METODE INTERACTIVE DE GRUP

Educatoare DORINA DAN

Grădiniţa cu P.N.NR.15. Alba Iulia

1. ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE

Învăţarea în grup Învăţarea prin cooperare

 Desemnează activitatea de studiu a  Desemnează o situaţie de învăţare în

unui grup de copii care pot sau nu să care copiii lucrează în grupuri cu
coopereze. abilităti şi cunoştinţe eterogene
 Sunt recompensate performanţele  Copiii sunt recompensaţi pe baza
individuale performanţelor grupului
 Această metodă reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională a grupului mic de copii,
astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru a grupului să-şi
îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor
celorlalţi membrii ai grupului.
 Învăţarea prin cooperare are loc atunci când copiii lucrează împreună, pentru a rezolva
una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a creea idei noi, combinaţii
noi, sau chiar inovaţii autentice.
 Învăţarea prin cooperare se poate aplica cu succes mai ales la temele de recapitulare,
sistematizare, consolidare, fixare, formare de abilităţi intelectuale şi practice, pe
parcursul unei ore întregi, ori secvenţial.
Ce fac copiii ?
 Copiii se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi ideile.
 Stau unii lângă alţii, explică ceea ce ştiu, celorlalţi, discută fiecare aspect al temei
pe care o au de rezolvat împreună, se învaţă unii pe alţii.
 Copiii trebuie să fie capabili:
-să asigure conducerea grupului,
-să coordoneze comunicarea,
-să stabilească un climat de încredere,
-să poată lua decizii,
-să medieze conflicte
-să fie motivaţi să acţioneze conform cerinţelor educatoarei.
Ce face educatoarea ?
 Aranjează mobilierul din clasă în mod corespunzător. Ideal este formarea
grupurilor în număr de câte patru copii, aranjaţi de o parte şi de alta a unei măsuţe.
 Stabileşte criteriul de grupare (sexul, prieteniile, nivelul abilităţilor într-un anumit
domeniu, diferite jocuri, etc.) şi dimensiunea grupului (de la 2 la 6 copii).
 Stabileşte regulile de lucru (se vorbeşte pe rând, nu se atacă persoana ci opinia sa,
se consultă între ei, nu se monopolizează discuţia, nu rezolvă unul singur sarcina,
se lucrează cu culori diferite,etc.)
 Explică foarte clar obiectivele activităţii, specifică timpul pe care îl au copiii la
dispoziţie.
 Pregăteşte spaţiul şi suportul pentru Turul galeriei
Avantajele învăţării prin cooperare :
  Interacţiunile la nivel de grupuri pot crea, la nivel cognitiv, conflictul şi dezechilibrul,
care conduc, individul, la întrebări asupra înţelegerii anterioare a fenomenelor şi îl pot
conduce să emită idei noi
 Discuţiile în grup ajută pe membrii acestuia să repete, să proceseze şi să-şi extindă
cunoştinţele. Pe măsură ce membrii grupului pun întrebări şi oferă explicaţii, ei sunt
obligaţi să realizeze conexiuni logice, să-şi organizeze cunoştinţele şi să activeze
procesele de revizuire rapidă, care susţin procesarea informaţiei şi mecanismele
memoriei
Elementele de bază ale învăţării prin cooperare:
Interdependenţa pozitivă
 trebuie să lucreze împreună pentru a atinge scopul propus, au nevoie unul de celălalt
pentru sprijin, explicaţii, coordonare
Responsabilitatea individuală
 fiecare membru al grupului este răspunzător de propria contribuţie la îndeplinirea
scopului propus
Analiza activităţii grupului
 grupurile de copii reflectează asupra colaborării lor, decid asupra modului de
îmbunătăţire a eficienţei acestui tip de activitate
Dezvoltă deprinderi interpersonale în cadrul grupului
Aplicaţie:
Poster - Pădurea
Copiii îşi verifică cunostinţele despre pădure, realizând un Poster, în grupuri mici, fiecare
având sarcini diferite:
1. un grup desenează şi decupează vietaţile pădurii;
2. un grup desenează şi decupează plantele;
3. un grup desenează şi decupează casa şi pe cel ce îngrijeşte pădurea;
4. un grup prgăteşte planşa cu culorile potrivite{frunze pe jos, nori, soare în partea de
sus}, apoi asamblează rezultatele celor trei grupe
Toţi copiii analizează dacă cunoştinţele copiilor au fost corecte şi redate corespunzător.

