Sunteți pe pagina 1din 3

Titlul lecției: Dreptul la familie

(Se va consulta și manualul de „Educație Socială” pagina 75)

Rolul familiei pentru copil şi societate

Pentru fiecare din noi viața începe în familie, aici ne formăm ca cetățeni. Ea reprezintă primul context de viaţă cu semnificaţie deosebită în
edificarea personalităţii copilului , este sursa dragostei , a respectului a solidarității și afecțiunii, temelia pe care se fortifică orice societate civilizată,
fără de care omul nu poate exista. Familia îi livrează copilului sentimentul de siguranţă, care-i permite să se emancipeze şi să-şi dezvolte
personalitatea, să asigure prosperitatea şi integritatea unui neam.

Familia este prima scoală ce naşte bunul simţ, corectitudinea sentimentul religios, dezvoltarea virtuților dar și carențele la om, anume aici copilul
învață să zîmbească, să iubească, să compătimească. Putem sublinia nenumărate argumente pentru a demonstra importanța familiei atît ca instituție, cît
și ca generator de valori, avînd un rol central. Toate acestea se pot realiza doar într-un mediu familial echilibrat şi afectuos .

Definiția familiei:
Dacă ne uităm în dex, vom găsi familia umană definită ca:
- „Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți)”
- „Totalitate a persoanelor unite prin legături de sânge sau prin alianță.”
- „Soțul, soția și copiii lor”

Dacă privim în sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv
adopția), precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege.

Familia îndeplinește o serie de funcții, în cadrul societății:


- funcția reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane;
- funcția economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice și a bunurilor soților;
- funcția educativă, prin educația realizată în cadrul ei, strâns legată de cea realizată în societate.
Raporturile de familie pot fi:
- raporturile de căsătorie,
- raporturi ce rezultă din rudenie,
- raporturi ce rezultă din adopție,
- alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite privințe.

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în data de 20 septembrie 1993, cu
rezoluția A / RES / 47/237, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă
familiilor. Începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia
importanța familiei în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de această instituție.

Cadrul legal de protecţie a copilului și a familiei în ţara noastră


Grija și educația copiilor a fost și rămâne actuală pentru toate comunitățile umane indifirent de nivelul de viață economică sau socială , însă pentru
țara noastră, care actualmente traversează o perioadă destul de dificilă, mai ales din cauza migrației masive, în special a familiilor tinere, și unde copiii
ajung de foarte multe ori în grija bunicilor, rudelor sau a unor cunoscuți, problema asigurării respectării drepturilor copiilor și a protecției acestora
devine tot mai stringentă.
Reglementarea centrală a Dreptului Familiei este constituită din Codul Familiei. Conform Codului Familiei, în România statul ocrotește căsătoria
și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei. Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă
deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații. În Constituția României găsim că familia se întemeiază prin căsătoria liber consimțită între
soți.
Constituția României Art. 48 – Familia
„(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria
civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.”

Exercițiu:
De la pagina 75, Studiu de caz, citiți textul și răspundeți la cele două întrebări.

S-ar putea să vă placă și