METODE DE CALCUL A DETERMINANŢILOR

Ideea de determinant a apărut în Japonia şi Europa cam în acelaşi timp. Seki

(matematician japonez care a trait între 1642-1708) a fost totuşi cel care a publicat
mai întai în 1683 “Metode de rezolvare a problemelor disimulate” care conţin
metode matriceale scrise în tabele. Fără a avea un cuvant care să corespundă
“determinantului”, Seki a introdus determinanţii şi a dat metode generale pentru
calcularea lor bazate pe exemple.Seki a fost pregătit să găsească determinanţi de
ordin 2, 3, 4, 5 şi i-a aplicat în rezolvarea ecuaţiilor dar nu a sistemelor de ecuaţii
liniare.
În 1772 Laplace ( matematician francez care a trait între 1749-1827) a
pretins că metodele prezentate de Cramer şi Bezout ( matematician francez care a
trait intre 1730-1783) nu sunt practice şi într-un referat unde el a studiat teoria
peturbărilor planetare a folosit determinanţii.In acest referat el a introdus şi ecuaţia
seculară

despre care a arătat că are toate rădăcinile reale.

Destul de surprinzător este faptul că Laplace a folosit cuvantul “rezultant”
pentru ceea ce noi numim azi determinant.El a introdus noţiunea de determinant de
ordin general şi a observat că dacă schimbăm două linii între ele , determinantul îşi
schimbă semnul şi ca o consecinţă, a arătat că dacă un determinant are două linii
identice, atunci el este nul.
El a enunţat următoarea teoremă:Un determinant de ordinul n este egal cu
suma celor Cmn produse pe care le obţinem înmulţind minorii de ordin m extraşi
dintr-o matrice arbitrară formată cu m linii ale determinantului prin complementele
lor algebrice respective.

Definiţia determinantului de ordin n ¿ 4

Fie A= ( a i j ) ∈ Μ n ( C ) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrici un
număr notat det(A) numit determinantul matricii A.
Definiţie. Dacă A= ( a 11 ) ∈ Μ n ( C ) este o matrice pătratică de ordinul
întâi, atunci
det(A) = a11 .
a11 a12 ¿) ¿
A=¿( ¿¿
Definiţie. Determinantul matricii ¿ este numărul

det ( A )=a11 a22−a12 a 21

=¿|a11 a12 ¿|¿ ¿¿
¿
şi se numeşte determinant de ordin 2. Termenii a11 a 22 , a12 a21 se numesc
termenii dezvoltării determinantului de ordin 2.
 Definiţie. Determinantul matricii

A=¿(a1 a12 a13 ¿)(a21 a22 a23 ¿)¿¿¿

¿ este numărul
det( A )=a 11 a22 a33+a13 a21 a 32+a12 a 23 a31−a13 a22 a 31−a12 a21 a 33−a11 a 23 a32
şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc
termenii dezvoltării determinantului.

Pentru calculul determinantului de ordin trei se utilizează trei tehnici simple:

Regula lui Sarrus

Fie determinantul de ordin 3, i j i , j=1,3 d=|a | . Pentru a calcula un astfel de
determinant se utilizează tabelul de mai jos.

|a1 a12 a13 ¿|a21 a2 a23¿|¿

¿¿
¿
¿
Se face produsul elementelor de pe diagonale. Produsul elementelor de pe o
diagonală descendentă este cu semnul plus. Avem trei astfel de produse:
a11 a 22 a33 , a13 a21 a32 , a12 a23 a31 .
Produsul elementelor de pe o diagonală ascendentă este cu semnul minus. Avem
trei astfel de produse: −a13 a22 a31 ,−a12 a21 a33 ,−a11 a 23 a 32 .
Suma celor şase produse dă valoarea determinantului d de ordin 3. Acest
procedeu de calcul se numeşte „regula lui Sarrus”.

Regula triunghiului
Am văzut că determinantul de ordin trei are în dezvoltarea sa şase termeni,
trei cu semnul plus şi alţi trei cu semnul minus.
Primul termen cu plus se găseşte înmulţind elementele de pe diagonala
principală, iar ceilalţi doi, înmulţind elementele situate în vârfurile celor două
triunghiuri care au o latură paralelă cu cu diagonala principală. După aceeaşi
regulă, referitoare la diagonala secundară, se obţin termenii cu minus.
Obs.: Atât „regula lui Sarrus” cât şi „regula triunghiului” se aplică numai
determinanţilor de ordin 3.

