Cuprins

INTRODUCERE.............................................................................................................3

CAPITOLUL I. Date generale

1.1 Definiţii.......................................................................................................................4

1.2 Istoria Uniunii monetare...........................................................................................6

1.3 Costuri ale introducerii monedei unice...................................................................8

Capitolul II. Avantajele şi dezavantajele aderării la o Uniune Monetară

2.1 Avantajele Uniunii monetare..................................................................................11

2.2 Dezavantajele Uniunii Monetare............................................................................14

2.3 Analiza integrării uniunii monetare în Republica Moldova................................16

CONCLUZIE.................................................................................................................18

2
 Introducere

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce

este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică
Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-
a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de
domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a
înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. În anul 2007 la data de 13
decembrie a fost semnat tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare la 1 decembrie
2009, Tratatul amendează Tratatul privind Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și
unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului
Schengen controalele vamale au fost desființate unde sprijină și garantează libera
mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului. A fost înființată de
asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 19 state.
Doar Marea Britanie şi Danemarca nu au adoptat moneda Euro care le permite să aleagă
dacă să facă sau nu parte din zona Euro, iar celelalte state membre, care au statutul de
„stat membru cu derogare de la adoptarea euro” vor trebui să adere la euro într-o
perioadă nedeterminată.

3
 CAPITOLUL I. Date generale
1.1 Definiţii

Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economico-social şi politic, în construcţie, de

o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură
economică şi socială la scară societală.
Zona de cameră liber, care reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai
multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord
prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu
ţările nemembre.
Uniunea vamală, ca formă de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele
în comerţul desfăşurat între ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă de terţi.
Piaţa comunã, care reprezintă o uniune vamală în cadrul căreia liberalizarea mişcării
bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între
ţările membre.
Piaţa internă, formă care presupune, în afara realizării unei pieţe comune pentru libera
circulaţie a bunurilor şi serviciilor, creşterea coeziunii economice, armonizarea politicii
sociale, consolidarea instituţiilor comunitare.
Uniunea economică şi monetară, care se formează, pornind de la piaţa internă unică, în
cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, în
special a celor vizând sfera monetar financiară, până la adoptarea unei monede unice şi a
unor instituţii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiare la nivel comunitar.
Integrarea economică totală ca ultim stadiu al integrării în cadrul căruia unificarea
politicilor economice este întregită prin stabilirea unei unităţi supranaţionale ale cărei
decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

4
a
t
r
u
i
d
e
n
o
ă
M
I
f
b
p
l
s
ț
m
c
g
v
î
m
P
L
U
Î
D
A
E
d
0
F
S
C
p
u
i
c
r
t
n
o
z
O
4
7
)
(
R
Ă
T
l
9
.
1
x
B
h Figura 1.1 Etapele uniunii economice monetare
L
F
S
U
el
n i
Î
c
m
0
a
x
e
b
m
E
P
A
t i
U
E
b
i
n
In
I
t f
s
i
d
o
0
1
i
t
R
i
l
T
i
f
p
e
d
E
7
o
.
a
D
T
z
n
m
n
I
e
a
e
r
t
c
m
m
e
o
n
e
.
n
0
r
t
R
p
M
I
i
A
u
e
t
n
I
D
a
ț
n
g
e
r
au
n
o
a
l
C
1
e
7
1
O
e
a
P
n
r
m
a
l
9
t
.
p
r
t
e
t
a
n
o
e
p
A
U
E

