Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Braşov

ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI NON-VERBAL (MIMICO-
GESTUAL)
LA COPIII CU DEFICIENŢE

Profesori: STAN MIHAELA

TODOR ANA- MARIA

2015

1
 ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI NON-VERBAL (MIMICO- GESTUAL)

LA COPIII CU DEFICIENŢE

„There needs to be a lot more emphasis on what a child

can do instead of what he cannot do!”
Dr. Temple Grandin

Comunicarea este un proces important specific relaţiior fiinţei umane, un process

complex de schimb de energie, substanţe, informaţie, comunicarea este un schimb permanent
de idei şi mesaje interconectate prin individ.
Comunicarea timpurie dintre copil şi mama reprezintă prima formă de comunicare a
copilului, aceasta fiind de natură socio-afectivă dar în timp ea se va extinde cu ajutorul
acţiunii şi a mişcării.
“Comunicarea interpersonală se desăvârşeşte o dată cu apariţia şi structurarea
limbajului, de la mimico- gestual spre cel verbal articulator şi apoi grafic.” (Vrăşmaş E, 1997,
p. 59)
Limbajul verbal este cel mai uşor de identificat datorită condiţilor sau de emisie
(articulare, formă, sens) şi de recepţie.
Limbajul non- verbal, însoţeşte comunicarea şi se caracterizează prin gesturi, mimică,
atitudine postural.
Dificultăţile de comunicare reprezintă o piedică în integrarea individului în societate
dar sunt şi un semn a unor deficienţe potenţiale. Principala condiţie a comunicării o reprezintă
integritatea organică şi funcţională a sistemelor principale de relaţie a copilului.
În acest process sunt implicate următoarele component ale dezvotării psihice:
 Senzorială (auditivă, vizuală şi kinestezică)
 Operatorie şi de comprehensiune
 Socio- afectivă
Toate aceste componente antrenează limbajul care esre suportul comunicării,
comunicarea are la bază un complex de procese psihice specifice în concluzie dificutăţile de
limbaj trebuie private şi corectate “numai în contextul terapiei comunicării “ (Vrăşmaş E,
1997, p. 60)
Terapia comunicării este o terapie complexă care se referă atât la terapia limbajului cât
şi a deficienţelor sau tulburărilor organice sau funcţionale care intervin.
J. PIAGET (1928) identifică următoarele şase stadii ale comunicării la copilul mic:
o Stadiul 1: dezvoltarea percepţiei vizuale şi construcţia permanenţei
obiectului
o Stadiul 2: dezvoltarea mijloacelor pentru a intervene şi modifica mediul
înconjurător
o Stadiul 3: dezvoltarea imitaţiei vocale
o Stadiul 4: dezvoltarea cauzalităţii operaţionale

2
 o Stadiul 5: construirea relaţiilor dintre obiecte în spaţiu
o Stadiul 6: dezvoltarea schemelor corporale corespunzătoare obiectelor
Aceste stadii se formează în trepte iferite de dezvoltare şi de aceea aceste pot constitui
momente diferite în cadrul unei terapii specifice comunicării.
Terapia comunicării se referă la organizarea instrumentelor de bază ale
comunicării, acestea sunt:
 Limbajul
 Relaţia socială
 Psiho- motricitatea
 Motivaţia
 Emoţiile

Atunci când stabilim un program terapeutic, este important să proiectăm activități de

stimulare și dezvoltare a limbajului. Activitățile de zi cu zi care ajută la îmbunătățirea

competențelor lingvistice sunt necesare pentru toți copiii cu nevoi speciale, mai ales atunci

când sunt mici. Cu cât se intervine mai devreme în dezvoltarea limbajului, cu atât mai mult se

vor dezvolta competențele lingvistice în următorii ani. Activitățile desfășurate cu copiii pot fi

3
antrenante dar și frustrante, de aceea este bine ca acestea să fie cât mai diversificate, atractive

și distractive.

În lipsa comunicării verbale se poate ajunge la comunicare non-verbală, prin mișcări

împărtășite. Copilul învață să realizeze mișcări expresive, prin care își poate comunica

nevoile. Contactul vizual, realizarea și menținerea sa reprezintă un aspect important .

