FIBRA OPTICA

2.1 DESCRIEREA GEOMETRICO-OPTICA

Fibra optica este formata dintr-un nucleu cilindric de silicon acoperit de un invelis
format dintr-un material al carui indice de refractie este mai mic decat cel al nucleului. In
cazul unei schimbari bruste a indicelui de refractie la interfata dintre nucleu si invelis,
astfel de fibre se numesc fibre optice cu indice de refractie uniform(step-index fiber).
Pentru un tip diferit de fibra care poarta denumirea de “graded-index fiber” , indicele de
refractie al miezului scade odata cu cresterea distantei radiale de la axa optica a fibrei. In
Figura 2.1 se poate observa indicele si sectiunea transversala pentru cele doua tipuri de
fibra optica.

O perspectiva interesanta in ceea ce priveste proprietatile de ghidare a fibrei optice

poate fi dobandita folosind o imagine ce surprinde un model idealizat de lumina(ray-
picture) bazata pe teoria geometrico-optica. Descrierea geometrico-optica este valabila
atunci cand raza de baza a nucleului α este mai mare decat lungimea de unda a luminii 𝜆.

2.1.1 Step-Index Fibers(Fibre cu indice de refractie uniform)

Considerand Figura 2.2 care prezinta o raza ce realizeaza un unghi  i cu axa fibrei,
incident pe centrul nucleului, raza se va indrepta spre normal datorita refractiei ce are loc
la suprafata dintre aer si firba. Unghiul de refractie  r al razei reflectate este dat de
relatia:
  (n1  n 2) / n1 (2.1.1)

unde n0 si n1 sunt indicii de refractie ai nucleului fibrei respectiv ai aerului.

Refractia are loc doar pentru un unghi de incidenta care satisface relatia sin  
n2/n1.Pentru unghiuri de dimensiuni mai mari decat unghiul critic c se va verifica relatia:

sin c =n2/n1 (2.1.2)

Se poate folosii fie ecuatia (2.1.1) fie ecuatia (2.1.2) pentru a gasii unghiul maxim incident
dintre raza si axa fibrei pentru a ramane inchis in interiorul nucleului.Inlocuind in ecuatia

 r   c
vom obtine: n0sin  i  n1cos c  n1  n 2 (2.1.3)
2 2
(2.1.1) , 2

Prin analogie cu lentilele, n0sin  i se mai numeste si apertura numerica (NA) a fibrei.
Pentru n1 n 2 NA poate fi aproximat prin:

n1(2) ,   (n1  n 2) / n1
NA= (2.1.4)
 reprezinta modificarea indicelui fractionar la interfata dintre nucleu si invelis. Acesta
trebuie sa aiba o valoare cat mai mare pentru a cupla cat mai multe radiatii luminoase in
cadrul fibrei.
Datorita fenomenului de dispersie multipla sau dispersie modala astfel de fibre nu se
folosesc in cazul comunicatiilor optice.
Dispersia multipla este ilustrata in figura 2.2 acolo unde razele traverseaza cai de diferite
lungimi, aceste raze dispersandu-se in timp pana ce ajung la capatul fibrei.Cea mai scurta
cale este data de relatia  i =0 si este egala cu lungimea fibrei. Cea mai lunga cale este data
de  i obtinut din ecuatia (2.1.3) si are lungimea L / sin c .Intarzierea este data de relatia :

T  ( n1/ c)( L  sin c  L)  ( L / c)(n12 / n2)  (2.1.5)

2.1 Descrierea geometrico-optica

Precum forma pulsului la fel si T trebuie sa fie mai mic decat dimensiunea de biti
alocata(Tb=(1/B)). Tinand cont de relatia B   si folosind relatia 2.1.5 vom obtine:

BL  ( n2 / n12 )(c  ) (2.1.6)

Ecuatia 2.1.6 se obtine considerand numai razele care traverseaza axa fibrei dupa
fiecare reflexie interna totala. Astfel de raze poarta denumirea de raze meridionale.In
general in cadrul fibrei vor aparea si raze oblice care ajung la axa fibrei formand unghiuri
oblice.
Ecuatia 2.1.6 ofera o estimare conservativa din moment ce toate razele sunt tratate la
fel.Efectul dispersiei intermodale poate fi redus prin folosirea unor fibre cu indici gradati.

