Drept civil. Obligațiile.

Faptul juridic, ediția 1

    În contextul legal anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, faptele juridice ilicite au fost
reglementate în cadrul dispozițiilor art. 998 - 1003 C. civ. din 1864 din cuprinsul Capitolului V.
Despre delicte și cvasi-delicte, din cadrul Titlului III, Cartea a III-a. Noul Cod civil cuprinde
dispoziții relative la răspunderea civilă delictuală în art. 1349 - 1395 noul C. civ. din cadrul
Capitolului IV, Titlul II, Cartea a V-a. Încă de la acest moment dorim să lăudăm inițiativa
redactorilor Noului Cod de aașeza reglementarea faptelor juridice ilicite în cadrul Cărții care
conține dispoziții relative la obligații, respectiv în cuprinsul Titlului II „Izvoarele obligațiilor”,
nepăstrând vechea structură a Codului civil din 1864 care poziționa aceste reglementări în cadrul
Titlului relativ la „Contracte și convenții” din cadrul Cărții care reglementa „Diferite moduri prin
care se dobândește proprietatea”, mai mult, utilizează sintagma inspirată de „răspundere civilă”,
în locul celei controversate de „delicte și cvasi-delicte”. [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1

    Prezentul articol introduce răspunderea civilă delictuală rezultată, în trecut, din dispozițiile art.
998-999 C. civ. din 1864.Orice persoană are obligația de arespecta normele de conduită stabilite
prin lege sau de către obiceiul locului și de anu prejudicia în niciun fel drepturile și interesele
legitime ale celorlalți. Persoana care, acționând cu discernământ, încalcă sarcinile prevăzute în
alin. (1) și cauzează altuia un prejudiciu, are obligația de reparare integrală aacestuia, adică atât
aprejudiciului suferit în mod efectiv – damnum emergens, cât și acâștigului nerealizat - lucrum
cessans (a se vedea art. 1381-1395 noul C. civ.). Pe lângă răspunderea rezultată din fapta proprie
(reglementată distinct în art. 1357 noul C. civ.), legiuitorul instituie în alin. (3) răspunderea
pentru fapta altei persoane (art. 1372-1374 noul C. civ.) și răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de animalele sau lucrurile aflate sub paza oricărei persoane ori de către ruina edificiului
(art. 1375-1380 noul C. civ.). Alin. (4) exclude de la aplicarea prezentei reglementări
răspunderea pentru produsele defecte rezultate din comerț, aceasta făcând obiectul Legii nr.
240/2004. [ Mai mult... ] 

Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4

    Adevăratul proprietar care aplătit prețul dobânditorului de bună-credință, va avea, împotriva
hoțului sau agăsitorului, oacțiune delictuală în despăgubire întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și
urm. noul C. civ.. [ Mai mult... ] 

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5

    În fine, având ca reper specificul sancțiunilor aplicabile în cazul abaterii subiectului de la
conduita prescrisă, caracteristica definitorie asancțiunii civile este natura sa restitutivă,
reparatorie, în scopul restabilirii situației anterioare (art. 1349 C. civ.. în materia răspunderii
civile delictuale, art. 1350 C. civ.. în materia răspunderii contractuale). [ Mai mult... ] 

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2

    1. Preliminarii. Cartea a V-a a noului Cod civil a fost consacrată de legiuitor teoriei generale
a obligațiilor, apreciată în doctrina noastră a fi „cheia de boltă a dreptului civil” (a se vedea L.
Pop, Teoria obligațiilor, 2000, p. 9). Ca fapt social și juridic, răspunderea delictuală reprezintă
reacția societății față de acțiunile sau inacțiunile prin care s-a adus atingere drepturilor subiective
și intereselor legitime ale altor persoane, prin angajarea obligației de reparare a prejudiciului în
sarcina celui care se face vinovat sau care, prin lege, este obligat să răspundă (a se vedea L.R.
Boilă, Răspunderea obiectivă, p. 26-29). În capitolul al IV-lea al noului Cod civil a fost
reglementat raportul juridic izvorât dintr-un fapt juridic ilicit, sub denumirea generică
„Răspunderea civilă”. În absența unei definiții legale, din ansamblul prevederilor se desprind
elementele specifice sintetizate în doctrina noastră ca fiind acel „raport de obligații în temeiul
căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, în cazurile
prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare” (a se vedea I. Albu, V. Ursa,
Răspunderea civilă pentru daune morale, p. 23). [ Mai mult... ]