G Raveica Caiet de Lucrari Practice PDF

UNIVERSITATEA DIN BAC U
FACULTATEA DE EDUCA IE FIZIC ŞI SPORT

SEC IA KINETOTERAPIE
CAIET DE LUCRĂRI
PRACTICE
LA
ANATOMIE I
AUTORI: Prep. Univ. Claudiu Andron

Lector Univ. Drd. Gabriela Raveica
BACAU 2003
TABLĂ DE MATERII
CAP. I. SCHELETUL COLOANEI VERTEBRALE ŞI A TORACELUI........... 5
CAP. II. ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE ŞI TORACELUI........ 21
CAP. III. MUŞCHII TRUNCHIULUI.......................................................... 35
CAP. IV. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR........................................ 59
CAP. V. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR ................................. 79
CAP. VI. MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR............................................ 95
CAP. VII. OASELE MEMBRULUI INFERIOR ............................................. 121
CAP. VIII. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR................................. 149
CAP. IX. MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR........................................... 173

LISTĂ CU ABREVIERI FOLOSITE ÎN TEXT:
Abd. – abduc ie, adductor

add. – adduc ie, adductor
artic. – articula ia
CMC – carpometacarpian
exts. – extensie, extensor
flx. – flexie, flexor
IF – interfalangian
IFD - ineterfalangian( ) distal( )
IFP – ineterfalangian( ) proximal( )
M. – muşchi
MCF – metacarpofalangian
mm. – muşchii
MTF – metatarsofalangian
SH – scapulohumeral
TMT – tarsometatarsian
CAP. I. SCHELETUL COLOANEI
VERTEBRALE ŞI A TORACELUI
CAP. I. SCHELETUL COLOANEI VERTEBRALE ŞI A TORACELUI ........................................................................5

I.1. COLOANA VERTEBRALĂ...........................................................................................................................................6
I.1.1. VERTEBRELE ADEVĂRATE ..................................................................................................................................7
I.1.1.1. CARACTERE GENERALE .................................................................................................................................................. 7
I.1.1.2. CARACTERE REGIONALE: ............................................................................................................................................... 8
I.1.1.3. CARACTERE SPECIALE .................................................................................................................................................. 10
I.1.2. VERTEBRELE FALSE...........................................................................................................................................13
I.1.3. COLOANA VERTEBRALĂ ÎN ÎNTREGIME ......................................................................................................13
I.1.4. IMPORTANŢA FUNCŢINALĂ A COLOANEI VERTEBRALE..............................................................................14
I.2. TORACELE OSOS......................................................................................................................................................16
I.2.1. STERNUL ..............................................................................................................................................................16
I.2.2. COASTELE ............................................................................................................................................................16
I.2.3. TORACELE ÎN ANSAMBLU .................................................................................................................................18
5
I.1. COLOANA VERTEBRALĂ
Fig. 1 COLOANA VERTEBRAL

A. vedere lateral , B. Vedere anterioar , C. Vedere posterioar
Fig. 2 ELEMENTELE GENERALE ALE UNEI VERTEBRE
6
Cunoscută şi sub denumirea de şira spin rii (popular) sau rahis (anatomic) ea
se prezintă sub forma unui şir de piese osoase, articulate între ele, situate în plan
median şi posterior al corpului, constituind "scheletul axial".
Coloana are o lungime de circa 70-75 cm., mai lungă la bărbaţi decât la femei,
fiind alcătuită din suprapunerea a 33-34 piese osoase numite vertebre între care se
găsesc formaţiuni fibrocartilaginoase numite discuri intervertebrale cu rol în
absorbţia şocurilor şi în mişcările coloanei pe ansamblu.
Vertebrele poartă diferite denumiri în funcţie de regiunea unde se găsesc:
1. Vertebrele cervicale răspund gâtului. Ele sunt în număr de 7 şi se notează
de la C1 la C7 . Împreună formează zona cervicală.
2. Vertebrele toracale (dorsale) răspund toracelui. Ele sunt în număr de 12 şi
se numerotează de la T1 la T12. Împreună formează coloana toracală.
3. Vertebrele lombare răspund regiunii lombare. Ele sunt în număr de 5 şi se
notează de la L1 la L5 . Împreună formează coloana lombară.
Vertebrele coloanei cervicale, toracale şi lombare sunt oase mobile şi

independente, din această cauză se mai numesc şi vertebre adev rate.
4. Vertebrele sacro-coccigiene sunt în număr de 5 respectiv 4-5 piese osoase şi

răspund pelvisului. Ele se sudează dând naştere la două oase: sacrul
respectiv coccigiene. Fiind oase sudate între ele se ai numesc şi vertebre
false.
I.1.1. VERTEBRELE ADEVĂRATE

Sub această denumire s-au grupat acele vertebre care şi-au păstrat independenţa
şi mobilitatea: vertebrele cervicale, toracale şi lombare.
La vertebrele adevărate se studiază:
1. Caractere generale;
2. Caractere regionale;
3. Caractere speciale;
I.1.1.1. CARACTERE GENERALE

• CORPUL VERTEBREI
- se află în partea anterioară a vertebrei şi reprezintă partea cea mai
voluminoasă a vertebrei;
- are forma unui segment de cilindru plin;
prezintă două feţe (una superioară şi una inferioară) şi o circumferinţă.
•
-
ARCUL VERTEBREI
- se află în partea posterioară a vertebrei;
este alcătuit din mai multe elemente, care din înainte spre înapoi sunt:
ο pediculii vertebrali:
-
- sunt două punţi osoase care unesc arcul vertebral de corpul vertebral;
- prezintă pentru descriere o margine inferioară mai scobită şi o margine
superioară mai puţin scobită;
- prin suprapunerea scobiturilor se formează o gaură numită foramen
intervertebral sau gaura de conjugare la nivelul căreia iese nervul
rahidian de la acel nivel.
ο apofizele (procesele) transverse:
- sunt două proeminenţe, una dreaptă şi alta stângă, care pleacă de pe
părţile laterale ale arcului vertebral;
- prezintă pentru descriere: o bază, o faţă anterioară, o faţă
posterioară, o margine superioară, o margine inferioară şi un vârf.
ο apofizele (procesele) articulare:
- sunt în număr de patru, două superioare şi două inferioare;
7
- servesc la articularea vertebrelor între ele şi sunt situate deasupra
şi respectiv dedesubtul apofizelor transverse;
ο lamele vertebrale:
- sunt două lame osoase care fac legătura dintre apofiza spinoasă şi
masivul osos;
- prezintă o faţă anterioară care priveşte spre gaura vertebrală şi o faţă
posterioară pe care se inseră muşchi.
ο apofiza spinoas (procesul spinos):
- porneşte de la locul de unire al celor două lame vertebrale şi se
prelungeşte posterior;
- prezintă pentru descriere o bază, un vârf, două feţe laterale, două
margini: una superioară şi una inferioară.
• GAURA VERTEBRAL :
- corpul vertebral împreună cu arcul vertebral delimitează la interior gaura
vertebral ;
- din suprapunerea găurilor vertebrale rezultă
canalul vertebral prin care trece măduva
spinării.
I.1.1.2. CARACTERE REGIONALE:

VETEBRELE CERVICALE
• Corpul vertebrei - este mai mic şi alungit
•
transversal;
Apofiza spinoas - este mai ascuţită şi are vârful
•
bifid;
Procesele transverse:
- baza este străbătută de o gaură transversală
prin care trece artera şi vena vertebrală;
- vârful prezintă:
- un tubercul anterior care este un rudiment de Fig. 3 VERTEBRA CERVICAL
coastă; – vedere inferioar -
- un tubercul posterior care reprezintă apofiza
•
transversă propriu-zisă;
Apofizele articulare - sunt orientate în plan
orizontal.
VERTEBRELE TORACALE
• Corpul vertebrei
- este alungit antero-posterior;
- prezintă pe părţile laterale două scobituri
articulare una superioară şi alta
inferioară; pe coloana în totalitate,
scobitura superioară a corpului unei
vertebre delimitează cu cea inferioară a
corpului vertebrei de deasupra ei o
•
suprafaţă articulară pentru capul coastei;
Apofiza spinoas - este prismatic triunghiulară
şi are o direcţie oblic înapoi şi în jos;
• Apofizele transverse - au pe faţa lor
anterioară o faţetă articulară pentru
•
tuberculul coastei corespunzătoare;
Apofizele articulare - sunt orientate în plan Fig. 4 VERTEBRA CERVICAL
vertical. – vedere superioar -
8
Fig. 5 VERTEBR TORACAL Fig. 6 VERTEBR TORACAL
- vedere lateral - - vedere inferioar -
VERTEBRELE LOMBARE
•
•
Corpul vertebrei - este mare;
Apofiza spinoas :
- este dreptunghiulară şi bine dezvoltată;
- este orizontală şi îndreptată posterior;
- prezintă pe părţile laterale procesele costiforme, care sunt resturi de coaste
şi care se pot confunda cu apofiza transversă propriu-zisă.
• Apofizele transverse - sunt pe faţa posterioară a procesului costiform, la
rădăcina acestora şi se mai numesc apofize accesorii.
• Apofizele articulare - sunt orientate în plan vertical.
Fig. 8 VERTEBR LOMBARA

Fig. 7 VERTEBR LOMBARA - vedere posteroinferioar -
- vedere lateral -
9
Fig. 9 VERTEBR LOMBARA
- vedere superioar -
I.1.1.3. CARACTERE SPECIALE

ATLASUL
•
•
este prima vertebră cervicală;
•
nu are corp vertebral;
este formată din două mase laterale unite printr-un arc anterior şi unul
•
posterior;
masele laterale prezintă:
- o cavitate articulară superioară pentru articularea cu condilii
occipitalului;
•
- o faţetă articulară inferioară pentru articularea cu axisul;
arcul anterior prezintă pe faţa posterioară o suprafaţă articulară pentru
•
prinderea axisului;
apofizele transverse prezintă câte un orificiu prin care trec artera şi vena
•
vertebrală;
orificiu vertebral are formă circulară, în partea lui anterioară prezintă un
spaţiu prin care trece dintele axisului (apofiza odontoidă), spaţiul aflat
•
postezrior de acesta fiind adevărata gaură vertebrală.
cele două segmente ale canalului vertebral sunt despărţite între ele prin
ligamentul transvers.
10
AXISUL
•
•
este a două vertebră cervicală (C2 );
elementul caracteristic al acestei vertebre este apofiza odontoid sau dintele
•
axisului - o proeminenţă verticală situată în partea posterioară a vertebrei;
dintele prezintă:
- o faţetă anterioară cu care se articulează cu arcul vertebral anterior al
atlasului;
- o faţetă posterioară cu care se articulează cu ligamentul transvers al
atlasului.
VERTEBRA C6
• tuberculul anterior al apofizei transverse este mai proeminent şi se cheamă
tuberculul lui Chassignac sau tuberculul carotidian.
VERTEBRA C7
• are apofiza spinoasă mai lungă şi poate fi uşor palpată
• se numeşte şi "proeminenta".
VERTEBRELE T11 - T12

• se caracterizează printr-o singură scobitură costală destinată capului ultimei
coaste.
Fig. 10 ATLAS – vedere inferioar

Fig.11 AXIS
A. vedere anterioar B. Vedere lateral
Fig.13 VERTEBRA C7 PROEMINENTA
Fig. 12 ATLASUL ŞI AXISUL

vedere anterioar 11
Fig.14 OS SACRUM ŞI COCCIS
vedere lateral Fig.15 OS SACRUM
vedere superiosr
Fig.16 OS SACRUM ŞI COCCIS

vedere posterioar
12
I.1.2. VERTEBRELE FALSE
OSUL SACRUM
• este un os median şi nepereche, situat în continuarea coloanei lombare;

• pe scheletul articulat este îndreptat oblic în jos şi înapoi, astfel încât
formează cu ultima vertebră lombară un unghi numit promontoriu cu importanţă în
•
obstetrică;
prezintă pentru descriere o bază, un vârf, o, o faţă anterioară, o faţă
posterioară, două feţe laterale şi canalul sacrat.
• BAZA - este superioară şi se articulează cu ultima vertebră lombară;
• VÂRFUL - este inferior şi se articulează cu coccisul;
• FA A ANTERIOAR (pelvian ):
- este concavă;
- provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale;
- prezintă 4 linii transversale ce indică locul de sudură a corpilor vertebrali;
- la extremitatea fiecărei linii se află câte o gaură sacrală prin care trec
•
ramurile anterioare ale ultimilor perechi de nervi spinali;
FA A POSTERIOAR (dorsal ):
- este convexă;
- prezintă pe linia mediană creasta sacral median ce rezultă din unirea
apofizelor spinoase;
- de o parte şi de alta a acestora se află g urile sacrale posterioare prin care
•
trec ramurile posterioare ale nervilor spinali.
•
FE ELE LATERALE în număr de două, se articulează fiecare cu câte un os coxal
CANALUL SACRAT
- se află în interiorul sacrului;
- se continuă în sus cu canalul vertebral şi în jos este deschis fiind mărginit
pe laturi de coarnele sacrate ce servesc la articularea sacrului cu coccigele.
COCCISUL
•
•
este omologul cozii;
•
este format din unirea a celor 4-5 vertebre coccigiene;
prezintă două feţe (una anterioară şi una posterioară), o bază care se articulează
cu sacrul prin două coarne coccigiene şi un vârf orientat în jos şi înainte.
I.1.3. COLOANA VERTEBRALĂ ÎN ÎNTREGIME
Coloana vertebrală este lungă, mediană şi posterioară. Ea reprezintă circa 40%

din lungimea totală a corpului. Are lăţimea maxim este la baza sacrului de 11 cm.,
diametrul sagital maxim la nivelul ultimei vertebre lombare de 7 cm.
CURBURILE COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrală nu este dreaptă. Ea prezintă mai multe curburi dispuse în
plan sagital şi frontal. Curburile pot fi orientate fie cu convexitatea înainte şi
poartă numele de lordoze, fie cu convexitatea înapoi şi poartă numele de cifoze.
• La coloana vertebrală în plan sagital întâlnim 4 curburi fiziologice:

CURBURILE ÎN PLAN SAGITAL
1. curbura cervical - cu concavitatea înainte (lordoză cervicală);

2. curbura toracal - cu concavitatea înapoi (cifoză dorsală);
3. curbura lombar - cu concavitatea înainte (lordoză lombară);
4. curbura sacro-coccigian - cu concavitatea înapoi (cifoză sacro-coccigiană);
13
• Curburile sagitale sunt dobândite în timpul vieţii:
- în viaţa intrauterină coloana are o singură curbură cu convexitatea înapoi;
- la 3-5 luni de la naştere apare lordoza cervicală, fiind rezultatul
ridicării capului la sugar;
- când stă în şezut se formează lordoza dorso-lombară;
- la 2 ani, după ce începe să meargă, se defineşte lordoza lombară şi cifoza
• Valoarea curburilor în plan sagital;

dorsală;
- la om se întâlnesc 3 tipuri morfologice de coloane vertebrale ce corespund

celor 3 tipuri funcţionale:
- coloana cu curburi şterse şi cu sacrum vertical caracteristică sportivilor,
care se adaptează foarte bine la orice fel de mişcare;
- coloana cu curburi accentuate şi cu sacrum orizontal caracteristică
muncitorilor de forţă mai puţin adaptată la mobilitatea activă;
- tipul normal în care curburile au valori cuprinse între:
- lordoza cervicală - 30-350;
- cifoza toracală - 20-300;
- lordoza lombară - 40-500;
• sunt mai puţin accentuate decât cele în plan sagital;

CURBURILE ÎN PLAN FRONTAL
• sunt următoarele (pentru persoanele dreptace):

1. curbură cervicală - cu convexitatea la stânga;
2. curbura dorsală - cu convexitatea la dreapta;
3. curbură lombară - cu convexitatea la stânga;
CONFORMAIA EXTERIOAR
Coloana vertebrală în totalitatea ei prezintă pentru descriere o faţă
anterioară, o faţă posterioară, două feţe laterale şi canalul vertebral.
• FA A ANTERIOAR : este reprezentată de o coloană cilindrică formată din
• FA A POSTERIOAR :
suprapunerea corpurilor vertebrale;
- prezintă pe linia mediană creasta spinoas formată prin suprapunerea

apofizelor spinoase; apofizele spinoase se pot explora mai ales în timpul
flectării trunchiului;
- de fiecare parte a crestei spinoase se găsesc şan urile vertebrale care
• FE ELE LATERALE: au în alcătuirea lor vârfurile apofizelor transverse, pediculii

adăpostesc muşchii care acţionează asupra coloanei;
vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor
• CANALUL VERTEBRAL:
vertebrali;
- este format din suprapunerea găurilor vertebrale, se continuă în sus cu

cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatusul sacrat;
- canalul vertebral urmăreşte toate curburile coloanei vertebrale.
I.1.4. IMPORTANŢA FUNCŢINALĂ A COLOANEI

