Paralelă nuvelă -roman

Ținând cont de trăsăturile specifice ale nuvelei și romanului, ambele specii din genul
epic, realizați o paralelă între nuvela ,,Delfinul’’ de George Meniuc și romanul ,,Neamul
Șoimăreștilor’’ de Mihail Sadoveanu .

Nuvela Delfinul de G. Meniuc și romanul Neamul Șoimăreștilor de M.

Sadoveanu sunt specii ale genului epic, deoarece autorii își exprimă în mod
indirect ideile prin intermediul personajelor .

Nuvela  ,,Delfinul’’ însă, este o operă epică în proză, care nu are o mare
întindere, se conduce după un singur fir narativ și are o acțiune nu foarte
complexă, la care participă un numar relativ mare de personaje, punându-
se accentul pe caracterizarea complexă a personajului principal, în cazul
dat, Dikomes. Iar, opera ,,Neamul Șoimăreștilor’’ este un roman istoric la
fel în proză, de dimensiuni mult mai mari, cu mai multe fire narative care
ne captează atenția și respectiv, cu un număr impunător de personaje, care
nu au o neapărată legătură între ele, cum au cele din nuvela despre care am
vorbit mai sus. Deci, după cum am precizat, volumul operei ,,Neamul
Șoimăreștilor’’ este unul de proporții considerabile față de nuvela
,,Delfinul’’ care se întinde doar pe câteva pagini și care nu are mai mult de 5
personaje, întâlnindu-se mai ales caracterizarea personajului principal și
punându-se accent pe singurul conflict și pe acțiunile puține descrise acolo,
ceea ce explică proporțiile sale destul de mici. Iar, în roman situația stă
exact invers, personaje complexe, care sunt descrise fiecare în parte și fire
narative fiind multe, precum și conflicte, astfel motivandu-se volumul său.
Acțiunea în nuvelă este una destul de ușor de înțeles și perceput, având în
vedere că se învârte în jurul personajului principal, fiind vorba în câteva
cuvinte, despre căutarea Ursulei și căutarea diferitor motive pe care se
bazează principiile oamenilor. În roman, acțiunea este una mai dificil de
înțeles, deoarece se rotește în jurul a numeroase personaje, fiecare având
povestea sa și gândurile sale aparte despre care se vorbeste mai mult decât
în nuvelă, ceea ce o face mai anevoioasă, însă acțiunea cu cel mai mare
centru de interes se invârte în jurul vieții lui T. Șoimaru, care trece prin
diferite lupte și peripeții, își face prieteni, se întoarce în satul natal și așa
mai departe, la sfârșit rezolvând totul și fiind fericit, romanul fiind bazat în
mare parte pe acțiunile sale în raport cu a celor din jur și invers. În nuvelă
este reliefat cadrul spațio-temporal, acțiunea desfășurându-se într-un
interval de timp mai scurt și nu prea multe locuri, dată fiind călătoria lui
Dik și traseul foarte lung parcurs de el de-a lungul a mai multor zile,
prin diferite mări și pe diferite țărmuri. În ,,Neamul Șoimăreștilor’’
cadrul spațio-temporal este unul complex, deoarece acțiunea se petrece
de-a lungul a mai multor luni, în foarte multe locuri, iar în dependență
de personajele despre care vorbim, se schimbă automat și spațiul.
Modurile de expunere întâlnite în aceste două opere epice sunt:
narațiunea, descrierea, dialogul și chiar uneori, descrierea literară.

Consider că aceste două opere sunt foarte interesante și faptul că

sunt relativ diferite, deși fac parte din genul liric le face încă mai
deosebite în ochii mei.