TEHNICI DE EVALUARE ȘI CONTROL:

• Măsurarea funcțiilor vitale și vegetative, notarea și reprezentarea grafică în foaia

de temperatură., interpretarea rezultatelor;

• Observarea și notarea eliminărilor patologice- expectorația, vărsăturile,

transpirația.

Măsurarea, notarea si reprezentarea grafică a functiilor vitale si

vegetative

Cand se masoara functiile vitale:

 Cand intervine o schimbare in starea de sanatate a unei
persoane;
 Cand este admis intr-o unitate spitaliceasca;
 Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic;
 Inainte si dupa interventii chirurgicale;
 Inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect
asupra sistemului respirator si cardiovascular;
 Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale;
Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale:
- Sa pregateasca material si instrumentar corespunzator si in stare de functionare;
- Sa pregateasca pacientul din punct de vedere fizic;
- Sa pregateasca psihic pacientul;
- Sa asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale
- Sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de sex si varsta
- Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise
- Sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea pacientului
- Sa comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale
- Masurarea si notarea respiratiei

1
A respira=nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator,necesar proceselor
de oxidare din organism si de a elimina dioxidul de carbon,rezultat din arderile celulare.
Scop:evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii , al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat
- Tipul respiraţiei;
- Amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- Ritmul ;
- Frecvenţă;
- Zgomotele respiratorii ;
- Simetria miscarilor respiratorii;
Amplitudinea-este data de volumul de aer care patrunde si se elimina din plaman la fiecare
respiratie.Din acest punct de vedere respiratia poate fi profunda sau superficial.
Ritmul –reprezinta pauzele egale dintre respiratii;respiratia este ritmica
Zgomotele respiratorii-normal respiratia este linistita;in somn devine mai zgomotoasa
Simetria miscarilor respiratorii-ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de ridicare si
coborare in timpul inspiratiei si expiratiei.
Tipuri de respiratie:
-costal superior-intalnit la femeie, prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice, datorita
maririi diametrului anteroposterior in timpul inspiratiei;
-costal inferior, intalnit la barbat, prin marirea diametrului lateral al cutiei toracice;
-abdominal-la copii si varstnici prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice;
Materiale necesare
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;foaie de observatie;
Pregatirea pacientului
- Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- Se masoara respiratia concomitant cu celelalte functii vitale daca apar schimbari in starea
pacientului, daca pacientul are o afectiune cardio-pulmonara, sau primeste oxygen ori
primeste medicamente care afecteaza fiziologia respiratiei.
Efectuarea procedurii
- Se observa miscarile de ridicare si coborare a toracelui;
- Se numara miscarile de ridicare a toracelui(inspiratiile) timp de 30 secunde si se
inmulteste cu 2 pentru a afla rata pe minut;
- Plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- Numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
Reprezentarea grafica:
- Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă o respiraţie);
- Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei

2
 - in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei:
Ex. Rs = 20 resp/min
Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat
Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor
respiratorii.

Interpretare
Frecventa respiratiei
reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
la nou-nascut 30-50 r/min
la 2 ani 25-35 r/min
la 12 ani 15-25 r/min
adult 16-18 r/min
varstnic 15-25 r/min
In stare fiziologica curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si pulsului.
Repiratie normala

Patologic:
Dispnee =dificultate de a respira, sete de aer (modificarea unuia sau mai multor parametri
respiratori:frecventa,ritm,amplitudine)
Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim urmatoarele tipuri de
dispnee:
Tahipnee-dispneea cu acelerarea ritmului respirator ,frecventa respiratorie peste limita normal;
Bradipnee –dispneea cu rarira ritmului respirator, frcventa respirarorie sub limita normal;
Dispneea Cheyne –Stokes se caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca
amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde(creste amplitudinea si frecventa
ajungand pana la maxim,apoi scad treptat urmata de apnee si ciclul se reia) Apare in
ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.

3
Dispneea Kussmaul-este o respiratie in patru timpi egali (inspir-pauza-expir-pauza)-inspiratie
ampla profunda,zgomotoasa urmata de expiratie sacadata si ciclul se reia;apare in starile de
acidoza diabetic.