2.1.2 Fibre cu indici gradati(Graded-Index Fibers)

In cadrul acestor fibre indicele de refractie nu este constant, acesta descreste de la
valoarea sa maxima n1 din centrul nucleului la valoarea minima n2 care se gaseste la
interfata dintre nucleu si invelis.
Este usor de inteles de ce dispersia intermodala sau multi-cale este redusa in cazul
acestui tip de fibre.In figura 2.3 sunt reprezentate schematic caile a trei raze diferite.Razele
oblice au o mare parte din cale intr-un mediu cu indice de refractie relativ scazut, in cadrul
acestui mediu propagandu-se mai rapid.
Opticele geometrice sunt folosite pentru a demonstra ca profilul unui indice parabolic
conduce la propagarea unor pulsuri nondispersive in cadrul aproximarii
paraxiale.Traiectoria unei raze paraxiale se obtine din relatia:

d 2 1 dn

dz 2 n d  (2.1.8)
 este distanta radiala de la raza la axa

Folosind ecuatia 2.1.7 pentru    ,  =2, ecuatia 2.1.8 va avea solutia generala:
   cos( pz )  ( '/ p) sin( pz ) (2.1.9)

unde p  2 / a
2

Cantitatea  / L , unde  reprezinta intarzierea maxima multicale intr-o fibra de

lungime L, trebuire sa varieze considerabil cu  . In Figura 2.4 este reprezentata aceasta
variatie pentru n=1.5 si  =0.01.
2.2 Propagarea undelor
In cadrul acestui capitol se vor folosii ecuatiile lui Maxwell pentru a studia propagarea
luminii prin fibrele cu indice de refractie uniform(step-index fibers)

2.2.1 Ecuatiile lui Maxwell

Propagarea campurilor optice prin fibre depinde de ecuatiile lui Maxwell, la fel ca si
celelalte fenomene electromagnetice.
    B / t (2.2.1)

  H  D / t (2.2.2)

  D   (2.2.3)

  B   (2.2.4)

E si H reprezinta densitatile de camp electric respectiv magnetic iar B si D reprezinta

inductia campului electric respectiv a campului magnetic. Relatiile dintre acestea sunt
urmatoarele:

D  0 E  P B  0 H  M , unde 0 reprezinta permitivitatea vidului, 0

permeabilitatea vidului, iar P si M reprezinta polarizatia electrica respectiv magnetica.
 Relatia dintre P si E este urmatoarea:

P(r , t )  0  (r , t  t ') E (r , t ')dt '
 (2.2.6)

Ecuatiile (2.2.1) prin intermediul (2.2.6) produce un formalism general pentru a studia
propagarea undelor in fibre optice.In practica este de preferat sa se foloseasca un singur
camp variabil E.
Din ecuatiile (2.2.1), (2.2.2) si (2.2.5) obtinem ecuatia undelor:

1 2E 2P
     0
c 2 t 2 t 2 (2.2.7)

Utilizand transformata Fourier asupra relatiei E (r , t ) obtinem:


  r, w   E (r , t ) exp(it )dt
 (2.2.8)

(r , )  1  (r , ) (2.2.10)

(r , ) reprezinta Transformata Fourier a lui ( r , t )

In general (r , ) este complex acesta avand formula:   (n  ic / 2) (2.2.11)
2

2.2.2 Moduri de fibre

Un mod optic se refera la o solutie a ecuatiei  E  n ()k 0 E  0 (2.2.14) care
2 2 2

indeplineste conditiile si a carei distributie spatiala nu se modifica cu propagarea.

Modurile de fibre se clasifica in: moduri ghidate, moduri de scurgere si moduri de
radiatie.Vom studia modurile de fibre pentru fibrele cu indice uniform (step-index fibers).
Ecuatia 2.2.14 va fi scrisa folosind coordonate circulare astfel:

 2 Ez 1  Ez 1  2 Ez  2 Ez
  2   n 2 k 02 Ez  0
 2
    2
z 2
(2.2.16)

Pentru simplitatea notatiei, tilda lui E a fost eliminata iar dependenta tuturor
variabilelor este implicit inteleasa.Ecuatia 2.2.16 este scrisa pentru componenta axiala Ez a
vectorului camp electric. Ecuatii similare pot fi scrise si pentru celelalte cinci componente
ale lui E si H. Totodata, nu este necesar sa rezolvam toate cele sase ecuatii din moment ce
doar doua componente din sase sunt independente. Este de preferat sa alegem Ez si H z
E E H  H 
ca si componente independente de unde obtinem si termeni ai
acestora.Ecuatia 2.2.16 este usor de rezolvat prin folosirea metodei separarii variabilelor si
scriind-ul pe Ez astfel:

Ez (, , z )  F () ( ) Z ( z ) (2.2.18)

Folosind ecuatia 2.2.18 in ecuatia 2.2.16 obtinem cele trei ecuatii diferentiale:

d 2Z
2
 2 Z  0
dz (2.2.19)

d 2
 m2  0
d 2
(2.2.20)

d 2 F 1 dF m2
  ( n 2
k 0 2
  2
 )F  0
d 2  d  2 (2.2.21)

Ecuatia 2.2.19 are o solutie de forma Z  exp(i z ) , unde  reprezinta constanta de

propagare.Similar ecuatia 2.2.20 are o solutie   exp(im ) , dar constanta m poate lua
doar valori intregi cat timp campul este periodic in  cu o perioada de 2  .
Ecuatia 2.2.21 este ecuatia diferentiala bine cunoscuta satisfacuta de catre functiile
Bessel. Solutia generala poate fi scrisa ca:

unde A, A’,C,C’ sunt constante iar J m , Ym , K m , I m sunt diferite tipuri de functii BESSEL.

2.2 Propagarea undelor

F   E H
tinde la infinit doar daca C’=0.Cele 4 componente  E  H  pot fi exprimate
prin Ez si Hz folosind ecuatiile lui Maxwell.In zona nucleului obtinem:
i E  H z
E  ( Z   0 )
p 2
   (2.2.27)

i  EZ H
E  (  0 z )
p  
2
 (2.2.28)

i H  E z
H  ( Z   0 n 2 )
p 2
   (2.2.29)
 i  H Z E
H  (   0 n 2 z )
p  
2
 (2.2.30)

Ecuatiile de mai sus exprima campul magnetic in regiunea de baza si in zona de

acoperire a unei fibre optice prin intermediul a patru constante A,B,C,D.Aceste constante
sunt determinate prin aplicarea conditiei la limita care spune ca, componentele E si H
trebuie sa continue de-a lungul zonei dintre nucleu si zona de acoperire.
In general si Ez si Hz sunt diferite de 0 in contrast cu ghidurile de unda planara, pentru
care una din ele poate fi 0. Modurile de fibre se refera la moduri hibride si sunt notate cu
HEmn sau EH mn , depinde de care mod e mai dominant, Hz sau Ez.Un mod este determinat

in mod unic prin constanta sa de propagare  .Este de preferat sa introducem o cantitate

n   / k 0 , numita indice modal sau indice efectiv. Un mod este ghidat doar atunci cand
n  n2 .Acest lucru poate fi inteles prin faptul ca, campul optic al campurilor ghidate
scade exponential in interiorul invelisului dupa formula:

K m  q   ( / 2q)1/2 exp( q)

(2.2.32)

Atunci cand n  n2 , q  0 din ecuatia (2.2.24) expansivitatea se va neglija. Se spune ca

2

modul atinge limita atunci cand q devine 0 sau cand n  n2 .Un parametru care joaca un
rol important in determinarea conditiei de limita este definit prin:

V  k0 a (n12  n22 )  (2 / )an1 2 (2.2.33)

2.2.3 Fibre de mod singular

Acest tip de fibre suporta numai modul HE11 cunoscut si sub numele de modul
fundamental al fibrei. Fibra este conceputa in asa fel incat toate modurile de ordin mare
sunt reduse la lungimea de unda operabila.Precum se poate observa in figura 2.5
parametrul V determina numarul modurilor suportate de fibra. Conditia de reducere a mai
multor moduri este reprezentata de V. Modul fundamental nu este redus si este suportat
intotdeauna de fibra .
 Conditia de mod singular

Aceasta conditie este determinata de valoarea lui V pentru care modurile TE01 si
TM 01 vor fi reduse.Ecuatiile pentru aceste doua moduri pot fi obtinute prin setarea lui m=0
in ecuatia 2.2.31 si sunt date de:

pJ 0 ( pa ) K 0' (qa )  qJ 0' ( pa ) K 0 ( qa )  0 (2.2.35)

pn22 J 0 ( pa ) K 0' (qa)  qn12 J 0' ( pa ) K 0 (qa )  0 (2.2.36)