VERTEBRALE
1. ROL DE PROTEC IA M DUVEI

• În canalul vertebral se găseşte măduva spinării învelită în trei foiţe meningeale.
Este evident rolul protector al coloanei vertebrale care este formată, anterior,
14
din suprapunerea corpurilor vertebrale şi, posterior, din suprapunerea arcurilor
vertebrale. Leziunile coloanei vertebrale pot interesa şi măduva spinării.
2. ROL STATIC
• În ortostatism coloana vertebrală este un ax solid ce susţine capul, trunchiul şi
membrele superioare. De la nivelul coloanei vertebrale se transmite greutatea la
pelvis şi membre inferioare. Dezvoltarea mai mare a vertebrelor lombare se explică
•
prin acea greutate mai mare pe care trebuie să o susţină.
Curburile coloanei vertebrale în plan sagital au rolul de a-i mări rezistenţa.
Conform formulei "C2+1=gradul de rezistenţă", unde "C" este numărul de curburi
(42+1=17), coloana vertebrală este de 17 ori mai rezistentă cu curburi decât dacă
•
nu le-ar avea.
Pot exista şi exagerări ale curburilor sau inversarea lor ceea ce duce la formarea
unor curburi patologice; existenţa lor pot determina dezvoltarea anormală a
organelor din cutia toracică. Aceste curburi patologice pot fi ereditare sau
dobândite.
3. ROL BIOMECANIC
• coloana vertebrală este antrenată în mişcări numeroase şi variate;
• mişcarea coloanei vertebrale rezultă din însumarea mişcărilor vertebrelor între
•
ele;
zonele de maximă solicitare sunt: zona lombară şi zona cervicală.
R spunde i la urm toarele întreb ri:

1. cum se numesc piesele osoase din care este formată coloana
vertebrală şi câte sunt?
TEM 2. care sunt regiunile coloanei vertebrale şi câte vertebre
are fiecare regiune?
3. care sunt caracterele generale ale unei vertebre
adevărate?
4. care sunt vertebrele false şi de ce se numesc aşa?
5. prin ce se diferenţiază o vertebră cervicală de una
lombară? Dar una dorsală de una lombară?
6. ce are caracteristic axisul? Dar atlasul? Dar C7?
7. câte curburi are coloana vertebrală în plan sagital şi
care sunt acestea?
8. ce este „creasta spinoaselor” şi pe cec faţă a coloanei
vertebrale se află?
9. care sunt elementele care diferenţiază atlasul de
celelalte vertebre cervicale
10. enumeraţi rolurile coloanei vertebrale
11. ce vertebră prezintă apofize costiforme?
12. ce vertebră prezintă gaura pentru artera şi vena
vertebrală?
13. care parte a unei vertebre toracale se articulează cu
tuberculul costal?
15
I.2. TORACELE OSOS
Toracele (trunchiul) osos este format în partea posterioară şi mediană din coloana
vertebrală toracală (dorsală), de care se articulează, lateral, cele 12 perechi de
coaste. Coastele se articulează, în partea anterioară, cu sternul.
Are o formă aproximativ conică, cu baza mare în jos şi cu diametrul transversal

mai mare decât cel anteroposterior. Găzduieşte organe de importanţă vitală: inima,
plămânii, vasele mari. Cutia toracică este mai mare la bărbat decât la femeie.
I.2.1. STERNUL
• este un os lat, nepereche şi median;
• este situat în partea anterioară a
•
toracelui;
are o direcţie oblică în jos şi dinainte
•
înapoi
are 3 porţiuni: manubriu, corp şi procesul
•
xifoidian;
prezintă pentru descriere: o faţă
anterioară, una posterioară, 2 margini
laterale, o bază situată superior şi un vârf
•
situat inferior;
FA A ANTERIOAR :
- este convexă;
- prezintă la nivelul unirii manubriului de
corp unghiul sternal sau unghiul lui
Louis care se poate palpa sub piele;
- sub acest unghi sunt 3-4 linii
transversale care rezultă din unirea a 3-
•
4 piese osoase numite sternebre;
FA A POSTERIOAR :
- este concavă;
- prezintă aceleaşi linii ca şi faţa Fig.17 OS STERN
•
anterioară; vedere anterioar
MARGINILE LATERALE - prezintă 7 incizuri costale în care pătrund cele 7 cartilaje
•
costale articulare;
BAZA:
- prezintă pe linia mediană incizura jugular
- lateral de incizura jugulară se află câte o scobitură claviculară, prin
•
intermediul cărora sternul se articulează cu claviculele.
VÂRFUL - format din procesul xifoidian, este cartilaginos, variabil ca lungime şi
formă fiind fie triunghiular, bifid sau oval. El se osifică la bătrâneţe.
I.2.2. COASTELE
•
•
sunt oase lungi, perechi, curbate, fără canal medular;
se articulează posterior cu coloana vertebrală şi anterior cu sternul;
16
•
•
sunt 12 perechi;
dup raportul pe care în au cu sternul pot fi:
- ADEV RATE: primele 7 coaste care se articulează direct cu sternul
- FALSE: ultimele 5 perechi, care, la rândul lor, sunt de 2 tipuri:
̇ un grup format din perechile 8, 9 şi 10 care se unesc cu sternul prin
intermediul cartilajului costal al coastei 7 ;
̇ un grup format din perechile 11 şi 12, numite COASTE FLOTANTE deoarece sunt
mai scurte şi au extremitatea anterioară liberă.
Fig.18 COASTA
vedere intern
Fig.19 COASTA
vedere posteroinferioar
• CARACTERE GENERALE:
- lungimea creşte de la prima la a şaptea coastă, după care descreşte;
- după ce se desprind de pe coloana vertebrală toracală, coatele se îndreaptă
extern şi înapoi, apoi cotesc brusc înainte, medial şi în jos;
- coasta este alcătuită dintr-un corp şi două extremităţi:
- Corpul:
̇ are form de lamă ;
̇ fa a extern este convexă;
̇ fa a intern este uşor concavă şi în raport cu pleura;
̇ marginea superioar dă inserţie muşchilor intercostali;
̇ marginea inferioar prezintă un şanţ costal prin care trec vena, artera şi
nervul intercostal.
- Extremitatea anterioar - se termină printr-o scobitură în care pătrunde
cartilajul costal care face articularea cu sternul.
- Extremitatea posterioar :
̇ este format din 3 porţiuni:
̇ capul coastei:
- este o mică umflătură prin care se termină posterior coasta;
17
- primele 10 perechi de coaste au câte o faţă articulară pentru care
articularea cu cavitatea formată prin unirea faţetelor costale
articulare inferioare, respectiv superioare ale corpilor vertebrali;
̇ gâtul coastei se află între cap şi tuberculul coastei;
̇ tuberculul costal:
- este o proeminenţă care prezintă o faţetă articulară pentru articularea
cu apofiza transvers a vertebrei;
- ultimele două coaste nu au tuberculi costali.
• Caractere speciale:
- coasta 1:
̇ se caracterizează prin lungimea redusă şi prin direcţia ei orizontală;
̇ prezintă o faţa superioară, o faţă inferioară, o margine medială şi o
margine laterală;
̇ faţa anterioară: prezintă tuberculul de inserţie Pentru muşchiul scalen
anterior, iar, de o parte şi de alta a tubercului, sunt şanţurile venele
subclaviculare anterioare şi posterioare.
- cartilajul costal - este situat în continuarea coastei; pentru primele 7
perechi de coaste ele folosesc la articularea cu sternul, pentru perechile 8,
9, şi 10 folosesc pentru articularea cu cartilajul costal al coastei 7.
I.2.3. TORACELE ÎN ANSAMBLU

•
•
are formă de trunchi de con;
conformaţia poate varia după vârstă, sex, constituţie şi după unele stări
•
patologice;
Toracele prezint :
- Suprafa a extern :
̇ Faţa anterioară:
- este delimitată de două linii ce trec prin extremităţile anterioare ale
coastelor;
- pe ea se află: sternul, articula iile sternocondrale, cartilajele
costale, cartilajele condrocostale, extremitatea anterioar a coastelor,
spa iile intercostale.
̇ Faţa posterioară:
- este delimitată lateral de 2 linii oblice care trec prin unghiul
posterior al coastelor;
- pe ea se află: apofizele spinoase ale vertebrelor toracale, şanţurile
intervertebrale, apofizele transverse, articulaţiile costotransversale,
extremitatea posterioară a castelor, spaţiile intercostale.
̇ Pe suprafaţa externă a toracelui osos se inseră următorii muşchi mai
importanţi:
- marele şi micul pectoral (pectoralis major, minor);
- muşchiul dinţat anterior
- drepţii abdominali (rectus abdominis).
- Suprafa a intern :
̇ are patru feţe: una anterioară, una posterioară şi două laterale;
̇ faţa posterioară - prezintă pe linia mediană proeminenţele realizate de
corpurile vertebrale; de o parte şi de alta a lor aflându-se şan urile
pulmonare.
- vârful toracelui:
̇ are o formă ovalară, bifidă sau piramidală;
̇ este oblic îndreptat în jos şi înainte;
̇ este aşezat anterior de scobitura jugulară a sternului, lateral de
articulaţia sterno-condro-costală şi posterior de corpul vertebrei T1
18
- baza toracelui este formată din: apendicele xifoid situat anterior, corpul
vertebrei T12 situat posterior, marginea inferioară a coastei a XII a,
extremitatea laterală a coastei XI împreună cu cartilajul coastei VII.
19
p
20
Fig. 21 TORACECLE OSOS – vedere posterioar

Fig. 20 TORACECLE OSOS – vedere anterioar
R spunde i la urm toarele întreb ri:
1. care sunt oasele care iau parte la formarea toracelui?
2. ce reprezintă unghiul lui Louis?
TEM 3. unde se află incizura jugulară?
4. cum se mai numeşte vârful sternului?
5. câte coaste se articulează direct pe stern?
6. câte perechi de coaste sunt şi de câte feluri pot fi
acestea?
7. cum se numesc coastele care nu se articulează nici cu
sternul nici cu cartilajul coastei a VII-a?
8. câte feţe are toracele şi pe care dintre ele se află
creasta apofizelor spinoase?
9. care sunt muşchii mai importanţi care se inseră pe faţa
externă a toracelui?
10. cu cine se articulează capul coastei şi la ce extremitate
a coastei se află acesta?
11. cu care extremitate o coasta adevărată se articulează cu
sternul?
12. care sunt caracteristicile particulare ale primei coaste?
13. la ce extremitate a vertebrei se află gâtul coastei şi ce
uneşte acesta?
Stabili i valoarea de adev r a urm toarelor afirma ii, iar pentru

cele false reformula i afirma ia pentru a fi adev rat :
1. coloana vertebrală are 33-34 vertebre adevărate
2. vertebrele cervicale prezintă un tubercul costiform
3. vertebrele toracale se articulează cu sternul
4. capul coastei se articulează cu procesul transvers al vertebrei
toracale
5. apofizele spinoase ale vertebrei false se află în partea anterioară
vertebrei.
6. vertebra lombară prezintă o procesul(apofiza) transvers la baza
procesului costiform
7. sacrul prezintă pe faţa anterioară 4 lini transverse care provin din
sudarea celor 4 vertebre sacrale
8. manubriul sternal se mai numeşte şi unghiul lui Louis
9. sternul prezintă pe faţa sa laterală câte 7 incizuri pentru
articularea cu cartilajele celor 7 coaste adevărate.
10. corpul vertebral se află anterior şi se uneşte cu arcul vertebral
prin intermediul pediculului.
11. zona lombară prezintă 5 vertebre, cea cervicală 7, cea dorsală 12,
iar cea sacro-coccigiană 7-8 piese osoase.
12. gaura vertebrală face parte din pediculul vertebrei adevărate
21
CAP. II. ARTICULAŢIILE
COLOANEI VERTEBRALE ŞI
TORACELUI
CAP. II. ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE ŞI TORACELUI..................................................................... 21

II.1. ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE........................................................................ 22
II.1.1. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR ADERĂRATE ............................................................... 22
II.1.1.1. ARTICULAŢIILE CORPURILOR VERTEBRALE (ARTICULAŢII DISCOVERTEBRALE) .......................................22
II.1.1.2. ARTICULAŢIILE PROCESELOR ARTICULARE...........................................................................................................23
II.1.1.3. UNIREA LAMELOR VERTEBRALE ...............................................................................................................................23
II.1.1.4. UNIREA PROCESELOR SPINOASE................................................................................................................................24
II.1.1.5. UNIREA PROCESELOR TRANSVERSE .........................................................................................................................24
II.1.2. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR FALSE ........................................................................... 24
II.1.3. MIŞCĂRILE COLOANEI VERTEBRALE .............................................................................. 25
II.2. ARTICULAŢIILE TORACELUI.................................................................................................. 30
II.2.1. ARTICULAŢIILE COSTOVERTEBRALE .............................................................................. 30
II.2.1.1. ARTICULAŢIA CAPULUI COASTEI ..............................................................................................................................30
II.2.1.2. RTICULAŢIA COSTOTRANSVERSĂ .............................................................................................................................31
II.2.1.3. ARTICULAŢIILE STERNOCOSTALE.............................................................................................................................31
II.2.2. ARTICULAŢIILE STERNULUI ............................................................................................... 32
II.2.2.1. Articula ia sternal superioar .............................................................................................................................................32
II.2.2.2. Articula ia sternal inferioar ..............................................................................................................................................32
II.2.3. MIŞCĂRILE CUTIEI TORACICE............................................................................................ 33
21
II.1. ARTICULAŢIILE COLOANEI
VERTEBRALE
Piesele componente ale coloanei vertebrale (vertebrele) se pot articula unele cu
altele şi atunci se numesc articulaţii intrinseci ale coloanei vertebrale şi se pot
articula cu oase care nu aparţin coloanei vertebrale: oasele craniului(occiputul),
coastele, oasele coxale formând articulaţiile extrinseci ale coloanei vertebrale.
II.1.1. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR

ADERĂRATE
După Papilian cele 24 de vertebre adevărate se articulează între ele prin

intermediul a două tipuri de articulaţii: articulaţii adevărate şi articulaţii false.
Două vertebre adevărate se pot articula direct prin intermediul apofizelor
(proceselor) articulare şi corpurilor vertebrale – numite şi articulaţii adevărate sau
la distanţă prin intermediul ligamentelor la nivelul apofizelor (proceselor) spinoase,
transverse sau lamelor vertebrale – numite şi articulaţii false.
II.1.1.1. ARTICULA IILE CORPURILOR VERTEBRALE

(ARTICULA II DISCOVERTEBRALE)
TIPUL ARTICULA IEI - simfiz
SUPRAFE E ARTICULARE – Cele două suprafeţe articulare sunt reprezentate de faţa

superioară a corpului vertebrei de dedesubt şi faţa inferioară a corpului vertebrei de
deasupra
MIJLOACE DE UNIRE
1. DISCUL INTERVERTEBRAL este o structură fibrocartilaginoasă care se repetă de
23 de ori între vertebrele coloanei, pe care le leagă sincondrotic. În structura
• Inelul fibros, format din lame concentrice de fibre de colagen, aşezate

discului intră două elemente:
spiralat, oblic la 60 0. Inelul este mai gros anterior unde are mai multe lame
concentrice. Posterior, numărul de lame este mai mic, inelul este mai subţire,
• Nucleul pulpos, constituit dintr-o masă de ţesut gelatinos situată într-o

explicând vulnerabilitatea aceste zone în hernia de disc.
cavitate. Celulele nucleului sunt de tip condrocitar, cuprinse într-o reţea de

proteoglicani care înglobează o mare cantitate de apă având rolul unei perne
pneumatice între corpii vertebrali.
2. LIGAMENTUL LONGITUDINAL ANTERIOR leagă feţele anterioare ale corpurilor şi

discurilor vertebrale.
Are originea pe baza occipitalului, coboară pe faţa anterioară a coloanei
terminându-se pe faţa pelvină a sacrului.
Este alcătuit din:
- fibre superficiale lungi (care conectează 3-4 vertebre);
- fibre mijlocii şi fibre profunde scurte (conectează 2 vertebre adiacente).
22
Limiteaz mişcarea de extensie a coloanei vertebrale.
3. LIGAMENTUL LONGITUDINAL POSTERIOR leagă feţele posterioare ale corpurilor şi

discurilor intervertebrale.
Are originea pe faţa posterioară a corpului axis-ului. Este comparabilă cu o
panglică lungă albă-sidefie, aplicată pe faţa posterioară a corpurilor vertebrale, dar
în interiorul canalului rahidian, înaintea măduvei spinării şi a durei mater. La
nivelul discurilor vertebrale către gaura de conjugare banda este mai lată cu rol în
prevenirea hernierii laterale a nucleului pulpos.
Limiteaz mişcarea de flexie a coloanei vertebrale.
MIŞC RILE ARTICULA IEI DISCOVERTEBRALE
Articulaţiile dintre corpii vertebrali participă la toate mişcările posibile la

nivelul coloanei vertebrale şi anume:
• mişcări de flexie - extensie în jurul unui ax transversal;
• mişcări de înclinare laterală, în jurul unui ax transversal;
• mişcări de rotaţie, în jurul unui ax vertical;
• mişcări de alunecare în jurul unor axe paralele ale corpurilor vertebrale;
• mişcări de îndepărtare şi apropiere între două vertebre, datorită elasticităţii
discului.
II.1.1.2. ARTICULA IILE PROCESELOR ARTICULARE
Sinonime: articula ii unciforme