Dispneea Biot-se caracterizeaza prin miscari respiratorii normale intrerupte periodic de apnee-5-
30sec.;este intalnita in septicemii,meningite.
Notare pe foia de temperature

Masurarea si notarea pulsului

4
Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară.
Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in sistemul arterial sic el impins in timpulb
sistolei.Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterei.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.
Elemente de apreciat:
- ritmul
- amplitudinea
- frecvenţa
- celeritatea
Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă
palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
Artera :
- temporala superficială
- carotida;
- humerală;
- radial;
- femurală;
- poplitee(în spatele genunchiului);
- tibială;
- pedioasă;
regiunea apicală (vârful inimii)-cu stetoscopul.

carotida radiala pedioasa

Artera radial-se repereaza santul radial pe extremitatea distal a antebratului in

continuarea policelui

5
Artera temporala superficiala-se repereaza unghiul temporal al fantei palpebrale, iar la 3-4 cm
se palpeaza artera
Artera carotida externa – dreapta sau stanga-pe fata anterioara a gatului,in santul delimitat de
laringe( anterior) si muschiul sternocleidomastoidian ( lateral )
Artera pedioasa – pe fata dorsala a piciorului , in dreptul primului sant intermetatarsian
Artera femurala – in regiunea inghinala , la nivelul triunghiului lui Scarpa
Apex ( virful inimii )- pulsul apical- in spatiul V intercostal pe linia medioclaviculara stanga
Materiale necesare:
- pix culoare roşie;
- ceas cu secundar;
- foaie de observatie.
Interventiile asistentei
- pregătirea psihică;
- se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute;
- spalare pe maini;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei;
- se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la
perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului;
- se numără pulsaţiile timp de 1 minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare
linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei. ;
- in unele documente se notează cifric.
Exemplu : 12.X.2012 PD=80/min; PS=90/min

6
Interpretare:
 Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.
Modificări de ritm al pulsului:
- puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii;
- puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză.
 Amplitudinea (volumul)
- este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase;
- este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă;
- la arterele simetrice, volumul pulsului este egal
Modificări de amplitudine a pulsului:
- puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil;
- puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice
 Frecvenţa
- Nou nascut 130-140 pulsatii/minut
- copil mic 100-120 pulsatii/minut
- la 10 ani 90-100 pulsatii/minut
- adult 60-80 pulsatii/minut
- vârstnic >80-90 pulsatii/minut
Modificări de frecvenţă a pulsului
- tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului peste valoarea normal
- bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului sub valoarea normal
 Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

7
 - puls celer se caracterizeaza prin aparitia si disparitia undei pulsatile cu rapiditate
- puls tard-aparitia si disparitia undei pulsatile cu intarziere
Sfigmograma=inregistrarea grafica a pulsului
- a)anacrota b)catacrota c)inflexiune dicrota

Masurarea si notarea tensunii arteriale

Tensiunea arteriala reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriali.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare
Factorii care determina tensiunea arteriala:
- debitul cardiac;
- forta de contractie a inimii;
- elasticitatea si calibrul vaselor;
- vascozitatea sangelui
Elemente de evaluat
- tensiunea arterială sistolică(maximă);
- tensiunea arterial diastolică(minimă)
Loc de măsurare
- artera humerală
- artera radială(electronic)
Materiale necesare
- tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată,alcool;
8
 - pix de culoare roşie
- oscilometru Pachon

Metode
- auscultatorie
- palpatorie
Tehnică
metoda auscultatorie
- pregătire psihică;
- repaus timp de 15 minute;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit si in extensie;

- se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a

manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude
primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime).
- se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele
dispar(tensiunea arterială minimă)

Interpretare
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, valoarea optimă a tensiunii arteriale este 12/8 cm- Hg.
9
Dacă tensiunea coboară sub 9/6 cmHg este considerată hipotensiune şi dacă trece de 14/9 este
considerată hipertensiune.
Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte valorile normale ale tensiunii
arteriale.
Valori normale
TAmax TAmin
 1-3 ani 75-90 mmHg 50-60 mmHg
 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg
 12-15 ani 100-120 mmHg 60-75 mmHg

Noile ghiduri medicale precizeaza insa ca o tensiune arteriala optima este sub 120 mmHg
maxima si sub 80 mmHg minima, valorile spre care ar trebui sa tindem fiind 115/75 mmHg.
-intre 120 si 139 mmHg si 80-89 mmHg se inscrie prehipertensiunea,
-cand valorile depasesc 140/90 mmHg apare hipertensiunea arteriala. Aceasta are doua stadii:
stadiul I, in care valorile variaza intre 140 si 159/90 si 99 mmHg si stadiul al II-lea, in care valo-
rile ating si depasesc 160/100 mmHg.
Notare
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontala de culoare rosie-
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
-în alte documente medicale se notează cifric:Ex.TA=120/80mmHg.
modificări ale TA
- HTA = creşterea TA peste valorile normale
- hTA = scăderea TA sub valori normale
- modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel
- TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)
metoda palpatorie
-determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;
-se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop
-valorile se determină înregistrând valoarea indicată pe cadranul manometrului în momentul în
care simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tensiunea maxima.

