Pastorală Anul III

Drept Bisericesc

Temă seminar

Ierarhia Bisericească și Hirotonia

Coordonator Student
Diac. Lect. Dr. George Grigoriță Cristian-Ionuț Năstase

București
2019
Ierarhie-Episcop, Preot, Diacon
La început, în biserica creștină primară cei care aveau darul slujirii erau episcopii, fiind
considerați urmașii apostolilor. Sunt moștenitori, printr-o succesiune neîntreruptă a plinătății
harului, adică au dreptul de a săvârșii toate lucrările cultice fără excepție și dreptul de a hirotonii
prin transmiterea harului parțial, preoți și diaconi sau întreg, alți episcopi. De subliniat este faptul că
episcopii sunt egali în drepturii iar ceea ce diferă sunt doar funcțiile administrative pe care aceștia le
pot avea, episcop-vicar, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh.
Slujirea preoțească este următoarea ca importanță în Biserica Ortodoxă. Această slujire apare
„începând cu secolele II-III”1, ca urmare a creșterii numărului de credincioși din comunitățile
creștine, făcând ca episcopul să nu mai poată ajunge în toate locurile și deleagă pentru slujire
permanentă preoții. Dacă episcopul are putearea de a săvârșii toate slujbele și lucrările bisericești,
preotului i-a fost încredințat decât anumite slujiri necesare în viața comunității pe care o păstorește.
Un exemplu în acest sens este chiar Taina Hirotoniei pe care, decât episcopul o poate săvârși. O altă
lucrare rezervată doar episcopului este Sfințirea Sfântului și Marelui Mir2. Ca semn că preotul nu
are deplinătatea harului este și faptul că acesta binecuvântează doar cu mâna dreaptă, în timp ce
episcopul cu ambele mâini.
Slujirea diaconilor în primele veacuri consta în ajutarea episcopului și preotului la slujba
Sfintei Euharistii, rosteau ecteniile și citeau Sfânta Scriptură, dar și alte îndatoriri precum instruirea
catehumenilor sau rostirea predicii. În Canonul 16 Trulan3 numărul diaconilor a fost fixat la șapte,
indiferent de mărimea cetății în care slujeau. Numărul lor are la bază cartea Faptele Apostolilor,
unde cei doisprezece au cerut „şapte bărbaţi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”
(Fapte 6, 3) pentru a le încredința slujirea.
Hirotonia Episcopului
De la început, în virtutea deplinătății harului, episcopul a fost centrul în jurul căruia gravita
toată viața religioasă și liturgică a Bisericilor locale din primele veacuri. El prezida toate slujbele și
activitățile comunităților, săvârșind toate tainele, Sfânta Liturghie, Botezul, Mirungerea, etc.
Episcopii reuniți formează un Sinod de episcopi reprezentând autoritatea bisericească „la
nivel local/regional, cât și la nivel universal.”4 dirijând prin hotărârile lor, luate cu pronia Duhului

1 Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgică Generală, vol. I, ediția a III-a, revizuită și completată de pr. prof. dr.
Nicolae D. Necula, Editura Basilica, București 2015, p. 148
2 Ibidem, p. 146
3 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și Comentarii, ediția a III-a îngrijită de Dr. Sorin
Joantă, Editura Deisis, Sibiu 2005, p. 126
4 Georgică Grigoriță, Sfintele și Dumnezeieștile Canoane în Biserică: între tradiție eclezială și necesitate pastorală,
Editura Universității din București, București 2017, p. 29
Sfânt întreaga viață religioasă a Bisericii Ortodoxe.
Prin plinătatea harului, episcopul poate hirotonii alt episcop, dar nu singur ci însoțit de mai
mulți episcopi. Canonul 1 Apostolic spune că „episcopul să se hirotonească de către doi sau trei
episcopi”5, însă mai târziu acest prim canon apostolic este abrogat prin Canonul 4 al primului Sinod
Ecumenic și Canonul 1 al Sinodului al șaptelea local de la Constantinopol din 394 unde s-a stabilit
că Hirotonia Episcopului să se facă în prezența a trei episcopi și un mitropolit, dar și caterisirea să
se facă tot în același mod. Astfel în canon Aravian, episcopul Ancirei, zice: „Pe cele trecute le
osândește sinodul fericiților Părinți de la Niceea, care oranduiește ca cei ce hirotonesc să nu poată
fi mai puțin decât trei episcopi, și nici mitropolitul să nu fie absent, eu însa am pus întrebarea
temându-mă în privința celor viitoare. Eu doresc deci ca voi să vă pronunțați lămurit, dar
necondiționat și fără îndoială, ca urmând sinodului de la Niceea, doua persoane nu pot nici să
hirotonească, nici să caterisească pe un episcop.”6
Celibatul Episcopului
După cum reiese din Canonul 5 Apostolic, episcopul putea fi căsătorit și îi era interzis să
divorțeze, din orice motiv, iar dacă acesta își alunga soția trebuia, numaidecât afurist, și apoi
caterisit. Odată cu Sinodul Trulan, prin canonul 12 și 48 s-a stabilit ca cei care primesc hirotonia
întru episcop să se ferească de a locui împreună cu soțiile lor pentru a nu fi prilej de sminteală în
popor.
Hirotonia Preotului și a Diaconului
În structura ierarhică a Bisericii Ortodoxe se găsesc și treptele de preot și diacon, rânduite
spre slujire încă din perioada apostolică. Atribuțiile fiecărei trepte au fost stabilite prin canoane, dar
așa cum spuneam mai sus, fără a avea puterea harică deplină ca în cazul episcopului.
Așadar, treapta de preot și cea de diacon fiind inferioară celei de episcop, este de ajuns la
hirotonia candidaților, prezența unui singur episcop și nu de mai mulți ca în cazul hirotonirii în
treapta de episcop, fapt ce reiese din Canonul 2 Apostolic7.
Preotul și diaconul se pot căsători
Canonul 26 Apostolic: Dintre cei care au intrat în cler neînsuraţi, orânduim că se pot
căsători numai citeţii şi psalţii (cântăreţii), care vor.
Preoții de mir și diaconii se pot căsătorii înainte de primirea Tainei Hirotoniei, însă dacă
aceștia au primit-o fără a fi căsătoriți, nu se mai pot căsători după acest moment.

