CAPITOLUL VII

p}lAZNICELE ÎMPĂRĂTEŞTI CU DATA SCHIMBĂTOARE

l. Duminica Floriilor

Cel dintâi dintre praznicele împărăteşti cu dată schimbătoare din cur-

sul anului bisericesc este Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor(~ twv ~aiwv
eoplll, ~a"t<p6poc; KUpLaK~, Dominica in Palmis, Dies Palmarum, slavo-rus.
Hei:1eJUI BaHH), numită în popor şi Floriile (de la lat. Flora/ia sau Flori/ia
_Sărbătoarea florilor), cu o săptămână înainte de Paşti (duminica ultimă
din Postul Paştilor). Este sărbătoarea care ne aminteşte Intrarea triumfală a
Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (Matei 21, 1-10; Ioan 12, 12-18).
Primele menţiuni despre această sărbătoare de origine ierusalimi-
teană provin din secolul al IV-lea. Nu o găsim între sărbătorile enume-
rate în Constituţiile Apostolice (V, 13; VIII, 33), dar pomenesc despre ea
Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare 109 ,
pelerina apuseană Egeria (alias Silvia sau Etheria), care, în însemnă­
rile ei de călătorie, descrie chipul cum se sărbătorea această duminică
la Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea, când ea vizitează Ţara
Sfântă 110 , precum şi mari predicatori din secolul al IV-lea, de la care au
rămas predici ţinute în cinstea acestei zile: Sf. Ioan Gură de Aur 111 ' Sf.
~
109
Omiliile 1 şi 6 la Sărbătoarea Stâlpărilor, în PG 43, col. 427 · 43•8• ~Ol-~06~ Journal de
v 110 Pelerinaj la locuri sfinte (Peregrinatio ad loca sancta), 30-31: m TMHE1'.1 , BRANIŞTE,
oyage li p , f tr d rom m Pr. anan
sÎnse ' ; . ETRE (ed.), Cerf, Paris, 1971, p. 218 ş.u.; c · a ·v ·)•" în· Mitropolia Olteniei,
X)QcJlll.narile de ca"l"atone
· ale · · Egen·a (secolul al I ·1ea ' ·
peregnne1
~ 98
(l 2), 4-6, pp. 225-392. • PG59 col. 703-708, 715·
720. f Omilie la Sărbătoarea Stâlpărilor (In Ramos Palmarum), 1~ ) 'în pG 55, col. 520:
,Că~~n· Omilia la „Laudă, suflete al meu, pe Domnul" (Psalmt~l .14pe, fuis;os
2 1
şi nu numai din
u dintr-o singură
. cetate ieşim cei. ce •IDtam·pinăm as aZL