10
 Ex.TA=130/70mmHg;TA=140/90mmHg;TA=125/75mmHg

Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu

ajutorul oscilometrului Pachon.

11
 Masurarea si notarea temperaturii

Definitie
Mentinerea temperaturii in limite normale este necesitatea organismului de a conserva o
temperatura la un grad aproximativ constant,pentru a-si mentine starea de bine.
Termoreglare =echilibrul dintre temogeneza si termoliza
Termogeneza =producere de caldura
Termoliza =pierdere de caldura
Scop
Descoperirea unor modificari patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locuri de masurare
- cavitati semideschise:axila,plica inghinala, cavitatea bucala,
- cavitati inchise:rect, vagin
Materiale necesare
-termometru maximal,electronic,auricular,suzeta(copii)
-tampoane de vata si comprese sterile
-tava medicala
-lubrefiant
-alcool medicinal
-ceas
Efectuare
Măsurarea temperaturii corporale se efectuează, la ora actuală, cu termometrul electronic.
Aparatul permite măsurarea temperaturii cutanate (în axilă), rectale şi timpanice.
Indicaţii
- supravegherea sistematică în cursul spitalizării;
- supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.
Pregătirea materialelor
Se vor pregăti pe o tavă medicală:
- termometru electronic cutanat sau timpanic cu sondă disponibilă;
- comprese curate şi soluţie dezinfectantă;
- lubrifiant pentru termometrul rectal.

Termometrul va fi dezinfectat după fiecare pacient.

Pregătirea pacientului
12
 - se explică pacientului procedura;
- se cere pacientului să rămână culcat în pat; .
Efectuare
- se descoperă axila pacientului;
- se tamponează pentru a îndepărta transpiraţia;
- se introduce captatorul termometrului în mijlocul axilei şi se
apropie braţul de torace;
- se aşteaptă 30 sec. până se aude semnalul sonor;
Utilizarea termometrului cu mercur????
- pregatirea materialelor langa pacient;
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge termometrul cu o compresa cu alcool, se scutura
 pentru masurarea in axila
- se asaza pacientul in decubit dorsal sau in pozitie sezand
- se ridica bratul pacientului;
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta
pozitie de catre asistenta;
- termometrul se mentine timp de 10 minute(pentru termometrul maximal);
- temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de
grad mai joasa decat cea centrala.
 pentru masurarea in cavitatea bucala
- se introduice termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas;
- se mentine termometrul timp de 5 min;
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la
cei cu afectiuni in cavitatea bucala;
- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min
inainte de determinarea temperaturii.
 pentru masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul;
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitatea;
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare;
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii;;
- se mentine termometrul 3 min;
13
 - copiii mici sunt asezati in decubit dorsal, cu picioarele
ridicate sau in decubit ventral ;
- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului
acesta se scoate,se sterge cu o compresa;
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul
termometrului;
- se scutura,se spala se dezinfecteaza si se pastreaza in ambalajul sau;
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade;
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii
agitati si la cei cu afectiuni rectale.
 pentru masurarea in vagin
- se urmaresc aceleasi etape ca la masurarea rectala
introducandu-se termometrul in vagin;
- este contraindicata in bolile aparatului genital;
- valoarea este mai mare cu 0,5 grade decat cea axilara;
- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa sterila;
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului;
- se spala termometrul, se scutura;
- se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
Termometrul tip suzeta.
Acesta prezinta siguranta si indica temperatura corect in cazul copiilor mici. Termometrul se va
folosi insa numai pentru masurarea temperaturii si nu ca suzeta obisnuita. Se apasa pe butonul de
pornire localizat in partea din fata a suzetei. Se pozitioneaza bulbul in
gura copilului. Temperatura se va citi dupa 3 minute.Bulbul suzetei se va
curata foarte bine dupa fiecare folosire

Reprezentarea grafica
- notarea unui punct albastru, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad;
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice;
- in alte documente medicale se noteaza cifric.
Valori normale
 n.n. şi copil mic -36,1-37,8 ºC
 adult - 36-37 ºC în axilă
 vârstnic - 35-36 ºC
In mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8.00 si dupa-amiaza intre orele 18-
19.00. Temperatura este influentata de varsta, alimentatie, activitate, variatie diurna ,sex, clima,
anxietate, emotii etc In timpul activitatii musculare foarte intense temperatura corpului poate
creste cu 2,2-2,7 grade C.