Un mod atinge limitarea atunci cand q=0.Cat timp pa=V cand V=0 conditia de limitarea
pentru ambele moduri este data simplu prin J 0 (V )  0 .Cea mai mica valoare a lui V
pentru care J 0 (V )  0 este 2.405.O fibra care sa respecte aceasta conditie V<2.405 suporta
doar modul fundamental HE11 .Aceasta este conditia de mod singular.
Distributia campului pentru modul fundamental se obtine prin folosirea ecuatiilor
(2.2.25)-(2.2.30).Componentele axiale Ez si Hz sunt destul de mici pentru   1 .Prin
urmare modul HE11 este aproximativ liniar polarizat in lungul axei x.Aceeasi fibra suporta
un mod liniar polarizat in jurul axei y.

Birefringenta fibrei
Natura degenerata a modurilor polarizate ortogonal detine numai pentru o fibra ideala
de mod singular cu un nucleu perfect cilindric si diametru uniform.Fibrele reale prezinta
variatii considerabile in ceea ce priveste forma nucleului . Totodata acestea pot
experimenta si un stres neuniform din moment ce simetria cilindrica a fibrei este
distrusa.Degenerarea intre modurile de fibre polarizate ortogonal este indepartata din
cauza acestor factori, iar fibra capata birefringenta. Gradul birefringentei modale este
determinat de:

Bm | nx  n y |
(2.2.40)

n
unde nx si y sunt indicii modali pentru fibrele polarizate ortogonal.Birefringenta
conduce la un schimb periodic de putere intre cele doua componente de
polarizare.Perioada, cunoscuta si ca lungimea de bataie este data de:

LB   / Bm (2.2.41)

Din punct de vedere fizic lumina polarizata liniar se pastreaza doar cand este polarizata
in lungul unei axe.Altfel statutul sau de polarizatie se schimba odata cu lungimea fibrei
pentru o fibra cu birefringenta constanta B.Axa rapida in aceasta figura corespunde cu axa
in lungul careia indicele modal este mai mic.Cealalta axa se numeste axa de incetinire.

In cazul fibrelor de mod singular conventionale, birefringenta nu este constanta in lungul

fibrei dar se schimba intamplator atat in marime cat si in directie datorita variatiei formei
nucleului dar si datorita stresului anizotropic din nucleu.Ca si rezultat, lumina care
patrunde in fibra cu polarizatie liniara atinge rapid un statut de polarizatie liniara. Mai
mult decat atat diferite componente de frecventa ale unui puls capata diferite statuturi de
polarizare, de aici rezultand largimea pulsului. Acest fenomen se numeste dispersia
modului de polarizare si devine un factor limita pentru sistemele de comunicatii optice ce
opereaza la rate de biti mari.
 Dimensiunea zonei

Din moment ce distributia campului este data de acuatia (2.2.39), este impovarator de
folosit in practica, de aceea este deseori aproximata de o distributie Gaussiana de forma:

Ex  A exp(2 / w2 ) exp(i z ) (2.2.42)

unde w reprezinta raza campului, la care se va referii prin dimensiunea zonei. Se

determina prin montarea distributiei exacte a functiei Gaussiene sau urmarind o
procedura variationala. Figura 2.7 arata dependenta w/a de parametrul V. O comparatie a
distributiei campului actual cu montaj Gaussian este prezentat si pentru V=2.4. Calitatea
potrivirii este in general destul de buna pentru valori ale lui V in vecinatatea lui 2.

A   w2
Zona de mod efectiv definita si prin eff , este un parametru important pentru
fibrele optice determinand cat de bine se concentreaza lumina pe nucleu. Se va vedea mai
tarziu ca efectele nonliniare sunt mai puernice in fibre cu zona de mod efectiv de valoare
mica.
Fractiunea puterii continute in nucleu se poate obtine folosind ecuatia (2.2.42) si este data
de factorul de potrivire:
 a
P
  core 
0
| Ex |2 d 
 1  exp(
2a 2
)

Ptotal w2
0
| Ex |2 d 
(2.2.44)

2.3Dispersia in fibrele de mod singular

Am observat in sectiunea 2.1 ca dispersia intermodala in fibrele cu mai multe moduri
conduce la o largime considerabila a pulsurilor optice scurte. In descrierea geometrico-
optica, aceasta largime a fost atribuita diferitor cai care sunt urmate de diferite
raze.Avantajul principal al fibrelor de mod singular este acela ca dispersia intermodala este
absenta din cauza ca energia pulsului injectat este transportat printr-un singur mod.In alta
ordine de idei largimea pulsului nu dispare deodata.
Viteza de grup asociata modului fundamental este dependenta de frecventa datorita
dispersiei cromatice.