ă
d
o
cn

U
a
1
9
I
e
l
re
Ăi
s
n
a
ț
b
c
i
0
r
9
0
r
e
tr
e
t
ă
E
A
m
l
e
r
a
a
a
e
r
i
s
i
E
l
ț
a
r
s
u
1
e
e
9
a
tu
e
.
4
9
cc
f
i
u
t
e
r
n
ă
a
l
u
e
a
a
e
d
o
v
o
t
i
u
m
re
a
r
u
r
u
n
u
i
l
d
C
ra
r
e
i
a
e
l
i
c
n
i
l
p
a
c
u
p
o
t
n
î
e
r
u
e
s
n
I
r
a
o
l
i
u
s
e
ps
o
n
e
aa
e
a
e
c
e
r
a
i
v
ă
l
i
b
e
i
n
a
e
c
r
e
d
h
a
r
t
a g
i
t
p
e
a
e
e
m
o
a
c
t
n
i
e
d
a
o
r
u
e
c
t
c
n
e
a
n
uc
s
m
i
e
l
t
c
t
u
n
e
n
o
(
n
p
a
t
oi
p
e
r
a
o
d
r
e
d
c
e
p
d
r
o
B
l
a
c
i
h
a
r
t
bI
v
d
e
l
u
t
i
l
a
r u
t
M
ă
e
s
r
n
a
c
e
p
c
i
ă
t
i
p
b
m
l
ueE
l
i
e
ț
ă
t
M
i
a
u
i
c
a
l
r
u
t
ă
c
n
l
a
ă
r
e
i
ț
o
l
i
u
e
o
t
p )
i
e
r
o
l
i
e
r
r
o
l
i
î
i
d
b
u
o
ra
r
r
e
n
i
r t
n
e
c
i
l
r
a
te
r

Ecu (European Currency Unit) a fost introdus în anul 1975 ca unitate oficială de cont
a Comunităţii Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere al
structurii, ECU a reprezentat o monedă nominală, de fapt un coş monetar constituit în
funcţie de puterea economică a statelor membre participante la constituirea acestuia. Spre
deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau
membre ale Sistemului Monetar European.
Iniţial, paritatea ECU–Dolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat în special
pentru acoperirea tranzacţiilor financiar-monetare, publice şi private de unde şi denumirile
de ECU public şi respectiv ECU privat, şi mai puţin (aproximativ 1%) pentru acoperirea
tranzacţiilor comerciale.
Ulterior, funcţia de unitate de cont a fost lărgită prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor
comunitare. În 1995, ECU a primit denumirea de euro3 iar din 1999 ECU şi-a încetat
existenţa.
Institutul Monetar European a fost înfiinţat în 1994 având sediul la Frankfurt, în
Germania. Prin instrumente şi proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European
5
avea rolul de a întări cooperarea între Băncile Centrale Naţionale ale ţărilor comunitare, de
a superviza funcţionarea Sistemului Monetar European şi de a întări coordonarea politicilor
monetare ale statelor membre în scopul asigurării stabilităţii preţurilor.

1.2 Istoria Uniunii monetare

La întîlnireade la Haga din 1969, șefii de stat au definit un nou obiectiv în cadrul
integrării europene: uniunea economică și monetară. Un grup condus de Pierre Werner,
prim-ministrul Luxemburgului, a elaborat un raport care avea în vedere realizarea unei
uniuni economice și monetare complete în termen de zece ani, conform unui plan cu mai
multe etape. Obiectivul final era liberalizarea completă a mișcărilor de capital,
convertibilitatea integrală a monedelor statelor membre și fixarea definitivă a cursurilor de
schimb.Prăbușirea sistemului de la Bretton Woods și decizia guvernului SUA de a lăsa liber
cursul dolarului la mijlocul anului 1971 a generat un val de instabilitate a schimburilor
valutare care a pus sub semnul întrebării paritățile dintre monedele europene. Proiectul
uniunii monetare a fost oprit.
În 1972, la întîlnirea de la Paris, UE a încercat să dea un nou impuls integrării monetare,
creînd:
„Şarpele în tunel” - un mecanism pentru fluctuația controlată a monedelor („șarpele”),
cu marje reduse de fluctuație față de dolar („tunelul”).
6
 Destabilizat de criza petrolului, slăbiciunea dolarului și diferențele de politică
economică, „șarpele” și-a pierdut majoritatea membrilor în mai puțin de doi ani și a fost
redus, în cele din urmă, la „zona mărcii germane”, formată din Germania, Benelux și
Danemarca.
Eforturile de creare a unei zone de stabilitate monetară au fost relansate în 1978 (la
întîlnirea de la Bruxelles) odată cu înființarea Sistemului Monetar European, bazat pe
cursuri de schimb fixe, dar ajustabile. La mecanismul cursului de schimb au participat
monedele tuturor statelor membre, cu excepția Regatului Unit. Cursurile de schimb se
bazau pe cursurile centrale față de unitatea monetară european, care se calcula ca o medie
ponderată a monedelor participante. Timp de zece ani, Sistemul monetar european a obținut
mari progrese ce a condus la stabilitatea durabilă a monedelor.
În 1989 a fost creată Uniunea Economică și Monetară și se prevedea implementarea
acestuia în trei faze:
 În anul 1990-eliminarea controlului de schimburi și acceptarea liberei circulații a
capitalurilor.
 În anul 1994- convergența politicilor economice și monetare de stabilizare a
prețurilor și crearea Institutului Monetar European care va fi înlocuit de Banca
Centrală Europeană în 1998.
 În anul 1999- fixarea cursului de schmb și introducerea monedei unice virtuale de
cont
 De la 1 ianuarie 2002, bancnotele și monezile euro au fost lansate în 12 state
membre UE, în prezent fiind 19 state membre care utilizează euro ca moneda
unică.
În principiu, toate statele membre ale UE trebuie să adopte euro. Cu toate acestea,
anumite state membre nu îndeplinesc încă criteriile de convergență. Statele membre
respective beneficiază deci de o derogare provizorie până când vor fi în măsură săadopte
modena Euro. În plus, Regatul Unit și Danemarca și-au notificat intenția de a nu adopta
Euro.În consecință, aceste două state membre beneficiază de o derogare privind participarea
lor la UEM. Dispozițiile detaliate privind derogările sunt prevăzute în protocoalele
referitoare la aceste două țări anexate la tratatele fondatoare ale UE.Totuși, Regatul Unit și
7
Danemarca își rezervă dreptul de a pune capăt derogării și de a solicita participarea la cea
de-a treia etapă a UEM.
Simbolul € este inspirat de litera grecească epsilon, find în același timp și prima literă a
cuvântului “Europa” scris în alfabetul latin, iar cele două linii paralele din acesta
simbolizează stabilitatea. Numele “euro” a fost ales în anul 1995, la Madrid, de către
Consiliul European.

