ELEV:CORPACI (GEORGESCU) CRISTINA

CLASA: AMG-K-III
PROFESOR: PANDURU VERONICA

REFERAT

DISGRAVIDIA PRECOCE

Rezumat
Disgravidia precoce este o afectiune specifica primului trimestru de sarcina. Se caracterizeaza
prin varsaturi incoercibile, insotite de intoleranta alimentara totala, ce pot duce la dezechilibre
hidroelectrolitice grave. Afectiunea cuprinde doua forme clinice, ptialismul si disgravidia
emetizanta. Cea din urma poate provoca decesul in lipsa tratamentului adecvat administrat in
timp util. Tratata corespunzator, nu influenteaza evolutia sarcinii.
Disgravidia precoce este o afectiune specifica starii de gestatie, ce apare în primul trimestru de
sarcina. Se manifesta prin exacerbarea tulburarilor neurovegetative de sarcina: varsaturi repetate
cu intoleranta totala de aport alimentar. Frecventa manifestarilor digestive din primul trimestru în
cazul sarcinilor normale este de 35-50%, dar incidenta disgravidiilor precoce este apreciata la
0,6% din totalul femeilor însarcinate. Disgravidia precoce este o afectiune autolimitata daca nu
intervin complicatii, simptomele disparand la trecerea în cel de-al 2-lea trimestru de sarcina.
Elemente de etiopatogenie
Etiologia acestei afectiuni a ramas necunoscuta pana în prezent. De-a lungul timpului, au fost
propuse o serie de teorii pentru a explica aparitia simptomelor caracteristice:

 Teoria nervoasa, conform careia în sarcina are loc o inhibitie corticala ce duce la o
hiperexcitabilitate anormala a centrilor subcorticali;
 Teoria hormonala care sustine ca manifestarile clinice sunt cauzate de nivelul crescut al
hCG-ului (human chorionic gonadotropin);
 Teoria conflictului mixt între ou si mama, în care intervin: cu siguranta sistemul nervos al
femeii (varsaturile grave nu se întalnesc decat la femeile cu echilibru psihic instabil, care
nu accepta ideea prezentei sarcinii, carora le este frica de momentul nasterii), si anumiti
hormoni secretati de oul în evolutie (hCG). In sprijinul acestei ipoteze vine si frecventa

1
 mai mare a varsaturilor în sarcina gemelara si cea molara, unde nivelul seric al acestui
hormon are valori mai ridicate;
 Teoria toxemica sustine ca afectiunea apare în urma modificarilor locale de implantare;
 Teoria reflexa sugereaza ca disgravidia este consecinta unui histeroreflex (parasimpatic)
cu punct de plecare de la nivelul colului uterin.

Printre alti factori incriminati de aparitia disgravidiei se numara si: deficienta de vitamina B6,
deficiente ale metabolismului proteic, hipotiroidismul, factori emotionali, reactii de
hipersensibilitate.
Patogenie
Varsaturile incoercibile determina aparitia tulburarilor hidroelectrolitice si deficientelor
nutritionale. Fara aport alimentar, organismul gravidei începe sa utilizeze proteinele si lipidele
endogene, dupa 3-4 zile aparand fenomene de carenta proteica, tulburari ale ciclurilor metabolice
energetice si acidocetoza. Acestea sunt urmate de tulburari parenchimatoase celulare, care
determina ireversibilitatea procesului. Absenta terapiei presupune decesul.
Forme clinice si evolutie
Disgravidia precoce se prezinta clinic sub doua forme: ptialismul si disgravidia emetizanta.

 Hipersecretia salivara, izolata sau însotita de varsaturi, este simptomul principal în

ptialism. Poate ajunge la peste 1000 ml/24h, putand determina dezechilibre electrolitice.
 In evoluţia disgravidiei emetizante sunt descrise trei faze, în functie de gravitatea
varsaturilor si de modificarile pe care acestea le induc.
 Parcurgerea tuturor celor trei faze nu este obligatorie.

1. Faza reflexa (de debut/de slabire) este caracterizata prin:

 Varsaturi repetate persistente, precedate sau nu de greturi, aparute imediat dupa mese sau
dimineata pe stomacul gol, în numar de 10-15/zi, ce antreneaza deshidratarea femeii
gravide;
 Constipatie, oligurie, scadere ponderala progresiva (300–500 g/zi);
 Dureri epigastrice din cauza spasmelor musculare.
 Dureaza 8-10 zile si este reversibila.

2. Faza tulburarilor metabolice reversibile cuprinde:

 Varsaturi incoercibile, însotite de intoleranta gastrica totala si scadere ponderala

pronuntata;
 Adinamie, astenie;
 Tahicardie si hipotensiune arteriala;
 Oligurie pronuntata si constipatie;
 Hipoproteinemie si albuminurie;
 Cresterea corpilor cetonici urinari si acidoza metabolica;
 Hipoglicemie, azotemie;
 Hiponatremie, hipocloremie, hipocalcemie, hipopotasemie si carente vitaminice.