14
Ingestia de alimente,in special proteinele ridica temperatura corpului Ttemperatura corpului
variaza in functie de ora zilei;este minima intre orele 3-5 dimineata(remisiune matinala)datorita
diminuarii proceselor metabolice in timpul somnului;este maxima seara intre orele 18-23
(exacerbare vesperala;valorile matinale sunt cu 0,5 grade C mai mici decat vesperale.
-la femei temperatura corporala inregistreaza valori peste 37 grade C in a doua jumatate a
ciclului menstrual,in timpul ovulatiei.
-emotiile puternice pot determina o crestere a temperaturii corporale.
-climatul cald determina cresterea temperaturii corporale,climatul rece determina scaderea
temperaturii corporale.
Valori patologice
-hipotermie –scaderea temperaturii corpului sub valorile normale(sub 36 grade C la adult)
-hipertermie-cresterea temperaturii peste valorile normale(peste 37 grade C la adult):
37-38 ºC subfebrilitate
38-39 ºC febră moderată
39-40 ºC febră ridicată
Peste 40 ºC hiperpirexie

Tipuri de febra
Febra continua=mentinerea temperaturii corporale in perioada de stare a bolii peste 37gradeC
,cu diferenta de sub 1 grad C intre valorile inregistrate dimineata si seara.
Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara in
perioada de stare a bolii,cele mai mici valori scazand sub 37 grade C .

Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara,in

perioada de stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C (septicemii,supuratii
pulmonare)
Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade de afebrilitate de 4-
6zile,trecerile facandu-se brusc.

15
Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cu perioade afebrile,trecerea facandu-se lent.

Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea vesperala.
Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.

Masurarea si notarea diurezei

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.

16
Urina =solutie apoasa prin care sunt eliminate din organism substante rezultate din metabolismul
intermediar proteic,inutile si toxice pentru organism.
Mictiune=act fiziologic constient de eliminare a urinei.
Scop:
-obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri;
-cunoaşterea volumului diurezei;
-efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină emisa
-urmărirea bilanţului lichidian(ingesta – excreta).
Materiale necesare
-se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu
apă distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza
orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe
benzi de leucoplast
-se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra
procedeului
-colectarea începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină în ziua următoare, la aceeaşi oră
Pentru o determinare corectă
1. pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie, se
aruncă;
2. se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi, la aceeaşi oră,
păstrându-se şi urina de la ultima emisie.
-golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare;
-pentru a împiedica procesele de fermentaţie, se vor adăuga, la urina colectată, cristale de timol
-recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se ţine la
răcoare şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei;
-se trimit la laborator un esantion de 100 ml,notand pe bilet volumul total de urina pe 24
ore,data,analizele cerute;
-după golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor;
Notarea diurezei
-se noteaza graphic cu albastru sub forma unei coloane care se hasureaza in partea superioara
-pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100ml urina;
-la un grad de temperatura coresund 500 ml;
-cifric se noteaza in rubrica corespunzatoare diurezei.
Caracteristici normale ale urinei :
 frecventa:
-nou nascut-mictiuni frecvente
-copil-4-5/zi
-adult-5-6/zi
-varstnic-6-8/zi
 cantitatea

17
-nou nascut=30-300ml/24h
-copil:500-1200ml
-femei:1000-1400 ml/ 24 ore;
- barbati: 1200-1800 ml/24 ore;
 culoare
– normal :galben deschis -urina diluata;
brun inchisa – urina concentrate
 miros
-de bulion urina proaspata
-amoniacal – in fermentatia alcalina
 aspectul
- clar transparent;
 densitate:1015-1025
 Ph-ul:4,5-7,5 usor acid
Interpretarea aspectelor si valorilor patologice:
 Modificari patologice ale diurezei:
-poliurie = peste 2500ml/24 ore
-oligurie = se defineşte ca moderată (cu valori de 700-800 ml/zi) sau severă (cu valori în jur de
500 ml/zi
-anurie = absenta urinei in vezica;<50ml
 Tulburari de emisie urinara:
-polakiurie = mictiuni frecvente, cu cantitati mici;
-ischiurie sau retentie de urina = imposibilitatea de a urina;
-disurie = eliminarea urinei cu dificultate si durere;
-enurezis = pierderea involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copii cu tulburari
nevrotice, dupa varsta de 3 ani);
-nicturie = egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina
emisa ziua fata de cea emisa in cursul noptii.
-incontinenta de urina=pierderea de urina inconstient si involuntar
 Tulburari calitative :
- hematurie-prezenta sangelui in urina

-albuminurie-prezenta albuminei in urina

-glicozurie –prezenta glucozei in urina
-piurie-puroi in urina
-hiperstenurie-densitate crescuta a urinei(urina concentrate)
-hipostenurie-densitate mica(urina diluata)
-izostenurie-urina cu densitate mica se mentine in permanenta la aceeasi valoare indifferent de
regim

