UNIVERSITATEA DE ŞTIIłE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU

DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ; Anul 1 SAPCCPA

Proiect la disciplina Nutriţie şi sănătate

METABOLISMUL ENERGETIC ŞI
INTERMEDIAR

Coordonator proiect,
Conf. Univ. Dr Paul Corneliu Boişteanu
Masterandă,
Bianca Ana BLAJ

1
 CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................3
CAPITOLUL 1 METABOLISMUL INTERMEDIAR ………………….………...4
1.1 Metabolismul glucidelor………………………………………………...4
1.2 Metabolismul lipidelor…………………………………………………..5
1.3 Metabolismul proteinelor ………………………………………………5
CAPITOLUL 2 METABOLISMUL ENERGETIC………………………………..7
2.1 Metabolismul bazal………………………………………………………8
2.2 Termogeneza……………………………………………………………...8
2.3 Activitatea fizică………………………………………………………….9
CAPITOLUL 3 BOLI ALE METABOLISMULUI……………………………….11
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................13

2
 INTRODUCERE

Energia utilizată de organism pentru întreţinere şi realizarea diferitelor activităţi provine

din substanţtele absorbite în urma prelucrării digestive a alimentelor.
Înainte de a ajunge la ţesuturile beneficiare, substanţtele nutritive sunt supuse unor
importante transformări la nivelul ficatului.
Menţinerea unei stări de sănătate implică, în primul rând, existenţa unui status nutriţional
optim, ce derivă din echilibrul între necesarul şi aportul de energie şi substanţe nutritive.
Pentru a funcţiona normal, organismul uman necesită un aport constant de energie, aport care
se realizează prin intermediul substanţelor nutritive.
Bolile metabolice se caracterizeaza prin acumularea in exces a anumitor compusi chimici cu
afectare neurologica, hepatica, cardiaca, retard al dezvoltarii somatice.
Cele mai cunoscute boli metabolice genetice sunt : fenilcetonuria cu acumulare de fenilalanina si
metabolitii acesteia, glicogenozele cu acumulare de glicogen in muschi si ficat, bolile
lizozomale prin deficit de enzime lizozomale cu acumularea substratului nedegradat in sistemul
nervos, ficat, splina, rinichi, miocard, guta - acumulare in exces de acid uric care se depune in
articulatii si la nivel renal, hemocromatoza - depunerea in exces de fier in ficat, pancreas, la
nivelul tegumentelor, boala Wilson - depunere de cupru la nivel hepatic, sistem nervos, cornee -
inelul Kyser Fleicher.

3
 METABOLISMUL INTERMEDIAR ŞI ENERGETIC
Informaţii generale
Energia utilizată de organism pentru întreţinere şi realizarea diferitelor activităţi provine
din substanţtele absorbite în urma prelucrării digestive a alimentelor.
Înainte de a ajunge la ţesuturile beneficiare, substanţtele nutritive sunt supuse unor
importante transformări la nivelul ficatului.

1 METABOLISMUL INTERMEDIAR

1.1 Metabolismul glucidelor

În urma procesului de digestie al glucidelor rezultă monozaharidele, iar o parte din acestea
sunt transformate la nivelul ficatului în glicogen (substanţă de rezervă), iar cealaltă parte va fi
transformată în glucoză, aceasta devenind cale comună finnală de utilizare a glucidelor la nivel
celular.
Degradarea glucozei în organism reprezintă doua faze, aerobă şi anaerobă. Faza anaerobă se
desfăşoară în muşchi şi are ca produşi finali acid lactic şi energetic, iar faza aerobă urmează fazei
anaerobei – fază ce se finalizează cu obţinerea bioxidului de carbon, apă şi energie calorică.
Energia necesară acestor procese chimice este finalizată de ATP.
Reglarea glicemiei este un proces fiziologic în care sunt acelei suprafețe, fapt ce permite
creșterea ratei de pătrundere pentru anumite substanțe (cum este glucoza), care prezintă o serie
de în același mod ca și insulina

Coversia glucozei în glicogen sau grăsimi. Glucoza neutilizată imediat în scop energetic
este depusă în celule sub forma de glicogen sau coverită în grăsimi. Depunerea preferenţială de
glicogen este limitată la stocul necesar organismului pentru 12 24 de ore. După saturarea
celulelor hepatice şi musculare cu glicogen, surplusul de glucoza este convertit în lipide depuse
în tesutul adipos.
Gluconeogeneza. Când rezervele de glucoză ale organismului scad sub nivelul normal,
cantități suficiente pot fi formate din aminoacizi și glicerol prin procesul de gluconeogeneză.
Aproximativ 60% din aminoacizii existenți în proteinele tisulare pot fi uşor convertiți în glucide.
Alanina, de exemplu, poate fi transformată direct în acid piruvic prin simplă dezaminare.

