POVESTE

SUFLET BUN ȘI VRAJA FLORILOR

A fost odata ca niciodata, o căsuță cu o ogradă plină de flori, în care

locuia o femeie, pe care toți o știau de Mama Florilor. Toți o numeau așa pentru
că în curtea ei se găseau toate florile pământului și femeia știa să facă din
miresmele, din petalele, din funzele și rădăcinile florilor ei, fel și fel de leacuri
pentru oamenii din jur. În ograda plină de soare se juca cu voie bună și băiatul
femeii pe care toți îl chemau Suflet Bun.
Într-o zi însă, voia bună și liniștea din casa de la marginea pădurii avea să
fie stricată de o vrajitoare rea, care, demult pusese gând rău Mamei Florilor și
lui Suflet Bun. Aceasta îl ademeni pe Suflet Bun în pădure și îi dădu o sticluță
cu o otravă puternică, și îi spuse să pună câteva picaturi în apa cu care mama lui
uda florile. Ajuns acasă, a pus licoarea în apă, mama a udat florile, iar la scurt
timp toate florile din curte s-au ofilit și în locul lor au răsărit buruieni și spini.
Atunci Mamei Florilor i se făcu rău, se întristă și căzu la pat bolnavă. Suflet
Bun, care o iubea tare mult pe mama lui, și-a adus aminte ce îi spusese mama, că
florile au nevoie de un suflet bun ca să facă bine oamenilor și că fără aceste
flori, mulți oameni vor fi bolnavi și vor suferi. Iși luă un băț de la teiul din din
curte, o trăistuță cu mâncare și plecă în căutarea florilor. Făcu doar câțiva pași și
intră în pădure. Mergând pe cărare la un moment dat se trezi în fața ochilor cu o
poeniță plină de flori așa cum era curtea casei sale. Și cum încă nu cunoștea bine
cum se numeau toate florile se aplecă spre prima pe care o văzu și o întrebă:
- Nu ai vrea să locuiești în grădina casei mele? Mama este foarte bolnavă ,
deoarece Vrajitoarea cea Rea i-a otravit toate florile! Spre surprinderea lui
floarea îi vorbi:
- Mi-aș dori să locuiesc lângă un castel, să îi înveselesc cu florile mele
zidurile. Era o lalea cea care a intrat în vorbă.
- Mi-aș dori să stau în pădure. – spuse alta ce ridicase niște clopoței
albaștri. Era vioreaua care intră și ea în vorbă. Deodată însă, în aer, văzu un
chip ce semăna cu al mamei sale și care plutea, agățat de un fulg.
- Mi-aș dori să stau, să trăiesc oriunde aș putea fi găsită cât mai repede de
către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă peste câmpii. Aș
vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre pietrele din oraș, ca să
pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și pufoasă. - spuse Păpădia cu
chipul ei gălbui ca un soare.
- Te iau cu mine atunci! – spuse copilul și plecă vesel însoțit de micuța
plantă.
Mergând pe cărare la un moment dat din neatenție baiatul călcă peste o mică
planta ce părea o buruiană. Dintr-o data însă simți un miros puternic și o voce
care spuse:
- Auuuu! Mă doare!
- Cine ești? – întrebă copilul.
- Sunt Menta. – spuse buruiana.
- Și mirosul acesta de unde vine? E așa răcoritor!- observă Suflet Bun.
- Pentru că m-am lăudat cu frumusețea mea am fost transformată într-o
plantă urâtă dar care are o mireasma plăcută.
- Nu vrei să vii în grădina mea de flori? - întrebă Suflet Bun.
Avea deja două flori pentru grădina casei dar nu i se părea suficient. Așa că
plecă mai departe luînd cu el florile. Pe când ieșea din pădure, pe un câmp văzu
o tufă mică ce parcă se târa pe pamânt și vru să o ridice.
- Ce vrei de la mine? – îl întrebă planta.
- Vreau să te duc la mine acasă. Tu cine ești?
- Sunt Cimbrișorul și cândva am fost un războinic vestit.
- Ai fi tocmai bun pentru grădina mea care are nevoie și de un paznic bun.
Și așa plecă cu el și Cimbrișorul. Tot mergând pe cărare însoțit de prietenele lui,
Suflet Bun, zări pe Vrăjitoarea cea Rea. Căută un loc să se ascundă și văzu o
plantă mică cu flori roșii. Ascuns printre frunze auzi o voce care ii șopti:
- Iubirea ta pentru mama și oameni te-a adus aici. Legenda spune că
Maica Domnului a fost salvată ascunzându-se după frunzele mele de cei care o
urmăreau.- era Salvia care i se arătase cu chipul blând al unei zâne.
- Daca m-ai scapat pe mine și prietenele mele de zâna cea rea, nu vrei să
vii și tu cu noi? - întrebă cu voce suavă copilul. Așa au pornit cu toții mai
departe. Scăpați de vrăjitoarea cea rea porniră la drum. Din depărtare au vazut
un câmp plin de flori albastre. Suflet Bun și-a amintit de ochii mamei sale și
păși printre flori. În mijlocul câmpului statea întinsă, privind cerul o fata blondă
cu ochii albaștri.
- Cine ești tu fată frumoasă? – întrebă Suflet Bun.
- Cicoarea mă cheamă și am fost alungată de lângă prințul meu de către
Vrajitoarea cea Rea, am fost blestemată să fiu mereu departe de cel drag mie, si
acum stau aici și caut să alin suferințele oamenilor.
- Cred că și tu ești o floare care poate sta în grădina mamei să vindeci
oamenii. Alaiul porni spre casă, dar în curând aveau să descopere că se
rătăcisera însă, în mijlocul câmpului obsevă o floare înaltă, galbenă, care lumina
întreg câmpul și în mijlocul câmpului era o zână care îi salută pe toți .
- Bine ați venit dragii mei. Eu sunt Sânzâiana, Vrăjitoarea ce Buna și eu
am fost aleasă să aduc binele în lume. Trebuie sa ne adunăm puterile și să îl
ajutăm pe Suflet Bun să își salveze mama și grădina ei cu flori. Sânzâiana
auzise că în Grupa „Fluturașilor“ sunt copii isteți, harnici și dornici să ajute și s-
a gândit să le ceara ajutoul:
 „Dragi copii din Grupa Fluturașilor eu știu că voi sunteți foarte pricepuți,
harnici și buni la suflet și de aceea aș avea mare nevoie de ajutorul vostru! Ați
auzit din poveste că Mama Florilor este grav bolnavă, și că are nevoie de
medicamente pentru a se face bine, și mai stiu că și doamna voastră educatoare
are nevoie de medicamente, deoarece Vrăjitoarea cea Rea „a vrăjit-o și i-a
alungat toate gândurile și toate ideile și nu o să vă mai puteți continua
activitățile! De aceea trebuie neapărat să pregătiți ceaiuri, alifii, siropuri și
tincturi, iar la sfârșit veți avea parte de o surpriză! Ce spuneți? Mă ajutați?
Pentru aceasta v-am pregatit mai multe materiale și ustensile de care
aveți nevoie pentru ca treaba să meargă bine.
Va trebui să ascultați cu atenție ceea ce aveți de făcut, să fiți serioși ca să
vă duceți experimentele la bun sfârșit! Numai împreună veți reuși!“

Vă mulțumesc și mult succes !

Sânzâiana – Zâna cea Bună