2.3.1 Dispersia cu viteza de grup

Consideram o fibra de mod singular de lungime L.O componenta spectrala specifica la
T  L / vg v
frecventa  va ajunge la iesirea fibrei cu o intarziere unde g reprezinta viteza
de grup definita prin:

vg  (d   d ) 1
(2.3.1)

v  c / ng
Folosind   nk0  n  / c in ecuatia (2.3.1) se poate arata ca in cadrul g , unde
ng
reprezinta indicele de grup definit prin:

ng  n  (dn / d )
(2.3.2)

Dependenta de frecventa a vitezei de grup conduce la o largire de puls deoarece

diferitele componente spectrale ale pulsului se vor dispersa pe timpul propagarii si nu vor
ajunge simultan la iesirea fibrei.Daca reprezinta latimea spectrala a pulsului, masura
largimii pulsului pentru o fibra de lungimea L este data de:

dT d L  2
T        L 2   L 2 
d d   vg  
(2.3.3)

unde ecuatia (2.3.1) a fost folosita. Parametrul 2  d  / d  este cunoscut ca si

2 2

parametrul GVD. Acesta determina cat de mult un puls optic se va extinde in cazul
propagarii in interiorul fibrei.

Folosind   2 c /  si   (2 c /  ) ecuatia (2.3.3) poate fi scrisa ca:

2
 d L 
      DL
d   vg  (2.3.4)

d 1 
D  
d   vg  (2.3.5)

D se numeste parametru de dispersie si este exprimat prin ps/(km-nm)

Efectul dispersiei ratei de bit B se poate exprima folosind criteriul BT  1 intr-o
maniera similara folosita in sectiunea 2.1. Folosind T din ecuatia (2.3.4) conditia devine:
BL | D | T  1 (2.3.6)

Ecuatia (2.3.6) prezinta un ordin de magnitudine estimat al BL oferit de catre fibrele de

mod singular. Dependenta lungimii de unda de parametrul D este studiata in urmatoarele
doua sub-sectiuni. Pentru fibre standard din siliciu, D este relativ mic in regiunea lungimii
de unda in jurul a 1.3 .
Parametrul de dispersie D poate varia considerabil cand lungimea de unda operabila
este modificata de la valoarea de 1.3 m .Din ecuatia (2.3.5), D poate fi scris ca:

2 c d  1  2 dn d 2n
D     (2   )
 2 d   vg  2 d  d 2
(2.3.7)

unde ecuatia (2.3.2) a fost folosita. Daca il vom inlocui pe n in ecuatia (2.2.37) si folosim
ecuatia (2.2.33) , D poate fi scris ca o suma de doi termeni:

D  DM  DW (2.3.8)

2 dn2g 1 dn2g
DM   
 2 d  c d  (2.3.9)

2  n 2g Vd 2 (Vb) dn2 g d (Vb) 

2

DM   2   
  n2 dV 2 d  dV 
(2.3.10)

2.3.2 Dispersia materialelor

Dispersia materialelor apare datorita indicelui de refractie al siliciului, materialul folosit
pentru fabricarea fibrei, care se modifica odata cu frecventa optica  .La un nivel
fundamental, originea dispersiei materialelor este datorata rezonantei de frecventa
caractersitica pentru care materialul absoarbe radiatia electromagnetica. Departe de
rezonanta mediului, indicele de refractie se aproximeaza prin ecuatia Sellmeier:
 M
n 2 ()  1   2 jj2
B 2

j
j 1
(2.3.11)

j Bj
unde reprezinta frecventa de rezonanta si este puterea oscilatorului .