4
1.2 Metabolismul lipidelor
Considerate mult timp ca fiind relativ inerte, atât lipidele de rezervă, cât şi cele circulante,
prezintă un intens metabolism intermediar şi energetic. Ţesutul adipos larg distribuit în aproape
întregul organism reprezintă cca 20% (15 kg) din greutatea corpului.
Celulele grasoase ale ţesutului adipos sunt fibroblaşti modificaţi, capabili să stocheze
trigliceride în cantităţi egale cu 80-95% din volumul lor.
Tesutul adipos constituie principala sursă de grăsimi neutre sau trigliceride circulante. Sub
influența lipazelor, acestea sunt depozitate sau degradate, determinând eliberarea acizilor graşi
liberi în sângele circulant. Datorită schimărilor rapide ale acizilor graşi, trigliceridele din ţesutul
adipos sunt reînnoite la fiecare 2-3 săptămâni.
Totalitatea lipidelor conținute de plasma sanguină și umorile organismului constituie lipidele
de circulație. Preluarea acestora de la nivel gastro-intestinal se realizează sub formă de
chilomicroni, pe cale predominant limfatică. Aceste agregate conțin, în afara trigliceridelor,
aproximativ 9% fosfolipide, 3% colesterol și 1% apoproteina B. Trigliceridele sunt preluate din
epiteliul intestinal, în urma sintezei lor locale din acizi graşi și glicerol, resorbiți din lumenul
tubului digestive.
Eficienţa energetic a conversiei glucidelor în trigliceride este de 85%. Sinteza de lipide
din hidraţi de carbon este important din cel puţin două raţiuni. Mai întâi, aceasta constituie un
mijloc mai efficient de stocare a energiei oferite de ingestia exagerată de glucide decât în cazul
depozitării sale sub formă de glicogen. Energia depozitată în trigliceride este de 150 de orimai
mare decât cea din glicogen. În al doilea rând, fiecare gram de grăsime conţine de 2,25 ori mai
multă energie decât un gram de glicogen. În plus, conţinutul de glicogen al ficatului,
musculaturii scheletice şi altor organe este limitat de 300 400 g, în timp ce ţesutul adipos
reprezintă peste 10 kg. În absenţa insulinei, sinteza de trigliceride şi acizi graşi este puternic
frânată, ca urmare a incapacităţii glucozei de a intra în celulele adipoase şi hepatices pre a fi
metabolizată şi transformată în lipide.
Concluzionând datele cu privire la metabolismul lipidelor, rezultă că dintre acestea
trigliceridele constituie principalul furnizor de energie lipidică. Acestea provin fie din grăsimile
ingerate, fie din coversia glucidelor.
1.3 Metabolismul proteinelor
Spre deosebire de glucide și lipide, proteinele, preluate sub formă de aminoacizi din lumenul
aminointestinal de către sângenle venei porte și limfă, sunt transportate și utilizate la nivelul
tuturor țesuturilor în scop predominant plastic. După prânzuri bogate în substanțe proteice,
concentraţia plasmatică a aminoacizilor poate creşte de 3 5 ori pentru ca apoi să scadă rapid, ca