Exemplu. Să se calculeze prin cele două metode de mai sus determinantul

 d=¿|−3 0 1¿| 0 2 −1¿|¿¿
¿
R. Regula lui Sarrus.

d=−3⋅2⋅0+ 0⋅1⋅1+3⋅0⋅(−1)−[ 3⋅2⋅1+(−3 )⋅1⋅(−1 )+ 0⋅0⋅0 ] =0+ 0+0−( 6+3+0 )=−9

Regula triunghiului

d=−3⋅2⋅0+ 0⋅(−1)⋅3+ 0⋅1⋅1−[ 3⋅2⋅1+(−3 )⋅1⋅(−1 )+ 0⋅0⋅0 ] =0+ 0+0−( 6+3+0 )=−9

Recurent (sau dezvoltare după o linie sau o coloană)

Determinantul de ordin 3 are 6 ( = 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul
plus, iar ceilalţi cu semnul minus.
Are loc următoarea proprietate:
1+1 |a a23 ¿|¿
det ( A )=(−1 ) a 11 ¿ 22 ¿
¿ ,
(1)
a 23 ¿|¿ ¿
(−1 )1+1 a11 ¿|a22
= ¿ .
(2)

Observaţii
1) Egalitatea (1) se mai numeşte dezvoltarea determinantului după elementele
liniei întâi, iar egalitatea (2) se numeşte dezvoltarea determinantului după
elementele coloanei întâi.
2) Formulele (1) şi (2) sunt relaţii de recurenţă, deoarece determinantul de ordin 3
se exprimă cu ajutorul unor deteminanţi de ordin inferior (2).

Definiţia determinantului de ordin n

Voi defini în continuare determinantul de ordin n prin recurenţă cu ajutorul

determinanţilor de ordin n – 1. Pentru aceasta sunt necesare unele precizări.
Fie A= ( a i j ) ∈ Μ n ( C ) .
Definiţie1. Se numeşte minor asociat elementului ai j determinantul
matricii pătratice A i j de ordin n – 1 obţinut prin suprimarea liniei i şi coloanei j
din matricea A. Se notează acest minor prin det ( Ai j ) sau Di j .
Definiţie2. Se numeşte complement algebric al elementului ai j numărul
(−1 )i+ j det ( Ai j )
. Exponentul i+ j al lui (–1) este suma dintre numărul liniei i şi
coloanei j pe care se află ai j .
 Definiţie. Determinantul matricii A= ( a i j ) de ordin n este suma produselor
elementelor din prima linie cu complemenţii lor algebrici adică
n+1
det ( A )=a11 D11−a12 D12 +a13 D13+. . .+ (−1 ) a1 n D1n .
Observaţii
1) Elementelor, liniilor şi coloanelor matricii A le vom spune de asemenea
elementele, liniile şi coloanele determinantului

|a1 a12 . a1n¿|a21 a2 . a2n¿| . . . . ¿|

det(A)=¿ ¿
¿ .
2) Formula din definiţie spunem că reprezintă dezvoltarea determinantului de
ordin n după elementele primei linii.
3) Continuând cu explicitarea determinanţilor de ordin n – 1 din definiţie
( D11 , D12 , . .. , D1n ) se obţine pentru det( A ) o sumă de produse de elemente din
determinant, fiecare produs conţinând elemente situate pe linii şi coloane diferite.
4) Determinantul este o funcţie det: Μ n ( C ) →C .

Exemplu Să se calculeze determinantul de ordin 4:

d=¿|1 0 −1 2¿| 1 −2 0 0¿| 0 1 1 −1¿| ¿

¿ .
R. Aplicăm definiţia dată mai sus pentru n = 4 şi dezvoltăm determinantul după
elementele liniei întâi. Avem:

d=1⋅¿|−2 0 0 ¿|| 1 1 −1 ¿|¿ ¿¿

¿ =
= 0−0−1+2=1 ,
unde determinanţii de ordin 3 i-am calculat prin una din metodele prezentate la
determinanţii de ordin 3.

t.p acasă ex.5(a,f,g) /pag-221