1.3 Costuri ale introducerii monedei unice

Un prim aspect care ar trebui avut în vedere de o țară aplicantă la statutul de membră a
zonei euro este cel privind independența politicii monetare. Odată cu intrarea într-o astfel de
zonă, Banca Centrală este cea care stabilește politica monetară comună tuturor statelor
membre, în conformitate cu cerințele întregii zone monetare. Deși se dorește o uniformizare
în ceea ce privește politica monetară, deciziile Băncii Centrale pot avea efecte diverse
asupra economiilor naționale. Acest fapt poate genera consecințe negative asupra
economiilor în cauză care vor fi nevoite să dezvolte eforturi suplimentare pentru a putea
face față noilor cerințe și a se alinia nivelurilor impuse de alte țări.
Pierderea independeței în ceea ce privește politica monetară și în ceea ce privește
politica privind rata de schimb sunt considerate a fi cele mai importante costuri pe care o
țară trebuie să le suporte odată cu decizia acesteia de a face parte dintr-o uniune monetară.
Această opinie este susținută și de către Mundell în lucrările sale considerând că cele două
politici sunt extrem de utile atunci când o țară se află în situația de a experimenta șocuri
asimetrice.
Atunci când o țară este membră a unei uniuni economice și monetare și experimentează
un șoc asimetric aceasta nu poate utiliza ca și intrumente de combatere a acesteia politica
monetară sau cea privind rata de schimb. Pe de altă parte în cazul în care o țară nu este
membră a unei astfel de uniuni aceasta poate să-și exercite politica monetară în scopul de a
reduce ratele dobânzilor și de a stimula consumul privat și investițiile. Ambele politici sunt