5
urmare a captării lor tisulare şi, mai ales,h epatice, în vederea participării la procesele de sinteză
a proteinelor circulante şi structural, sau a trannsformării lor în glucide şi lipide. Atât proteinele
de structură, cât și cele circulante se degradează şi se reconstituie în permanență. Viteza de
reînnoire a stocului proteic circulant la adultul sănătos este în medie de două săptămâni.
Reînnoirea se efectuează pe baza schimbului reciproc de aminoacizi ai structurilor celulare, pe de
o parte şi ai fondului comun din plasmă şi lichidul interstiţial pe de altă parte. Refacerea
structurilor proteice uzate în timpul activităţii metabolice impune un ritm de primenire continua
a proteinelor tisulare. Evaluat la 80 100 g în 24 h .
În afară de rolul plastic cei 20 de aminoacizi pot constitui o sursă important de cetoacizi,
ca urmare a dezaminării lor oxidative sau a altor intercoversiuni metabolice.
În sânge, concentraţia lor variază între 35 şi 65 mg/dl. În protein, aminoacizii sunt dispuşi
sub forma unor aggregate de lanţuri peptidice în care azotul raducalului amino şi al
unuiaminoacid se leagă cu carbonul cardicalului carboxyl al unui aminoacid, cu formarea uneei
molecule de apă.
Rolul energetic al proteinelor este realizat prin intermediul şi participarea obligatorie a
aminoacizilor din plasmă. În timp ce albuminele plasmice asigura presiunea osmotic a plasmei,
globulinele sunt responsabile de imunitatea natural şi câştigată, iar fribinogenul polimerizat
realizează formarea cheagului.
Utilizarea proteinelor în scop energetic începe cu procesul de dezaminare. Realizat
proape integral la nivel hepatic cu ajutorul aminotransferazelor.
Conversia aminoacizilor în glucoză sau glicogen poartă numele de gluconeogeneză.
Acesta are loc în cazul a 18 din cei 20 de aminoacizi. La rândul său, transformarea aminoacizilor
în cetoacizi sau acizi graşi este numită cetogeneză. Ea se realizează în cazl a 19 aminoacizi din
care 5 direct în grăsimi şi 14 prin intermediul glucidelor.

6
 2. METABOLISMUL ENERGETIC

Menţinerea unei stări de sănătate implică, în primul rând, existenţa unui status nutriţional
optim, ce derivă din echilibrul între necesarul şi aportul de energie şi substanţe nutritive.
Pentru a funcţiona normal, organismul uman necesită un aport constant de energie, aport care
se realizează prin intermediul substanţelor nutritive.
Toate formele de activitate a materiei vii au la bază procesele metabolice de transformare şi
degradare a substanţelor nutritive din hrană, în vederea producerii de energie şi utilizării acesteia.
Substanţele ce ajung la nivel cellular sunt oxidate în prezenţa oxigenului, eliberând mari cantităţi
de energie liberă ce este stocată în legăturile macroergice ale ATP. Acesta este un nucleotide
compus din adenină, riboză şi trei radicali fosfat. Ultimii doi radicali sunt uniţi cu restul
molecule prin legături fofsfat înalt energetice.
Prin energia eliberată ATP contribuie la patru categorii de procese celulare: transport
membranar, sinteza de compuşi chimici, lucru mechanic şi eliberare de căldură.
Transportul membranar utilizează cca. 25% din energia furnizată de ATP pentru menţinerea
principalelor gradiente electro-chimice celulare cu ajutorul pompelor active de Na, K, Ca, Cl,
uraţi, fosfaţi şi alte substanţe biologic active. În cazul transportului activ tubular renal, consumul
de ATP poate atinge 80% din stocul de nucleotid existent la nivel celular.
Deoizitele energetice ale organismului sunt determinate de balanţa existentă între aportul de
alimente şi consumul de energie.
Valoarea acestor depozite este impresionantă la oameni;astfel, în cazul unei persoane slabe
ţesutul adipos depozitează energia necesară aproximativ penru 2 3 luni, pe când în cazul unei
persoane obeze depozitele energetice pot ajunge şi pentru un an. Atunci când un organism este în
echilibru energetic, aceste depozite rămân nemodificate.
Necesarul de energie pe termen scurt este asigurat prin folosirea rezervelor de glicogen şi
a unora dintre lipide. Pe perioadele posturilor prelungite sau al restricţiilor din cazul curelor de
slabire are loc degradarea proteinelor şi utilizarea acestora ca substrat energetic alături de lipide.
Având în vedere faptul că proteinele organismului au un important rol structural, ele nu pot fi
utilizate în exces ca sursă de energie, fără să fie afectată starea de sănătate a organismului.
Rezerva de glicogen din ficat şi muşchi este rapid epuizată dacă raportul alimentar nu este zilnic.
Greutatea corporală a unei persoane poate fi influenţată de balnţa energetică. Un aport
alimentar insuficient determină scăderea în greutate iar un aport alimentar crescut, determină
creşterea în greutate.