5 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și Comentarii, ediția a III-a îngrijită de Dr. Sorin
Joantă, Editura Deisis, Sibiu 2005, p. 7
6 Ibidem, p. 267
7 Canoanele Apostolice, Canonul 2: Hirotonia preotului și a diaconului-”Preotul să se hirotonească de către un
episcop, la fel și diaconul și ceilalți clerici”
Vârsta pentru primirea Tainei Hirotoniei
Canonul 14 Trulan: „ Canonul sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri să
aibă tărie şi în aceea, ca să nu se hirotonească preot înainte de treizeci de ani, chiar dacă ar fi om
cu totul vrednic, ci să aştepte. Căci Iisus Hristos Domnul S-a botezat în al treizecilea an şi a
început să înveţe; aşişderea nici diacon înainte de douăzeci şi cinci de ani, sau diaconiţă înainte de
patruzeci de ani să nu se hirotonească, hirotesească ”.
După cum se vede, canonul confirmă hotărârile unor sinoade anterioare, prin care se
stabileşte că preoţii nu pot fi hirotoniţi decât de la vârsta de 30 de ani (Canonul 11 Neocezarea)8,
iar diaconiţele de la vârsta de 40 de ani (Canonul 15, Sinodul 5 Ecumenic)9. Pentru diaconi se
fixează vârsta de 25 de ani. Vârsta canonică a episcopilor a suferit în timp unele modificări, şi
anume: potrivit Constituţiilor Apostolice ( 2, 1 ) această vârstă se fixează la 50 de ani, apoi în mod
practic a fost redusă, stabilindu-se mai târziu la 35 de ani printr-o Novelă a Împăratului Justinian
din anul 546, apoi la 30 de ani, printr-o altă Nuvelă a aceluiaşi împărat din anul 564.10
Concluzii
Sfintele Canoane au fost alcătuite pentru îndreptarea vieții religioase a Bisericilor locale sau
a Bisericii Ortodoxe în general, a clerului și credincioșilor. Cu ajutorul lor biserica s-a ghidat în
misiunea sa veacuri la rând, fiind călăuză a tuturor creștinilor și preoților. Tot prin ele a fost
alcătuită sau mai bine spus delimitată oficial ierarhia în biserică și atribuțiile fiecărei trepte
ierarhice.
Așadar astăzi găsim în biserică trei trepte ale clerului, diaconatul, preoția și episcopatul, care
apar afirmate distinct, cu denumirile și funcțiile lor liturgice diferite, încă din a doua jumătate a
primului veac creștin, chiar în cărțile Noului Testament. Și la scriitorii bisericești din primele două
veacuri creștine.
Pe treapta cea mai înaltă a clerului slujitor este episcopatul sau arhieria, pe următoarea
treaptă sunt așezați preoții sau presbiterii care erau considerați la început ca urmași ai celor 70 de
ucenici ai Domnului de care se vorbește în Sfânta Scriptură și ca simpli ajutători ai episcopilor. Pe
ultima treaptă se află diacinii, ei au astăzi funcții mult mai restrânse decât le aveau în primele secole
ale Bisericii creștine.

8 „Presbiterul mai înainte de 30 de ani să nu se hirotonească, de ar fi chiar bărbat vrednic pentru toate, ci să aştepte.
Căci Iisus Hristos la 30 de ani s-a botezat şi a început să înveţe.”
9 „Ipodiacon să se hirotonească nu mai mic de douăzeci de ani[...]”
10 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și Comentarii, ediția a III-a îngrijită de Dr. Sorin
Joantă, Editura Deisis, Sibiu 2005, pp.124-125
 Bibliografie

1. Braniște, Preot Prof. Univ. Dr. Ene, Liturgică Generală, vol. I, ediția a III-a,
revizuită și completată de pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Editura Basilica, București
2015

2. Floca , Arhid. Prof. Dr. Ioan, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și Comentarii,
ediția a III-a îngrijită de Dr. Sorin Joantă, Editura Deisis, Sibiu 2005

3. Grigoriță , Georgică, Sfintele și Dumnezeieștile Canoane în Biserică: între tradiție

eclezială și necesitate pastorală, Editura Universității din București, București 2017