2. BRAINSTORMING
 In traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei", este o metodă utilizată
pentru a ajuta pe copii să emită cât mai repede, cât mai multe idei, fără a se lua
iniţial în consideraţie valoarea acestor idei.
 Este cea mai simplă metodă de a stimula creativitatea şi de a genera noi idei într-un
grup; se poate practica oral şi se foloseşte pentru a găsi cât mai multe soluţii la o
problemă.
Etapele brainstormingu-lui:
1. Se hotăreşte tema brainstorming-ului şi se formulează ca întrebare
2. Comunicarea sarcinii de lucru
3. Comunicarea regulilor
4. Activitate frontală de prezentare a ideilor
5. Inregistrarea ideilor
6. Evaluarea ideilor
 Educatoarea va nota pe tablă toate ideile generate (inclusiv pe cele care nu au legătură
cu subiectul sau par "trăsnite") în ordinea rostirii lor
 Nimeni nu va face nici un fel de apreciere la adresa ideilor emise, nimeni nu va fi
obligat să vorbească
 Sunt permise asociaţiile de idei (auzind ideea unui participant, alt participant o poate
dezvolta).
 Evaluarea se face când ideile par să fi „secat“, se opreste exerciţiul şi se trece la etapa
calitativă (analiza soluţiilor, ordonarea lor în funcţie de realismul lor, eliminarea celor
incompatibile cu problema sau cu posibilităţile momentane etc.)
Aplicaţii practice:
Întrebări adresate la diferite activităţi::
 Ce s-ar întâmpla dacă nu ar ploua niciodată?
 Ce putem face pentru a avea un oraş curat?
 Ce s-ar întămpla daca nu ar exista alfabetul?
 Căutaţi sinonime pentru cuvântul “toc”,etc
 Cum putem ajuta copiii aflaţi în dificultate?
 De ce ne bucurăm că am intrat în U.E?
 Ce drepturi credeţi că au copiii?
 Cum putem să ajutăm iarna păsările?
 Ce aţi observat când am fost în vizită la…..
Activitate de prezentare a ideilor:
 Educatoarea va scrie toate răspunsurile copiilor,unul sub celălalt
 Dacă copiii nu se implică în activitate vor fi solicitaţi pe rând, sau numai unii
dintre ei
Evaluarea ideilor:
 Copiii sunt invitaţi să reflecteze asupra ideilor şi să se pronunţe care sunt mai aproape
de realitate
 Fiecare copil optează pentru o idee / se poate vota, se numara voturile şi se află ideea
cu numarul cel mai mare de voturi
 Evaluarea nu este obligatorie, pot fi acceptate toate ideile, iar în diferite activităţi ele
pot fi confirmate sau infirmate

3. HARTA CONCEPTUALĂ
 Este o metodă prin care învăţarea noilor informaţii depinde de conceptele deja
existente în mintea copilului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea
 Este o metodă ce structurează cunoştinţele copilului, iar important nu este cât cunoaşte
copilul, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate
 Deşi a fost recunoscută ca o potenţială metodă de evaluare a cunoştinţelor copilului,
harta conceptuală poate fi utilizată cu succes şi ca instrument de instruire
 Poate fi definită drept un grafic care include concepte centrale {localizate în centrul
hărţii}; concepte secundare{localizate către marginea hărţii}, iar prin harta realizată
se comunică felul în care este înţeleasă relaţia între concepte.
Aplicarea hărţii conceptuale:
Copacul
  Se poate lucra individual, sau în grupuri. Copilul desenează un copac în mijlocul colii
şi prin săgeţi duse spre margine, desenează sau scrie tot ce ştie despre acesta.
 Fiecare copil contribue cu cunoştinţele pe care le are.

Fructe de toamnă
 Se împart copiii în grupuri de 4-5 copii şi prin metoda “Mâna oarbă”, fiecare alege
un fruct, iar prin cooperare stabilesc sarcinile: desenează fructul în mijlocul foii A4,
desenează sau scrie tot ce ştiu despre acel fruct şi la ce ne folosesc cunoştinţele pe care
le avem despre fructe,etc