8
instrumente de bază utilizate în vederea creșterii cererii agregate ceea ce determină o
creștere a venitului și o scădere a ratei somajului.
Exista o serie de diferențe majore în ceea ce privește piața fortei de muncă în cadrul
Uniunii Europene. Unele piețe sunt dominate de sindicate extrem de centralizate, un
exemplu în acest sens fiind cel al Germaniei în timp ce pe unele piețe aceste sindicate sunt
descentralizate, cum ar fi cazul Marei Britanii. Toate aceste diferențe pot genera costuri
imense în cadrul unei uniuni economice și monetare. Motivul ar fi acela că aceste diferențe
la nivel instituțional pot conduce la diferențe privind nivelurile salariilor și al prețurilor
chiar și în cazul în care economiile respective urmează aceeași direcție. În cadrul literaturii
de specialitate o serie de teorii au fost dezvoltate cu privire la importanța instituțiilor pieței
forței de muncă. Cele mai edificatoare studii sunt cele aparținând lui Sachs care a
concluzionat faptul că în cadrul economiilor cu sisteme puternic centralizate de negociere a
salariilor atunci când se produce un șoc în cadrul structurii ofertei acesta determină în mod
inevitabil o scădere a salariul real, acțiune ce nu poate fi compensată de o creștere a
salariului nominal. Situația este total diferită în cadrul economiilor cu sisteme mai puțin
centralizate de negociere a salariilor. În cadrul acestor economii este mult mai dificil a se
ajunge la o moderare a salariilor după un șoc din partea ofertei. Așadar poate fi
concluzionat faptul că pentru țările în care există diferențe între instituțiile ce guvernează
piața forței de muncă este foarte costisitor integrarea în cadrul unei uniuni economice și
monetare. Un alt cost pe care îl implică o uniune economică și monetară este cel privind
diferențele existente între sistemele legale. Aceste diferențe determină efecte extrem de
complexe asupra modului de funcționare al economiilor din țările respective. Exemple
concludente în acest sens sunt cele reprezentate de modul de funcționare al pieței ipotecare
datorită diferențelor existente în sistemul legal, al modului în care are loc finanțarea
companiilor în cadrul diverselor economii. O uniformizare a acestor diferențe impuse odată
cu aderarea la o uniune economică și monetară presupune costuri importante ce trebuie
evaluate de către fiecare țară aspirantă în parte.
În esenţă, statele dintr-un grup sau care aderă la un grup pot câştiga reciproc din
deţinerea unei monede comune doar atunci când fac parte dintr-o zonă monetară optimă,
adică atunci când structurile lor economice sunt similare şi când nu există riscul ca şocurile
9
asimetrice să afecteze doar unele din aceste ţări. Cum însă între economiile statelor membre
există diferenţe notabile între nivelurile de dezvoltare, acestea vor reacţiona în mod diferit
la şocurile venite din exterior.
Astfel, pentru acele state membre care sunt exportator net modificarea preţului mondial
al unui produs va avea efecte opuse celor înregistrate de statele care se situează pe poziţia
de importator net. In mod similar, consumatorii din unele state membre se împrumută mai
mult, alţii mai puţin şi ca atare vor percepe în mod diferit fluctuaţiile ratelor dobânzilor de
pe piaţa internaţională.

Capitolul II. Avantajele şi dezavantajele aderării la o Uniune

Monetară

10
 2.1 Avantajele Uniunii monetare

Aderarea la o uniune monatară pentru un stat este un pas riscant dar şi ambiţios. Mai jos
am enumerat cîteva avantaje unei uniuni monetare.
Din punct de vedere politic, formarea Uniunii Economice şi Monetare reprezintă cedare
de suveranitate şi de control asupra deciziilor privind politica economică a statelor membre.
Mai mult, introducerea şi utilizarea monedei unice ar presupune o singură conducere
economică care ar necesita transferul de responsabilităţi şi chiar funcţionarea unei
conduceri politice unice. Nici strict din punct de vedere economic, uniunea economică şi
monetară nu prezintă argumente suficiente pentru crearea ei în primul rând deoarece spaţiul
comunitar nu reprezintă o zonă monetară optimă.
Extinderea repetată a Uniunii Europene a reprezentat doar primul pas pe care noile state
membre trebuie să îl realizeze spre atingerea unui obiectiv extrem de important și anume
adoptarea monedei euro. Pentru a se putea evalua cu precizie costurile și beneficiile
integrării unei țări în cadrul Uniunii Economice și Monetare trebuie evaluată situația
fiecărei țări în parte. Următoarele etape ce trebuie realizate sunt determinate de îndeplinirea
criteriilor nominale de convergență precum și a unor alte criterii specifice. Cu toate acestea
înaintea adoptării monedei unice, o economie trebuie să dispună de un cadru
macroeconomic stabil care să nu înregistreze șocuri extreme pentru ca acest proces să se
realizeze în parametrii optimi și să asigure o dezvoltare durabilă a acelei economii.
Costurile și beneficiile unei integrări timpurii în cadrul uniunii monetare au fost extrem
de dezbătute în cadrul lucrărilor elaborate de către Mundell și McKinnon. În analizarea
avantajelor și dezavantajelor pe care le are intregrarea unei țări în cadrul unei uniuni
economice și monetare, cei doi autori au avut în vedere trei criterii de bază și anume: gradul
de deschidere al economiei, gradul de flexibilitate și asimetria. Lucrările elaborate de către
Mundell s-au axat pe șocurile asimetrice și pe flexibilitatea forței de muncă în cadrul unei
economii. Analiza realizată de către autor este privită cu mult scepticism în cadrul Uniunii
Economice și Monetare actuale. Deoarece membrii Uniunii Europene au devenit mult mai
eterogeni, probabilitatea producerii unor șocuri asimetrice este foarte mare. Acest fapt
conduce la o flexibilitate mică din partea forței de muncă.
11
 Integrarea monetară nu trebuie privită doar ca un proces de adoptare a unei monede
unice, ci aceasta implică și o integrare în ceea ce privește piețele financiare.