18
 Observarea si notarea scaunelor
Scaunul =resturile alimentare supuse procesului de digestie eliminate din organism prin
anus,prin actul defecatiei.
Defecatie – eliminarea materiilor fecale prin anus

Scop:
-obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei bolilor
tubului digestive si glandelor anexe

Elemente de Valori normale Valori patologice

Observatie
1.Frecventa 1-2 scaune/zi a.3-6 scaune/zi,diaree in enterite si enterocolite
b.20-30 scaune/zi=sindrom dizenteric
c.scaun la 2-4 zile=constipatie
d.suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor=ileus
2.Orarul Ritmic,la aceeasi Pierderea orarului obisnuit al evacuarii :constipatie sau diaree
ora a
zilei,dimineata
dupa sculare
3.Cantitatea Zilnic,150=200 g -marita(in afectiunile pancreasului,ale colonului,in diareele
de materii fecale gastrogene de natura aclorhidrica);poate ajunge la cateva
kilograme(in anomalii de dezvoltare a colonului);
-redusa(in constipatie)
-foarte redusa,de numai 10-15 g(in dizenterie)
4.Consistenta pastoasa,omogena Uscata,consistenta crescuta(scibale,coproliti-in
constipatie);consistenta scazuta(scaune moi),in
diaree;lichida,apoasa in special dupa purgative
saline;consistenta neomogena(scaun solid,dur urmat de o
cantitate de scaun semilichid sau lichid)
5.Forma Cilindrica,cu -de panglica sau creion(in cancer rectal);filiforma(in spasme ale
diametrul de 3-5 regiunii snorectsle);bile dure,de marimea maslinelor(in
cm, lungime constipatie),bile conglomerate,multiglobale(in cazul cand
variabila materiile fecale au stagnat mult timp in rect)
6.Culoarea(este Bruna Galben-aurie(in diaree);verde cand bilirubina se oxideaza la
data de nivelul intestinului gros;mai inchisa(in constipatie);albiciaosa
stercobilina): ca argila(icter mecanic),brun-inchis(icter hemolitic);neagra ca

19
 pacura,moale si lucios(in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestiv-melena);rosie(in cazul
hemoragiilor din portiunea inferioara a tubului digestiv).
7.Mirosul Fecaloid Acid(in caz de fermentatie intestinal);fetid(in caz de
putrefactie);miros rincet foarte patrunzator(in cazul cand in
scaun se gasesc grasimi nedigerate);foarte fetid(in cancerul
colonului si rectului).
8.Aspectul Pastos-omogen De zeama de pepene sau supa de linte(in febra tifoida);de zeama
de orez(in intoxicatii,sau holera)
9.Elemente - mucus,puroi,singe(in colite
patologice ulceroase,pseudomembranoase,cancer rectal sau
intestinal,dizenterie);resturi de alimente nedigerate(in
pancreatite cronice);grasimi nedigerate,paraziti
intestinali,cazurile vor fi imediat raportate medicului
10.Notarea Scaun normal Moale:/
scaunelor Diareic: -
Mucus:X
Cu puroi:P
Cu sange:S
Grunjos:Z
Melena-M

Daca numarul scaunelor evacuate intr-o zi este foarte mare,se noteaza numarul total urmat de
semnul conventional respective.Ex 12-

a. normal b.diareic

c. in constipatie spastica d.in constipatie atona

Observarea si notarea varsaturilor

20
Voma (varsatura)=act reflex prin care se elimina brusc,prin gura continutul stomacal
Scop = obtinerea de in informatii privind continutul gastric pentru stabilirea diagnosticului si
bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism.
Pregătire materiale
- tavita renala (doua),
- pahar cu apa,
- musama,
- aleza,
- prosop.

Pregatire pacient
psihic: va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii
fizic:se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirare a varsaturii (sezanda,
semisezanda, in decubit lateral cu capul usor ridicat).
- se aşează un prosop sau în jurul gâtului
- se protejează lenjeria de pat şi de corp cu muşama si aleza
Efectuare
- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
- i se oferă tăviţa renală sau o susţine asistenta
- sprijină fruntea bolnavului
- dacă varsă după intervenţii
chirurgicale intraabdominale va fi
sfătuit să-şi comprime uşor cu
palma plaga operatorie
- după vărsătură se îndepărtează tăviţa
- i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (aruncă în altă tăviţă).
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se şterge gura pacientului
- se îndepărtează materialele folosite
- se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă
- se aeriseşte salonul
- se supraveghează pacientul în continuare
Pregătirea produsului pentru examen de laborator
- se completează buletinul de recoltare
- se trimite produsul la laborator

21
 Observarea varsaturilor

Frecventa -ocazionale (in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase acute);

