Comunicarea interculturală

Ce este comunicarea?

Contextul actual oferă indivizilor posibilitatea de a interacționa cu culturi, civilizații, etnii sau rase diferite mai mult decât oricând în trecut. Din
acest motiv și comunicarea la nivel general dar și comunicarea interculturală trebuie să ocupe un loc important în studiul porsoanelor sau a grupurilor
de oameni.
Mulţi oameni ştiu ce înseamnă actul comunicării până în momentul în caresunt nevoiți să o definească. Comunicarea umană este relaţia dintre
oameni şi se bazează nu doar pe instrumentul specific speciei umane (limbajul), ci este un proces care se construieşte cu emoţii, sentimente, atitudini şi
interese. Comunicarea generează mai mult comuniune interumană și un ansamblu de de relaţii decât o cantitate de informaţii.
Prin comunicare, vom reuși să dezvoltă relații de prietenie și de colaborare armonioase cu semenii noștri, sau ne puem distanța tot mai mult de
ceilalți. Aceasta este cauza pentru care trebuie să dăm o atenție sporită actului de comunicare.

Schema comunicării arată cam așa:

EMIȚĂTOR MESAJ CANAL DE RECEPTOR

COMUNICARE

Unde:

EMIȚĂTORUL este persoana, un grup sau o organizație care generează mesajul;

MESAJUL este totalitatea cuvintelor imaginilor sau simbolurilor transmise de emițător către receptor;
CANALUL DE COMUNICARE se împarte în două: canale personale și canale impersonale;
Canalele personale este comunicarea directă între una sau mai multe persoane. (exemplu: comunicarea profesor elevi în sala de clasă)
Canalele impersonale reprezintă mijloacele prin care se transmite informația. Acestea pot fi ziare, reviste, TV, telefoane, internet, etc. (exemplu:
comunicarea profesor-elevi în sala de clasă virtuală)
RECEPTORUL este cel căruia îi este adresat mesajul. Destinataru mesajului.
Mesajul, atunci când pleacă de la emițător, este codat, receptorul fiind cel care decodifică mesajul primit.
Bariere în comunicarea interculturală

Putem identifica multiple obstacole în calea comunicării interculturale, pornind de la neînțelegerea limbii, credința în superioritatea propriei
culturi și disprețul față de alte culturi, capacitatea redusă de ascultare, lipsa de sinceritate, etc. Un element care constituie o barieră importantă în
comunicarea interculturală îl reprezintă felul cum mesajul este decodificat. Decodificarea lui poate fi influențată de stereotipuri și prejudecăți. (vezi
lecția „Stereotipuri și prejudecăți”)

Comunicarea interculturală

Sintagma comunicare interculturală este de dată recentă fiind utilizată pentru prima oară în anul 1959 de către Edward T. Hall în lucrarea The
Silent Language-Limbajul tăcut. Interacțiunea între oameni aparținând unor culturi diferite nu este o noutate a epocii noastre, dar amploarea pe care o
are azi o transformă într-un fenomen generalizat și o experiență pe care o trăiește aproape fiecare persoană. Chiar și persoanele care nu călătoresc
foarte mult în țări diferite sunt cuprinse de acest fenomen global, cel puțin prin interacțiunea cu mass-media sau lumea virtuală.

Așadar, comunicarea interculturală constituie interacțiunea directă sau indirectă între oameni ce aparțin unor culturi diferite. Aceasta
presupune mai mult decât simpla înțelegere a normelor unui grup. Ea presupune acceptare și respect, valorizare și promovarea specificului cultural,
prin solidaritate și reciprocitate, astfel încât oricare cultură să se poată afirma și dezvolta.

Temă

„Oamenii se urasc pentru ca se tem, se tem pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc pentru ca nu comunica.”- Martin Luther King

Pe baza citatului de mai sus, scrieți un text de maxim 10 rânduri, în care să motivați importanța comunicării interculturale.