TIPUL ARTICULA IEI – zigapofizare (zigapophyseales)
SUPRAFE E ARTICULARE
Sunt reprezentate de perechi de apofize (procese) articulare - inferioare ale
vertebrei de deasupra şi superioare ale vertebrei de dedesubt. Au suprafeţe plane cu
direcţie orizontală la nivel cervical, suprafeţe plane cu direcţie oblică la nivel
toracic şi suprafeţe arcuate formând articulaţii trohoide în regiunea lombară.
Suprafeţele articulare prezintă un strat fin de cartilaj hialin.
Fiecare vertebră prezintă 4 articulaţii între apofizele articulare, două
superioare şi două inferioare.
MIJLOACE DE UNIRE
Prezintă capsula articulară fibroasă care se inseră la periferia suprafeţelor
articulare. În funcţie de mobilitartea zonei, capsula articulaţiilor dintre apofizele
articulare ale vertebrelor cervicale este mai laxă, ale celor dorsale şi lombare mai
fibroasă şi îngroşată.
Nu prezintă ligamente proprii.
II.1.1.3. UNIREA LAMELOR VERTEBRALE
TIPUL ARTICULA IEI – sindesmoză (articulaţie falsă)
MIJLOACE DE UNIRE
Ligamentele galbene – Au formă dreptunghiulară. Ocupă spaţiul care se întinde de
la procesul articular, la baza procesului spinos (apofiza spinoasă). Aceste ligamente
închid canalul rahidian în partea posterioară.
23
Rolul lor este multiplu:
• readucerea elastică a coloanei în poziţia normală, după ce ea a fost flectată;
• limitarea flexiei exagerate sau bruşte a coloanei vertebrale. În acest fel
discurile vertebrale sunt protejate contra leziunilor;
• contribuie la menţinerea în poziţie verticală a coloanei vertebrale.
limitează mişcarea de flexie a coloanei vertebrale, precum şi cea de rotaţie axială şi
înclinare laterală de partea opusă.
II.1.1.4. UNIREA PROCESELOR SPINOASE

TIPUL ARTICULA IEI - sindesmoză (articulaţie falsă)
MIJLOACE DE UNIRE - Se realizează prin două feluri de ligamente:

•ligamente interspinoase leagă între ele procesele spinoase alăturate, de la bază
până la vârf. Se continuă anterior cu ligamentele galbene, iar posterior, cu
ligamentele supraspinoase. Grosimea şi rezistenţa lor creşte progresiv, de sus
în jos. Limitează mişcarea de flexie şi rotaţie a coloanei vertebrale.
• ligamentele supraspinoase sunt benzi de ţesut fibros care conectează vârfurile
proceselor spinoase de la C7 la sacru. Unele sunt superficiale, mai lungi şi
leagă 3-4 vertebre, altele sunt mai scurte şi profunde, conectând vertebrele
alăturate. Limitează mişcarea de flexie şi rotaţie a coloanei vertebrale.
Ligamentul nucal este situat la nivelul coloanei cervicale fiind omologul
ligamentelor inter şi supraspinoase de la nivelele inferioare. Se întinde de la
protuberanţa şi creasta occipitală externă, până la procesul spinos al vertebrei C7.
Constituie un suport pentru inserţia muşchilor extensori ai coloanei cervicale.
Ligamentul nucal limitează mişcarea de flexie şi rotaţie a coloanei vertebrale
cervicale.
II.1.1.5. UNIREA PROCESELOR TRANSVERSE

TIPUL ARTICULA IEI - sindesmoză (articulaţie falsă)
MIJLOACE DE UNIRE - se realizează prin ligamentele intertransversare

(intertransverse). În regiunea cervicală sunt foarte puţin reprezentate, fiind
înlocuite de muşchii echivalenţi. În regiunea toracică apar ca perechi de cordoane
bine delimitate. În regiunea lombară sunt subţiri, cu aspect membranos. Ligamentele
intertransversare limitează mişcările de rotaţie şi înclinare laterală de partea
opusă.
II.1.2. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR FALSE
Sunt următoarele:
• ARTICULA IA LOMBOSACRAL : uneşte sacrul cu vertebra a V a lombară. Această unire
se face după tipul articulaţiilor vertebrelor adevărate (disc intervertebral,
capsulă pentru articulaţia proceselor articulare, partea inferioară a
ligamentelor vertebrale longitudinale anterior şi posterior, ligamentele galbene
ligamentele supraspinos şi interspinos);
• ARTICULA IA SACROCOCCIGIAN este o simfiză, care permite mobilizarea pasivă,
înapoi, a vârfului coccisului, în timpul naşterii, ducând la o creştere a
strâmtorii inferioare a bazinului. Odată cu înaintarea în vârstă, această
articulaţie devine o sinostoză (se osifică). Articulaţia este fixată cu ajutorul
unor ligamente (sacrococcigiene şi un ligament interosos, cu valoarea unui disc
intervertebral;
24
• ARTICULA IA MEDIOCOCCIGIAN este o articulaţie frecventă la femeie, între prima
vertebră coccigiană şi restul coccisului. La copil, toate vertebrele coccigiene
sunt independente şi sunt unite între ele prin discuri intervertebrale.
II.1.3. MIŞCĂRILE COLOANEI VERTEBRALE
Acestea sunt: flexia, extensia, înclinaţia laterală, circumducţia şi rotaţia.

Fiecare articulaţie intervertebrală are mişcările ei proprii care sunt reduse.
Mişcările coloanei, în întregime, sunt rezultanta mişcărilor ei parţiale.
Flexia este aplecarea înainte. Discurile vertebrale suferă o apăsare mai mare în
partea lor anterioară în timp ce ele se înalţă posterior. Ligamentul vertebral
longitudinal anterior este relaxat, celelalte, dimpotrivă sunt întinse, solicitate.
Extensia este aplecarea înapoi. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este
întins, iar celelalte, relaxate.
Înclinarea lateral , în partea dreaptă sau stângă, turteşte discul de aceeaşi
parte.
Circumduc ia este mişcarea rezultată din executarea alternativă mişcărilor
precedente.
Rota ia spre dreapta sau spre stânga se execută în jurul unui ax vertical care
trece prin centrul discurilor.
Mobilitatea coloanei vertebrale diferă în raport cu regiunea considerată: este
maximă în regiunea cervicală, mai mică în regiunea lombară şi mult mai redusă în cea
toracică (pe de o parte din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor intervertebrale
de aici, pe de altă parte din cauza suprapunerii atât de accentuate a lamelor
vertebrale şi proceselor articulare).
1. Conspecta i din materialele bibliografice urm toarele

articula ii:
a. articulaţia atlantoaxoidiană
TEM b. articulaţia atlantooccipitală
specificând la fiecare: tipul de articula ie, suprafe e
articulare, mijloace de unire (capsul şi ligamente), mişc rile
pe care aceste articula ii le permit.
2. R spunde i la urm toarele întreb ri:

a. Care sunt articulaţiile adevărate ale coloanei vertebrale?
b. Daţi exemple de articulaţii extrinseci ale coloanei vertebrale
(CV) şi argumentaţi.
c. Ce are caracteristic o articulaţie de tip simfiză?
d. Care articulaţii de la nivelul CV sunt de tip simfiză?
e. Care sunt ligamentele care limitează mişcarea de flexie a CV?
f. Care sunt ligamentele care limitează mişcarea de extensie a CV?
g. Dar cele care limitează mişcarea de rotaţie?
h. Care sunt rolurile nucleului pulpos?
i. Care sunt articulaţiile false de la nivelul CV şi de ce se
numesc ele aşa?
j. Cum se numeşte ligamentul care unesc apofizele spinoase de la
nivel cervical?
k. Care sunt mişcările CV in plan frontal?
l. Care este axa în jurul căreia se produce mişcarea de rotaţie a
CV?
m. Care este diferenţa dintre mişcarea de circumducţie şi mişcarea
de rotaţie a CV?
n. Ce articulaţii de la nivelul CV mai poartă numele de
articulaţii unciforme?
25
26
Fig.27 ARTICULA IILE ATLANTOOCCIPITAL ŞI ALTLANTOAXOIDIAN
A,C,D – vedere posterioară după tăierea arcului posterior – straturi
ligamentare
B – vedere superioară
27
Fig. 28 ARTICULA IILE STERNOCOSTALE – vedere anterioar
Fig.29 ARTICULA IILE COSTOVERTEBRALE
28
Fig.31 ARTICULA IILE COSTOVERTEBRALE – vedeere posterioar
29
II.2. ARTICULAŢIILE TORACELUI
Toracele este o colivie osteocartilaginoasă elastică în care sunt adăpostite
inima şi plămânii. Este alcătuit din 30 de piese osoase, legate între ele prin
articulaţiile toracelui. Rolul lor este de a asigura rezistenţa şi elasticitatea
necesară funcţiei de protecţie şi mecanicii respiratorii.
După dispoziţia lor, se pot împărţi în:

• grupul posterior
articula iile costovertebrale - articulaţiile coastelor cu vertebrele
•
o
grupul anterior format din:
o articula iile condrosternale - articulaţiile cartilajelor costale cu
sternul;
o articula iile intercondrale - articulaţiile cartilajelor între ele
o articula iile condrocostale - articulaţiile coastelor cu cartilajele
costale
o articula iile pieselor sternale.
II.2.1. ARTICULAŢIILE COSTOVERTEBRALE

Sunt reprezentate de conexiunea dublă realizată între extremitatea posterioară a
coastei şi vertebrele coloanei toracice, formând peretele posterior al toracelui.
II.2.1.1. ARTICULA IA CAPULUI COASTEI
TIPUL DE ARTICULA IE – articulaţie diartroză plană
30
Se unesc capul coastei cu o cavitate (unghi diedru) formată de unirea
feţişoarelor costale de pe corpurile a două vertebre toracice adiacente.
MIJLOACE DE UNIRE
1. CAPSULA ARTICULAR – subţire la exterior, care se inseră la periferia
suprafeţelor articulare. Este întărită de 2 ligamente. La interior
prezintă stratul sinovial.
2. LIG. RADIAT AL CAPULUI COASTEI – are formă de evantai şi se inseră pe
corpul vertebrei si discul intervertebral
3. LIG. INTRAARTICULAR AL CAPULUI COASTEI – uneşte capul coastei cu discul
intervertebral
PARTICULARIT I
Coastele I, X, XI şi XII se articulează doar cu vertebra corespunzătoare
II.2.1.2. RTICULA IA COSTOTRANSVERS

TIPUL DE ARTICULA IE – articulaţie diartroză plană
Este articulaţia dintre tuberculul costal şi procesul transvers al vertebrei
corespunzătoare numeric
MIJLOACE DE UNIRE
• Capsula articular - subţire la exterior, care se inseră la periferia
suprafeţelor articulare. Este întărită de ligamente. La interior prezintă
stratul sinovial
• ligamentul costotransversar posterior - între faţa posterioară a colului coastei
şi procesul transvers corespunzător;
• ligamentul costotransversar superior - între creasta colului coastei şi procesul
transvers al coastei suprajacente;
• ligamentul costotransversar lateral - între faţa posterioară a colului coastei
şi baza procesului transvers al vertebrei suprajacente;
• ligamentul lombocostal - între coasta a XII a şi procesele costiforme ale
primelor două vertebre lombare.
ARTICULA IILE COSTOVERTEBRALE permit realizarea mişcării de rotaţie a coastei

faţă de un ax care trece prin colul coastei.
II.2.1.3. ARTICULA IILE STERNOCOSTALE

Cu excepţia articulaţiei dintre cartilajul coastei I, VI şi VII, care se unesc
direct cu sternul prin syncondroze, restul cartilajelor costale formează, împreună cu
incizurile de pe marginea laterală a sternului, articulaţii sinoviale (articulaţiile
2-5). Suprafeţele articulare sunt acoperite de ţesut fibrocartilaginos şi sunt
prevăzute cu capsulă şi ligamente.
A. ARTICULA IILE CONDROCOSTALE (COSTOCONDRALE)

TIPUL DE ARTICULA IE – syncondroză
Extremitatea unei coaste prezintă o depresiune eliptică în care pătrunde
extremitatea corespunzătoare a cartilajului. Această unire este completată prin
continuarea periostului cu pericondrul
MIJLOACE DE UNIRE
Capsulă fibroasă la periferia suprafeţelor articulare.
31
Cartilajele sunt unite cu extremităţile vertebrale prin membrane situate în
planul muşchilor intercostali: membrana intercostală externă şi internă.
B. ARTICULA IILE CONDROSTERNALE

TIPUL DE ARTICULA IE – articulaţii plane
Cartilajele coastelor adevărate sunt unite cu marginile sternului. Sternul
prezintă scobituri în unghiuri diedre, în care intră cartilajele cu capetele în
colţuri corespunzătoare acestor unghiuri.
MIJLOACE DE UNIRE
Capsulă fibroasă care este întărită de două ligamente radiate: unu anterior şi
altul posterior. Se numesc astfel pentru că au forma unor evantaie care se întind
între partea anterioară şi respectiv posterioară a articulaţiei şi stern.
C. ARTICULA IILE INTERCONDRALE

TIPUL DE ARTICULA IE – syncondroză
Cartilajele 8,9 şi 10 sunt articulate prin extremităţile lor anterioare formând
marginea toracelui. Cartilajele 6,7,8 şi 9 sunt unite între ele şi prin partea lor
mijlocie.
MIJLOACE DE UNIRE
Sunt reprezentate de pericondrul care trece de pe un cartilaj pe altul şi câteva
fascicule fibroase care unesc feţele anterioare a două cartilaje vecine.
II.2.2. ARTICULAŢIILE STERNULUI

Articulaţiile sternului reprezintă mijloacele de unire ale celor trei părţi
componente ale sternului între ele: manubriul, corpul şi procesul xifoid.
Sunt reprezentate de două articulaţii:
II.2.2.1. Articula ia sternal superioar

TIPUL DE ARTICULA IE - sincondroză
SUPRAFE E ARTICULARE - leagă corpul sternului cu manubriul sternal
MIJLOACE DE UNIRE
Între feţişoarele de pe extremitatea manubriului sternal şi partea superioară a
corpului sternului există un fibrocartilaj cu valoare de ligament interosos. El aderă
de suprafeţele osoase. Periostul se continuă de pe manubriul sternal pe corp;
II.2.2.2. Articula ia sternal inferioar

TIPUL DE ARTICULA IE – sincondroză
SUPRAFE E ARTICULARE leagă corpul sternului de procesul xifoid
MIJLOACE DE UNIRE - ligament interosos şi periost.
Ambele articulaţii au o durată limitată: cea inferioară se osifică între 50-60

ani, cea superioară se osifică mai târziu.
32
II.2.3. MIŞCĂRILE CUTIEI TORACICE
Mişcările cutiei toracice sunt legate de actul respiraţiei. În cursul mişcărilor
toracelui se observă succesiunea ritmică a două momente: dilatarea, care corespunde
inspiraţiei şi revenirea ce corespunde expiraţiei.
Mişcările coastelor sunt de două feluri: de ridicare şi de coborâre.
Mişcarea de ridicare este asociată cu aceea de proiecţie înainte a coastelor, ceea ce
are drept urmare mărirea diametrului sagital al toracelui.
Mişcarea de coborâre a coastelor antrenează efecte inverse
1. R SPUNDE I LA URM TOARELE ÎNTREB RI:

a. Câte coaste se articulează direct cu sternul?
b. Câte coaste se articulează cu sternul?
TEM c. care sunt mişcările ce pot avea loc la nivelul articulaţiilor
costovertebrale?
d. Câte piese osoase se articulează cu sternul?
e. Câte cartilaje articulare se articulează cu sternul?
f. Cu cine se articulează sternul?
g. Câte articulaţii sunt la nivelul sternului?
h. Cu ce coaste se articulează coasta VII?
i. Cum se realizează articularea corpului coastei cu sternul?
j. Care sunt mişcările cutiei toracice?
k. Care este mişcare coastelor în timpul inspirului?
2. STABILI I VALOAREA DE ADEV R A URM TOARELOR AFIRMA II IAR LA

AFIRMA IILE FALSE G SI I VARIANTA CORECT :
a. Ligamentele galbene unesc apofizele spinoase.
b. Ligamentul cruciform este mijloc de unire la nivelul
articulaţiei atlantoocipitale şi atlantoaxoidiene cu rol în
limitarea flexiei CV cervicale.
c. Coastele se articulează direct cu sternul.
d. Ligamentul longitudinal anterior limitează mişcarea de flexie a
coloanei vertebrale.
e. Ligamentele intertrasverse participă şi la limitarea rotaţiei
CV de aceeaşi parte.
f. Coasta a X se articulează cu corpul unei singure vertebre.
g. Coastele se articulează cu un unghi diedru format de corpul
unei vertebre cu procesul transvers al vertebrei de deasupra.
33
CAP. III. MUŞCHII TRUNCHIULUI
(GÂTULUI ,TRUNCHIULUI ŞI ABDOMENULUI)
CAP. III. MUŞCHII TRUNCHIULUI ............................................................................................................................... 35