-frecvente (in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa mese);
-incoercibile (graviditate si unele boli psihice)
Orarul -matinale-dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide)
-postprandiale-imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavul consuma
alimentele(la nevropati)
-tardive-la 2-6 ore de la alimentatie(in ulcer si cancer gastric complicat cu stenoza
pilorica)
Cantitatea In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta iar in alte cazuri cantitatea se poate
reduce la cativa zeci de ml.
Continutul -alimentare-(alimente mai mult sau mai putin digerate)
-fecaloide-(in ocluziile intestinale)
-mucoase,apoase(la etilici si gravide)
-biliare(in colecistopatii)
-purulente(in gastrita flegmonoasa)
-sangvinolente(sau sange pur-hematemeza-in boli ale stomacului)
Culoarea -galbena sau verzuie(in varsaturile bilioase)
-rosie,ca sangele nedigerat(in ulcer gastro-duodenal)
-galbuie,murdara(in ocluzie intestinala)
-bruna,ca zatul de cafea(in cancer gastric)
Mirosul -fad,acru(in hiperclorhidrie)
-fecaloid(reflux al continutului intestinal in stomac(ileus)
-unt rancet(in fermentatie gstrica)
Forta de -brusc,in jet,fara efort,fara legatura cu alimentarea,fara greata;
proiectie
Simptome -durere abdominala, greata,salivatie, cefalee, transpiratii reci,tahicardie, deshidratare
care insotesc
varsatura
Notarea Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc insotit de data si ora cand s-a produs, in rubrica
varsaturilor speciala a foii de temperatura:
in foaia de - varsatura alimentara: culoare albastra
observatie - varsatura bilioasa: culoare verde
 - varsatura sanguinolenta: culoare rosie
daca sunt foarte frecvente se va nota numarul lor in ziua respectiva
-
Observarea si notarea expectoratiei

22
 -
Definitie
- Sputa (expectoratia)reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile respiratorii
prin tuse.
- Scop
- obtinerea de informatii privind caracterele sputei,avand valoare in stabilira diagnosticului
si urmarirea evolutiei unor afectiuni pulmonare
Materiale necesare :
-recipient gradat de unica folosinta cu capac, ,pix rosu.
Pregatirea bolnavului
- se anunţă şi i se explică necesitatea examinării
- se instruieşte să nu înghită sputa
- să nu o împrăştie
- să expectoreze numai în recipientul dat
- să nu introducă în vas şi saliva
- se aseaza bolnavul in pozitia care sa-I permita sa expectoreze cu usurinta
- se va sprijini capul bolnavului daca este necesar
- se observa cantitate,aspect,culoare
Notarea grafica
Se noteaza cantitatea de sputa /24h in foaia de temperature cu culoare rosie
,identic cu diureza. 
Curatirea mucoasei bucale:
- se pregatesc tampoane de tifon de porttampon
- se curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane pe porttampon
- se aruca tampoanele in tavita renala.
Observarea sputei
Culoarea -rosie,sangvinolenta,aerata si spumoasa(in hemoptizia din tuberculoza,cancer
pulmonar)
-hemoptoica sau sputa striata cu sange
-ruginie(ca sucul de prune,in debutul din pneumonie)
-rosie-bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a fi evacuat
-rosie-gelatinoasa in cancerul pulmonar
-roz in edemul pulmonar
-galbena-verzuie in supuratiile pulmonare
-alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astmă bronsic
-neagra in infarct pulmonar
23
Mirosul -fetid in dilatatia bronsica,caverne tuberculoase
-fetiditate penetranta,in gangrena pulmonara
-mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii pulmonare
Consistenta Spumoasa,aerata,gelatinoasa,viscoasa,lichida
Forma -perlata- in astmă
sputei -numulara- in caverne pulmonare(mase grunjoase,izolate in saliva)
-mulaje bronsice
Compozitia( -mucos-in astmă bronsic,inflamatia bronhiilor)
aspectul -purulent(in supuratii pulmonare,in cazul deschiderii unei colectii purulente intr-o
sputei) bronhie din vecinatatea plamanului)
-muco-purulent
-seros(in staza,edem pulmonar)
-pseudomembranos(in difteria laringiana,bronsita difterica,bronsita
pseudomembranoasa)
-sangvinolent(in edem pulmonar,cancer pulmonar,infarct pulmonar).