7
 Componentele principale ale consumului energetic sunt metabolismul bazal,
termogeneza şi activitatea fizică.
2.1 Metabolismul bazal
Reprezintă nivelul minim de energie de care organismul uman are nevoie pentru
menţinerea vieţii. Acesta mai este definit ca fiind energia necesară supravieţuirii, motiv pentru
care se mai foloseşte şi termenul de consum energetic obligatoriu.
La adultul normal, valoarea estimativă a MB este de 1kcal/ora în cazul bărbaţilor, iar 0,9
kcal/oră în cazul femeilor şi reprezintă 60 75% din consumul zilnic energetic.
Metabolismul bazal se calculează, în mod practic, ca fiind necesarul de energetie pentru
repaus, care este cu aproximativ 5-15% mai mare decât metabolismul bazal propriu zis. Acest
plus se datorează diferenței care apare în urma procesului de trezire, a creşterea activitățiin
neuronale centrale și cheltuieli pentru menținerea tonusului postural. Metabolismul bazal este
practic imposibil de măsurat şi, de aceea, cei doi termeni de metabolism bazal şi consum
energetic de repaus sunt utilizați cu aceeaşi semnificație.
Factorii care influențează rata metabolismului bazal sunt: vârsta, sexul, greutatea, înălțimea,
starea de repaus sau activitate, tipul și intensitatea efortului, climatul, somnul, starea de sănătate,
malnutriți sau supraalimentația, graviditatea, dereglări endocrine etc.
Nou-născutul are o valoare a metabolismului bazal de 30dikcal/oră. În cursul primului an,
cheltuielile energetice ating valoareamaximă de 55 kcal/oră datorită creşterii. Acestea scad apoi,
pentru a se stabili între 20 şi 40 de ani la valorile adultului. Nevoile energetice zilnice la adultul
în repaus variază în jurul a 2.000 kcal, dinfcare 1.650 - 1.700 kcal pentru întreținerea funcțiilor
vitale (circulație,respirație, digestie, excreție) și 200-250 kcal pentru ingestia de alimente,
poziția şezând etc.
Între cele două sexe se înregistrează diferențe în ceea ce privește consumul de energie
pentru repaus deoarece există diferențe de compoziție corporal. Astfel, femeile (care au îngeneral
mai mult tesut adipos decât bărbații) prezintă o valoare a MB mai mică cu 5-10% la aceeași
greutate și înălțime.
În cazul femeilor adulte, rata metabolismului bazal variază şi în funcţie de ciclul
menstrual. Consumul energetic creşte pe perioada ciclului menstrual, cea mai important creştere
înregistrându-se în a doua jumătate, fiind de aproximativ 150 kcal zi.
2.2 Trmogeneza
Apare ca răspuns la stimuli precum: ingestia de alimente, expunerea la variaţii de
temperatură, frică stress sau ca rezultat al administrării unor medicamente sau hormoni. Din
această cauză se mai utilizează şi termenul de termogeneză adaptivă.

8
 Forma mojoră de termogeneză este reprezentată de acţiunea dinamică specifică a
alimentelor, denumită şi efectul termic al alimentelor sau termogeneza indusă de alimente.
O altă componentă este termogeneza termoreglatorie, în cadrul căreia organismul
încearcă sa-şi menţină structurile la o temperatură normală de funcţionare. Acest proces are loc
atunci când organismul este expus la temperaturi joase şi are loc procedurarea de căldură ca
mecanism de adaptare.
2.3 Activitatea fizică
Activităţile fizice reprezintă cel mai variabil component al consumului energetic total,
cca. 30% din cheltuielile energetice totale ale organismului. În evaluarea consumului energetic al
unui organism este important sa cunoaştem şi să luăm în considerare orice tip de mişcare,
inclusiv, activitatea accidentală, cea din cursul activităţilor casnice şi transportului, activitatea
cotidiană, dar şi recreaţiile planificate, orice tip de exerciţiu fizic susţinut.
Termogeneza activităţilor fizice poate fi împărţită în doua componente:
termogeneza secundară activităţii fizice cotidiene, ocupaţionale care reprezintă
totalitatea mişcărilor pe care le facem ca persoane independente: activitatea professională, statul
în picioare sau pe scaun, mersul, dansul, cumpărăturile, neliniştea, nervozitatea şi controlul
postular etc.
termogeneza determinată de exerciţiul fizic voluntar şi susţinut.
Consumul energetic pentru aceste activităţi cotidiene pare a fi foarte variabil şi dificil de
estimate, reprezentând principalul component al consumului energetic secundar activităţilor
fizice.
Activitatea fizică aşa zisă spontană, reprezentată de nelinişte, nervozitate, tremurări,
agitaţie, reprezintă aproximativ 100-800 kcal-zi. Această component comportamentală prezintă o
mare variabilitate interindividuală, iar valoarea consmului energetic pentru acest tip de activitate
depinzând în mare parte de tipul de personalitate şi de statutul vegetative. Se pare că
termogeneza pentru astfel de activităţi apontane exercită o influenţă majoră asupra balanţei
energetic şi deci asupra reglării greutăţii corporale la oameni, chiar mai mult decât factorii
convenţionali reprezentaţi de metabolismul bazal şi acţiunea dinamică specific a alimentelor.
Având în vedere faptul că pentru efectuarea diferitelor activităţi fizice profesionale şi
neprofesionale, consumul energetic este influenţat de foare mulţi factori, organizaţiile
mondialecare se ocupă de acest subiect, FAO şi WHO, au elaborate unele recomandări privind
necesarul de energie a unui bărbat de 65 kg şi unei femei de 55 kg de referinţă. Calculele s-au
efectuat considerând că fiecare din cele două persoane alocă 8 ore de odihnă pe zi, 8 ore
pentruactivităţi profesionale şi 8 ore pentru activităţile neprofesionale.