III.1. MUŞCHII GÂTULUI ................................................................................................................................................... 36
IV.1.1. Muşchii regiunii laterale a gâtului........................................................................................................................ 36
IV.1.2. Muşchii regiunii mediane a gâtului....................................................................................................................... 39
IV.1.3. Sinteza ac iunilor muşchilor extremit ii cefalice ................................................................................................. 41
III.2. MUŞCHII TRUNCHIULUI...................................................................................................................................... 42
III.2.1. CLASIFICARE ...................................................................................................................................................... 42
A. DESCRIPTIV ŞI FUNCŢIONAL, MUŞCHII TRUNCHIULUI SE GRUPEAZĂ ÎN:..................................................................... 42
1. MUŞCHII PROPRII AI TRUNCHIULUI (M. INTRINSECI) ................................................................................................ 42
2. MUŞCHII ERECTORI SPINALI ............................................................................................................................................ 42
3. MUŞCHII CARE LEAGĂ MEMBRUL SUPERIOR DE TRUNCHI ..................................................................................... 42
III.2.2. MUŞCHII SPATELUI ........................................................................................................................................... 46
III.2.2.1. PLANUL I....................................................................................................................................................................... 46
III.2.2.2. PLANUL II ..................................................................................................................................................................... 46
III.2.2.3. PLANUL III .................................................................................................................................................................... 47
III.2.2.4. PLANUL IV .................................................................................................................................................................... 48
III.2.2.5. SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR SPATELUI ................................................................................................... 49
III.2.3. MUŞCHII ANTERO-LATERALI AI TRUNCHIULUI ........................................................................................... 49
III.2.3.1. MUŞCHII SUPERFICIALI............................................................................................................................................. 49
III.2.3.2. MUŞCHII PROFUNZI.................................................................................................................................................... 50
III.2.4. SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR TRUNCHIULUI..................................................................................... 51
III.3. MUŞCHII ABDOMENULUI ................................................................................................................................... 54
III.3.1. Sinteza ac iunilor muşchilor abdominali............................................................................................................... 56
III.4. MUŞCHII PLANŞEULUI PERINEAL..................................................................................................................... 56
III.5. SINTEZA ACŢIUNILOR M. TORACELUI (TRUNCHI ŞI ABDOMEN)............................................................. 57
35
III.1. MUŞCHII GÂTULUI
Se inseră pe faţa externă a bazei craniului, pe coloana vertebrală şi oasele
centurii toracale, Ei asigură mişcările capului pe trunchi, realizate prin intermediul
coloanei vertebrale.
Funcţional ei sunt muşchi craniomotori, topografic sunt muşchi ai gâtului.
Repartizarea lor se face în două grupe topografice:
a. muşchii regiunii mediane a gâtului situaţi în plan superficial şi plan
profund;
b. muşchii regiunii laterale a gâtului aşezaţi în trei planuri
IV.1.1. MUŞCHII REGIUNII LATERALE A

GÂTULUI
Sunt muşchi pereche, aşezaţi pe trei planuri. Dintre ei vom studia:
FIG.33 M. PLATISYMA
M. PLATYSIMA SAU M. PIELOS AL GÂTULUI

• Origine: comisura labială – fibrele anterioare, pe regiunea inferioară a mandibulei
şi pe fascia parotidomastoidiană – fibrele posterioare. Acestea se încrucişează cu
•
cele anterioare la nivelul rafeului hiodian.
Inser ie: ţesutul subcutanat al zonei subclaviculare, fascia pectoralului mare şi
•
deltoidului.
Inerva ie: nervul accesor (XI) şi ramuri din plexul cervical profund.
• Ac iune: când ia punct fix pe inserţie ............ .... ..... ............ .. ...
... ............................................................................ ,
când ia punct fix pe origine: ...................................................
..........................................................................
M. STERNOCLAIDOMASTOIDEUS SAU M. STERNOCLEIDOMASTOIDIAN(SCM)

Este cel mai gros şi solid dintre muşchii gâtului
36
• Origine: apofiza mastoidă, pe muchiile sale şi vârf.
• Inser ie: pe stern şi printr-un tendon cilindric pe claviculă - treimea ei medială.
• Fasciculul sternal şi cel clavicular determină o depresiune numită fosa
•
supraclavicular mic .
Inerva ie: nervul accesor (XI) şi ramuri din plexul cervical profund.
• Ac iune:
- contracţia bilaterală, luând punct fix pe stern şi claviculă execută mişcarea
de ........
- contracţie unilaterală înclină, luând punct fix pe stern şi claviculă execută
mişcarea de ........
- când ia punct fix pe craniu intervine în inspirul forţat ridicând toracele.
FIG.34 MUŞCHII REGIUNII LATERALE A GÂTULUI

- strat superficial -
37
FIG.35 MUŞCHII REGIUNII LATERALE A GÂTULUI
- strat profund -
38 FIG.36 MUŞCHII SCALLENI

MUŞCHII SCALENI
Sunt trei muşchi lungi, situaţi în plan profund.
SCALENUL ANTERIOR (SCALENUS ANTERIOS)

• Origine: tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale
•
3,4,5,6
Inser ie: coasta I- pe tuberculul scalenului anterior
SCALENUL MIJLOCIU (SCALENUS MEDIUS)

• Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale
•
2,3,4,5,6,7
Inser ie: coasta I, înapoia inserţiei muşchiului scalen anterior şi a şanţului
arterei subclaviculare.
SCALENUL POSTERIOR NUMIT ŞI SCALENUL MIC (SCALENUS POSTERIOR)

• Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale
•
4,5,6,7
•
Inser ie: coasta a II-a faţa laterală.
•
Inerva ie: toţi muşchii scaleni sunt inervaţi de ramuri ale plexului cervical
Ac iunea M. scaleni:
- În acţiune bilaterală participă la mişcarea de ..........................
- Când ia punct fix pe coastă, participă la mişcarea de...................
- Când ia punct fix pe vertebra cervicală, participă la ..................,
ajutând efectuarea inspiraţiei.
IV.1.2. MUŞCHII REGIUNII MEDIANE A GÂTULUI
FIG.37 MUŞCHII REGIUNII MEDIANE A GÂTULUI

- vedere posterioar -
Dintre muşchii regiunii mediane a gâtului, importanţi pentru recuperarea
kinetoterapeutică sunt muşchii planului profund, aceştia participând, de fapt, în
39
mişcările capului. Muşchii planului superficial sunt implicaţi în mişcările osului
hioid (favorizând deglutiţia alimentelor) şi a laringelui.
Muşchii din planul profund al regiunii mediane a gâtului sunt muşchi pereche
dispuşi pe faţa anterioară a coloanei vertebrale, denumindu-se şi muşchi
prevertebrali.:
M. DREPT ANTERIOR AL CAPULUI (RECTUS CAPITIS ANTERIOR)

•
•
Origine: pe masele laterale ale atlasului.
•
Inser ie: pe occipital, înaintea orificiului occipital.
Ac iune:
- contracţia bilaterală....................;
- contracţia unilaterală ..................
M. DREPT LATERAL AL CAPULUI (RECTUS CAPITIS LATERAL)

•
•
Origine: apofiza transversă a atlasului
•
Inser ie: apofiza jugulară a osului occipital
Ac iune:
- contracţia bilaterală:....................;
- contracţie unilaterală....................;
M. LUNG AL CAPULUI (LONGUS CAPITIS)

Are trei porţiuni: oblică superioară, oblică inferioară, longitudinală, care au
origini şi inserţii diferite.
• Origine: vertebrele cervicale 3,4,5,6,7 şi toracale 1,2,3.
• Inser ii: atlas, axis, corpul vertebrei C3
• Ac iune:..............................
M. SPLENIUS AL CAPULUI: muşchi aşezat în regiunea cefei, sub muşchiul trapez.

▪ Originea pe apofizele spinoase ale vertebrelor C7 şi T1-T3,
▪ Inser ia se face pe apofiza mastoidă şi pe occipital, sub linia nuchală
superioară.
▪ Ac iunea: roteşte capul.
M. SPLENIUS AL GÂTULUI: muşchi aşezat inferior faţă de precedentul.
▪ Originea lui este pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale T3-T6, iar
▪ Inser ia se face pe apofizele transverse ale primelor trei vertebre
cervicale.
▪ Ac iunea: produce extensia capului, când se contractă bilateral; când se
contractă unilateral, determină înclinarea laterală sau rotirea lui.
MUŞCHIUL OBLIC INFERIOR (MARE) AL CAPULUI: este aşezat anterior faţă de semispinalul
capului.
▪ Originea pe apofiza spinoasă a axisului,
▪ Inser ia este pe apofiza transversă a atlasului. Inervaţia este dată de
nervii spinali cervicali I şi II.
▪ Ac iune: roteşte capul.
MUŞCHIUL MARELE DREPT POSTERIOR AL CAPULUI: este aşezat superior faţă de oblicul
inferior al capului.
▪ Originea este pe apofiza spinoasă a axisului,
▪ Inser ia se face sub linia nuchală inferioară.
▪ Ac iunea: extensia şi rotirea capului.
40
IV.1.3. SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR
EXTREMITĂŢII CEFALICE
• muşchi ai mimicii: acţionează în expresia unor stări psihice -

- muşchii orbiculari oculari, muşchii zigomatici, muşchii ridicători ai aripilor
nasului, muşchiul rizorius, de ambele părţi, intervin în râs, în exprimarea
bucuriei;
•
- muşchii zigomatici de ambele părţi, intervin în plânsul cu hohote.
muşchii coborâtori ai mandibulei: muşchiul milohioidian, muşchiul pielos al
•
gâtului;
muşchi mobilizatori ai laringelui şi osului hioid:..........................
...........................................................................;
• muşchii flexori ai capului: SCM, lungul capului (prin contracţia bilaterală
•
concomitentă), dreptul anterior al capului;
muşchii mişc rilor de lateralitate ale capului: drept lateral al capului, drept
•
anterior al capului, SCM prin contracţia unilaterală, spleniusul capului;
•
muşchii rotatori ai capului: SCM, lungul capului, drept posterior, oblic inferior;
•
muşchi inspiratori: SCM, scalenii, omohioidianul;
muşchi extensori ai capului: trapez, spleniusul capului, semispinalul capului,
oblic superior, marele şi micul drept posterior al capului.
1. Completa i spa iile libere din text cu ac iunile muşchilor

respectivi.
TEM 1. Care sunt acţiunile muşchiului sternocleidomastoidian (SCM)?
2. Ce muşchi are inserţia pe prima coastă şi participă la
înclinarea capului de aceeaşi parte?
3. Ce muşchi se inseră pe tuberculul posterior al atlasului şi
participă la rotaţia de aceeaşi parte a capului în contracţie
unilaterală?
4. Care sunt muşchii care participă la inspiraţie dintre cei de
la nivelul gâtului? (enumeraţi şi explicaţi când participă la
inspir acei muşchi)
5. Care este originea muşchiului SCM?
3. Sunt greşeli în textul de mai sus? Dac DA care sunt acestea?
41
III.2. MUŞCHII TRUNCHIULUI
Se inseră pe scheletul osteo-fibros al trunchiului.
• parte anterioar , axial , formată din stern (superior) şi din banda aponevrotică
Trunchiul este constituit din:
• parte posterioar - scheletul axial posterior - format din coloana vertebrală;

numită linia albă (inferior);
• parte antero-latero-posterioar , formată din coaste care se întind între

scheletul axial anterior şi cel posterior;
• parte antero-inferioar formată dintr-un perete muscular - peretele abdominal,
la nivelul căruia, aponevrozele muşchilor anteriori şi laterali ai abdomenului
realizează linia albă.
Sintetic, trunchiul are două componente: toracele (superior) şi abdomenul

(inferior), la care se adaugă zona lombară, corespunzătoare peretelui opus peretelui
abdominal.
III.2.1. CLASIFICARE
A. DESCRIPTIV ŞI FUNCŢIONAL, MUŞCHII TRUNCHIULUI SE GRUPEAZĂ

ÎN:
1. Muşchii proprii ai trunchiului;
2. Muşchii erectori spinali;
3. Muşchii care leagă membrul superior de trunchi;
1. MUŞCHII PROPRII AI TRUNCHIULUI (M. INTRINSECI)

• Situaţi pe trunchi, antero-lateral, acest grup se caracterizează prin faptul că
originea şi inserţia lor nu depăşesc scheletul osteo-fibros al trunchiului.
• Sunt dispuşi în trei straturi:
- stratul extern cuprinde: M. intercostali externi - la torace şi M. oblic
extern abdominal - la abdomen;
- stratul mijlociu cuprinde: M. intercostali interni - la torace şi M. oblic
intern abdominal - la abdomen;
- stratul intern cuprinde: M. subcostali, M. intercostali intimi, M. transvers
- la torace şi M. transvers abdominal - la abdomen.
• Inerva ie .
- M. toracici: ramurile anterioare ale nervilor spinali toracali T1- T12;
•
- M. abdominali: ramurile anterioare ale nervilor spinali L1- L3
Ac iune:
- M. Toracali - participă la mişcările respiratorii;
- M. Abdominali - participă la realizarea compresiunii abdominale.
2. MUŞCHII ERECTORI SPINALI

Acest grup este constituit de muşchii extensori ai capului şi coloanei
vertebrale, care se întind pe faţa posterioară a trunchiului, de la bazin la craniu.
Sunt situaţi profund, simetric faţă de coloană, în şanţurile vertebrale (de unde şi
denumirea de muşchi ai şanţurilor vertebrale). Denumirea de erectori provine de la
• Inerva ie – Este realizată de ramurile posterioare ale nervilor spinali.

funcţia lor care este de ridicare a trunchiului în ortostatism.
• Ac iune – Produc extensia capului şi a coloanei vertebrale.
3. MUŞCHII CARE LEAG MEMBRUL SUPERIOR DE TRUNCHI

42
• Sunt muşchi care au inser ia de origine pe scheletul trunchiului şi inserţia pe
oasele centurii scapulare sau osul humerus. În general sunt muşchi laţi, în care
partea lată constituie originea, iar partea opusă se strânge într-un tendon sau
•
aponevroză, fixându-se pe oasele membrului superior.
•
Situaţi pe toate feţele trunchiului, ei sunt muşchi superficiali.
După inserţia lor distală, se disting:
- muşchi vertebro-scapulari: M. trapez, M. romboizi, M. ridic tor (angular) al
scapulei;
- M. Vertebro - humerali: M. mare dorsal;
- M. Toraco-humerali: M. pectoral mare;
•
- M. Costo-scapulari: M. din at anterior, M. pectoral mic.
Inerva ie – Este asigurată de ramurile anterioare ale nervilor spinali şi
•
cervico-toracali, din plexul brahial.
Ac iune – Sunt muşchi motori ai membrelor superioare.
B. TOPOGRAFIC MUŞCHII TRUNCHIULUI SE GRUPEAZ ÎN:

1. muşchii spatelui şi cefei;
2. muşchii laterali - toracali ;
3. muşchii anteriori-abdominali;
4. muşchi ce constituie planşeul perineal.
43
44
45
III.2.2. MUŞCHII SPATELUI
Sunt dispuşi în cinci planuri:
- Planul I: M. trapez şi latissimus dorsi;
- Planul II: M. levator scapulae (ridicătorul sau angularul scapulei) şi M.
romboizi (mare şi mic), M. Dinţat posterior şi superior, M. Dinţat posterior
şi inferior;
- Planul III: M. Erector spinalis
- Planul IV: M. transversospinal, M. Multifizi, M. Rotatori;
III.2.2.1. PLANUL I
M.TRAPEZ
• Origine: protuberanţa occipitală externă, linia nuchală superioară, ligamentul
•
nucal, apofizele spinoase ale vertebrelor C7-T11.
Inser ie: - pe claviculă (marginea posterioară a extremităţii acromiale)- fibrele
descendente ale muşchiului (superioare);
- pe acromion: fibrele orizontale (mijlocii);
- pe marginea posterioară a spinei scapulare - fibrele ascendente
•
(inferioare).
Inerva ie: nervul accesor şi ramuri anterioare ale nervilor spinali C3-C4
• Ac iune:
̇ fibrele superioare: ridică umărul şi participă la bascularea scapulei şi
rotesc capul de partea opusă;
̇ fibrele mijlocii: trag scapula spre coloană, înclină coloana;
̇ fibrele inferioare: ridică trunchiul (intervin în căţărare)
M. LATISSIMUS DORSI (MARELE DORSAL)

• Origine: prin intermediul fasciei toracolombare, pe treimea posterioară a crestei
iliace, apofizele spinoase ale vertebrelor toracice T7- T12, apofizele spinoase ale
vertebrelor lombare L1-L5, sacrum, pe faţa externă a ultimelor 4 coaste şi unghiul
•
inferior al scapulei.
Inser ie: şanţul intertubercular al osului humerus.
•
•
Inerva ie: nervul toracodorsal.
Ac iune:
- când ia punct fix pe coloană, coboară braţul ridicat, realizând şi extensia,
adducţia, rotaţia internă a braţului;
- când ia punct fix pe humerus, este muşchi inspirator şi ridică toracele
intervenind în căţărare, poate participa la înclinarea trunchiului de aceeaşi
parte
III.2.2.2. PLANUL II
M. LEVATOR SCAPULAE
• Origine: tuberculul posterior al apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale

Este un muşchi triunghiular situat în părţile laterale ale cefei.
• Inser ie: unghiul superior al scapulei.