Figura 2.1 Avantajele uniunii monetare

 Stabilitatea schimburilor. Existenta euro ca moneda unica europeana conduce la

evitarea necesitatii de schimb a banilor si a cheltuielilor care însotesc acest
procedeu, cum ar fi: comisionul bancar, costul cu plata angajatilor în gestionarea
valutei, etc. Aceste costuri sunt diferentiate pe categorii de operatiuni, dar, oricum,
ele reprezinta un procent însemnat în cadrul societatilor comerciale cu cifra mica
de afaceri. Cu o moneda unica comuna nu vor mai exista fluctuatii de schimb
riscând sa blocheze comertul intra-european, cu toate ca preturile interne pot
12
 evolua, dupa ritmurile diferite ale fiecarei tari, în asa fel încât puterea de
cumparare a euro sa varieze de la o tara la alta. Stabilitatea puterii de cumparare
este un avantaj important deoarece conduce în principiu la o crestere a comertului
international, moneda unica putând conduce la o integrare si mai puternica a
pietelor si la o încurajare a comertului.
 Eliminarea riscului valutar. Moneda unica contribuie si la eliminarea riscului
valutar, atacurile speculative care constrâng o tara sa ridice dobânzile pentru a-si
pastra moneda nationala, fiind eliminate. O dobânda ridicata are un cost deloc de
neglijat pentru economie: mai putine investitii, o rata a somajului mai ridicata, iar
cresterea economica mai lenta. Doar firmele mari pot - printr-unmanagement de
trezorerie, sau prin operatiuni pe termen - sa se protejeze împotriva expunerii la
risc valutar.
 Moneda internationala. Euro va fi o moneda internationala importanta, bazata pe
existenta zonei euro, pe utilizarea acesteia ca moneda de facturare, de operare în
euro pe piata financiar-bancara, pe stabilitatea si credibilitatea euro. Implementarea
euro ca moneda unica consolidata prin convergenta situatiilor macroeconomice si
în contextul unei discipline economice si financiare monitorizate de SEBC, asigura
omogenitatea disciplinara a  ratelor de schimb pe termen scurt, garantând lansarea
euro si la nivel international.
 Reducerea ratei dobânzilor. Moneda unica permite o reducere a dobânzilor în
Europa, precum si a miscarilor de capital ce decurg de aici. Cu o moneda unica
devalorizarea va fi practic imposibila si prima de risc va disparea. O alta
consecinta va fi aceea de stimulare a plasamentelor în diferite categorii de titluri în
euro, acestea fiind privite la fel ca plasamentul în exterior.
 Factor de stabilitate a preturilor. Moneda unica elimina costurile provocate de
inflatie, având rolul de a consolida cursul valutar.
 Facilitatea de comparare a preturilor. Firmele si persoanele fizice pot mai usor sa
compare preturile în diferite tari europene atunci când acestea vor fi exprimate în
Euro, fara a mai calcula convertibilitatea.

13
  Simplificarea activitatii administrative. Firmele vor opera în contabilitate cu
aceeaşi monedă, ceea ce va face mai uşoară activitatea.
 Lupta împotriva crimei organizate şi spălarea banilor. Euro este o monedă bună
şi credibilă care inspiră încredere deoarece este condusă de o banca centrală
independentă care are ca obiectiv stabilitatea preţurilor. Din 2002 statele
participante la zona euro au început să aibă aceleaşi bancnote şi deaceea a existat
necesitatea punerii la punct al unui sistem de schimb de informaţii şi a unui demers
comun şi coordonat în domeniul falsificării banilor.