2
Dureaza între 7 si 10 zile, iar fenomenele sunt înca reversibile sub tratament.
3. Faza complicatiilor metabolice ireversibile (faza terminala sau nervoasa) se manifesta prin:

 Incetarea varsaturilor si toleranta alimentara fara digestie, alimentele acumuladu-se în

stomac;
 Diaree;
 Emaciere;
 Diminuarea reflexelor;
 Stare febrila;
 Delir, psihoze confabulatorii, halucinatii;
 Oligurie sau anurie, cu albuminurie intensa;
 Icter intens;
 Tulburări de vedere (nistagmus, amauroza).

Faza este ireversibila. Odata intrata în aceasta faza, femeia va deceda în 24-48 ore. Nici macar
întreruperea sarcinii nu va mai modifica evolutia. De aceea, momentul trecerii din faza a 2-a în a
3-a are importanta majora. Simptomele ce traduc aceasta trecere sunt: tahicardia, febra, oliguria,
icter/subicter, scaderea rapida a curbei ponderale cu mai mult de 1kg/ora.
Diagnostic
Manifestarile clinice care îndruma spre diagnosticul de disgravidie precoce includ greturile,
varsaturile, sialoreea, aparute la o gravida în saptamanile 5-6 de sarcina, în absenta oricarei
afectiuni digestive anterioare. Examenele paraclinice ce sustin diagnosticul si au o importanta
speciala, mai ales pentru faza a 2-a a disgravidiei emetizante, sunt cele care evidentiaza
hemoconcentratia, acidoza, dezechilibrele ionice si cetonemia.
Diagnosticul diferential se face cu: apendicita, colecistita, gastroenterita acuta, ulcerul gastric,
toxiinfectiile alimentare, meningitele, tumorile cerebrale, boala trofoblastica gestationala.
Tratament
Terapia disgravidiei precoce cuprinde o serie de masuri ce au ca scop combaterea varsaturilor,
anularea posibilelor dezechilibre metabolice si împiedicarea trecerii în faza ireversibila a
afectiunii. Spitalizarea în regim de urgenta se impune daca apare: deshidratare severa si
intoleranta orala la lichide, diselectrolitemie severa, acidoza, malnutritie.
Ca tratament igieno-dietetic are o mare importanta izolarea gravidei de mediul familial sau
persoanele care ar putea avea o influenta negativa. Se recomanda, de asemenea, administrarea de
alimente proaspete, în special fructe, vegetale, sucuri naturale.
Exista pareri bazate pe studii în domeniu, ce susţin ca metoda alternativa de tratament în prima
faza a disgravidiei acupunctura, rezultate favorabile fiind obtinute dupa 3-5 sedinte.
Tratamentul medicamentos cuprinde:
1. Sedarea sistemului nervos si combaterea varsaturilor prin administrarea de:

 Fenotiazine – folosite doar ca tratament de scurta durata, din cauza riscului teratogen;
 Antihistaminice de sinteza;
 Ondansetron;
 Metoclopramid;
 Droperidol;

3
  antispastice.

2. Corectarea tulburarilor de metabolism si a carentelor vitaminice

 Reechilibrarea hidroelectrolitica se face cu ser glucozat 5%, ser fiziologic 4 000-6 000
ml/24h;
 Corectarea hipopotasemiei se realizeaza cu ajutorul clorurii de potasiu solutie 20-40
mEq/l (maximum 3 mEg/kgc/zi), sub controlul ionogramei sangvine/urinare,
electrocardiogramei;
 Combaterea acidozei se face cu bicarbonat de sodiu (14%);
 Combaterea deproteinizarii organismului se face prin perfuzii de plasma si aminoacizi;
 Vitaminoterapia, în special vitaminele din grupul B (B1, B2, B6) si vitamina C, este
foarte importanta pentru compensarea carentelor prin lipsa de aport si facilitarea
corectarii tulburarilor metabolice si energetice.

Daca evolutia disgravidiei nu poate fi corectata si apare riscul trecerii în faza a 3-a, este indicata
evacuarea sarcinii prin aspiratie sau chiuretaj uterin.
Prognostic
De regula, tratamentul antiemetic si de reechilibrare a dezechilibrelor metabolice este eficient
chiar si în formele severe, in conditia sa fie instituit la timp, adica înainte de intrarea în faza a 3-
a. Cazurile în care este necesara evacuarea cavitatii uterine pentru preîntampinarea evolutiei
fatale a afectiunii sunt astazi foarte rare. Disgravidia precoce, chiar si în formele sale grave, daca
este tratata adecvat, nu influenteaza în niciun fel evolutia ulterioara a sarcinii.