4. METODA “PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE”

 Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu
controlul discuţiilor, extrage concluzii – clarifică
 Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a
întâmplat acţiunea, este neutru – informează
 Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele
întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
 Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative a întâmplărilor, exprimă
doar judecăţi negative – identifică greşelile
 Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi, dă frâu
imaginaţiei {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează
optimist posibilităţile, crează finalul – efortul aduce beneficii
Aplicaţie:
“Scufiţa Roşie” – Povestirea copiilor
Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul povestirii;
Pălăria albastră – o caracterizează pe Scufiţa Roşie în contradicţie cu lupul: veselă,
prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare, în timp ce lupul este rău,
lacom, şiret, preocupat să pară sensibil la situaţie; arată ce se întâmplă când un copil nu
ascultă sfaturile părinţilor
Pălăria roşie – arată cum Scufiţa îşi iubea mama şi bunica, de care a ascultat întotdeauna,
iubeşte mult florile, animalele, îi place să se joace în natură, îşi exprimă compasiunea faţă de
bunica, bucuria pentru vânător şi supărarea faţă de lup
Pălăria neagră – critică atitudinea Scufiţei, care trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să
ajungă repede la bunica bolnavă. Consideră că nu trebuia să aibă încredere în animale, nu
trebuia să dea informaţii despre intenţiile ei. Este suparată pe vicleşugul lupului.
Pălăria verde – acordă variante Scufiţei: dacă dorea să ofere flori bunicii trebuia să ceară
mamei să-i cumpere un buchet de flori; dacă dorea să culeagă flori trebuia să ceară mamei să
o însoţească în pădure; lupul o putea ajuta să culeagă mai repede flori, sau ciuperci pentru
bunica,etc
Pălăria galbenă – găseşte alt final textului: Scufiţa putea să refuze să meargă la bunica ştiind
că trece prin pădure; Scufiţa nu ascultă de lup; lupul îi arată Scufiţei drumul cel mai scurt
spre bunica; lupul o ajută să culeagă flori bunicii aflând că aceasta este bolnavă; animalele din
pădure o sfătuiesc pe Scufiţa să nu asculte de lup, etc

5. METODA R. A. I. ”Răspunde-Aruncă- Interoghează”

 Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare.
 Are la baza stimularea şi dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica{prin
întrebări şi răspunsuri} ceea ce au învăţat.
 Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare.
 Copilul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din cunoştintele
însuşite, copilului care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o
aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Copilul care nu ştie răspunsul
iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria
întrebare.
Aplicaţie:
Proiect ”Din tainele pădurii”
Întrebări şi răspunsuri prin joc, la finalul proiectului :
 Cine trăieşte în pădure? - animalele sălbatice
 Cine îngrijeşte pădurea? - pădurarul
 De ce taie oamenii copacii? - pentru fabrica de mobilă
 Ce animale trăiesc în pădurile noastre? - lup, vulpe, urs, veveriţă
 Cine îngrijeşte de animale ? - pădurarul, oamenii care iubesc animalele
 De ce se numeşte “aurul verde” - are bogăţii:lemn,fructe, ozon
 Ce se face din lemn? - mobilă, hârtie, creioane
 Cum putem ocroti pădurea? - să nu facem mizerie, să nu rupem pomii
 Ce fructe de pădure găsim? - mure, zmeură, afine
 Cine împuşcă animalele? - vânătorii, când au voie
 Ce înseamnă poluarea? - când lăsăm hârtii, sticle, mâncare pe jos, când rupem pomii
 Cine face aerul curat? - pomii şi plantele
 Care sunt semnele toamnei în pădure? - cad frunzele, pleacă păsarile
 Ce se întâmplă cu animalele dacă dispar pădurile? – n-ar avea hrană, adăpost
 Ce se întâmplă dacă se taie pădurile?- n-am avea lemn, aer curat, ar fugii pământul
6. METODA BULGĂRELUI DE ZĂPADĂ
 Presupune împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ în
cadrul grupelor.
Faze de desfăşurare:
1. Faza introductivă
Expunerea problemei.
2. Faza lucrului individual
Copiii lucrează individual 5 minute.
3. Faza lucrului în perechi
Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările
individuale din partea colegilor.
4. Faza reuniunii în grupuri mai mari
Se alcătuiesc grupuri egale cu numărul de participanţi formate din grupurile mai mici
formate anterior şi se discută despre situaţiile la care s-a ajuns.
5. Faza raportării soluţiilor în colectiv
Întregul grup, reunit, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise.
6. Faza decizională
Se alege situaţia finală şi se stabilesc concluziile.
Aplicaţie:
Lectură după imagini ” Pădurea”
1. S-au obţinut mai multe informaţii prin lectura dupa imagini “Pădurea”;
2. Copiii lucrează individual 2 minute timp în care au formulat întrebări de tipul: Ce se
întâmplă cu plantele dacă dispar pădurile? Dar cu animalele? De ce verile sunt foarte
călduroase, iar iernile foarte friguroase? Ce se întâmplă dacă se taie copacii din pădure?
3. Se lucrează apoi în perechi discutându-se rezultatele la care au ajuns şi se solicită
răspunsuri la problemele pe care nu le-au putut explica.
4. Copiii se grupează, în grupuri mai mari, extrăgând dintr-un plic {Mâna oarbă} jetoane
cu: brazi, iepuri,ciuperci, veveriţe şi discută rezultatele la care au ajuns. Se răspunde la
întrebările rămase nesoluţionate.
5. Copiii reuniţi analizează şi concluzionează rezultatele obţinute iar, educatoarea stabileşte
că:
6. Tăierea abuzivă a pădurilor are efecte negative:
- dispariţia unor plante;
- dispariţia unor animale;
- alunecări de teren;
- călduri mari;
- secetă
- poluare