Cantitatea -50-100 ml/24 h:in bronsita catarala,pneumonie,tuberculoza,incipienta

sputei -pana la 1000ml/24 ore(in gangrene pulmonare,edem pulmonar)-vomica=eliminarea
unor colectii masive de puroi(in abces pulmonar,chist hidatic)

Masurarea greutatii si inaltimii corporala

Scop:
- aprecierea starii de nutritie a pacientului
- stabilirea necesitatilor calorice
24
-stabilirea dozei terapeutice de medicament
-urmarirea evolutiei unor afectiuni(edeme,ciroza hepatica,insuficienta cardiac)
Indicatii
Toti pacientii internati in spital,exceptand cazurile unde mobilizarea activa este contraindicata
Contraindicatii
-pacienti cu infarct de miocard,tromboflebite,hemoragii,stari de soc ,traumatisme
Materiale necesare:
- cantar antropometric,taliometru
Pregatirea pacientului:
- se anunta sa nu manance
- pacientul isi goleste vezica urinara
Efectuare
- se verifica functionalitatea balantei
- se imobilizeaza acul balantei
- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului
- se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
-se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
- se citesc valorile obtinute
- se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul si se conduce la salon
- se noteaza greutatea in foaia de temperature
Masurarea inaltimii
-se solicita pacientului sa se descalte
se aseaza sub cursorul taliometrului cat mai drept
-se coboara cursorul pana la vertex
-se citeste inaltimea pacientului pe tija gradate
-se invita sa coboare
-se ajuta sa se incalte
este condus la pat
Masurarea se poate face si cu banda metrica,masurand distant de la vertex pana la sol
cantarirea pacientului se face in aceleasi conditii, cu acelasi cantar aceeasi vestimentatie
cantaririi anterioare

OBSERVAREA FACIESULUI, A STĂRII PSIHICE, A

SOMNULUI BOLNAVULUI ŞI A REACTIVITĂŢII
GENERALE

Scop: cunoaşterea stării psihice şi a reactivităţii generale a

bolnavului este necesară în stabilirea diagnosticului şi aprecierea
evoluţiei anumitor boli. Acestea determină bolnavului un anumit

25
comportament, tradus prin câteva elemente care, împreună cu caracteristicile lor, trebuie bine
cunoscute şi observate de asistentă, raportate la timp medicului pentru interpretare.
Poziţia bolnavului în pat:
 bolnavul caută să menajeze partea dureroasă (în pleurită sau fractură costală –
bolnavul stă pe partea sănătoasă; în ulcerul gastric sau duodenită – bolnavul stă în
decubit ventral sau în decubit lateral stâng);
 poziţie ghemuită (în ulcerul gastric penetrant – bolnavul exercitând şi o presiune
cu pumnul asupra regiunii dureroase);
 poziţie şezândă (ortopnee) (în afecţiuni cardiace însoţite de insuficienţă
circulatorie, în afecţiuni pulmonare);
 poziţie în „cocoş de puşcă” (capul în hiperextensie şi membrele inferioare flectate
– articulaţia coxofemurală şi cea a genunchiului);
 opistotonus (bolnavul se află în hiperextensie sub forma unui arc cu concavitate
dorsală
 , corpul sprijinindu-se pe ceafă şi călcâie: în tetanos
Expresia fetei bolnavului- Faciesul ajuta ca la stabilirea diagnosticului.
Exista afectiuni al caror facies este atat de caracteristic incat simpla privire a pacientului
poate stabili diagnosticul
 fata anxioasa,cianotica-la bolnavii cu insuficienta circulatorie grava
 fata acoperita cu sudori reci,ochi infundati si inconjurati cu cearcane albastre,nas
ascutit,privire anxioasa(fata peritoneala)-in peritonita,ileus,alte afectiuni
abdominale grave

 fata congestionata,agitatie,cu oci sclipitori-in boli infectioase grave

 fata exprima spaimai- boala Basedow: protuzia globilor oculari în afara orbitelor
 ( exoftalmie bilaterală ) ; fanta palpebrală lărgită prin spasm retractil al pleoapei
superioare face imposibilă închiderea pleoapelor ; privirea tiroidiană cu expresie
de spaimă ; decalaj între coborârea pleoapei fată de coborârea globului ocular :

 acromegalic: arcade sprâncenoase si apofize zigomatice proeminente ; piramidă

nazală mărită si lărgită la bază ; buzele îngrosate , limba mărită de volum ; bose
frontale mărite ; dintii inferiori devin mobili ;

26
 lupus eritematos ( eruptie eritemato-scuamoasă localizată pe nas si la nivelul
pometilor)


 din sindromul Cushing: fata rotundă cu aspect de lună plină ; hirsutism
( pilozitate topografică de tip masculin la femei); obraj de culoare rosie-violacee;
gât scurt si gros

 facies mixedematos(apare în hipotiroidie): facies rotunjit “în lună

plină”, împăstat, cu ştergerea şanţurilor fiziologice, pleoapele tumefiate
(aspectbuhăit, de oameni somnoroşi),•

 Facies sardonic- trasaturile fetei din jurul gurii,ochilor si narilor simuleaza un

ranjet,fruntea incretita adanc,intristata-in tetenos-ras sardonic

27
 Facies de dementa senila: dezorientat, uluit, deconectat de la realitate, lipsa de
miscare si rigida.

 Facies miastenic în miastenia gravis slăbiciune a mușchilor faciali determină

ptoza bilaterala a pleoapelor și o anumită relaxare a muschilor buzelor si obrajilor


 Facies hipotiroidian -pufos si umflat,inexpresiv, somnoros, caracteristicile sunt
șterse, estompate.