259
 Preot Pro f.
Univ. Dr. Ene BRANI TE LITURGICA GENERALĂ
. ·113 î A ~ ·rn ăraţii (d omnu") cu d emmtarii .
. sf. eh·1r1·1 al Alexan dne1
şi _ . n Sfpus,. menţiuni rna . t' lor, cărora li se . .
Ambrozie
• , ,2
t . sar·bători se gasesc 1a . Isidor de Sev·ii 1 arzij arte 1
P . se caP şi Ia Paşti 117. în seara acestei dumin · . • imparţeau Îaclii
• t nţa aces e1 1 a114 1c1 mcep în b"1 . .
desp:e eXIS ~ D minica Floriilor era începutul săptămân .. · aprifl • luJ·be ale deniilor din săptămâna Sfintei p . . senc1 fru-
In vechime, u . - •D • li nuni· 111oase1e s or at1m1.
. il de aceea este numita ş1 ummca aspiranţ ·l ite
e atunci a Paşt or, ) l or sa
P . . B tez (cpon(6µevo1, competentes , pentru că în a ua
cand1daţ1 1or 1a O l . ceastă .
.. rgeau cu toţii, cu mare so emmtate, la episcop z, 2, Sfintele Paşti
catehumenu me d"d -• , spre .
. fi dm' i la Botez iar acesta le a ea sa mveţe Simbolul a.,
cere sa e a IŞ '. . . • _ • . credin.
. mea şi Duminica graţierilor, pentru ca, m cmstea .. împărătesc cu dată schimbătoare este R t .1
.
ţe1. 5e mai nu _ . . _ . . e1 1rnpă. Al doilea praznic
î' . .. D l .
•
aş Ie sau sar-
ra ţ11 acor
.. dau graţierius Dupa un obicei stravechi, menţionat h· bătoare a
anuală
. a inviertt
. • omnu. uz,
_ cea mai de seamă
. dm· tre toate sar .
. ato-
6
· . . . . • c iar în
secolul al IV-iea de către _pelenn~ Egena şi gen~rahza~ m toată Biserica domneşti. îndeosebi m creştinatatea ortodoxa, Paştile este cea .
rile • b • __ _ . mai mare
se aduc în biserici ramun de salcie, care sunt bmecuvantate şi împăr . ' sărbătoare, ,,a_S~ e~e1~~ rmparateasa ş1_do~ă, al praznicelor praznic şi
· · · ·1 d fi . . d - 1·
credincioşilor, m ammtirea ramun or e mc şi e mas m, cu care mul-
ţlle sărbătoare a sarbatorilor (Canonul Paştilor din Penticostar). Din punct de
ţimile au întâmpinat pe Domnul la Intrarea Sa triumfală în Ierusalim vedere calendaristic, sărbătoarea Paştilor guvernează întocmirea întregului
ş~ pe ca~e noi le purtăm_ î~ m~ini ca ~emn_ al ~ir~i~ţ~i împotriva morţil, ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc (liturgic). De data ei este legată
caştigata de Domnul prm mVIerea lm Lazar, savarşita cu o zi mai înainte ordinea (succesiunea) şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste
(Sâmbăta Floriilor sau a lui Lazăr) şi apoi prin Învierea Sa însuşi116_ an, cu Evangheliile şi Apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anu-
În vechime, atât la Bizanţ, cât şi la curţile domneşti din Ţările lui, ordinea celor 11 pericope evanghelice care se citesc la Utreniile dumini-
Româneşti, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau cilor, cu luminândele şi stihirile evanghelice respective, precum şi ordinea
celor opt glasuri ale cântărilor Octoihului. Importanţa sărbătorii este subli-
Ierusalim, ci din toată lumea cea preaplină de popor a Bisericii ies din toate părţile cei ce niată şi de durata ei, mai lungă decât a altor praznice - ea ţine trei zile.
întâmpină pe Hristos, purtând şi clătinând nu ramuri de frunze, ci aducând ca dar lui Hristos a) Cuvântul Paşti (de obicei sub formă plurală) e de origine evre-
milă, omenie, virtute, postire, lacrimi, rugăciuni, privegheri şi tot felul de cinstire''.
112 iască (de la cuvântul Pesah - trecere, moştenit de evrei de la egipteni,
Cuvântarea 31, 1, în PL l 7, col. 689 C: ,.Hinc descendit consuetudo hodiernae festivi-
dar provenit în limba română prin forma bizantino-latină Paschae) ' -
18
:atis, ut psallente_s, r~os palmarum sive olivarurn portemus in manibus, et eamdem festiva- 1
I
em P~ma~~ sive Oh~~um vocitemus"; cf. Cuvântarea 32, în PL 17, col. 691-692. Evreii numeau Paşti (Pascha) sau Sărbătoarea azimelor sărbătoarea lor
,. Omilie la ?.um_mtca Stâlpărilor, în PG 77, col. 1050-1072.
1 anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia
.d Despre oficule bisericeşti (De ecclesiasticis oihciis) I 28 în PL 83 col 763: Dies Palmantm
1 eo celebratur uia · . 'JJ' ' ' ' ' • "
. ' q m eo Dommus et Salvator noster sicut propheta cecinit, Jerusalem teoclen~ Egiptului (Ieşirea 12, 27), care se prăznuia la 14 Nisan şi coincidea ~u
ase ll um sed1s hib '
clamab t· Ose per b etw:· Tune gradiens, cum ramis palrnarum multitudo plebiwn obviaIJI e1
·
prima lună plină de după echinocţiul de primăvară 119 • Termenul ebraic
a · « sanna, enedtctus q · · ·
mS
1
• u, vemt m nomine Domini, Rex Israel»". ul
sărbător/in ~;i::ur _DE AUR, Omilie la Psalmul 145, 1, în PG 55, col. 520. Vezi trop~;, ~ "/ C11rţii bizanti11e, I, 31. în
· " nVJerea cea de obşte · • • d • di • d pe L.,... ceremonii ~ J nr uc (ed) Bonn,
din morţi l-ai înviat H .
. , nstoase Dumnezeu] p
ma11namte e patima Ta mere nţan u- O• b" _
mnele iru C0 ~sTANT0NSTANTIN VII PORFIROGENETUL, Despre „ A / b""nnh11ae, J. •=15 "" · '
mţei purtând Ţie B" ·t ul .
„
e. entru aceasta şi noi, ca pruncu, se - 1829 INUs PORPHYROGENETUS, De ceremonns u ae ,- .. X I BEKKER (ed.), Bonn,
• ' iru1 or u1 morţi"1 t . •
Cel ce vii întru numele D . " • s ngam: Osana, Celui din înălţime! Binecuv
ântat eş 0' i
1829' pp. 158-164; (PSEUDO) C0DINUS CoUROPALATES, De offi)c'.1s, I.iterat11ra românească
116 °mnulu1!. de 'pp. 67 · 69; Cf. Condica lui Gheorgaki (secolul al XVIII-iea •in vo ·
Cf. SF. IsmoR DE Si!VIL D .. ) în PL cerernon. I . 1939' PP· 128-129. .. â
83, col. 763: ,.In ramis e . lmLA, espre oficiile bisericeşti (De ecclesiasticis officus ' teJll ns ,a ..., Dan SIMONESCU (ed.), Bucureşti,
173
iDicţio 11 arullimb11 rom ne
m . d
onen o superaturus et t h
mm pa arum s' ifi b . us rnor
ign ca atur victoria, qua erat Domin „ Căci rn d O.DENSUŞIANU Istorialimbiiromt2ne,vol.I,I •P· ,ş 961
OernEd , ..
·
prm ramuri se însemna b" .
b" .
• ropaeocr 'd
1rumţa p ·
ucis e diabolo mortis principe triumphaturu ' ,· .,
s(,
tea Ş ~
t11 ' · Academiei, 1958, p. 589.
0 up" ..
. d•;că respectivă ar fi de o_ngme
. â · 5ărbătoarea 1u ... vreilor se
iru1ască prin triumful C ., nn care Domnul murind avea să învingă moar egipt a unu, atât termenul de Paşti, c t ŞI [ robiei egiptene a e
rucu asupr d' 1 ' '
a iavo ului, stăpânul morţii"). eană; în limba egipteană pesah înseamnă trecere. n epoca