La nivelul securității fizice și emoționale copilul descoperă că poate avea încredere în

terapeut, la început în ceea ce privește sprijinul fizic, pentru ca apoi să perceapă și sprijinul

emoțional oferit de către acesta. Calitatea interacțiunii dintre cel care oferă sprijin și copil are

un efect puternic asupra acestuia.

În urma rezolvării unor dificultăți în realizarea anumitor mișcări, copilul va descoperi

în sine propriul potențial în depășirea obstacolelelor. În timp, copilul poate dezvolta atât

4
trăsături psihologice precum perseverență, răbdare, responsabilitate, capacitate de a colabora,

cât și trăsături fizice precum rapiditate, flexibilitate, forță și coordonare.

Comunicarea este cheia pentru toate relațiile, iar imposibilitatea de exprimare poate

împiedica modul în care copiii interacționează cu colegii și îngrijitorii lor. Absența limbajului

verbal este adesea asociată cu autismul, deși această condiție poate să apară și la copiii cu alte

deficiențe. Găsirea unor modalități de adaptare a comunicării și a jocurilor la copiii non-

verbali ajută la stimularea limbajului sau facilitează dezvoltarea cognitivă.

Comunicare pentru copiii non-verbali este o luptă. Atunci când un copil nu poate

verbaliza, când nu poate să-și exprime nevoile sale bazale sau să spună ceea ce vrea, poate fi

frustrant atât pentru copil cât și pentru părinți. În comunicare este mai eficient dacă se

utilizează stimulii vizuali, obiectele, imaginile, atingerea și manipularea acestora.

5
 Joaca este foarte importantă pentru toți copiii, inclusiv pentru cei care nu se pot

exprima verbal. În timpul jocului se creează oportunități pentru experiențe tactile ( ca de

exemplu modelarea cu plastilină), se folosește varietatea de culori, se pot utiliza diverse

jucării. Sunătorile / maracas sunt folosite pentru a preda cauză-efect (sunetul este efectul

agitării instrumentului). Desenul, seturile de construcție și puzzle-urile sunt potrivite pentru a

dezvolta motricitatea fină.

În activitățile desfășurate cu copiii non-verbali se îmbină diferite obiecte, jocuri și idei

pentru a împiedica auto-stimularea sau fixația acestora pe un obiect. Se folosește o varietate

de jucării, inclusiv mingi, Lego, păpuși, instrumente, cercuri, săculeți cu boabe, mărgele,

jucării muzicale, marionete, leagăne, tobogane, tăblițe magnetice, cutii senzoriale, blocuri de

desen, plastilină ( play dough) și cărți. Este încurajată imitația, care este un fel de joc social.

6
 Alte tipuri de activități ludice importante în dezvoltarea limbajului și a

comportamentului mimico-gestual includ sortarea și potrivirea. Aceste activități coordonează

abilitățile vizuale și motorii, și îi dezvoltă abilități cognitive mai complexe, cum ar fi

introducerea de obiecte în anumite locuri sau zone. Aceste activități trebuie să fie simple

pentru a nu lăsa loc de greșeli ( de exemplu, jocurile de încastrare). Copiii sunt încurajați să

sorteze obiecte foarte diferite, cum ar fi mingi și linguri, pentru ca diferențele să fie vizibile,

usor observabile, dar, de asemenea, pentru a se vedea obiectele identice. Copiii non-verbali

sunt antrenați în activități ce presupun potrivirea unor poze, culori, litere și numere, deoarece

aceștia pot învăța să găsească o imagine reprezentativă pentru ceea ce ei doresc și arată sau o

atinge ca o modalitate de a comunica.

Jocuri de tip „ Memory”

7
 Toți copiii pot participa la un joc de memorie. În funcție de nivelul de învățare al

copilului, începe cu doar câteva cartonașe cu imagini pentru a le potrivi și a face perechi. În

funcție de progresele înregistrate se poate adăuga treptat mai multe cartonașe cu imagini. La

un alt nivel se înlocuiesc imaginile cu cuvinte simple. Copiii pot exersa abilitățile de scriere

completând un tabel cu toate cuvintele întâlnite pe cartonașele

întoarse.

În cazul în care copilul are tulburări de atenție, este mai bine

ca jocul să nu solicite prea mult timp. Un joc de memorie, de găsire a perechilor cu prea multe

cartonașe, poate deveni copleșitor și frustrant.

