Universitatea Ovidius Constanta

Facultatea de Medicina

Medicina Generala

Dezvoltarea veziculei optice si

a pendiculului optic

Modiga Daria-Andreea Grupa 10 MG II

 Ochiul, componentă a aparatului vizual periferic, reprezintă sediul celulelor
fotoreceptoare careau rolul în transformarea energiei luminoase din spectrul vizibil în
impulsuri nervoase care vor fi transmise spre cortex. Globul ocular este situat la nivelul
orbitei şi este învelit de un strat de ţesut conjunctiv numit capsula Tenon, care îl separă de
grăsimea orbitară. Orbita are nu numai rolul de a susţine şi direcţiona globul ocular cât şi
de a determina o relaţie spaţială între ochi, factor fundamental în vederea binoculară.

Dezvoltarea ochiului incepe cu formarea unui camp ocular unic, la extremitarea

craniala a placii neurale, prin implicarea genei Pax6, exprimata la nivelui diencefalului.
Ulterior placa precordala inhiba expresia Pax6 in regiunea centrala a campului ocular,
astfel campul ocular unic este separat in doua primordii optice.

La sfarsitul saptamanii 4 de viata intrauterina incepe dezvoltarea ochilor sub forma

de perechi de vezicule optice, din mugurele frontonazal, situate de-o parte si de alta a
creierului anterior. Aceste vezicule vin in contact cu ectodermul superficial, inducand
formarea placodei cristalinului, care ulterior, impreuna cu portiunea adiacenta a veziculei
optice, vor incepe sa se invagineze.

Prin invaginarea veziculei optice se formeaza cupa optica cu cele doua straturi
conectate la creierul posterior prin pendicului optic.

Cupa optica este alcatuita din celule multipotente, capabile de diferentiere, din care
se vor dezvolta diferite regiuni ale ochiului.

Pe masura ce se formeaza cupa optica, se diferentiaza retina pigmentara, retina

neurala si pediculul optic. Fiecare dintre aceste regiuni exprima anumiti factori de
transcriptie, astfel Pax2 este exprimata de celulele non-neurale ale pediculului optic si a
nervului optic in timpul invadarii lui de catre axonii retinali, care trec prin nervul optic,
chiasma optica si trec in tractul optic contralateral.

Celulele ganglionare ale retinei trimit axonii lor spre creierul anterior, formând
nervul optic. Papila nervului optic (discul optic) si nervul optic se dezvolta la nivelul
pediculului optic, care leaga prozencefalul de veziculele optice primitive. Mielinizarea
fibrelor nervului optic începe la nivelul segmentului cerebral si ajunge pâna la lama criblata
unde se opreste. Fibrele optice dau nastere în saptamâna a saptea chiasmei optice, iar în
saptamâna a zecea fac sinapsa cu celulele corpului geniculat lateral. Radiatiile optice se
dezvolta concomitent cu substanta alba cerebrala. Mielinizarea începe de la cortexul
occipital spre corpul geniculat, abia la sfârsitul lunii a patra dupa nastere fiind mielinizate
toate tractusurile corticale.

Prin fisura coroida si santurile pediculuiui optic patrund vasele hialoide care vor
deveni vase centrale ale retinei, care odara cu inchiderea fisurii, vor ramane in centrul
nervului optic si a petei oarbe.

Pediculul optic parcurs de axonii celulelor multipolare devine nervul optic, a carui invelisuri
sunt formate din mezenchimul inconjurator, fiind echivalentele meningelui.

La naştere nou-născutul poate distinge formele urmărind liniile de îmbinare dintre lumina
si întuneric până la 20 - 30 cm distantă, percepe nuanţele de alb, negru si gri. La o
săptămană după naştere nou-născutul, reacţioneză la mişcări şi fixează privirea. Vederea
binoculară se dezvoltă rapid pe parcursul primelor saptămâni şi luni de viaţă. Prima
culoare percepută este roşu până la sfârşitul lunii a 3-a se percepe întreg spectrul de
culori. În următoarele 10 - 12 săptămâni nou- născutul poate să urmarească obiecte în
mişcare şi sa recunoască lucruri. La 6 luni după naştere vederea este complet dezvoltată.
Bibliografie
♦ https://www.scritub.com/medicina/EMBRIOLOGIE-I-
ANATOMIE1332110114.php
♦ http://biosooft.ro/anatomia-ochiului/
♦ Ghid de embriologie in 100 de pasi
♦ Embriologie umana-Loredana Surdu, Lidia Chircor