C1- C4, C5
46
•
•
Inerva ie: ramurile anterioare ale nervilor C3-C5
Ac iune:
- este sinergică cu M. trapez, respectiv - ridică scapula în totalitate şi
implicit umărul, imprimă mişcarea de rotaţie a scapulei şi menţine în poziţie
scapula;
- când ia punct fix pe scapulă, înclină coloana vertebrală de partea muşchiului
contractat, realizând flexia laterală a gâtului.
MUŞCHII ROMBOIZI MARE ŞI MIC

Sunt acoperiţi de muşchiul trapez şi muşchiul levator scapulae.
• Origine:
- romboid mare: pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale T1-T4 şi vertebra
cervicală C7
• Inser ie: pe marginea medială a scapulei (pentru ambii muşchi).

- romboid mic: pe procesele spinoase ale vertebrelor C6-T1
• Inerva ie: nervul dorsal al scapulei.

• Ac iune: asemănătoare cu M. levator scapulae şi trapez.
- ridică scapula (adducţia şi ridicarea umărului);
- roteşte scapula în jurul unghiului său lateral
M. DIN AT POSTERO-SUPERIOR
•
•
Este acoperit de M. romboizi.
•
Origine: procesele spinoase ale vertebrelor C6-T2.
Inser ie: faţa externă a coastelor II-V, prin patru digitaţii (la nivelul unghiului
•
costal).
•
Inerva ie: nervii intercostali II-V
Ac iune; ridicarea coastelor, intervenind în mişcarea inspiratorie.
M. DIN AT POSTERO-INFERIOR
• Origine: - procesele spinoase ale vertebrelor toracice T10-T12;
• Inser ie: faţa externă a coastelor IX-XII (la nivelul unghiului costal);
- procesele spinoase ale vertebrelor lombare L1-L2
• Inerva ie: nervii intercostali IX- XII

• Ac iune: coborârea coastelor, intervenind în mişcarea expiratorie.
Dacă se contractă ambii muşchi dinţaţi posteriori în acelaşi timp, ei sunt
inspiratori. Dacă se contractă izolat, sunt antagonişti.
III.2.2.3. PLANUL III

Este reprezentat de un complex muscular care ocupă şanţurile paravertebrale.
M. ERECTOR SPINAE
Muşchiul leagă vertebrele între ele, craniul coastele şi bazinul de coloană.

Este format din 4 grupe musculare aşezate pe straturi de la superficial până la
profund astfel: masa comună, M. Iliocostal, M. Longissimus, M. Spinal. Cei
superficiali sunt mai lungi iar cei mai profunzi sunt mai scurţi.
Funcţia generică este de a participa împreună cu lanţul triplei extensii de la
membrul inferior la menţinerea poziţiei ortostatice precum şi la extensia coloanei
vertebrale pe ansamblu.
MASA COMUN
Origine: creasta sacrală mediană, creasta iliacă, faţa posterioară sacrum şi fascia
toracolombară, procesele spinoase ale ultimelor vertebre lombare
47
Inser ie: în funcţie de zona de inserţie sunt descrise mai multe coloane musculare:
- coloana laterală – leagă bazinul de coaste şi coastele între ele (M. Iliocostal)
- coloana mijlocie – leagă bazinul de coaste, şi coastele de procesele transverse
(M. Longissimus)
- coloana medială – uneşte bazinul de procesele spinoase şi procesele spinoase
între ele (M. Spinal)
M. ILLIOCOSTAL
Este cel mai extern, merge în sus încrucişând toate coastele până la nivel cervical
prinzându-se pe unghiurile posterioare ale vertebrelor la nivel toracal, procese
transverse la nivel cervical.
Are trei porţiuni:
Por iunea lombar
Origine: masa comună;
Inser ie: unghiul costal ale ultimelor 6 coaste
Por iunea toracal
Origine: ultimele 6 coaste;
Inser ie: pe primele coaste (sărind un număr constant de coaste)
Por iunea cervical
Origine: coastele 3-6
Inser ie: tuberculii posteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor C3- C7
M. LONGISSIMUS
Este mijlociu. Este situat în şanţul format de apofizele transverse cu cele spinoase.
Are trei porţiuni:
Por iunea toracal
Origine: masa comună;
Inser ie: pe procesele costiforme şi accesorii ale vertebrelor lombare pe coaste,
şi pe procesele transverse ale ultimelor vertebre toracale
Por iunea cervical
Origine: pe procesele transverse ale primelor 5 vertebre toracale;
Inser ie: pe procesele transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale;
Por iunea cefalic
Origine: primele vertebre toracale şi ultimele 5 vertebre cervicale;
Inser ie: apofiza mastoidă.
M. SPINALIS
Este greu de diferenţiat de Longissimus. Are trei porţiuni:
Por iunea toracal
Origine: procese spinoase vertebre lombare L1 , L2 şi ultimele 2 toracale
Inser ie: procesele spinoase a primelor 7-8 vertebre toracale
Por iunea cervical – inconstantă, uneşte lig. nucal de apofizele spinoase
Por iunea cefalic – inconstantă – inclusă în masa M. Semispinal al capului
III.2.2.4. PLANUL IV
SISTEMUL TRANSVERSOSPINAL - sunt muşchi cu originea pe apofizele transverse, iar
inserţiile pe apofizele spinoase .
Din această categorie fac parte:
M. SEMISPINAL
Sunt muşchi care merge de la apofizele transverse la apofizele spinoase şi are trei
porţiuni: semispinalul capului (face extensia şi rotirea capului), cervical (roteşte,
extinde şi face mişcări laterale ale coloanei cervicale) şi toracal (face rotaţia,
extensia şi înclinarea laterală a porţiunilor din coloana toracică).
48
M. ROTATORI
Sunt aşezaţi în regiunea toracică a coloanei vertebrale - rol în rotaţia coloanei
cervicale (pentru că au originea pe apofizele transverse ale vertebrelor toracale, dar
inserţia este pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale);
M. MULTIFID
Sunt muşchi care se întinde în tot lungul coloanei vertebrale, de la sacru până la
axis şi este format din numeroase fascicule musculare. Realizează flexia segmentelor
coloanei vertebrale dorsal (extensia) şi lateral (înclinarea/flexia laterală);
III.2.2.5. SINTEZA AC IUNILOR MUŞCHILOR SPATELUI

• muşchii rotatori ai capului: M. oblic inferior al capului, marele drept posterior
al capului, spleniusul şi semispinalul capului;
• muşchii extensori ai capului: M. trapez, marele drept posterior al capului, micul
•
drept posterior al capului, micul oblic al capului;
muşchii care determin mişc ri de lateralitate ale capului: micul oblic al capului,
•
splenius, marele drept posterior al capului, trapezul;
M. extensori ai coloanei vertebrale: semispinalul cervical, semispinalul toracal şi
•
iliocostalul;
M. rotatori ai regiunii cervicale: M. Multifid şi M. Rotatori;
• M. care fac mişc ri de lateralitate ale coloanei vertebrale: M. Interspinoşi şi
•
multifidul;
•
M. ridic tori ai um rului: trapezul;
•
M. ridic tori ai trunchiului în c rare: marele dorsal.
M. adductori ai bra ului: marele dorsal.
III.2.3. MUŞCHII ANTERO-LATERALI AI TRUNCHIULUI
Muşchii toracelui se împart după inserţia de origine, aşezarea şi acţiunea lor
• muşchi superficiali - care leagă membrul superior de trunchi şi acţionează centura

în:
scapulară şi membrele superioare

• muşchi profunzi - care intervin în mecanica respiraţiei fiind muşchi proprii ai
toracelui şi formează pereţii toracelui.
III.2.3.1. MUŞCHII SUPERFICIALI

M. PECTORAL MARE
• Origine:
- pe claviculă (1/2 medială a marginii anterioare);
- stern şi coaste (cartilajele costale 1-6), teaca M. drept abdominal;
• Inser ie: creasta tuberculului mare humeral

- teaca M. drept abdominal.
• Inerva ie: nerv pectoral medial.

• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
49
..............................................................
M. PECTORAL MIC
• Origine: prin trei digitaţii, pe faţa externă a coastelor III-V.
• Inser ie: procesul coracoid al scapulei.
• Inerva ie: nerv pectoral medial şi lateral.
• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
M. SUBCLAVICULAR
•
•
Origine: coasta I
•
Inser ie: faţa inferioară a claviculei (şanţul M. subclavicular)
•
Inerva ie: nervul subclavicular.
Ac iune: coboară clavicula (şi implicit umărul) cu punct fix pe claviculă - ridică
coasta I (inspirator auxiliar).
M. DIN AT ANTERIOR
• Origine: pe feţele laterale şi marginale superioare ale primelor zece coaste.

Ocupă cea mai mare parte a regiunii antero-laterale a toracelui.
• Inser ia distal : pe marginea medială a scapulei de la unghiul superior la cel
• Inerva ia: nervul toracal lung.

inferior.
• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
III.2.3.2. MUŞCHII PROFUNZI

Ocupă spaţiile intercostale, fiind dispuşi în trei straturi: extern, mijlociu,
intern.
MUŞCHII INTERCOSTALI unesc coastele între ele şi sunt câte doi în fiecare spaţiu
intercostal (un M. extern şi unul intern). Ei sunt mai scurţi decât spaţiile pe care
• M. intercostali externi se continuă cu membrana intercostală externă până la

le ocupă, motiv pentru care sunt continuaţi astfel:
• M. intercostali interni se continuă cu membrana intercostală internă până la

stern;
coloană.
MUŞCHII INTERCOSTALI EXTERNI

•
•
Formeaz stratul extern.
•
Origine: marginea inferioară a coastei superioare.
Direc ie oblică dinapoi-înainte şi de sus în jos şi se continuă anterior
•
cu membrana intercostală.
•
Inser ie: marginea superioară a coastei inferioare.
•
Inerva ie: nervii intercostali.
Ac iune: coboară coastele (M. expiratori).
50
Muşchii intercostali externi şi interni sunt separaţi între ei de ţesut celular
care conţine pachetul vasculo-nervos intercostal - respectiv, de sus în jos - vena,
artera şi nervul intercostal.
STRATUL INTERN ESTE FORMAT DIN URM TORII MUŞCHI:

- ridicătorii coastelor (muşchi inspiratori),
- M. subcostali (expiratori),
- M. intercostali intimi (expiratori),
- M. transvers al toracelui (expirator).
III.2.4. SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR

TRUNCHIULUI
• M. inspiratori: M. diafragma, intercostali externi, supracostali, marele dinţat. La
aceştia se adaugă: M. SCM, scalenii, dinţat posterior şi superior, care intervin în
•
inspiraţia forţată.
M. expiratori: M. intercostali interni. La ei se adaugă: dreptul abdominal,
transversul abdominal, oblicul extern intern, micul dinţat posterior şi inferior,
•
iliocostalul, care intervin în expiraţia forţată.
M. ridicători ai trunchiului la căţărare: marele pectoral şi marele dorsal.
• M. ridicători ai umărului: M. trapez şi marele dinţat.
•
•
M. care duc omoplatul înainte: marele dinţat.
M. adductori ai braţului: marele pectoral şi marele dorsal.
• M. care fac rotaţia braţului: M. marele pectoral.
51
52
53
III.3. MUŞCHII ABDOMENULUI
Între linia mediană anterioară, trasată pe linia albă şi linia mediană
posterioară ce trece de-a lungul proceselor spinoase ale vertebrelor lombare, se află
pentru fiecare hemiabdomen câte 6 muşchi, numiţi muşchi ai abdomenului.
De o parte şi de alta a liniei mediane se află M. drepţi abdominali. Muşchii
oblic extern, oblic intern şi transvers al abdomenului
M. DREPT ABDOMINAL
•
Este un muşchi lung cu fibre verticale.
Origine: faţa anterioară a cartilajelor costale V-VII şi procesul xifoid sternal.
• Inser ie: osul pubis (între tuberculul pubian şi simfiză).
•
•
Ac iune: ..................................................
..............................................................
...............................................................
..............................................................
M. PIRAMIDAL
Este un muşchi mic, triunghiular, inconstant, situat în teaca M. drept
• Origine: prin digitaţii încrucişate cu cele ale M. dinţat anterior, pe faţa externă
abdominal, anterior de acesta în partea sa inferioară.
• Inser ie: pe creasta iliacă, ligamentul inghinal, tuberculul pubian şi linia albă.
a coastelor V-XII.
• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
..............................................................
M. OBLIC EXTERN
• Origine: prin digitaţii încrucişate cu cele ale M. dinţat anterior pe faţa externă
• Inser ie: pe creasta iliacă, ligamentul inghinal, tuberculul pubic, linia albă.
a coastelor V- XII.
• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
..............................................................
M. OBLIC INTERN
•
Fibrele sale se încrucişează în unghi drept cu fibrele M. oblic extern.
Origine: pe faţa internă a coastelor VII-XII şi pe cartilajele costale, creasta
•
iliacă, aponevroza lombară.
•
Inser ie: linia albă.
•
Ac iune:
54
..............................................................
M. TRANSVERS ABDOMINAL
• Origine: pe faţa internă a coastelor VII- XII şi pe cartilajele costale, creasta

Formează stratul muscular mai profund al peretelui abdominal.
• Inser ie: linia albă.

iliacă, aponevroza lombară.
• Inerva ie: nervii intercostali.

• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
..............................................................
M. P TRATUL LOMBELOR
Este un muşchi subţire şi patrulater, situat posterior şi profund în regiunea
• Origine: creasta iliacă.

lombară.
• Inser ie: procesele transverse ale vertebrelor lombare şi pe coasta a XII-a.

• Inerva ie: nervii intercostali.
• Ac iune:
..............................................................
...............................................................
..............................................................
M. DIAFRAGM
Este muşchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală. De formă
boltită, cu concavitatea spre cavitatea toracelui, porţiunea sa cea mai ridicată este
tendinoasă, constituind centrul tendinos. De aici coboară fibre musculare spre stern,
coloana lombară şi coaste, pe care se inseră. Prin urmare, are o porţiune centrală
tendinoasă şi una periferică musculară.
Acest muşchi este străbătut de formaţiuni viscerale care trec prin orificii
• Origine: este diferită pentru fiecare din cele trei componente ale diafragmului:
speciale: esofag, vena cavă inferioară, artera aortă.
̇ pentru partea lombară: corpul vertebrelor lombare, prin două tendoane

puternice - stâlpii diafragmului;
̇ pentru partea costală: pe faţa internă a ultimelor şase coaste şi cartilajele
corespunzătoare;
̇ pentru partea sternală: are originea pe faţa posterioară a apendicelui
• Inser ie: este specifică pentru fiecare parte:

xifoid.
̇ pentru partea lombară: pe părţile mediale şi posterioare ale centrului

tendinos;
̇ pentru partea costală: pe părţile antero-laterale ale centrului tendinos;
̇ pentru partea sternală: pe vârful centrului diafragmatic.
• Inerva ie: ramuri din nervul frenic şi ramuri ale ultimelor şase perechi de n.
• Ac iune:
intercostali.
..............................................................
...............................................................
55
III.3.1. SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR ABDOMINALI
• M. flexori ai trunchiului: M. mare şi micul oblic al abdomenului;
• M. rotatori ai trunchiului: M. oblici interni şi externi ai abdomenului;
•
•
M. flexori ai bazinului: M. drepţi abdominali;
M. ce realizează lateralitatea trunchiului: M. oblici externi şi interni ai
•
abdomenului;
M. ce realizează presa abdominală: M. Diafragm, drept abdominal, transvers al
abdomenului, oblici externi şi interni ai abdomenului.
III.4. MUŞCHII PLANŞEULUI