Sentimente și Culori

8
 Diferite sentimente și emoții sunt asociate cu anumite culori. Se începe cu emoții

simple, cum ar fi "fericit", "trist", "fricos" și "furios". Pentru fiecare sentiment se desemnează

o culoare. Apoi, se dau copilului imagini cu diferite chipuri care prezintă aceste emoții.

Aceste imagini se pot decupa dintr-o revistă sau se pot desena, colora, etc. Copilul trebuie

ajutat să poziționeze imaginile fețelor expresive pe culoarea potrivită. O activitate

asemănătoare se poate realiza prin antrenarea copilului să asocieze cuvintele cu culorile și

fețele. Treptat se adaugă mai multe emoții și culori.

Fiecare emoție și fiecare sentiment este exprimat cu ajutorul

limbajului nonverbal ( mimico-gestual), prin imitarea unui personaj

sau al terapeutului. Copiii sunt solicitați să arate un chip trist, unul

speriat, o față furioasă sau fericită.

9
 Această activitate este una esențială pentru copiii cu nevoi speciale, deoarece

majoritatea copiilor cu deficiențe se luptă cu comunicarea non-verbală și cu incapacitatea de a

identifica emoțiile și indicii comunicării non-verbale de la cei din jur.

Această activitate poate fi, de asemenea, un instrument util pentru a vedea ce emoție

simte copilul la un moment dat sau într-o anumită situație.

Roata emoțiilor exprimate în culori

10
 Înțelegerea emoțiilor este importantă pentru un copil pentru a învăța cum să

interacționeze în grupuri de colegi.

Se realizează pentru activitatea terapeutică o roată din diferite culori, care oferă o

reprezentare vizuală a emoțiilor. Diferite tipuri emotionale, cum ar fi „fericit”, „vesel”, sunt

grupate într-o culoare. De exemplu, "furios" este un roșu aprins. Emoții extreme, cum ar fi

disperare, înfuriat, isteric, sau exuberant se găsesc în centrul roții. Se alege o "emoție a zilei"

și se discută începând cu definirea emoției și continuând cu identificarea situațiilor în care

această emoție poate fi experimentată; se poate modela chiar emoția printr-un scenariu joc de

rol, care facilitează înțelegerea socială și emoțională. În încheierea activității, elevii sunt

lăsați să realizeze un desen prin care să exprime emoția trăită.

Tabloul senzorial

11
 Reușim să cunoaștem lumea din jurul nostru, dar și pe cea din interiorul nostru, prin

intermediul simțurilor noastre. Toate informațiile pe care organele noastre de simț le primesc

din mediu, dar și din interiorul nostru sunt transmise creierului nostru. Acesta analizează

informațiile și le triază în funcție de importanța lor, le organizează în așa fel încât să

înțelegem cine suntem și să înțelegem mediul din jurul nostru. Datorită organizării eficiente

(într-un tot) a informațiilor senzoriale ne putem adapta corespunzător la mediu, putem învăța

și ne putem comporta adecvat.

În cazul în care această procesare a informațiilor se realizează într-un mod haotic,

dezordonat, apare o tulburare în starea organismului, care afectează comportamentul său.

Vorbim despre tulburarea de integrare senzorială, des întâlnită la copiii cu autism.

12
 Organizarea spațiului și crearea

unui mediul senzorial structurat prin

dotarea cu echipamente speciale asigură o

bună desfășurare a intervenției terapeutice

și susțin dezvoltarea abilităților psiho-

motorii ale copilului și a încrederii în sine.

Utilizarea produselor de integrare senzorială este o modalitate cheie pentru a ajuta un

copil cu tulburare senzorială să dea un sens lumii. Un astfel de produs este „ tabloul

senzorial”, ce se poate achiziționa sau confecționa împreună cu copiii. Este o activitate

distractivă, iar tabloul se adaptează nevoilor reale ale copiiilor: se achiziționează sau se pot

cumpăra panouri din lemn, plută sau carton și se asamblează pe ele bucățele pătrate decorate

cu diferite materiale.

Folosind un pistol de lipit, se atașează diverse obiecte senzoriale:

 Mărgele
 Butoane
 Pene
 Bumbac
 Folie cu goluri de aer
 Nisip

13
  Hârtie cerată
 Fire
 Panglică
 Frunze false sau flori

 Țevi

 Bucăți de plastic sau forme

 Paste
 Spumă
 Blană artificială, etc.

