Sunteți pe pagina 1din 4

ALEXANDRU NINA/3D AMG/2020

DISGRAVIDIA PRECOCE SI DISGRAVIDIA TARDIVĂ

Disgravidia reprezintă un cumul de tulburări şi disfuncţii ce pot apărea în cursul primului trimestru de graviditate
(disgravidia precoce) sau în ultimul trimestru al acesteia (disgravidia tardivă).

DISGRAVIDIA PRECOCE

Disgravidia precoce se caracterizează prin exacerbarea tulburărilor neurovegetative produse pe fondul sarcinii.
Astfel, spre deosebire de manifestarile digestive obişnuite într-o sarcină normală, întâlnite la 35-50% dintre gravide,
simptomele digravidiei sunt mult mai accentuate şi pot pune în pericol femeia însărcinată şi fătul din pântec.

Începând din săptămânile 5-6 de sarcină, gravida care dezvoltă disgravidie precoce suferă de vărsături repetate, greu
de controlat, şi de intoleranţă totală la aportul alimentar. Din fericire, incidenţa disgravidiilor precoce este mică, în
jur de 0,5%.

Formele disgravidiei precoce şi manifestările lor

Sunt cunoscute două forme de disgravidie: ptialismul şi disgravidia emetizantă. În ptialism, în afară de vărsăturile
severe, este prezentă şi hipersecreţia salivară.

În disgravidia emetizantă, evoluţia şi succesiunea simptomelor sunt mult mai complicate.Teroretic, există trei faze
ale acestei afecţiuni, însă nu este obligatoriu ca gravida să treacă prin toate. Trebuie însă ştiut faptul că primele două
faze sunt reversibile. Aceasta înseamnă că, dacă sunt prevenite complicaţiile, simptomele se remit din trimestrul doi,
fără consecinţe asupra evoluţiei sarcinii. În schimb, odată ajunsă în cea de-a treia fază a disgravidiei emetizante,
femeia însărcinată se află în pericol de deces.

1. Faza de debut

Apar vărsăturile repetate, persistente care duc la slăbirea accentuată a femeii însărcinate. Întrucât pot depăşi 10
episoade pe zi, produc deshidratarea gravidei şi alte simptome precum constipaţie, oligurie (eliminarea redusă de
urină) sau dureri în epigastru.

2.Faza tulburărilor metabolice reversibile

Începe după circa o săptămână – 10 zile de la declanşarea semnelor de disgravidie şi se manifestă prin vărsaturi
incontrolabile, imposibilitatea de a mânca sau de a reţine alimentele ingerate, scădere drastică în greutate. În lipsa
alimentaţiei şi ca urmare a deshidratării severe, apar probleme foarte grave precum deficienţele proteice şi
perturbarea funcţiilor metabolice.

Semne şi simptome specifice:

 Stare de slăbiciune fizică şi oboseală intensă

 Carenţe vitaminice, carenţe proteice, deficit de calciu, potasiu, sodiu, clor etc

 Hipoglicemie
 Azotemie – nivel ridicat de compuşi de azot în sânge

 Tahicardie

 Hipotensiune arterială etc.

În ciuda acestor dezechilibre, dacă gravida urmează un tratament adecvat, situaţia poate reveni încă la normal.
Foarte rar, în formele deosebit de grave, care nu răspund la terapie, se poate impune întreruperea sarcinii.

3.Faza metabolică ireversibilă sau nervoasă

Când tulburările ajung la nivel celular, procesul devine ireversibil. În această etapă, nici întreruperea sarcinii, nici
tratamentele nu mai ajută la recuperarea gravidei. Vărsăturile dispar, dar alimentele ingerate nu mai sunt supuse
digestiei. Starea femeii însărcinate este foarte gravă, toate funcţiile organismului său fiind afectate. Decesul poate
surveni în următoarele 24-48 de ore.

De ce apare disgravidia precoce

Cu toate că originea acestei afecţiuni nu este pe deplin înţeleasă, au fost formulate mai multe ipoteze care ar putea
explica declanşarea tulburărilor din disgravidie:

 Sensibilitatea la nivelul crescut al hCG-ului – gonadotropina corionică, denumită şi hormonul sarcinii;

 Creşterea anormală a hiperexcitabilităţii centrilor subcorticali în contextul sarcinii;

 Antecedente obstetricale complicate (disgravidie la o sarcină anterioară, sarcină molară sau gemelară etc);

 Un echilibru psihic instabil – în multe cazuri, simptomele digestive din sarcină sunt mai pregnante la
femeile foarte tinere, care nu îşi doresc sarcina sau se tem de aceasta şi de naştere, la persoanele anxioase şi
hiperemotive;

 Un mediu familial nefavorabil;

 Deficienţa de vitamina B6 sau deficienţe ale metabolismului proteic;

 Hipotiroidism etc.