Aş putea enumera şi cîteva avantaje care sunt pentru cetaţenii statelor din Uniunea
monetară cum ar fi:

1) În călătorie, călătorul v-a trebui să efectueze doar un singur schimb valutar.

2) La cumpărături, preţurile vor fi în aceeaşi monedă adică în moneda euro şi se pot
face mai uşor comparaţii între preţuri şi se poate alege cel mai bun preţ. De aici şi
concurenţa creşte în cadrul UE.
3) În afaceri, nu mai există riscul ca valutele să fluctueze, se tranzacţionează pe o
piaţă cu mult mai mare şi mai sigură. Gestiunea unei afaceri e mai uşoară şi mai
puţin costisitoare.

2.2 Dezavantajele Uniunii Monetare

14
 Aderarea la o uniune monetară fiind un pas riscant pentru un stat desigur că are şi
dezavantaje, cum ar fi:

a) Pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare;

b) Cel mai des invocat inconvenient al uniunii monetare este pierderea suveranităţii
naţionale. Transferul la nivel comunitar al unor componente naţionale de ordin
monetar şi fiscal ar implica faptul că ţări viguroase şi stabile acceptă luările de
decizii ale altor ţări, uneori mai slabe şi mai lipsite de rezistenţă pe planul luptei
împotriva inflaţiei.
c) Pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia
decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de şocurile
externe, în detrimentul altor ţări;
d) Diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele
membre;
e) Pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara
Uniunii economice şi monetare;
f) Costurile materiale pe care le impune înlocuirea monedelor naţionale cu moneda
unică, crearea instituţională şi modificările de natură legislativă cerute de acest
demers. Între 1999 si 2002, publicul şi instituţiile private din întreaga lume vor
cheltui miliarde de dolari pentru a modifica facturile, listele de preţuri, etichetele
de preţuri, formularele utilizate de birouri, statele de plată, conturile bancare,
bazele de date, tastaturile, programele software, casele de marcat,  masinile de
numarat bani, etc. Producerea bancnotelor şi monedelor EURO costă numai ea
miliarde de dolari. Pentru reconfigurarea unui singur contor computerizat de
parcare este nevoie de pînă la 800 de dolari.
g) Reducerile locurilor de muncă. Odată cu criteriile de la Maastricht, ţările trebuie
să ducă politici bugetare restrictive, ceea ce va duce la o scădere a creşterii
economice şi a locurilor de muncă. Comercianţii si analiştii monetari din
Frankfurt si Paris se intreaba de unde vor proveni veniturile lor dupa realizarea
totală a Uniunii Economice si Monetare. Se estimeaza că unele banci ar putea
15
 pierde pînă la 50%  din veniturile lor realizate din schimbul de devize si 60% din
veniturile lor realizate din comerţul legat de arbitrajul obligaţiunilor. Crearea unei
monede unice pur şi simplu elimină necesitatea multor tranzacţii inter-devize si
instrumente de acoperire.

Orice analiză serioasă a argumentelor pro şi contra referitoare la EURO, trebuie să ia

în considerare efortul enorm consacrat dezvoltării proiectului de către guvernele locale,
regionale, naţionale şi intrenaţionale, precum şi orele nenumarate de analiză şi pregătire
necesare sectorului privat. Criticii EURO argumentează că aceste resurse, în valoare de
miliarde de dolari, ar fi fost mai bine cheltuite pentru reformarea problemelor structurale
ale Europei, cum ar fi cele generate de şomaj, lipsa fondurilor destinate programelor
sociale publice, sisteme excesive de impozitare, stagnarea inovaţiei sau privatizarea
ineficientă. Deşi este imposibil să se evalueze costurile ocazionale totale ale EURO, toate
părtile sunt de acord că investiţia a fost una enormă.

2.3 Analiza integrării uniunii monetare în Republica Moldova

Uniunea Europeană joacă un rol foarte important în viaţa economică a Moldovei.