Se poate atașa aproape orice pătratelor de pe panou, atâta timp cât acesta este securizat

și sigur. Aceste panouri cu multe experiențe tactile ajută copilul în terapia tulburărilor

senzoriale.

Metoda PECS (Picture Exchange Communication System )

(Sistemul de comunicare prin schimbul de pictograme)

PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de comunicare pe

bază de imagini dezvoltat de A. Bondy şi L. Frost special pentru copiii care nu au dobândit
sistemul verbal de comunicare. PECS este o metodă concepută în anul 1985 ca un pachet de
intervenţie în comunicarea alternativă/ agumentativă pentru copiii cu autism, afectaţi de
tulburări din spectrul autist şi alte dizabilităţi legate de dezvoltare. Aceasta a folosită pentru
prima oară de Delawere Autism Program.
PECS este un sistem de comunicare alternativ şi augmentative: alternativ deoarece
înlocuieşte modul verbal de comunicare iar augmentative deoarece este ultilizat alături de
modul verbal cu scopul de a îi spori eficacitatea. Această metodă facilitează şi/sau mijloceşte
comunicarea copilului cu autism , având la bază comunicarea prin intermediul obiectelor,
fotografiilor sau pictogramelor (în funcţie de nivelul de dezvoltare)
Metoda PECS nu este o metodă costisitoare deoarece aceasta nu necesită material
complex sau echipamente scumpe. Tot ce trebuie să aibă copilul este un set de obiecte,

14
fotografii/ pictograme care simbolizează obiectul sau acţiunea dorită, cînd acesta doreşte ceva
el va indica obiectul/ pictograma/ fotografia. Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul
trebuie sa aibă capacitatea de a iniţia o situaţie de comunicare şi să aibă capacitatea de
reprezentare a obiectului, în sensul de a-l recunoate în fotografie sau pictograma.
Obiectivul metodei PECS:
- învăţarea copilului să iniţieze spontan o secvenţă de comunicare, îl obişnuieşte pe
acesta să solicite un obiect etc. cu ajutorul pictogramelor.
Sistemul de comunicare nu înlocuieşte metodele de terapie necesare ci este folosit în situaţia
în care limbajul întârzie să apară, iar copilul are nevoie de o modalitate prin care să se
exprime. Această metodă dezvoltă comunicarea şi creşte şansele apariţiei limbajului expresiv.
Recomandări în utilizarea PECS
 Folosirea acestei metode nu exclude apariţia limbajului;
 Trebuie continuată stimularea potenţialului verbal al copilului
 Folosirea metodelor logopedice specifice problemei
 Folosirea terapiilor din procesul recuperatoriu
 Dezvoltarea limbajului receptiv, gesturile şi PECS-ul se pot
lucra simultan cu imitarea verbală şi exerciţiile de imitare
motorize grosieră şi fină, educarea respiraţiei, mobilitatea
aparatului fonoarticulator şi dezvoltarea auzului.
Această metodă ajută copilul să-şi exprime necesităţile şi
dorinţele, prin acest sistem se stimulează potenţialul limbajului
receptiv şi expresiv.
Utilizarea sistemului comunicare prin schimbul de pictograme
Sistemul PECS cuprinde 6 faze de achiziţie:
Faza 1: Schimbul de imagini –în care copilul învaţă cum să facă
schimbul şi să ceară cu ajutorul unei imagini
Faza 2: Dezvoltarea (sporirea) spontaneităţii – în care se măreşte
distanţa dintre copil şi partenerul lui de comunicare
Faza 3: Discriminare (deosebiri) de imagini
Faza 4: Structurarea unei fraze- când copilul cere folosind o
propoziţie “Vreau X”
Faza 5 : Răspunsul la întrebarea “Ce vrei?”
Faza 6: Comentarii spontane şi răspunsuri (dezvoltarea
limbajului)- “Eu aud”, “Eu vad”, “Am ceva”

Dispozitive și suport de comunicare: Instrumente de terapie

sau substitutele comunicării?