260 261
 Preo t Pro f· Univ· Dr. Ene BRANI TE
_ _ _ _L_IT
_U_ RG
~ ~ AGENERALA
• ocabularul creştin pentru că eveniment 1 . "- seara - 21 Nisan seara), tot aşa 1 .
d p şti a trecut m v • . e e ist r,nsan . . a crestini ea
e a te în sărbătoarea noastra, adică Patimi! Otice (14 rea Sfintei Cme, 1a aceea a Morţii ş· • · . .. a trecut de la
sunt comemora . . e, Mo Jllora • . • i a 1nv1er11 D 1.
care . D lui au coincis cu Paştile evreilor din anul artea coJ1le 1·rea evreiasca (egipteana) de Paşti ai t d _ ornnu u1.
i învierea omnu ' . . 33- ·1 r,J"uJJl os ata de ere •
ş
este de 1a sme i
. ·nţeles că obiectul sau motivul Paştilor creşt,·n ' nsă
. • h • • e este
.. uale a celor trei evenimente deosebi·t d' .
ărll an e tn viaţa M· •
ş1m1 come-
· t al Paştilor evreilor, mtre vec ea sarbatoare 1. d . cu Jîlor p timile, învierea), pentru următoarele rnot· . antuitorului
totu1 a1tu1 dec a u aic· . CiJla, a • . 1ve.
. - nefiind altă legătură decât una de nume şi de coi . a Ş1 ( ) Ele au avut loc toate m preaJma vechiului Pa t· .
cea creş tma nc1denţ· a Ş I evreiesc-
b) ci·na a ţinut locu oarecum
1
cronologica.. • • a , . mesei pascale si. celebrarea e1'. .mlocuia
.
P aştile sunt astfel şi cea mai veche sarbatoare creştină. Împre . t'ni pe aceea a mesei pascale, ea devenind pent .
• • • t· . p . una cu ta creŞ i . fi . . ru e1 un nou Paş ti;
duminica, sărbătoarea săptamana1a a creş m11or, aşti1ea fost sărb · . ) Mielul, care era Jert t ŞI mancat la masa pascală .
. • .. d 1 · d t 1. d . atoni C • • • h' . a evrei1or, era
încă din epoca a~os~ol_ica. Fnn _egat, prm a a Ul, e Paş_tde evreieşti, co!lsiderat ca imagmea s~u premc ipuirea Mântuitorului, Care S-a
între Paştile evreieşti şi cele creştme s-a făcut uşor o apropiere la prirn" jertfit ca un miel pentru rascumpărarea păcat~lor noastre (Isaia j , ?;
3
creştini, recrutaţi dintre evrei. În chip firesc, respectul şi pietatea acest'. Ioan 1, 29; J Petru 1, 19 ş.a.). În sensul acesta dm urmă este intrebuinţat
tora faţă de vechea sărbătoare strămoşească a trecut, pe nesimţite, asu. cuvântul Paşti 1~ Sf. Ap._ Pav~l: ,,Căci Hristos, Paştile nostru (t o TTo.crxa
pra sărbătorii celei noi, creştine, care amintea de Patimile, de Moartea 1 ~µwv) s-a jertfit (1 Cori~tem_ 5, ~). _
şi de Învierea Domnului pentru mântuirea noastră. De aceea, Sf. Ap. ' Comemorarea anuala a Cme1 sta astfel la originea sărbătorii crestine
Pavel raportează Paştile evreieşti la Hristos şi îndeamnă pe creştini la I
aPaştilor. în primele trei-patru veacuri ea preceda ceea ce in liter~tura
sărbătorirea lor într-un nou spirit: ,,Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit teologică de mai târziu se va numi Paştile Crucii (adică comemorarea
pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu alua- Patimilor) şi Paştile !nvierii (comemorarea Învierii). În acest sens găsim
1