Suma din ecuatia (2.3.11) se extinde peste toate rezonantele de material care contribuie
 B
la banda de frecventa de interes.In cazul fibrelor optice, parametrii j si j sunt obtinuti
empiric prin potrivirea curbelor de dispersie masurate in ecuatia (2.3.11) cu M=3.

n
In figura 2.8 este reprezentata dependenta lungimii de unda de n si g in gama 0.5-1.6
m pentru siliciu topit.Parametrul de dispersie DM este negativ pana in  ZD si devine
pozitiv peste aceasta valoare. In cadrul gamei pentru lungimea de unda 1.25-1.66 se
poate aproxima printr-o relatie empirica:

DM  122(1   ZD /  ) (2.3.12)

2.3.3 Dispersia ghidului de unda

Contributia dispersiei ghidului de unda DW pentru parametrul de dispersie D este

dat de ecuatia (2.3.10) si depinde de parametrul V al fibrei. Se va vedea ca DW este negativ
pe toata gama de lungime de unda 0-1.6 m .Pe de alta parte, DM este negativ pentru
lungimi de unda sub  ZD si devine pozitiv peste aceasta valoare.Figura 2.9 prezinta DM ,
DW si suma lor D= DW + DM pentru fibrele de mod singular tipice.

Efectul principal al dispersiei ghidului de unda este sa modifice  ZD cu o valoare de 30-

40 nm pentru ca dispersia totala este 0 in jurul a 1.31 m .Totodata, se va reduce si D de
la valoarea sa de material DM in cadrul gamei lungimii de unda 1.3-1.6 m care este de
interes pentru sistemele de comunicatii optice.

Din moment ce contributia ghidului de unda DW depinde de parametrii fibrei cum ar fi

raza nucleului si diferenta de indici  , este posibil sa construim fibra astfel incat  ZD
este mutat in vecinatatea 1.55 m . Astfel de fibre se numesc fibre cu dispersie
schimbata. De asemenea este posibil sa personalizam contributia ghidului de unda astfel
incat dispersia totala D este relativ mica peste o gama larga a lungimii de unda ce creste de
la 1.3 la 1.6 m .
Astfel de fibre se numesc fibre cu dispersie aplatizata.Figura 2.10 prezinta exemple tipice a
dependentei lungimii de unda a lui D pentru fibre standard cu modificare de dispersie si
pentru fibre cu dispersie aplatizata. Dispersia ghidului de unda poate fi folosita pentru a
produce fibre cu dispersie descrescatoare in care GVD descreste odata cu lungimea fibrei
datorita variatiei axiale a razei nucleului.
 2.3.4 Dispersie de ordin superior
Se observa din ecuatia (2.3.6) ca BL al fibrei de mod singular poate fi crescut pe termen
nelimitat prin operarea lungimii de unda cu dispersie zero  ZD unde D=0.Efectele
dispersive nu dispar complet pentru  ZD   .Pulsurile optice sufera o largire datorita
efectelor dispersive de ordin superior. Aceasta functie poate fi inteleasa prin faptul ca D nu
poate fi zero pentru toate lungimile de unda continute in spectrul pulsului centrat in  ZD .
dD
S
Efectele dispersive de ordin superior sunt guvernate de panta de dispersie d.
Parametrul S se mai numeste si parametru pentru dispersie diferentiala.Folosind ecuatia
(2.3.5) poate fi scris ca:

S  (2 c /  2 ) 2 3  (4 c /  3 )2 (2.3.13)

unde 3  d 2 / d   d  / d  este parametrul de dispersie de ordin trei.

3 3

Valoarea numerica a pantei de dispersie S joaca un rol important in structura sistemelor

moderne WDM.Din moment ce S>0 pentru majoritatea fibrelor, diferite canale au diferite
valori GVD. Aceasta functie ingreuneaza compensarea dispersiei pentru canale
simultan.Tabelul 2.1 listeaza valorile pantelor de dispersie pentru mai multe fibre.
 Produsul pentru limitarea distantei ratei de bit se poate obtine folosind ecuatia (2.3.6)
cu valoarea lui D, D  S  .Conditia de rezultat devine:

BL | S | ( ) 2  1 (2.3.14)