Cum se tratează

În afară de terapia pentru combaterea vărsaturilor, este esenţial tratamentul în scopul corectării dezechilibrelor
metabolice ce pot apărea. Aportul de vitamine, în special a celor din gama B şi C este, de asemenea, important.
Conform unor studii, urmarea mai multor şedinţe de acupunctură ar diminua efectele disgravidiei precoce.

DISGRAVIDIA TARDIVĂ

O altă formă de disgravidie este cea tardivă, ale cărei manifestări se fac simţite în ultimele luni de sarcină. Are o
incidenţă ceva mai mare decât digravidia precoce, afectând 5-8% din totalul gravidelor.

Tulburările apărute în acest context sunt de natură vasculară, endocrină, enzimatică şi metabolică. Digravidia tardivă
se caracterizează prin trei simptome principale: apariţia edemelor, instalarea hipertensiunii arteriale şi albuminurie
(prezenţa proteinelor în urină).
Edemele se numără printre primele semne ale disgravidiei tardive şi apar în general la extremităţi sau la nivelul feţei.
În formele severe, acestea pot cuprinde peretele abdominal şi organele genitale externe. Urmează hipertensiunea
arterială, cu valori de cel puţin 160 mm Hg (maxima) sau 95 mm Hg (minima). Creşterea tensiunii arteriale peste
această limită determină modificări vasculare la nivelul organelor principale precum creierul sau rinichii şi afectează
totodată şi placenta. Cel mai târziu se instalează proteinuria sau albuminuria. Depăşirea valorii de 2 g/zi este un
indiciu pentru un prognostic nefavorabil.

Deşi statistic puţine disgravidii tardive prezintă riscul de a da complicaţii grave (sub 10% din total), atunci când
apar, acestea pot fi extrem de serioase:

 Preeclampsia (agravarea celor trei simptome principale)

 Eclampsia (apariţia convulsiilor)

 Decolarea prematură de placentă (desprinderea de pe uter a placentei)

 Hipotrofia fetală (întârzierea creşterii fătului)

 Moartea fătului în uter

 Decesul matern (la circa 5% din gravidele care dezvoltă episoade eclamptice).

Factori de risc şi prevenţie

Printre factorii care predispun la disgravidii tardive se înscriu:

 Predispoziția familială sau istoricul de preeclampsie

 Primiparitatea (gravida este la primul copil)

 Vârsta – riscul este mai mare peste 35 de ani sau sub 20 de ani

 Obezitatea

 Sarcina gemelară

 Preexistenţa hipertensiunii arteriale

 Diabetul zaharat etc

Pentru a preveni instalarea formelor complicate de disgravidie tardivă, se recomandă ca gravida să meargă periodic
la controalele medicale şi să respecte fidel indicaţiile primite.

Tratamentul disgravidiei tardive

Atunci când simptomele sunt reduse, evitarea eforturilor şi adoptarea unui regim dietetic optim pot fi suficiente.
Astfel, sunt indicate ceaiurile diuretice, aportul corespunzător de hidrocarbonaţi şi de proteine, regimul hiposodat,
cât şi o cantitate mică de grăsimi. Pentru asigurarea necesarului de vitamine se recomandă o alimentaţie bogată în
fructe şi legume.

În formele mai severe, se impune monitorizarea intensă şi chiar spitalizarea. Începerea tratamentului antihipertensiv
este recomandată la valori ale tensiunii arteriale sistolice mai mari de 160 mmHg. În disgravidiile tardive cu răspuns
inadecvat la tratamentul medical se poate ajunge până la întreruperea sarcinii.
Cu toate că în unele cazuri nu pot fi prevenite, disgravidiile, fie ele precoce sau tardive, au o evoluţie favorabilă, cu
condiţia să fie depistate din timp şi tratate corect. Aşadar, vizitele regulate la medic odată cu instalarea gravidităţii
nu sunt doar necesare, ci şi obligatorii pentru orice femeie care îşi doreşte o sarcină fără probleme majore şi un
bebeluş sănătos.