9
 Diferenţele în ceea ce priveşte consumul energetic secundar desfăşurării activităţilor
fizice nu se datorează doar tipului de efort fizic şi antrenamentului persoanei respective.

Astfel o altă clasificare a activităţilor fizice le împarte pe acestea în două, şi anume:

activităţi independente de greutate (î
not, ciclism)
activităţi dependente de greutate (urcatul unei pante, urcatul scătilor).
Consumul de energie pentru activităţi ce depind de greutatea corporala este puternic corelat cu
masa corporală a persoanei respective, motiv pentru care la persoanele obeze acest consum este
mai mare.
În condiţii de post sau maulnutriţie are loc o reducere a metabolismului de repaus cu
aproximativ 25% îmcepând din a 20 a zi ulterior, consumul energetic se reduce semnificativ
odată cu scăderea ponderală. În cazuri de post alimentar prelungit, în prima zi are loc pierderile
de apă şi a depozitelor lipidice.
Pentru femeile însărcinate necesarul energetic este crescut, WHO, recomandă pentru
această categorie de femei, o creştere a aportului energetic cu aproximativ 150kcal/zi în cursul
primului trimestru şi cu 350 kcal în restul perioadei de sarcină.
În perioada de alăptare creşte necesarul de energie, deoarece transformarea substanţtelor
nutritive alimentare în laptele matern este un proces ce necesită multă energie. Acest proces este
susţinut şi de depozitele de ţesut adipo, formate pe parcursulsarcinii, dar acestea vor asigura
mamei o mică parte din acest necesar crescut. De aceea se impune suplimentarea aportului
energetic cu 500 kcal pe zi

10
 3. BOLI ALE METABOLISMULUI

Tulburarile metabolice provoaca reactii chimice anormale in organism. Acest lucru perturba
functionarea normala a corpului si duce la aparitia de probleme de sanatate. Exista diferite tipuri
de boli metabolice, care includ si tulburarile metabolice ereditare. Cu toate acestea, bolile
metabolice ereditare sunt considerate foarte rare si afecteaza 1 din 2500 de nou născuţi
Hipertiroidism. O glanda tiroida hiperactiva este caracteristica unei tulburari metabolice.
Glanda tiroida elibereaza tiroxina, care ajuta la buna functionare a metabolismului. Cu toate
acestea, atunci cand este eliberata in cantitati mari, tiroxina poate provoca cresterea ratei
metabolismului bazal, cauzand pierdere excesiva in greutate, ritm cardiac rapid, hipertensiune
arterial şi umflarea zonei de la baza gâtului.
Hipotiroidism. La polul opus hipertiroidismului se afla hipotiroidismul. Această afecţiune
reprezintă o glandă tiroida leneşa, care nu produce o cantitate suficienta de hormoni. Deficitul de
hormoni tiroidieni cauzează o serie de probleme de sănătate. Printre bolile pe care le poate
declanşa, hipotiroidismul determină cresterea excesivă în greutate, rimt cardiac
lent, constipatie etc.
Diabet. Una dintre cele mai frecvent întâlnite tulburări metabolice este diabetul. Diabetul
este o afecţiune care apare atunci când organismul nu poate utiliza glucoza în mod corespunzător.
Astfel, apare nivelul ridicat de zahăr în sânge. Există două tipuri de diabet zaharat: de tip 1 si de
tip 2.
În cazul diabetului zaharat de tip 1, pancreasul produce prea puţină insulină sau deloc. In
acest caz, persoana afectată are nevoie de injectii de insulina in fiecare zi. Diabetul zaharat de tip
1 provoaca o serie de manfiestari precum oboseala, senzatia constanta de foame, pierderea in
greutate si tulburari de vedere. Daca este lasat netratat, diabetul zaharat poate cauza coma
diabetica.
Diabetul zaharat de tip 2 este cea mai des întalnită formă de diabet şi afectează mai multe
milioane de oameni în î
ntreaga lume. În cazul diabetului zaharat de tip 2, pancreasul produce
insulina, dar organismul construieste o rezistenta anormala la propria insulina. Astfel, bolnavul
trebuie sa suplimenteze cantitatea zilnica de insulina.
Boala Addison. Boala Addison apare atunci cand glandele suprarenale prezente in
vecinatatea rinichilor nu pot sa produca o cantitate suficienta de cortizol si aldosteron. In acest
caz, persoana afectata sufera de intensificarea culorii pielii, reducerea tensiunii arteriale,
diminuarea nivelului de zahar din sange, scaderea excesiva in greutate, oboseala, greata, dureri