PERINEAL
Fac parte din M. trunchiului, închizând strâmtoarea inferioară a bazinului.
Participând la realizarea canalului de naştere pelvigenital se studiază împreună cu
bazinul osos şi organele genitale.
56
III.5. SINTEZA ACŢIUNILOR M.
TORACELUI
(TRUNCHI ŞI ABDOMEN)
Mişcările trunchiului se realizează pe scheletul axial al corpului, constituit
de coloana vertebrală la care se adaugă şi partea somatică corespunzătoare.
• Prin prezenţa discului intervertebral, mişcările dintre două vertebre sunt limitate
în general la 30, fiind mai ample în regiunea cervicală şi lombară. Totuşi, prin
interesarea concomitentă a tuturor articulaţiilor intervertebrale, se obţin mişcări
ample de flexie, extensie, rotaţie, înclinare laterală şi circumducţie. La mişcarea
de flexie a trunchiului realizată de articulaţiile intervertebrale participă şi
• Repartizare a muşchilor în funcţie de acţiunea lor, ar arăta astfel:

flexia coloanei pe femur, în articulaţia coxo-femurală.
- extensia: realizată de splenius al capului, semispinalul capului, sacro-

spinalul, M. erectori;
- flexia: psoas-iliacul, lungul gâtului, marele şi micul oblic, scalenii, SCM,
dreptul abdominal, fesierul mare;
- mişcarea de lateralitate: oblicul mare şi mic, muşchii flexori (în cazul când se
contractă homolateral - M. lung);
- mişcarea de rota ie: M. rotatori, multifidul, splenius al gâtului.
1. Completa i spa iile libere din text cu ac iunile muşchilor

respectivi.
TEM 1. Care sunt acţiunile muşchiului dinţat anterior?
2. Care este inserţia muşchiului dinţat posterior şi superior?
3. Ce muşchi au inserţia pe creasta iliacă şi participă la
ridicarea bazinului de aceeaşi parte?
4. Ce muşchi participă la mişcarea de rotaţie vertebrală?
5. Care sunt acţiunile diafragmului şi ce nerv îl inervează?
6. Care este originea muşchiului drept abdominal?
7. Care sunt muşchii care leagă membrul superior de trunchi?
8. Care muşchi care ia punct fix pe umăr (şi are inserţia pe
umăr) va produce înclinarea trunchiului de aceeaşi parte?
9. Care sunt muşchii inspiratori dintre toţi muşchii învăţaţi
până la acest moment?
10. Care sunt inserţiile muşchilor multifizi?
3. Sunt greşeli în textul de mai sus? Dac DA care sunt acestea?
57
CAP. IV. SCHELETUL
MEMBRULUI SUPERIOR
CAP. VI. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR 59

VI.1. CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR 62
VI.1.1. CLAVICULA (clavicula) 62
VI.1.1.1. ELEMENTE DECRIPTIVE 63
VI.1.2. SCAPULA 64
VI.2. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER 68

VI.2.1. SCHELETUL BRAŢULUI 68
VI.2.1.1. HUMERUSUL 68
VI.2.2. OASELE ANTEBRAŢULUI 72
VI.2.2.1. ULNA sau CUBITUSUL 73
VI.2.2.2. RADIUSUL 75
VI.2.3. OASELE MÂINII 76
VI.2.3.1. CARPUL 76
VI.2.3.2. METACARPUL 77
VI.2.3.3. OASELE DEGETELOR 78
59
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR
( m em brul t oracic)
Membrul superior prezint două porţiuni: centura membrului superior şi membrul
superior liber.
Centura membrului superior (centura scapulară) realizează legătura dintre
membrul superior liber şi toracele osos. Centura scapulară este formată din două
oase, care alcătuiesc scheletul umărului: clavicula, situată anterior şi omoplatul,
situat posterior.
Membrul superior liber este format din 3 segmente: braţ, antebraţ şi mână.
Bra ul este alcătuit dintr-un singur os: humerusul.
Antebra ul este alcătuit din 2 oase aproape paralele: radiusul, situat extern
şi ulna (cubitusul), situat intern.
Mâna cuprinde 27 oase: 8 carpiene, care formează scheletul pumnului, 5
metacarpiene şi 14 falange, care alcătuiesc scheletul degetelor.
60
61
IV.1. CENTURA MEMBRULUI
SUPERIOR
Centura membrului superior formează scheletul umărului şi asigură legătura
dintre oasele membrului liber şi toracele osos. Ea este constituită din două oase:
clavicula şi scapula.
IV.1.1. CLAVICULA (CLAVICULA)
62
Clavicula este un os lung şi pereche situat la limita dintre torace şi gât;
este orientată transversal, fiind cuprinsă între manubriul sternului şi acromion.
Clavicula prezintă două curburi inegale, care îi dau forma literei S:
una este medială, cu concavitatea posterioară,
alta laterală, cu concavitatea anterioară.
Osul poate fi explorat prin palpare aproape pe toată întinderea lui.
Clavicula prezintă pentru descriere dou fe e (superioară şi inferioară),
dou margini (anterioară şi posterioară) şi dou extremit i (internă şi externă).
IV.1.1.1. ELEMENTE DECRIPTIVE

ORIENTARE. Se aşează: lateral extremitatea turtită, anterior marginea concavă a
acestei extremităţi, iar în jos faţa osului, prevăzută cu un şanţ.
FA SUPERIOARA
• este netedă în porţiunea ei mijlocie şi se poate palpa sub piele;
•
•
este rugoasă la extremităţi unde dă inserţii musculare;
median rugozităţile dau inserţie muşchiului sternocleidomastoidian;
• lateral se inseră muşchilor deltoid şi trapez.
FA INFERIOARA
•
•
răspunde primei coaste;
prezintă un şanţ care ne-a servit la orientarea osului; pe acest şanţ se
•
insera muşchiul subclavicular;
medial de şanţ se găseşte impresiunea ligamentului costoclavicular pe care se
•
insera ligamentul cu acelaşi nume;
lateral de şanţ se găsesc două proeminenţe rugoase: tuberculul conoidian,
situat aproape de marginea posterioară a osului şi linia trapezoidală situată
antero-lateral faţă de tubercul. Pe tubercul se insera ligamentul conoid, iar
pe linia trapezoidală ligamentul trapezoid; ligamentele unesc clavicula cu
procesul coracoidian al scapulei.
MARGINEA ANTERIOAR
•
•
este concavă în treimea laterală, unde dă inserţie muşchiului deltoid;
este convexă în, treimea medială, unde dă inserţie muşchiului pectoral mare.
MARGINEA POSTERIOAR
• este şi ea concav-convexă, dar în sens invers decât marginea anterioară;
•
•
în porţiunea laterală a marginii se insera muşchiul trapez;
în porţiunea mijlocie are raporturi cu muşchiul omohioidian, cu muşchii
scaleni şi cu trunchiurile plexului brahial (în căderile pe umăr, clavicula
poate fi fracturată în porţiunea ei mijlocie iar fragmentele fracturate pot
leza vasele subclaviculare şi trunchiurile plexului brahial);
EXTREMITATEA MEDIALA SAU STERNAL

•
•
este voluminoasă;
prezintă o faţă sternală destinată articulării cu manubriul sternului.
EXTREMITATEA LATERALA SAU ACROMIALA

•
•
este turtită;
prezintă o faţă acromială destinată articulării cu acromionul.
63
IV.1.2. SCAPULA
Scapula sau, omoplatul este. Este situată la partea postero-superioară a
toracelui.
Pe schelet acest os se întinde între primul spaţiu intercostal şi coasta a VIII.
Osul este aplicat pe torace, pe care-l depăşeşte însă lateral, luând astfel parte la
formarea umărului şi la delimitarea axilei.
TIP: un os lat, pereche, de formă triunghiulară.
ORIENTARE: se aşează posterior faţa prevăzută cu o puternică spină, în sus marginea
cea mai mică şi subţire, lateral (şi puţin înainte) unghiul cel mai voluminos
(prevăzut cu o cavitate articulară).
FIG. 49 SCAPULA – VEDERE DORSAL (POSTERIOAR )
PREZINT PENTRU DESCRIERE: două feţe, trei margini şi trei unghiuri.
64
FA DORSAL (POSTERIOAR )
• priveşte posterior şi lateral;
•
•
de pe ea se desprinde transversal o puternică lamă, numită spina scapulei.
Spina scapulei
o împarte faţa dorsală într-o fosă situată deasupra – fosa supraspinoasă
şi alta situată dedesubtul ei – fosa subspinoasă.
o aderă de faţa dorsală a scapulei
o se continuă în porţiunea ei laterală cu o prelungire liberă, neaderentă
de faţa dorsală a scapulei, numită acromion;
o are o formă triunghiulară, prezentând o fa superioar în raport cu M.
Supraspinos, una inferioar care împreună cu porţiunea subspinoasă a
scapulei formează fosa subspinoasă, una anterioară – care se prinde de
scapulă şi trei margini, dintre care dintre care cea mai importantă
este ceea posterioară. Aceasta prezintă două buze, una superioara care
dă în 2/3 medial inserţie pentru M. Trapez fasciculul orizontal, o buză
inferioară care dă inserţie în 1/3 medial muşchiului trapez fasciculul
•
ascendent iar 1/3 lateral muşchiului deltoid
Acromionul
o este o proeminenţă turtită de sus în jos şi palpabilă sub piele
o este o continuare anterioară a spinei scapulei dar care nu aeră la
scapulă decât posterior
o prezintă anterior faţa articulară a acromionului pentru articularea cu
•
extremitatea laterală a claviculei
Fosa supraspinoas .
•
o Dă inserţie pentru muşchiul supraspinos.
Fosa subspinoas sau infraspinoasă.
o Dă inserţie pentru mai mulţi muşchi: subspinos, rotund mare, rotund mic.
FA COSTAL SAU ANTERIOAR

• prezintă fosa subscapulară, străbătută de creste oblice. Pe fosă, ca şi pe
•
crestele oblice, se insera muşchiul subscapular.
pe porţiunea medială a feţei se mai insera şi muşchiul dinţat anterior.
MARGINEA SUPERIOAR
•
•
este subţire si prezintă scobitura sau incizura scapulei;
•
prin scobitură trece nervul suprascapular;
marginea superioară dă inserţie muşchiului omohioidian, medial de scobitură.
MARGINEA MEDIAL .
•
•
poate fi explorată sub piele.
•
ea este orientată spre coloana vertebrală.
pe ea se insera: numeroşi muşchii dintre care amintim muşchiul romboid.
MARGINEA LATERAL
•
•
este orientata spre axilă;
dă inserţie pentru muşchii Rotundul mare (teres major), Rotundul mic(teres
minor) şi inferior dar inconstant fascicule ale M. Mare dorsal (latissimus
dorsi).
65
FIG.50 SCAPULA – VEDERE ANTERIOAR
UNGHIUL INFERIOR
• Este ascuţit şi uşor de explorat sub piele.
• Este în repaus în dreptul spaţiului intercostal 7
UNGHIUL SUPERO-INTERN
•
•
este uşor rotunjit.
Aici se insera muşchiul ridicător al scapulei (levator scapulae).
UNGHIUL SUPERO-EXTERN (LATERAL)

•
•
Este cel mai voluminos.
Prezintă de studiat două elemente:
1. Cavitatea glenoid
66
̇ este legată, de restul scapulei printr-o porţiune mai îngustă,
numită gâtul sau colul scapulei
̇ cavitatea este puţin profundă, de formă ovoidă;
̇ la cele două extremităţi ale cavităţii se găsesc rugozităţi: cea
inferioară este tuberculul subglenoidian sau infraglenoidian care dă
inserţie muşchiului triceps brahial, iar cea superioară este
tuberculul supraglenoidian pentru inserţia capului lung al
muşchiului biceps brahial
• este o prelungire recurbată, a cărei bază ocupă spaţiul dintre

2. Procesul coracoidian
cavitatea glenoidală şi scobitura scapulei.

• poate fi explorat anterior prin spaţiul deltopectoral;
• pe el se insera muşchii: capul scurt al bicepsului brahial,
coracobrahialul şi pectoralul mic şi ligamente: ligamentul conoid si
trapezoid).
FIG.51 SCAPULA – VEDERE LATERAL
67
IV.2. SCHELETUL MEMBRULUI
SUPERIOR LIBER
IV.2.1. SCHELETUL BRAŢULUI
IV.2.1.1. HUMERUSUL
FIG.52 OSUL HUMERUS

stânga vedere anterioar , dreapta vedere posterioar
68
ORIENTARE. Se aşează în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial
suprafaţa ei articulară, anterior şanţul profund, pe care această extremitate îl
prezintă.
Tip: Este un os lung şi pereche.
Prezint pentru descriere: o diafiză (corpul osului) şi două epifize (una superioară
şi una inferioară).
• CORPUL
o este aproape cilindric în porţiunea superioară, prismatic triunghiular în
cea inferioară.
o prezint trei feţe şi trei margini, bine diferenţiate în porţiunea
inferioară, cu mult mai slab în porţiunea superioară:
o Fa a antero-lateral
̇ prezintă ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate în formă de V,
numită V-ul deltoidian sau tuberozitatea deltoidiană pe care se
inseră muşchiul deltoid şi sub ea muşchiul brahial.
o Fata antero-medial prezint :

̇ gaura nutritivă a osului;
̇ şanţul intertubercular care descinde de la epifiza superioară
̇ impresiune rugoasă pentru inserţia muşchiului coracobrahial.
o Fa a posterioar
̇ este străbătută oblic de şanţul nervului radial;
̇ deasupra şanţului se insera capul lateral, iar dedesubtul lui se
insera capul medial al muşchiului triceps brahial.
o Marginea anterioar este bine pronunţată.
o Marginea lateral şi marginea medial sunt adevărate creste în jumătatea lor
inferioară, dar mai puţin conturate în partea lor superioară.
• EPIFIZA SAU EXTREMITATEA SUPERIOARA.

o Prezintă pentru descriere un cap, un col anatomic, un col chirurgical
mărginit de două tuberozităţi: marea şi mica tuberozitate despărţite
printr-un şanţ
o Cele mai frecvente fracturi ale humerusului se întâlnesc la nivelul colului
chirurgical. Tot aici are loc dezlipirea traumatică a epifizei, care se
poate produce la copii şi tineri, deoarece epifiza superioară şi diafiza se
sudează abia la vârsta de 20 - 25 ani.
o Capul humerusului:
̇ este o suprafaţă articulară netedă, reprezentând o treime dintr-o
sferă;
̇ priveşte medial, în sus şi puţin posterior;
̇ axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130 0 .
o Colul anatomic
̇ este un şanţ circular, care separă capul de restul epifizei.
o Tuberculul mare
̇ este situat pe partea laterală a capului;
̇ pe el se inseră muşchii: supraspinos, subspinos, rotund mic.
o Tuberculul mic
̇ este situat pe partea anterioară a epifizei;
̇ pe el se insera muşchiul subscapular.
o Şan ul intertubercular sau culisa bicipitală.
̇ este un şanţ vertical care pleacă de pe faţa anterioară a epifizei şi
se termină pe faţa anteromedială a diafizei;
̇ este limitat de creasta tuberculului mare, situată anterior şi de
creasta tuberculului mic, posterior;
̇ prin şanţ alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps brahial;
69
̇ pe creasta tuberculului mare se insera muşchiul pectoral mare, iar pe
creasta tuberculului mic muşchiul rotund mare.
• EPIFIZA INFERIOARA
o este turtită şi recurbată dinapoi înainte, astfel că diametrul transversal
este cu mult mai mare ca cel anteroposterior;
o Prezint un condil şi doi epicondili.
o CONDILUL HUMERUSULUI prezintă, la rândul lui, două categorii de formaţiuni:
• sunt destinate radiusului şi ulnei.

