caracteristică este definită prin tensiunea de mers în gol
U 0  u i 0  E
14
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

și rezistența internă – panta variației descrescătoare a caracteristicii externe - sau intensitatea

curentului de scurtcircuit:
E
I sc  i u 0 
r

Fig.2.24

Caracteristica puterii generatorului electric de tensiune este obținută ținând cont de

caracteristica externă a acestuia:
P(i )  u (i )  i  E  i  r  i 2 ,
cu un maxim la jumătatea curentului de scurtcircuit,
E2 I
Pmax  , pentru i  sc
4r 2

Fig. 2.25

- print-un generator de curent real, caracterizat prin curentul generat Is și conductanța internă g,
astfel încât caracteristica sa externă i(u) – relația dintre curentul i furnizat și tensiunea la borne u
(cu sensurile asociate după regula de la generatoare) – este:
i  Is  g  u
Aceasta caracteristică este definită prin curentul de scurtcircuit:
I sc  i u 0  I s
și conductanța internă g - panta variației descrescătoare a caracteristicii externe – sau tensiunea
de mers în gol,

15
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Is
U 0  u i 0 
g

Fig. 2.26

Caracteristica puterii generatorului electric de curent este obținută ținând cont de caracteristica
externă a acestuia:
P (u)  u  i (u)  I s  u  g  u 2 ,
cu un maxim la jumătatea tensiunii de mers in gol,
I2 U
Pmax  s , pentru u  0
4g 2

Fig. 2.27

În realitate caracteristica externă a unui sistem de conversie directă a energiei din altă
formă în energie electromagnetică este neliniară, iar aspectul ei depinde de procesele fizico-
chimice care au loc în generator.

Fig. 2.28
Caracteristica puterii unui sistem de conversie directă se definește în mod similar.
16
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

a. b.
Fig. 2.29
De exemplu pentru caracteristica externă din Fig. 2.29a se poate trasa o caracteristică a puterii
ca în Fig. 2.29b.

Regimul de funcționare a unui sistem de conversie directă a energiei depinde de

cerințele asociate utilizării energiei furnizate de acesta.
Un regim tipic de funcționare îl constituie regimul de transfer maxim de putere, Pmax  (u  i )max .
În cazul unui generator liniar real acest regim presupune un receptor de rezistență egală cu
rezistența internă a generatorului, R  r (sau o conductanță egală cu conductanța internă
generatorului, G  g ).
Randamentul electric, de transmisie a puterii de la generator la receptor este de doar 50%.
Prin urmare, regimul optim de funcționare al unui sistem de conversie, se va urmări și în
raport cu randamentul generatorului:
 P
- fie randamentul electric maxim, el max   
 PG max
 P 
- fie randamentul energetic maxim, en max    .
 Pneel  max

Teme de studiu:
- strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020, actualizată pentru perioada
2011 – 2020
- Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050

17