2.3.5 Dispersie cu polarizarea modului

O potentiala sursa a largirii pulsului se datoreaza birefringentei fibrei. Asa cum am
discutat in sectiunea 2.2.3, mici diferente de la simetria perfect cilindrica conduce la
birefringenta din cauza indicilor modali diferiti asociati componentelor polarizate
ortogonal ale modului fundamental de fibra.Daca pulsul de la intrare excita ambele
componente de polarizare, acesta devine mai larg atunci cand cele doua componente se
disperseaza in lungul fibrei.
In fibre cu birefringenta constanta largimea pulsului poate fi estimata din intarzierea
intre doua componente de polarizare in timpul propagarii pulsului.Pentru o fibra de
lungime L,  este dat de:
L L
 |  | L | 1x  1 y | L(1 )
vgx vgy
(2.3.15)

Ecuatia 2.3.1 a fost folosita pentru a evidentia viteza de grup la propagarea

constantei  .Tratamentul analitic al PMD este destul de complex in general datorita
naturii statistice. Un model simplu imparte fibra intr-un numar mare de segmente. Si
gradul birefringentei si orientarea axelor principale raman constante in fiecare sectiune
dar se modifica intamplator de la o sectiune la alta.Propagarea fiecarei componente de
frecventa asociata unui pulsa optic prin intreaga lungime a fibrei este guvernata de o
matrice Jones obtinuta prin multiplicarea matricilor Jones individuale din fiecare sectiune
de fibra.Matricea Jones arata ca doua principale statute ale polarizarii exista pentru orice
fibra, astfel ca atunci cand un puls este polarizat in lungul lor, statutul polarizarii la iesirea
fibrei este independent de frecventa in primul rand in ciuda schimbarii intamplatoare a
birefringentei fibrei.Principalele statuturi de polarizare produc baze convenabile pentru
calculul momentelor  .Mai multe abordari au fost folosite pentru a calcula media
schimbarilor intamplatoare ale birefringentei.

T2 ( z )  2( 1 ) 2 lc2  exp( z / lc )  z / lc  1

(2.3.16)

2.4 Limitari induse ale dispersiei

Discutia despre largimea pulsului din sectiunea 2.3.1 este bazata pe o abordare
fenomenologica intuitiva.Aceasta ofera o estimare de prim ordin pentru pulsuri a caror
latime spectrala este dominata de spectrul sursei optice.

2.4.1 Ecuatia de propagare de baza

Analiza modurilor de fibra din sectiunea 2.2.2 a aratat ca fiecare componenta de
frecventa a campului optic se propaga intr-o fibra de mod singular astfel:
 
E (r , )  xF
ˆ ( x, y ) B(0, ) exp(iz ) (2.4.1)


unde este polarizarea vectorului unitate , (0, ) este amplitudinea initiala si  este
x̂ B
constanta de propagare .Distributia campului a modului de fibra fundamental poate fi
aproximata prin distributia Gaussiana data de ecuatia 2.2.42.
Diferite componente spectrale ale unui puls optic se propaga in interiorul fibrei dupa o
relatie simpla:
 
B ( z, )  B (0, ) exp(i z ) (2.4.2)

Amplitudinea in domeniul timp se obtine utilizand transformata Fourier inversa si este

data de relatia:
 1  
B( z, t ) 
2 
B( z , ) exp(it )d 
(2.4.3)

Amplitudinea spectrala initiala (0, ) este doar transformata Fourier a amplitudinii
B

B(0, t ) pentru a obtine o valoare tinta pentru SNR optic.
 7.4.2 Amplificare distribuita
In cazul amplificarii distribuite puterea de pompare este injectata periodic la statiile de
pompare distantate de LA si este ales astfel incat puterea semnalului sa se refaca la
fiecare statie de pompare la valoarea de inceput PS (nLA )  Pin .Se poate folosi o
aproximare similara cu cea folosita in cazul amplificatoarelor pentru a calcula SNR optic si
a gasii spatierea optima a statiei de pompare. SNR optic al semnalului amplificat in acest
caz ia forma:
PS ( LT ) Pin
SNR0  
N A PASE 2 N A S ASE  0 (7.4.3)
 unde LT  N A LA este lungimea link-ului, Na este numarul statiilor de pompare si
este dat de ecuatia 7.3.13. O noua functie a amplificarii distribuite este aceea ca puterea
de pompare poate fi injectata din fata, din spate sau din ambele directii. Figura 7.14 arata
cum densitatea spectrala ASE (a) si SNR optic (b) variaza cu castigul net G ( L) pentru mai
multe scheme de pompare diferite stiind ca un semnal de intrare de 1 mW este transmis
printr-un amplificator Raman distribuit, pompat bidirectional si lung de 100 de km.