 Facies casectic

 Facies din afectiuni respiratorii

 Facies de “mumie” este caracteristic pentru sclerodermie, o afecţiune rară, în

care pielea devine rigidă, întinsă, cu nasul şi buzele subţiri.

28
  facies parkinsonian sau de “mască” (boala Parkinson): facies inexpresiv,privire
fixă, clipitul foarte rar,•

 faciesul în paralizia facială:de partea bolnavă - hipotonie musculară,

cuştergerea pliurilor naso-geniene, cu scurgerea lacrimilor pe obraz,
lagoftalmie,nu poate închide ochiul

Starea psihica a bolnavului

 bolnavul isi pasreaza constienta
 stare tifica-constienta tulburata,privirea absenta,sta in pat nemiscat-in formele
grave de febra tifoida
 carfologie-stare tifica insotita de miscari automate,asemanatoare cu prinderea
mustelor din aer
 obnubilatie –bolnavul isi pastreaza starea de constienta,sesizeaza partial
evenimentele di jurul lui
 sopor-hipersomnie profunda,bolnavul poate fi trezit numai cu excitanti foarte
puternici
 apatie-dezinteres fata de mediu si persoana proprie
 stupoare-bolnavul sta in stare de imobilitate,insensibilitate,poate fi trezit dar nu
raspunde la intrebari
 somnolent-necesitatea de a dormi indelungat,bolnavul se trezeste usor dar
adoarme imediat
 delir –stare de obnubilatie insotita de iluzii,halucinatii,hiperexcitatii-in boli
infectioase acute,afectiuni cerebrale,intoxicatii
Somnul bolnavului
 Somn linistit,odihnitor,fara intreruperi,neagitat
 Somnolenta instalata dimineata—in hepatita virala
 Somnolent instalata imediat dupa alimentare-in insuficienta hepatica
 Stare de insomnia-reala sau falsa-raportul dintre somn de zi si noapte inversat
 Somn agitat cu intreruperi repetate(dureri fe foame,diaree,,necessitate de
mictiune,stare de tensiune nervoasa)
Durerea
 intensitate mica,suportabila-dureri articulare reumatismale
29
  durere de mare intensitate-colica biliara,renala etc.
 spontana sau provocata prin palpare se poate define ca
jena,rupture,sfasiere,tensiune,arsura
 de durata-de la cateva ore la cateva zile,in functie de cauza,avand character de
permanenta sau intermitanta
 localizarea si iradierea-in ulcerul gastric sau duodenal durerea iradiaza din
epigastru in spate;in colelitiaza din hipocondrul drept în umărul drept;in
apendicita acuta in fosa iliaca dreapta etc

1 – hipocondru drept şi stâng;2 – flanc drept şi stâng;3 – fose iliace dreaptă şi stângă;4 – epigastru;5 –
mezogastru(zona ombilicală);6 – hipogastru.
Convulsiile si contractile
 Contractia muscular= punerea intensiune sau scurtarea fibrelor musculare
 Convulsia =succesiunea de contractii puternice involuntare a unor grupe
musculare
 convulsii locale sau generale
 convulsii clonice scurte
 convulsii tonico-clonice-scurte,ritmice associate cu altele cu character
permanent

Se va inregistra ora cand s-a produs,durata caracterul,localizare daca a aparut sponatan sau in
timpul somnului sau sub influienta unei excitatii,enervare,daca au fost insotite de pierderea starii
de constienta,tulburari sfincteriene etc.
Parezele si paraliziile
30
  pareza-scaderea functiei motorii musculare
 paralizia-disparitia totala a functiei motorii muscular
 paralizii periferice-scade tonusul muscular,miscarile passive se pot efectua cu
amplitudine mai mare
 paralizii central-tonusul muscular ete pastrat sau chiar exagerat ,miscarile pasive
se pot
 executa cu amplitudine redusa
Se disting:
o monoplegia-paralizia unui singur membru
o hemiplegia-paralizia unei jumatati laterale a corpului
o paraplegia-paralizia membrelor inferioare
o tetraplegia-paralizia celor patru membre

31