Astfel, toate evenimentele din cadrul uniunii au un impact sigur asupra dezvoltării
noastre. În condiţiile formării UEM şi creării monedei euro, aceasta va determina imediat
dezvoltarea ulterioară a relaţiilor externe ale Republicii Moldova.
Republica Moldova trebuie să ia o decizie de susţinere a monedei euro în Uniunea
Economică Monetară. Majoritatea ţărilor europene, şi nu numai, şi-au exprimat
susţinerea acestei valute şi au declarat că vor diversifica rezervele de stat în favoarea
euro. În unele cazuri declaraţiile unor state cu rezerve valutare atît de importante cum
este China au determinat prognozele economice. Variaţiile euro sau ale dolarului vor
afecta structura rezervelor de stat. Banca Naţională a Republicii Moldova va trebui să
decidă dacă să diversifice sau nu rezervele sale naţionale în favoarea euro şi în ce măsură.
O diversificare a rezervelor ar însemna atît o protecţie în asigurarea riscurilor, cît şi

16
acordarea unui vot de încredere Uniunii Economice Monetare. Chiar dacă diversificarea
rezervelor valutare ale Republicii Moldova nu este un suport financiar esenţial pentru
UEM, o atare declaraţie ar arăta mai clar că dorim să aderăm la UE, că pentru noi sînt
foarte importante evenimentele din cadrul UE şi că dorim să susţinem integrarea
europeană.
O altă problemă ţine de datoriile Republicii Moldova faţă de Uniunea Europeană şi de
instituţiile internaţionale, aici avîndu-se în vedere cele acordate în ecu şi încă
nerambursate. Conform principiului continuităţii contractelor şi împrumuturilor, inclusiv
ale celor internaţionale, se va opera cu euro după formula 1 ecu =1 euro (aplicabilă de la
ora 12:01 01 ianuarie 1999, mai apoi suma fiind supusă fluctuaţiilor monetare de pe
piaţă). În aceste condiţii importanta devalorizare a euro din primul an de existenţă (1999)
a afectat şi valoarea datoriilor ce urmează a fi întoarse. Sigur că se va lua în considerare
inflaţia, dar într-o măsură mai mică. Astfel, din acest punct de vedere, putem spune că
pentru Republica Moldova consecinţele căderii euro în primii doi ani de după introducere
au fost pozitive.
Noua monedă euro va influenţa şi persoanele juridice. Reorientarea spre euro este
strict necesară nu numai pentru stat şi Banca Naţională, dar şi pentru băncile comerciale,
companiile ce se ocupă de import/export, companiile transnaţionale, cele cu capital
străin, firmele care se specializează în turism.

Concluzie

17
 În urma acestei analize am observat că aderarea la o uniune monetară are foarte
multe avantaje ce duc la o economie mai puternică şi la un stat mai dezvoltat însă desigur
că există şi careva dezavantaje care în caz că nu se iau în considerare ar putea fi un şoc
pentru statele participante.

În ciuda unui pesimism general referitor la costurile şi riscurile EURO, s-ar părea că
răspunsul la această întrebare este da ferm. De ce? Deoarece EURO a fost deja introdus,
la urma urmelor. El nu mai reprezintă un simbol teoretic al unităţii, un simbol care există
numai în minţile cîtorva politicieni ambiţiosi. EURO şi-a început în mod oficial existenţa
de la data de 1 inauarie 1999, cu sprijinul şi conducerea deplină din partea celor 11 şefi
de stat, a mii de politicieni şi a sute de economişti proeminenţi. Se pare deci că, după o
gîndire atentă, guvernele din zona EURO au stabilit că promisiunile economice
incredibile ale EURO depăşesc costurile şi riscurile sale.

Din păcate, răspunsul nu este atît de simplu. Nimeni nu ştie dacă avantajele pe
termen lung ale EURO vor depăşi riscurile implicate de şocurile economice si
instabilitatea politică. După cum sublinia un economist superior de la Bundesbank
„ EURO nu se referă la o analiză de tip costuri-beneficii”. Obiectivul pur politic, al unei
Europe unite şi integrate, a reprezentat forţa conducătoare a creării EURO înca de la bun
început. Argumentele economice pro şi contra nu au fost niciodată unicul punct de
interes. Marele pariu pe care l-a pus Uniunea Europeană este acela că oportunităţile
economice ale EURO depăşesc riscurile implicate de şocurile economice şi discordia
politica. Exact seriozitatea  acestui pariu şi implicaţiile sale fac din Uniunea Europeana
unul dintre cele mai interesante evenimente economice ale istoriei recente.

18