tul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului" (J
Corinteni 5, 7-8). Despre serbarea Paştilor la primii creştini găsim măr-
turii şi în Constituţiile Apostolice (V, 17-19; VIII, 33 ), Canoanele aposto-
lice (Canonul 7), Canonul 1 al Sinodului din Antiohia ş.a.
Se pare că numirea de Paşti a fost aplicată de primii creştini la înce-
put comemorării anuale a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara
Nisan sau în joia dinaintea Duminicii învierii şi con5ta
13
zilei de
dintr-~ ~asă rituală, care imita Cina şi era însoţită de serviciul Sfintei
E~h~n · La primii creştini, recrutaţi dintre evrei, această celebrare
st11
întrebuinţat cuvântul Paşti într-o Epistolă a Apostolilor apocrifa, scrisă
în Asia Mică pe la mijlocul secolului al II-lea 120• De asemenea, într-una
din omiliile sale 121 , scriitorul sirian Afraates, din prima jumătate a seco-
!ului al IV-lea, descriind sărbătoarea Paştilor din timpul său, nu face
nicio menţiune despre comemorarea Învierii Domnului. Din descrie-
rea lui reiese că momentul de căpetenie al sărbătorii era „cina pas~ală_a
Noului Testament", adică celebrarea Sfintei Cine, cu care începea sarba-
toarea creştină, aşa precum sărbătoarea evreiască a Paştilor începea cu
masa pascală. Ceva mai mult, vorbind despre noaptea în care a avut loc
3

C~nei se sub ituia vechii mese pascale evreieşti din seara zilei de 14 Sfânta Cină, el o numeşte noaptea pascală".
st
N'
Nisan, masă care, la început, purta ea singură denumirea de Paşti în Comemorarea Cinei p„rin mesele rituale din seara zilei de 13 isan
sensul propriu al • 1. . • • e s-a a în . rin reglementarea
. . . cuvantu u1. Ş1 precum la evrei aceasta numir . ceput să dispară, odată cu agapele creştine, P
aplicat mai târzm la î t " • . te zile
n reaga sarbatoare a azimelor, care ţmea şap
~ . er A11ferste/11mg. Ei11 Katliolisc/1-
sărbătorea in valea Nilului ziua ech. . . .. lui din eJlli· aposto/is~ ScliMIDT, Gesprăche fesu mit seinen J1111ger11 ,racii dKo tisc/1e11 Papyrus (Texte und
sfera australă in cea ho 1• . mocţmlu1 de primăvară, adică a trecern Soare ăstral· Unters h es Sendschreiben des 2 Jahrhunderts 11acl1 emem P
0 d rea a, ca z1 a biru. ţ . I . .. I . E eii au p L ,
, ându-i însă un sens naţional .
XII, p. 273).
. .m ei ummu asupra întunericu u1. vr . eacă, vo
şi religios (G. AVRANITAKIS, Marea enciclopedie gr '
,~counţ~n), voi. 43, 1919, pp. 52-57. rsischerr Weise11 Ho111i/ie11 (Texte
~~d " nu/,a XII (Despre Raşti) la G. BERI, Apliraat, des pe
1

vnters h ' I 94
uc ungen), voi. III, 1888, pp. 179, 183, 191. .

262 263