Pădurea-locul unde

simți legătura dintre om și natură

Pădurea este cu adevărat un loc mirific, deasupra căreia parcă și mândrul

soare răsare și apune altfel pe miraculoasa boltă cerească, acompaniat de careva
culori pastelate pe fundal, acolo simți că ești una cu cerul, aerul și pământul, te
simți în largul tău, te simți ca acasă, înconjurat fiind de animale, păsări, gâze și
păsări, care se bucură împreună cu tine de minunățiile dăruite de Dumnezeu.

Aici, până și vântul năstrușnic adie altfel, făcând un foșnet dulce ca un

cântec de leagăn și legănând firele de iarbă fragedă și mătăsoasă împânzite de
roua dimineții într-un dans asemănător cu un vals. Majoritatea copacilor au dat
drumul florilor pe jos, creând un covoraș înmiresmat, iar restul încă au flori de
miere pline, a căror miros plăpând se simte în văzduhul tămâiet, iar albastrele
flori de mai își fac și ele simțită prezența. Mai vezi pe alocuri și păpădii, a căror
petale s-au transformat în puf pe care o dată ce-l sufli, punându-ți și o dorință,
bineînțeles, zboară năzbâtioas prin aer, gâdilându-ți nasul. Atunci, suratele,
asemeni unor umbreluțe, se despart, pornind curajoase fiecare pe drumul său,
acolo unde le vor duce brațele nevăzute ale vântului, zburând înspre soare,
străduindu-se să ajungă cât mai sus.Prin frunzișul bogat al copacilor și printre
crengile timide se mai aude un foșnet, întrucât păsările mici și zgribulite alături
de fluturii albaștri se aleargă. Se mai aud și tractoarele, controlate de oamenii
care s-au trezit de dimineață și au pornit deja obosiți la lucru, pentru a ne
asigura pe viitor hrana și se mai aud uneori și voci, care mai rigide, care mai
plăpânde, căci lumea muncește pe deal, pentru ca apoi să poată pleca acasă
liniștiți. Păsările în schimb, cântă pădurii imnuri de veselie, în timp ce gâzele
minuscule se odihnesc în mușchiul moale și umed, iar spre seară vor face
schimb de locuri, căci greierii se vor aduna pentru un concert, balada
emoționantă și melodioasă a acestora calmând toate spiritele, pustiindu-ți
mintea. În acel moment, mirosul florilor devine mai îmbătător, mai gustos, încât
te amețește, dar trebuie să-ți revii căci altfel pierzi concertul. Norii pufoși se
aranjează pe bolta cerească, fiind pregătiți de somn, după o zi lungă de călătorit
deasupra caselor noastre, iar stelele își fac apariția și uitându-te la ele, par atât
de aproape încât vrei să întinzi mâna, să le prinzi și să-ți faci o cunună din ele,
iar piesa de rezistența va fi, bineînțeles, o broșă prețioasă sub formă de lună.
După ce concertul ia sfârșit, viețuitoarele amorțite de oboseală pleacă la culcare,
cu gândul la ziua ce va urma, de la care nu știu ce să aștepte, iar noi, oamenii, ne
culcăm și noi atunci, doar că noi nu avem parte în fiecare zi de astfel de
concerte și ne culcăm stresați, cu suflete greoaie și minți obosite, împânzite de
griji.

Pădurea noastră este cu adevărat un palat verde cu care trebuie să ne

mândrim și în care suntem mereu bine poftiți atât timp cât nu aruncăm gunoaie
și nu-i facem rău naturii, având șansa de a ne relaxa si de a ne distrage de la
problemele noastre.