7. CIORCHINELE
 Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei
 Permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă
Etape:
1.Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul, sau în partea de sus a tablei /
foaie de hârtie
2.Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau desene, legate de tema
dată
3.Se fac conecxiuni, de la titlu la lucrarile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la
nucleu la contribuţiile copiilor sau a grupurilor
 4.Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează
individual
Aplicaţii practice
1.Alfabetul
 Se stabileşte cu copiii din ce este format alfabetul{consoane, vocale; litere mari, mici}
 Fiecare copil ia o literă{sau desenează o literă}, desenează cuvinte care încep cu
sunetul indicat de literă
 Aşează litera la locul potrivit: consoană sau vocală
 La Turul galeriei se evaluează lucrările, se corectează eventualele greşeli sau
omisiuni

2.Anul
 Se stabileşte câte anotimpuri are un an, câte luni are fiecare anotimp
 Copiii numară de la 1-4 formând 4 grupuri, fiecare grup reprezintă un anotimp
 Fiecare grup desenează câteva elemente specifice fiecărei luni din anotimpul pe care-l
reprezintă, apoi aranjează desenele la locul corespunzător
 Se poate realiza şi prin scrierea lunilor şi aranjarea lor sub fiecare anotimp

8. PREDICŢIILE
 Această metodă se poate aplica cu succes la povestiri sau lecturi
 Copiilor li se vor da câteva cuvinte cheie, iar ei trebuie să spună ce cred că se
întâmplă legat de cuvintele respective ; răspunsurile se trec în coloana 1 şi 2 din
Tabelul predicţiilor
 Se citeşte sau povesteşte primul fragment, se scot câteva idei despre ce s-a întâmplat şi
se trec în coloana 3.
 Se pune întrebarea: ce credeţi că se întâmplă în continuare? Predicţiile copiilor se
trec în coloana 1 şi 2, apoi se citeşte următorul fragment, se formulează 2-3 idei, se
 trec în coloana 3, apoi se merge mai departe cu întrebarea: ce credeţi că se va
întâmpla, se notează predicţiile şi motivaţia: de ce credeţi că aşa se va
întâmpla…..până se termină povestea.
 Activitatea predictivă poate fi făcută o singură dată în decursul unei lecturi sau
povestiri, permiţându-le copiilor să-şi modifice predicţiile pe măsură ce se povesteşte.
Tabelul predicţiilor
Ce credeţi că se va întâmpla? De ce credeţi asta? Ce s-a întâmplat de fapt ?

     

9. STAD – Metoda învăţării pe grupe mici

 Educatoarea anunţă tema şi stabileşte obiective la nivelul grupei
 Se formează grupuri mici, 3-4 copii
 Se cere copiilor din fiecare grup să discute între ei tema, oral, timp de 2-3 minute, să
spună fiecare ce contribuţie poate avea la rezolvarea ei
 Fiecare grup realizează sarcina primită
 Fiecare copil din grup lucrează cu altă culoare
 Se cere copiilor să anunţe rezolvarea sarcinii prin metoda ”Creioanele la mijloc”
{când termină, fiecare copil pune creionul la mijlocul mesei, când toate creioanele sunt
la mijloc înseamnă că acel grup a terminat}
 Se analizează produsele prin Turul galeriei, fiecare grup spune ce a făcut; se fac
completări, corecturi,etc

10. GÂNDIŢI/ LUCRAŢI ÎN PERECHI/ PREZENTAŢI

 Se formează perechi prin numarare 1-2, sau după preferinţele copiilor
 Se poate folosi de mai multe ori în timpul unei activităţi
 Se poate utiliza oral, sau prin desen/scris
 Educatoarea transmite sarcina, care este aceeaşi pentru toate perechile
 Copiii dezbat subiectul, sau rezolvă în scris, după ce cad de acord, cum este mai bine /
mai corect
 Dacă sarcina se dezbate oral fiecare pereche expune concluzia, se fac complectări
 Dacă sarcina se realizează în scris, se organizează Turul galeriei, fiecare pereche
expune lucrarea, se analizează de toate perechile, se corectează sau complectează dacă
este cazul.
Aplicaţie:
Găseşte cuvintele pereche.
 Copiii formează perechi şi fiecare pereche caută cuvintele scrise cu litere mari de tipar
şi le uneşte printr-o linie de cuvintele scrise cu litere mici de tipar
 Fiecare copil din pereche lucrează cu altă culoare
 La Turul galeriei, copiii analizează, complectează, sau corectează lucrările
Joc- Sunetul interzis: copilul 1 spune un sunet; copilul 2 spune un cuvânt care nu are în
context sunetul respectiv, apoi se inversează rolurile.