Copiii cu tulburări în dezvoltarea vorbirii au adesea nevoie de suport sau dispozitive

pentru a-i ajuta să înțeleagă și să utilizeze limbajul. Pentru

15
acești copii, se folosesc adesea programe precum PECS (Picture Exchange Communication

System) pentru dezvoltarea limbajului, împreună cu strategii vizuale și simboluri. Unii copii

au probleme de menținere a atenției atunci când manipulează imaginile din PECS, astfel

încât sunt necesare și alte suporturi. Multe dispozitive au simboluri vizuale și auditive atunci

când sunt atinse sau tastate.

Toate sistemele utilizate ar trebui să fie atât un instrument de terapie cât și un suport

de comunicare. Când sunt utilizate corect și consecvent copilul ajunge să înțeleagă relația

dintre un element, cuvânt sau o pictogramă și rezultatele pe care le generează prin alegerea ei.

Acest lucru creează o experiență de viață pentru cei ce leagă semnificația unui act de

comunicare (apăsarea butonului, făcând semnul, găsirea imaginii) de accesarea nevoilor

proprii. Un rezultat pozitiv crește motivația lor pentru continuarea programului.

16
 Noi toți învățăm în diferite moduri. Unii dintre noi trebuie să învețe ceva în diferite

moduri și în diverse contexte, cu scopul de a-și însuși pe deplin cunoștințele.

 Bibliografie şi webografie:

● Gherguţ A. (2013), Sinteze de psihopedagogie specială, editurea Polirom,Iaşi

● Simion I.A. (2013), Metode şi tehnici cognitiv- comportamentale în
abordarea autismului, editura Mica Valahie, Bucureşti
● Vrăşmaş E., Muşu I., Stănică C. (1997), Terapia tulburărilor de limbaj,
editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
● Sinteze titularizare, editura Trei
● http://www.terapiam.ro/sistemul-de-comunicare-prin-schimb-de-imagini
● http://autismmoldova.md/ro/info-utile/terapii/pecs-terapie
● http://invatamcupictograme.blogspot.ro/2013/11/despre-sistemul-pecs.html

17
 LANGUAGE DEVELOPMENT AND IMPROVEMENT ACTIVITIES
FOR NONVERBAL CHILDREN

When developing activities for special needs children, an important skill to work on is
language development and improvement. Daily activities that help improve language skills are
necessary for all special needs children, especially when they are young. The earlier you work with
your child on language skills and development, the more his language skills will develop in the
following years. Working on language skill activities for special needs children can be the most
challenging and frustrating, so be sure to pick activities that are fun, too.
Communication is key for all relationships, and the lack of speech can hinder the way children
interact with their peers and caregivers. Being nonverbal is often associated with autism, although this
condition can occur in children with other special needs. Finding adaptive ways to communicate and
play with your nonverbal children can help possibly stimulate speech or facilitate cognitive growth.
Communication for nonverbal children is a struggle. When a child cannot verbalize his basic
needs or wants, it can be frustrating for both the parent and child. In general, use more visual stimuli,
as visual communication is more meaningful and motivating to children with autism. Other means of
providing visual cues include using communication apps or picture books that show images of a given
object. Encourage nonverbal children to tap on the picture or point to it if it is something they need or
want.
Play is important for all children, including those who are nonverbal. Create opportunities for
tactile experiences, such as playing with play dough; use a variety of colors and review the color
names as your child plays. Use drawing and puzzles to encourage fine motor skills, and use
construction sets to encourage putting things together.
In general, give your nonverbal child a mixture of play objects and ideas to prevent them from
self-stimulating or fixating on one object. Use a variety of toys, including balls, Legos, dolls, drawing
tools, musical toys, puppets, sensory boxes, blocks, play dough, and books. Encourage imitation,
which is a type of social play
Other great activities for play with a nonverbal child include sorting and matching. These
activities coordinate visual and motor skills, and it teaches more complex cognitive skills such as
placing objects in certain places or areas. Make these activities simple and so that there is little or no
room for mistakes. Encourage sorting of very different objects, such as balls and spoons, as its easier
to see their differences but also see the objects that are the same. Match pictures, colors, letters, and
numbers as well. Practice matching objects to pictures of that object; this activity helps nonverbal
children because they can learn to find a picture of something they want and point or tap on it as a way
to communicate.
We all learn in different ways. Some of us need to learn something in many ways and
mediums in order to fully benefit from the learning.

18