1. Suprafe e articulare:
• ele sunt reprezentate de către: trohleea humerusului, capitulul

humerusului şi un şanţ intermediar.
1. trohleea humerusului răspunde scobiturii trohleare de pe ulnă.
Ea este formată din două margini, două povârnişuri şi un şanţ.
şanţul are un traiect spiroid de jos în sus şi mediolateral,
imprimând direcţia mişcărilor din articulaţia cotului.
2. capitulul este o proeminenţă rotunjită situată lateral de
trohlee. El răspunde fosetei de pe capul radiusului.
3. şan ul intermediar separă trohleea de capitul; el este
articular, răspunzând marginii fosetei de pe capul
radiusului.
4. Fose - sunt în număr de trei:
5. Fosa coronoidian este situată deasupra trohleei, pe faţa
anterioară a epifizei; în ea pătrunde procesul coronoidian al
ulnei în mişcările de flexiune ale antebraţului.
6. Fosa radial este situată deasupra capitulului; în ea pătrunde
capul radiusului în mişcările de flexiune.
7. Fosa olecranian este situată deasupra trohleei, pe faţa
posterioară a epifizei; în ea pătrunde olecranul, în mişcările
de extensiune ale antebraţului.
2. Epicondilii sunt două proeminenţe care servesc pentru inserţii
• Epicondilul medial
musculare; una este medială, iar alta laterală.
o este o puternică proeminenţă triunghiulară, pe marginea medială

a diafizei;
o se poate explora prin inspecţie şi palpare.
o faţa lui posterioară prezintă şanţul nervului ulnar, pe unde
trece nervul omonim
o pe epicondilul medial se insera muşchi pronatori ai
antebraţului, respectiv flexori ai antebra ului, mâinii şi
degetelor (rotundul pronator, flexor radial al carpului, palmar
lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al
• Epicondilul lateral:
degetelor).
o este mai mic ca cel medial.

o la el se termină marginea laterală a diafizei;
o se poate explora prin inspecţie şi palpare, fiind un reper
important (ca şi epicondilul medial) pentru proiecţia
formaţiunilor de la nivelul antebraţului ;
o pe el se insera muşchii supinatori ai antebraţului, respectiv
extensori ai antebra ului, mâini şi degetelor (scurt extensor
radial al carpului supinator, extensor al degetelor, extensor
al de getului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu).
70
71
IV.2.2. OASELE ANTEBRAŢULUI
Antebraţul are două oase paralele: unul situat în prelungirea degetului mic,
numit ulnă si altul situat în prelungirea policelui, numit radius. Aceste două oase
se articulează prin epifizele lor, rămănînd însă distanţate la nivelul dafizei prin
spaţiul interosos. Examinate pe scheletul articulat, se vede că radiusul
depăşeşte ulna prin epifiza lui inferioară si este depăşit de aceasta prin epifiza
superioară.
Diafizele celor două oase sunt prismatice triunghiulare; fiecare prezintă deci
trei feţe şi trei margini. Orientarea acestor elemente descriptive este uşor de
reţinut, dacă ţinem seama de această formă prismatic-triunghiulară a diafizelor, ce
se privesc printr-una din marginile lor, numite margini interosoase; ele delimitează
spaţiul interosos.
72
IV.2.2.1. ULNA sau CUBITUSUL
• ORIENTARE. Se pune în sus extremitatea mai voluminoasă, anterior scobitura
•
acestei extremităţi, iar lateral marginea cea mai ascuţită a osului.
Este un os lung şi pereche situat în partea medială a antebraţului, în
prelungirea degetului mic. Pe scheletul articulat el este puţin oblic de sus
în jos şi mediolateral, formând cu humerusul un unghi cu deschiderea laterală.
Prezintă de studiat corpul şi două epifize.
• CORPUL
o este puţin concav înainte;
o prezintă trei feţe şi trei margini.
Fa a anterioar prezintă:
̇ gaura nutritivă,
o
̇ în partea superioară a feţei se insera muşchiul flexor profund al

degetelor,
̇ în partea inferioară muşchiul pătrat pronator.
Fa a posterioar
̇ este străbătută în treimea superioară de o linie oblică în jos şi
o
medial;
̇ suprafaţă- triunghiulară, deasupra liniei oblice, pentru inserţia
muşchiului anconeu;
̇ porţiunea inferioară este împărţită, la rândul ei, printr-o linie
verticală, într-o fâşie medială şi alta laterală. Pe fâşia medială
a feţei posterioare se insera muşchiul extensor ulnar al carpului;
pe cea laterală, se insera sus muşchiul supinator, iar mai jos
muşchii: lung abductor al policelui, scurt extensor al policelui,
lung extensor al policelui şi extensorul indicelui.
o Fa a medial - este largă în porţiunea superioară şi se îngustează în
partea inferioară, unde este de altfel palpabilă sub piele.
o Marginea anterioar - începe la procesul coronoidian şi se termină la
cel stiloidian.
Marginea posterioar :
̇ proemină sub piele.
o
̇ pleacă de pe olecran, descinde sub forma unei creste sinuoase şi

dispare apoi în treimea inferioară a diafizei.
Marginea lateral sau interosoas .
̇ dă inserţie membranei interosoase ce uneşte corpurile celor două
o
oase ale antebraţului;

̇ în sus se bifurcă şi delimitează o suprafaţă triunghiulară în care
este situată incizura radială a epifizei proximale.
̇ Ramura de bifurcaţie posterioară poartă numele de creasta
muşchiului supinator pentru inserţia muşchiului omonim.
• EXTREMITATEA SAU EPIFIZA SUPERIOARA.

o este formată din două proeminenţe osoase: una verticală, numită olecran
şi alta orizontală, numită procesul coronoidian .
o cele două proeminenţe formează între ele un unghi drept si circumscriu o
cavitate articulară ce priveşte anterior, numită scobitura trohlear ce
se articulează cu trohleea humerusului.
o pe partea laterală a procesului coronoidian se găseşte o feţişoară
articulară semilunară, numită scobitura sau incizura radial care se
articulează cu capul radiusului.
o Dedesubtul procesului coronoidian se găseşte tuberozitatea ulnei pe
care se insera muşchiul brahial.
o Olecranul se palpează cu uşurinţă pe faţa posterioară a articulaţiei
•
cotului. Pe olecran se insera muşchiul triceps brahial.
EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARA.
o prezintă două formaţiuni: capul şi procesul stiloidian;
o aceste două formaţiuni se palpează uşor sub piele.
o Capul
73
̇ Reprezintă un segment de cilindru.
̇ Suprafaţa laterală a capului este articulară, pentru incizura
ulnară a radiusului; de asemenea este articulară şi faţa lui
inferioară.
̇ Procesul stiloidian
̇ este, situat pe partea medială a capului.
̇ este o prelungire conoidă, cu vârful în jos
o Între cap şi procesul stiloidian se formează, pe faţa posterioară a
osului, un şanţ prin care trece tendonul muşchiului extensor ulnar al
carpului.
Fig. 56 CUBIUSUL SAU ULNA

De la stânga la dreapta:
Vedere anterioar , vedere lateral , vedere posterioar
74
IV.2.2.2. RADIUSUL
• ORIENTARE. Se aşează în jos extremitatea cea mai voluminoasă, posterior feţele

ei prevăzute cu şanţuri, lateral procesul descendent al acestei extremităţi.
• Este un os lung şi pereche, situat la partea laterală a antebraţului, în
dreptul policelui. Prezintă un corp şi două epifize.
• CORPUL
o este prismatic triunghiular si ca atare are trei fe e şi trei margini.
o el este palpabil în jumătatea lui inferioară.
o Fa a anterioar .
̇ este îngustă în porţiunea superioară;
̇ pe ea se găseşte gaura nutritivă.
̇ în porţiunea superioară a feţei anterioare se insera muşchiul flexor
lung al policelui, iar în cea inferioară muşchiul pătrat pronator.
o Fa a posterioar .
̇ este rotunjită în porţiunea superioară, unde răspunde muşchiului
supinator.
̇ este plană si uşor escavată în restul întinderii, unde se insera
lungul adductor şi scurtul extensor al policelui.
o Fa a lateral - prezintă la partea mijlocie o rugozitate pentru muşchiul
rotund pronator.
o Marginea anterioar - este pronunţată, dispare însă în treimea
inferioară.
o Marginea posterioar - există numai în porţiunea mijlocie.
o Marginea medial sau interosoas - este ascuţită şi se termină în partea
inferioară a corpului, bifurcându-se şi delimitând astfel o suprafaţă
triunghiulară. La baza acestui triunghi se găseşte scobitura sau incizura
•
ulnară a radiusului. Pe marginea medială se prinde membrana interosoasă.
EXTREMITATEA sau EPIFIZA SUPERIOARA este compusă din trei elemente: capul,
colul şi tuberozitatea radiusului.
o Capul
̇ este un segment de cilindru plin, mai înalt în porţiunea medială.
̇ faţa lui superioară prezintă o depresiune numită foseta capului
radial, care răspunde capitulului humerusului.
̇ circumferinţa capului răspunde scobiturii, radiale de pe ulnă.
̇ când se execută mişcări de rotaţie ale antebraţului, capul se poate
palpa sub epicondilul lateral al humerusului.
o Colul
̇ este porţiunea îngustă care leagă capul de corp;
̇ este oblic îndreptat de sus in jos şi lateromedial, formând cu capul
un unghi deschis lateral
̇ Tuberozitatea radiusului
̇ este o proeminenţă ovoidală situată sub col;
̇
•
pe ea se insera muşchiul biceps brahial.
EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARA.
o este comparată cu o piramidă trunchiată ce prezintă patru feţe şi o bază.
o ea se poate explora aproape în întregime.
o Fa a medial a epifizei prezintă scobitura ulnară destinată articulării cu
capul ulnei.
o Fa a lateral prezintă un şanţ pentru trecerea unor tendoane. Această faţă
se continuă în jos cu procesul stiloidian . Acesta se poate inspecta şi
palpa; coboară mai jos ca procesul stiloidian al ulnei.
o Fa a posterioar prezintă mai multe creste verticale care delimitează
şanţuri. Prin şanţuri alunecă tendoane ale muşchilor extensori ai mâinii şi
ai degetelor.
o Fa a anterioar este concavă de sus în jos; dă inserţie muşchiului pătrat
pronator.
75
o Baza sau fa a articular carpian are forma unui triunghi al cărui vârf se
prelungeşte lateral pe procesul stiloidian. Baza este subdivizată printr-o
creastă anteroposterioară în două feţe secundare: una laterală
triunghiulară în raport cu scafoidul şi alta medială, patrulateră, în
contact cu semilunarul.
Fig.57 RADIUSUL
De la stânga la dreapta:
Vedere anterioar , vedere posterioar , vedere medial
IV.2.3. OASELE MÂINII

Sunt formate din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi
oasele degetelor.
IV.2.3.1. CARPUL
(corpus) .
Carpul este format din opt oase dispuse pe două rânduri:
În primul rând sau proximal şi începând de la police în direcţia degetului mic se
• scafoidul;
găsesc patru oase:
76
•
•
semilunarul;
•
piramidalul ;
pisiformul.
•
În al doilea rând sau distal se găsesc în aceeaşi ordine alte patru oase;
•
trapezul;
•
trapezoidul;
•
capitalul (osul mare);
osul cu cârlig.
Toate aceste oase au o formă aproape cubică; fiecare are o faţă superioară,
una inferioară, o faţă anterioară (palmară) şi una dorsală şi în fine o faţă
laterală şi una medială.
CARPUL PRIVIT ÎN TOTALITATEA LUI PREZINT DOU FE E:

• dorsal , acoperită de muşchii extensori ai mâinii şi degetelor şi
• anterioar , sau palmar , concavă, care formează şanţul carpului. Prin şanţul
carpului trec tendoanele muşchilor flexori ai mâinii şi ai degetelor.
• şan ul carpian este mărginit de două eminenţe formate astfel: cea laterală, de
tuberculul scafoidului şi tuberculul trapezului, iar cea medială, de pisiform
şi de cârligul Osului cu cârlig. Pe viu acest şanţ este transformat într-un
canal de către ligamente.
IV.2.3.2. METACARPUL
Metacarpul constituie scheletu-l palmei şi dosului mâinii; este format din cinci
oase
Numerotarea lor se face lateromedial, de la I la V.
Metacarpienii se pot explora uşor, mai ales pe faţa lor dorsală.
IV.2.3.2.1. CARACTERE GENERALE

• Metacarpienii sunt oase lungi şi perechi; prezintă un corp, o bază şi un cap.
• Corpul este prismatic triunghiular şi prezintă o faţă dorsală, o faţă
laterală şi o faţă medială.
• Baza este voluminoasă şi se articulează cu oasele carpului şi cu
metacarpienele învecinaţi.
77
• Capul rotunjit se articulează cu falanga proximală.
Fig. 59 OASELE CARPIENE, METACARPIENE ŞI FALANGE

vedere anterioar - sec iune
IV.2.3.2.2. CARACTERE PROPRII ALE METACARPIENELOR

• Metacarpianul I. Este cel mai scurt şi cel mai gros. Baza are formă de şa şi
•
se articulează cu trapezul, dar nu se articulează cu metacarpianul II.
Metacarpianul II. Este cel mai lung. Baza se articulează cu trapezul,
trapezoidul şi osul capitat, respectiv cu metacarpianul III.
• Metacarpianul III. Baza are un proces stiloidian (processus styloideus)
îndreptat lateral şi se articulează cu osul capitat, respectiv cu
metacarpienele II şi IV.
• Metacarpianul IV. Baza se articulează cu osul capitat şi cu osul cu cârlig,
respectiv cu metacarpienele III şi V.
• Metacarpianul V. Baza se articulează cu osul cu cârlig, respectiv cu
metacarpianul IV.
IV.2.3.3. OASELE DEGETELOR

•
(ossa digitorum manus)
•
Degetele sunt în număr de cinci, numerotate lateromedial de la I la V.
Fiecare deget are câte un nume: police, index, mediu, inelar şi mic .
• Oasele care formează degetele se numesc falange. Se găsesc în total 14
falange, deoarece fiecare deget are trei, afară de police care are numai două.
78
• Falangele se pot explora cu uşurinţă.
FALANGA PROXIMAL are caracterele unui os lung ce prezintă un corp, o bază şi
• Corpul, turtit anteroposterior, are o faţă anterioară sau palmară, plană si
un cap.
• Baza prezintă o cavitate articulară pentru capul metacarpianului.

una dorsală, convexă.
• Capul prezintă o trohlee pentru falanga mijlocie.

FALANGA MIJLOCIE are şi ea corp, bază si cap.
• Corpul este asemănător cu cel al falangei proximale, dar mai scurt.
• Baza prezintă o cavitate de recepţie pentru trohleea de pe capul falangei
• Capul prezint
proximale.
- ca şi cel al falangei proximale - o trohlee pentru falanga
distală.
FALANGA DISTAL
•
•
are un corp foarte redus.
•
baza seamănă cu cea a falangei mijlocii.
falanga distală se termină cu o tuberozitate dispusă ca o potcoavă ce răspunde
unghiei.
I. R SPUNDE I LA URM TOARELE ÎNTREB RI:

1. enumeraţi elementele osoase palpabile care pot fi identificate la
nivelul umărului.
TEM 2. care sunt muşchii care se inseră pe faţa posterioară şi marginea
laterală a scapulei?
3. care sunt elementele descriptive ale eifizei superioare a
humerusului?
4. enumeraţi elementele anatomice care aparţin humerusului cu care
se învecinează trohleea humerală.
5. ce elemente anatomice compun scobitura trohleară şi cărui os
aparţine aceasta?
6. identificaţi zonele de inserţie ale membranei interosoase la
nivelul antebraţului.
7. enumeraţi toate oasele cu care radiusul intră în contact.
8. enumeraţi toate oasele cu care capitatul intra în contact.
9. enumeraţi oasele carpiene din rândul al II-lea.
II. STABILI I VALOARE DE ADEV R A URM TOARELOR AFIRMA II:

1. SCM-ul se inseră pe marginea superioară a claviculei.
2. spina scapulei se prinde de scapulă prin faţa sa anterioară şi
se continuă extern cu acromionul.
3. capul humeral se continuă cu colul chirurgical
4. tuberculul mare al humerusului este despărţit de tuberculul mic
prin canalul tendonului tricepsului brahial.
5. la nivelul epifizei superioare a ulnei se află anterior apofiza
olecraniană iar posterior apofiza coronoidiană.
6. la epifiza inferioară a radiusului există intern o suprafaţă de
articulaţie cu ulna.
7. la mâna dreaptă semilunarul este in primul rând de carpiene iar
în stânga lui se află scafoidul.
8. numărătoarea falngelor se face începând cu falaga I de la carp.
9. degetul mare se mai numeşte şi haluce.
79
CAP. V. ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI SUPERIOR
CAP. V. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR 79

V.1. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE 80
V.1.1. ARTICULAŢIILE ADEVĂRATE 80
V.1.1.1. ARTICULAŢIA STERNO-CLAVICULARĂ 80
V.1.1.2. ARTICULAŢIA ACROMIO-CLAVICULARĂ 81
V.1.2. ARTICULAŢIILE FaLSE 82
V.1.2.1. SINDESMOZA CORACOCLAVICULARĂ 82
V.1.2.2. SISSARTROZA SCAPULO-TORACICĂ 82
V.1.2.3. ARTICULAŢIA SUBDELTOIDIANĂ 83
V.1.3. MIŞCĂRILE CENTURII SCAPULARE 84
V.2. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER 84

V.2.1. ARTICULAŢIA SCAPULO-HUMERALĂ 84
V.2.2. ARTICULAŢIA COTULUI 86
ARTICULAŢIA HUMERO-CUBITALĂ (HUMERO-ULNARĂ) 87
ARTICULAŢIA HUMERO-RADIALĂ 87
ARTICULAŢIA RADIO-CUBITALĂ PROXIMALĂ 87
MIŞCĂRILE COTULUI 88
V.2.3. ARTICULAŢIILE RADIO-ULNARE (RADIO-CUBITALE) 90
V.2.3.1. ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ PROXIMALĂ 90
V.2.3.2. ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ 90
V.2.3.3. ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ MIJLOCIE 91
V.2.4. ARTICULAŢIILE GÂTULUI MÂINII (PUMNULUI) 91
V.2.4.1. Articula ia radiocarpian 91
V.2.4.2. Articula ia mediocarpian 91
V.2.5. ARTICULAŢIILE MÂINII 92
79
Pot fi împărţite în două mari grupe:
• articulaţiile centurii scapulare;
• articulaţiile membrului liber sau propriu-zis.
V.1. ARTICULAŢIILE CENTURII

SCAPULARE
Articulaţiile centurii scapulare se grupează, din punct de vedere funcţional,
alături de articulaţia scapulo-humerală, într-o entitate complexă, numită UM R.
Conceptul de "centură scapulară" înglobează doar articulaţiile claviculei cu sternul
şi scapula, la care se adaugă o sissartroz , o "articulaţie" fără elemente articulare.
Sunt reprezentate de două articulaţii adevărate şi trei articulaţii false.