11
si slabiciune musculara. Aceste simptome apar treptat, pe parcursul a mai multe luni. Bolnavul
trebuie sa urmeze terapie de substitutie hormonala, pentru a controla aceasta conditie.
GM2 gangliosidosis. Aceasta este o tulburare autozomala recesiva genetica, care este, de
asemenea, numita maladia Tay-Sachs. Aceasta maladie este unul dintre tipurile de tulburari
metabolice intalnite la copii, care provoaca deteriorarea mentala, precum si pierderea abilitatilor
fizice.
Maladia Tay-Sachs este un tip de boala metabolica ce este cauzata de deficienta organismului de
beta-hexosaminidaza A, o enzimă care catalizează metabolizarea acizilor grasi. Acest lucru duce
la o acumulare de acizi graşi in creier, care provoacă deteriorarea sistemului nervos central şi a
creierului.
Maladia Tay-Sachs apare la varsta de 6 luni, iar copilul afectat nu depaseste, de obicei, varsta de
4 ani.
Deficienta de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza. Această condiţie este o tulburare
metaboliă ereditara. Glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza este o enzima produsa de celulele rosii din
sange. Enzima este foarte importanta pentru metabolizarea glucidelor. Conditia provoaca lezarea
si distrugera celulelor rosii din corp (anemie hemolitica). Bolnavul experimenteaza decolorarea
pielii, slabiciune, oboseala, confuzie, urina tulbure si febra.
Fenilcetonurie. Fenilcetonuria este o afectiune genetica ce determina incapacitatea
organismului de a descompune aminoacidul numit fenilalanina. Tulburarea provoaca retard
mental si convulsii la sugarii afectati. Conditia nu poate fi diagnosticata imediat dupa nastere. Pe
masura ce copilul creste, fenilalanina se acumuleaza trepatat in organism, provocand simptome
precum retard mintal, insuficienta dezvoltare a capului si probleme de comportament.
Tulburari de stocare lizozomala. Lizozomii sunt spatii in interiorul celulelor, care
descompun produsele reziduale ale metabolismului. Diverse deficiente enzimatice din interiorul
lizozomilor pot duce la acumularea de substante toxice, cauzand tulburari metabolice. Acestea
includ:
 boala Niemann-Pick (dificultati de alimentare si leziuni ale nervilor)
 boala Gaucher (dureri osoase, ficat marit si numar scazut de trombocite)
 boala Fabry (dureri la nivelul extremitatilor, boli de rinichi si inima si accident vascular
cerebral la varsta adulta)
 boala Krabbe (leziuni progresive ale nervilor si dezvoltare înârziată).
Există multe alte tulburări metabolice care afectează metabolizarea glucidelor, acizilor
organici, steroizilor, acizilor grasi etc. Toate ar trebui tratate prompt şi corespunzător. În caz
contrar se pot dovedi fatal.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Simeanu D., Nutriţie umană; Editura ,,Ion Ionescu de la Brad Iaşi”

2. Mihaela Dincă 2002., Medicină Internă, Boli de nutriţie şi metabolism; Editura medicală
universitară.
3. https://www.arcadiamedical.ro/articol/metabolismul-un-sistem-care-are-nevoie-de-
echilibru/
4. https://www.cdt-babes.ro/servicii/diabet_nutritie_boli_metabolice.php
5. https://www.pcfarm.ro/articol.php?id=273

13