Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de curs 1
Colectarea creantelor
Serviciul capitalului
(Rate, Dobanzi,
Cupoane, Dividende)
NUMERAR
Forta de munca
Materii prime Creante
Produse intermediare/
Active fixe
semifinite
Amortizarile
Produse finite
Incasarile
Clienti
Capital Furnizori
social
Angajati
Capital de Numerar
imprumut
Creditori
Guvern Guvern
Actionari
FINANTE CORPORATIVE
CORPORATIA
Repartizarea castigurilor
PRINCIPIUL DIVIDENDULUI
RATIUNEA
FINANTE CORPORATIVE
CORPORATIA
• J.M. KEYNES: Teoria financiara
este “o tehnica de gandire care
il ajuta pe posesorul ei sa traga
concluzii corecte”
• Concluziile noastre:
8 Finantele sunt ipostasul
Ratiunii in afaceri
8 Finantele sunt gramatica SCOPUL
afacerilor
Repartizarea castigurilor
PRINCIPIUL DIVIDENDULUI
Evidentele arata ca toate deciziile de afaceri ce se iau intr-o corporatie pot fi clasificate
in trei mari categorii:
• decizii privind CAT DE MULT si SUB CE FORMA trebuie sa fie returnate fondurile
catre proprietarii lor Ö PRINCIPIUL DIVIDENDULUI
MANAGERUL FINANCIAR
FINANTE CORPORATIVE
(Maximizarea
valorii firmei)
comportamentului
CORPORATIVA
GUVERNARE
(Reducerea
oportunist)
Actionarul
ACT DE CREATIE
Proiectul Proiectul MANAGERUL FINANCIAR
este creatia creeaza
managerului valoare FINANTE CORPORATIVE
financiar
CORPORATIA
Maximizarea averii
Relatia de agentie
actionarilor
Actionarul
■ Filosofia firmei actionariale este predominanta pe pietele si sistemele corporative anglo-americane (SUA, UK, Canada, Australia,
Noua Zeelanda)
■ Pietele de capital europene si japoneze sunt caracterizate de filosofia conform careia obiectivul corporatiei trebuie sa fie acela al
maximizarii averii corporative.
■ Drept urmare, interesele actionarilor nu pot avea prioritate in fata altor grupuri de interese din interiorul sau exteriorul firmei:
managerii, angajatii, furnizorii, clientii, comunitatea locala si chiar guvernul.
■ Obiectivul corporatiei este acela de a realiza castiguri pe termen lung cat se poate mai mari, dar sa retina din acestea la dispozitia
corporatiei suficient de mult astfel incat sa se asigure cresterea averii firmei in beneficiul tuturor “detinatorilor de interese”
(stakehorders)
■ Averea corporative include, in sens larg, resursele tehnice, de marketing si umane ale corporatiei
■ Modelul nu prezuma nici eficienta, nici ineficienta pietelor de capital. Faptul nu conteaza, intrucat obiectivele financiare ale firmei
nu sunt exclusiv centrate pe interesele actionarilor. Oricum, actionarii vizati sunt cei loiali pe termen lung, si nu investitorii
temporali de portofoliu (speculatorii)
■ Modelul asuma faptul ca ceea ce conteaza este riscul total (operational si financiar). In acest caz, riscul este masurat mai curand
pe baza variabilitatii pietelor de produse, decat pe baza variatiei pe termen scurt a castigurilor (profiturilor) si preturilor actiunilor.
■ Pietele non-anglo-americane nu sunt caracterizate prin regula corporative “o-actiune-un-vot”. De aceea, actionarii nu-si pot apara
la fel de eficient interesele atunci cand management nu actioneaza ca agent al lor
Pe aceste piete, regurile prevad: clase duale de actiuni cu drepturi de vot (Clasa A, Clasa B); restrictii privind numarul de actiuni
purtatoare de drepturi de vot; restrictii privind dreptul de proprietate straina asupra actiunilor; o multitudine de titluri anti-preluare de firma,
care fac dificila inlocuirea echipei manageriale (cu exceptia situatiilor in care exista o presiune puternica in acest sens din partea
Consiliilor de Administratie)
■ Nici o disciplina stiintifica nu se poate dezvolta coerent in timp daca nu dispune de o functie-obiectiv
unificatoare
■ Evolutia Finantelor Corporative (FC) se poate explica prin:
• optiunea pentru o singura functie obiectiv
• modelele dezvoltate in legatura cu aceasta functie
■ Functia obiectiv in teoria conventionala a FC = maximizarea valorii corporatiei (Corporate Value
Maximization)
• orice decizie (investitionala/de finantare/de dividend) care creste valoarea firmei este o decizie
“buna”
• orice decizie care reduce valoarea firmei este “proasta”
■ Optiunea pentru aceasta anume unica functie-obiectiv a FC:
• a asigurat disciplinei: (1) o tema unificatoare, si (2) o consistenta interna
• a antrenat si un cost = dezacordurile intre teoreticienii si practicienii FC si ceilalti economisti
privind corectitudinea acestei functii-obiectiv:
in masura in care s-a considerat rationala si s-a acceptat aceasta functie-obiectiv, cea
mai mare parte a concluziilor la care ajunge FC (ca disciplina) au sens
in masura in care s-a considerat drept eronata/gresita aceasta functie-obiectiv, s-a putut
argumenta ca si teoria construita pe aceasta functie-obiectiv este eronata
○ unii au sugerat ca firma ar trebui sa aiba functii-obiectiv multiple
○ altii s-au concentrat pe obiective ce le-au considerat mai simple si mai
directe (segmentul de piata, profitabilitatea)
Cursul nostru recunoaste corectitudinea unei singure functii-obiectiv, aceasta fiind maximizarea valorii corporatiei
■ Cursul nostru recunoaste corectitudinea functiei-obiectiv bazata pe modelul maximizarii averii actionarilor.
Presupozitiile explicite pe care le avem in legatura cu acest model:
• Se prezuma ca ceea ce actionarii decid in interesul lor propriu serveste, totodata, cel mai bine si
interesele corporatiei
• Se prezuma existenta unor piete eficiente (informatiile accesibile sunt deplin reflectate in preturi)
• Nu se acorda atentie/ se ignora costurile sociale asociate maximizarii valorii firmei
■ Totusi, si in cadrul sustinatorilor acestei abordari, exista inca dezbatere privind faptul daca maximizarea
averii actionarilor poate fi tradusa ca maximizarea pretului (de piata) al actiunilor firmei
■ Functia-obiectiv unica a maximizarii averii ⇒ costuri secundare potentiale ridicate pentru societate
8Daca aceste costuri sunt sensibil mai ridicate decat averea creata de firma, atunci functia-obiectiv
trebuie modificata pentru a permite sa se tina cont de aceste costuri
■ Data fiind separarea proprietate – management, existenta relatiei de agentie ⇒ potentialele conflicte de
interese = conflicte de agentie
8conflictul de agentie actionari-management
8conflictul de agentie actionari-creditori
■ Cand functia-obiectiv este formulata in sensul cel mai ingust, adica in termenii maximizarii pretului actiunilor,
este posibil ca ineficientele (distorsiunile) de pe pietele financiare sa conduca la o alocare proasta a
resurselor si la decizii precare
2. FC trebuie privite ca un intreg integrat, mai curand cecat o colectie de decizii de afaceri
3. FC sunt relevante pentru orice persoana implicata in procesul de luare a deciziilor de afaceri
5. Cea mai buna metoda de a invata FC o reprezinta aplicarea teoriilor si modelelor sale
Motto-ul nostru