Articula iile adev rate sunt:
• articulaţia sterno-claviculară;
• articulaţia acromio-claviculară.
Articula iile false sunt:
• articulaţia scapulo-toracică;
• articulaţia subdeltoidiană;
• Articulaţia coraco-claviculară.
V.1.1. ARTICULAŢIILE ADEVĂRATE
V.1.1.1. ARTICULA IA STERNO-CLAVICULAR

• TIP - este o articulaţie în şa.
• SUPRAFE ELE ARTICULARE
- uneşte extremitatea sternală a claviculei cu sternul şi primul cartilaj costal.
- sunt inegale ca formă şi dimensiuni.
- De partea toracelui participă marginea laterală a manubriului sternal şi primul
cartilaj costal, care formează între ele un unghi diedru.
- De partea claviculei există două feţişoare articulare, una verticală şi alta
orizontală, care determină între ele un unghi diedru proeminent ce pătrunde în
deschizătura celui precedent.
- Cele două suprafeţe articulare sunt acoperite de fibrocartilaj.
- Pentru asigurarea unei congruenţe mai bune, între cele două suprafeţe articulare
se găseşte un disc.
• MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de o capsulă şi ligamente şi disc
intraarticular. Trei din ligamente sunt considerate intrinsece, de întărire şi unul
extrinsec. Ligamentele extrinsece sunt:
- ligamentele sterno-claviculare - anterior şi posterior. Limitează mişcările de
proiecţie posterioară şi respectiv cea de proiecţie anterioară.
- ligamentul interclavicular - uneşte extremităţile sternale ale celor două
clavicule.
- Ligamentul extrinsec este ligamentul costoclavicular şi ocupă unghiul format de
claviculă şi primul cartilaj costal. Este foarte puternic şi permite ridicarea
primei coaste deasupra planului orizontal. Limitează mişcarea de ridicare a
claviculei. Contribuie astfel la mişcările de abducţie şi flexie a braţului.
• MIŞC RILE în aceste articulaţii sunt posibile în jurul a trei axe, la fel ca într-
o articulaţie sferoidală. Clavicula se poate mişca odată cu membrul superior,
datorită posibilităţilor de mişcare pe stern: ea poate fi dusă înainte (proiecţie
anterioară) şi înapoi (proiecţie posterioară), în sus (ridicare) şi în
80
jos(coborâre). Totodată ea execută şi mişcări de circumducţie. În toate aceste
mişcări, cele două extremităţi ale claviculei se deplasează în sens invers.
o Mişcarea de ridicare şi coborâre se execută în jurul unui ax orizontal şi

sagital, care trece prin ligamentul costoclavicular, prin extremitatea
sternală a claviculei, nu prin articulaţie. În mişcarea de ridicare,
extremitatea acromială a claviculei se ridică, iar cea sternală coboară.
În mişcarea de coborâre, fenomenul este invers. Mişcarea de ridicare este
limitată de ligamentul costoclavicular. Mişcarea de coborâre este oprită
de coasta I, ligamentul sternoclavicular şi interclavicular.
o Mişcarea de proiec ie înainte şi înapoi a claviculei se execută împrejurul
unui ax vertical, care trece, ca şi la mişcările precedente, prin
extremitatea sternală a claviculei (nu prin articulaţie). Când
extremitatea acromială este dusă înainte (proiecţia anterioară), cea
sternală se deplasează înapoi. Aceste mişcări sunt oprite prin ligamentele
sternoclaviculare. Distanţa dintre punctele extreme ale acestei mişcări
este de 7-10 cm.
o Mişcarea de circumduc ie provine din succesiunea alternativă a mişcărilor
precedente. În această mişcare, clavicula descrie, prin extremitatea ei
acromială un con a cărui bază este o elipsă, cu axa mică orientată
dinainte-înapoi şi axa mare, verticală, orientată de sus în jos.
o Mişcarea de rota ie intern - rota ie extern – se realizează în jurul
axului osului. Ea nu apare la mişcările obişnuite ale umărului ci la
asocierea acestora cu mişcările de flexie (rotaţie internă claviculă)
peste 1000 şi extensie (rotaţie externă claviculă) peste 300 în articulaţia
scapulohumerală.
V.1.1.2. ARTICULA IA ACROMIO-CLAVICULAR

TIPUL DE ARTICULA IE – articulaţie plană (artrodie)
• feţişoara articulară ovalară, uşor convexă de pe extremitatea acromială a
claviculei
81
• feţişoara opozantă, uşor concavă, de pe extremitatea acromionului.
MIJLOACE DE UNIRE
•
•
Capsula – fibroasă întărită de un ligament
Ligament - acromioclavicular – situat pe partea superioară a articulaţiei
MIŞC RILE - de alunecare. Scapula urmează deplasările claviculei în articulaţia
sterno-claviculară, dar rămâne alipită de torace. Intervine în elevarea membrului
superior peste 90o, dând posibilitatea scapulei să pivoteze faţă de claviculă
V.1.2. ARTICULAŢIILE FALSE
V.1.2.1. SINDESMOZA CORACOCLAVICULAR

TIPUL DE ARTICULA IE – sindesmoz
Reprezintă legătura dintre claviculă şi procesul coracoid al scapulei. Unii
autori o includ în articulaţia acromio-claviculară, alţii o descriu individual.
MIJLOACE DE UNIRE
•Ligamente
- ligamentul trapezoid - lamă fibroasă patrulateră (trapez) între faţa
superioară a procesului coracoid şi faţa inferioară a claviculei;
- ligamentul conoid (formă de con) cu vârful pe baza procesului coracoid şi
baza pe tuberculul conoidian
ROLUL - Prin ligamentele sale, această sindesmoză face ca greutatea membrului superior
să fie suportată în mai mare măsură de claviculă şi în mai mică măsură de acromion. În
acelaşi timp, aceste ligamente au şi rolul de a limita mişcările dintre scapulă şi
claviculă
V.1.2.2. SISSARTROZA SCAPULO-TORACIC

TIPUL DE ARTICULA IE – este o sissartroză (articulaţie fără elemente articulare)
formată între faţa anterioară a scapulei, cu muşchiul subscapular şi faţa externă a
coastelor, cu muşchii intercostali.
Între cele două feţe "articulare" se întinde dinţatul anterior (serratus
anterior), delimitând două spaţii de alunecare: interseratosubscapular şi
interseratotoracic. Acestea permit mişcarea de "basculă" a scapulei (maxim 450) care
asigură amplitudinile mari de mişcare ale braţului, mai ales în abducţia peste 720, ca
şi în mişcările de flexie peste 600 sau de extensie.
MIŞC RILE ARTICULA IEI SUNT:

• Adduc ie – apropierea marginii interne de coloana vertebrală asociată, de
•
regulă, mişcării de proiecţie posterioară a umărului
Abduc ie – depărtarea marginii interne de coloana vertebrală asociată, de
•
regulă, mişcării de proiecţie anterioară a umărului
Rota ie extern – o mişcare de pivotare în jurul unghiului superointern
concomitent cu depărtarea vârfului scapulei de coloană asociată, de regulă, cu
•
mişcarea de ridicare a umărului;
Rota ie intern - o mişcare de pivotare în jurul unghiului superointern
concomitent apropierea vârfului scapulei de coloană asociată, de regulă, cu
•
mişcarea de coborâre a umărului;
Basculare - o mişcare de abducţie, rotaţie externă, cu desprinderea de pe
torace a unghiului inferior al scapulei asociată unor mişcări ale braţului, de
regulă extensie la capăt de mişcare asociată cu proiecţie anterioară a umărului
sau abducţia laterală a braţului.
82
V.1.2.3. ARTICULA IA SUBDELTOIDIAN
Este de fapt un plan de alunecare (bursă) între faţa profundă a deltoidului şi
manşonul rotatorilor. Bursa permite alunecarea ţesuturilor moi, care în acest fel nu
blochează amploarea mişcărilor umărului.
83
V.1.3. MIŞCĂRILE CENTURII SCAPULARE
Centura scapulară are ea însăşi o mişcare în raport cu toracele, realizând
mişcările proprii ale umărului:
Mişc ri de proiec ie anterioar (antepulsie)şi posterioară (retropulsie),
realizează deplasări de 10-12 cm. În aceste mişcări scapula se translează,
îndepărtându-se sau apropiindu-se de coloana vertebrală şi în acelaşi timp basculează
cu 40-450. Aceste mişcări ale umărului vor însoţi mişcările de flexie-extensie ale
braţului;
Mişc ri de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm (3 cm
pentru ridicare şi 9-10 cm pentru coborâre). Scapula joacă şi aici rolul principal,
prin deplasare verticală şi rotare.
V.2. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI

SUPERIOR LIBER
În această categorie se încadrează:
• articulaţia scapulo-humerală;
• articulaţia cotului;
• articulaţiile radio-ulnare;
• articulaţiile mâinii;
• articulaţiile degetelor.
V.2.1. ARTICULAŢIA SCAPULO-HUMERALĂ

• TIP: enartroză (articulaţie sferoidală).
• SUPRAFE E ARTICULARE: Uneşte capul humeral şi cavitatea glenoidală a scapulei
o capul humeral, acoperit de cartilaj hialin care se întinde până la buza
medială a colului anatomic. şi are o grosime uniformă (2 mm).
o cavitatea glenoid care are o formă ovală şi este limitată de o sprânceană
osoasă glenoidală. Cavitatea glenoidă reprezintă doar un sfert din suprafaţa
capului humeral.
o cadru glenoidian pentru stabilirea unei concordanţe mai bune, la periferia
cavităţii s-a dezvoltat un cadru constituit din dintr-un fibrocartilaj care
nu împiedică totuşi amplitudinea şi varietatea mişcărilor.
• MIJLOACELE DE UNIRE care contribuie la menţinerea în contact a suprafeţelor

articulare sunt capsula, ligamentele şi muşchii periarticulari.
o CAPSULA ARTICULAR are aspectul unui manşon cu două straturi: unul intern,
sinovial şi unul extern, fibros. Inserţia capsulei se face, în partea
superioară, pe o întindere ce depăşeşte cadrul glenoidal şi de aceea,
inserţia lungii porţiuni a bicepsului este intraarticulară, pe când cea a
lungii porţiuni a tricepsului este extraarticulară. În partea inferioară, pe
marginea ei medială, capsula coboară şi se îndepărtează de cartilajul
articular, pentru a se insera pe colul chirurgical. Prin urmare, o porţiune
din colul chirurgical se află în interiorul articulaţiei. Capsula are o
structură laxă, permiţând realizarea unor mişcări mai ample dar, în acelaşi
timp, face posibilă producerea mai frecventă a luxaţiilor. Tot datorită
laxităţii sale, această capsulă prezintă o serie de plici. Prinderea acestora
între suprafeţele articulare este evitată de acţiunea fasciculelor musculare
ale muşchilor vecini (triceps, supraspinos, subspinos, subscapular).
84
o SINOVIALA CAPSULEI trimite în afară două prelungiri constante care trec prin
orificiile capsulei: prima poartă denumirea de prelungirea sau bursa
subscapularului (despre care am amintit mai sus - articulaţia scapulo-
85
toracică); a doua poartă denumirea de prelungirea sau bursa bicipitală,
deoarece însoţeşte tendonul corpului lung al bicepsului.
o LIGAMENTELE sunt:
− ligamentul coracohumeral se inseră pe baza şi pe marginea externă a
procesului coracoid cu un capăt, iar cu celălalt, se fixează pe tuberculul
mare al humerusului şi capsula articulară. Limitează rotaţia externă.
− ligamentele glenohumerale sunt trei fascicule fibroase (superior, mijlociu
şi inferior) care întăresc capsula. Aceste ligamente ocupă partea
anterosuperioară a capsulei şi se inseră cu un capăt pe cadrul glenoidal,
iar cu celălalt pe colul anatomic al humerusului. Ele au rolul de a limita
mişcările de extensie, rotaţie internă şi abducţie şi de menţine capul în
glenă după cum urmează:
̇ ligamentul glenohumeral superior acţionează ca un sistem de
suspensie, împiedicând subluxaţia inferioară a humerusului;
̇ ligamentul glenohumeral mijlociu limitează mişcarea de rotaţie
externă în poziţie de adducţie a braţului;
̇ ligamentul glenohumeral inferior este considerat principalul element
de stabilizare anterioară a umărului, ruptura lui fiind frecvent
asociată cu luxaţia anterioară a articulaţiei.
Capsula este întărită în exterior prin fuzionarea ei cu tendoanele subscapularului,

supraspinosului şi micului rotund, având posibilitatea de a regla starea de tensiune
a capsulei. (tendoanele funcţionează ca veritabile "ligamente"). Ansamblul acestor
• MIŞC RILE ARTICULA IEI

tendoane este cunoscut sub denumirea de coiful rotatorilor sau manşonul rotatorilor.
o Abduc ia - adduc ia: abducţia este mişcarea prin care braţul se îndepărtează de
corp. Adducţia este mişcarea în sens opus. Aceste mişcări se execută în jurul
unui ax anteroposterior, ce trece prin partea inferioară a capului humeral, în
plan frontal. Abducţia până la poziţia orizontală se realizează din articulaţia
glenohumerală. Peste orizontală, tuberculul mare împiedică mişcarea peste 900
pentru că ajunge în raport cu partea superioară a cadrului glenoidian. Prin
urmare, mişcarea nu se mai petrece în articulaţia glenohumerală ci, devine
posibilă prin mişcarea de basculare a scapulei. Adducţia în mod normal nu este
posibilă din cauză trunchiului. De aceea ea se asociază fie cu flexie fie cu
extensie. Cu cât flexia respectiv extensia creşte cu atât creşte şi
posibilitatea de adducţie. Când se asociază cu flexie din articulaţia
scapulohumerală de 900 poartă numele de adduc ie orizontal (când braţul se
îndreaptă spre umărul opus). Mişcarea inversă poartă numele de abduc ie
orizontal .
o Proiec ia înainte sau flexia (sau antepulsia, sau anteducţia) şi proiecţia
înapoi sau extensia (sau retropulsia, sau retroducţia) ajunge până la
aproximativ 1800. Până la 900acţionează glenohumeral. Peste această valoare,
ligamentele coraco şi glenohumerale blochează, următoarele grade fiind înlesnite
de rotaţiile în articulaţia acromio-claviculară şi sterno-claviculară şi de
antepulsia centurii scapulare, iar ultimele 300 sunt favorizate de
hiperlordozarea lombară. Extensia are o amplitudine limitată de aceleaşi
ligamente. Mişcarea măsoară 50-600. Mişcările se execută în jurul unui ax
transversal, care trece prin tuberculul mare şi prin centrul cavităţii glenoide,
în plan sagital
o Rota ia intern sau rota ia medial şi rota ia extern sau lateral se execută
în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului şi capitulului
humeral. Completează mişcările de pronaţie-supinaţie ale antebraţului.
Antepulsia centurii scapulare contribuie mult la mişcarea de rotaţie internă,
iar retropulsia centurii uşurează rotaţia externă.
V.2.2. ARTICULAŢIA COTULUI

Articulaţia cotului este formată din trei articulaţii:
̇ Articulaţia humero-cubitală
86
̇ Articulaţia humero-radială
̇ Articulaţia radio-cubitală proximală.
Cele trei articulaţii sunt conectate în interiorul aceleiaşi capsule articulare,
unice, ce delimitează o singură cavitate articulară
ARTICULA IA HUMERO-CUBITAL (HUMERO-ULNAR )

TIP: trohleartroză, cu rol de limitare a înclinărilor laterale şi care permite doar
mişcările pe o sigură direcţie de flexie şi extensie a antebraţului. Este considerată
articulaţia principală pentru realizarea acestor mişcări.
SUPRAFE E ASRICULARE
̇ Trohleea humerusului
̇ Incizura trohleară a cubitusului formată de unirea dintre procesul coronoidian
şi olecranian.
ARTICULA IA HUMERO-RADIAL
TIP: o condilartroză,
̇ Capitulul humerusului
̇ foseta capului radiusului
Rol: stabilizează lateral articulaţia precedentă.
Este considerată articulaţia secundară pentru realizarea mişcărilor de flexie -
extensie, precum şi pentru mişcările de pronaţie - supinaţie.
ARTICULA IA RADIO-CUBITAL PROXIMAL

TIP: - o trohoidă,
̇ Radius – partea internă a circumferinţei capului radial
̇ Cubitus (ulnă) – incizura capului radial
Rol: este considerată articulaţia principală a mişcărilor pronaţie - supinaţie,
alături de articulaţia humero-radială (secundară). Pentru această mişcare, lanţul
articular include şi articulaţia radio-ulnară distală asociată cu syndesmoza radio-
ulnară mijlocie.
MIJLOACELE DE UNIRE SUNT REPREZENTATE DE:
87
• CAPSULA ARTICULAR ,
̇ Este subţire şi flască,
̇ Urmăreşte conturul fosetelor anterioare şi posterioare, trecând pe sub baza
epicondililor, care rămân extracapsulari. La fel rămân şi vârful olecranului
şi procesului coracoid.
̇ Fasciculele musculare aparţinând tricepsului brahial şi brahialului, care se
inseră pe suprafaţa externă a capsulei, au rolul de a pune în tensiune
capsula, împiedicând antrenarea ei între suprafeţele articulare, în timpul
mişcărilor.
̇ Stratul sinovial al capsulei tapetează faţa profundă a capsulei, respectiv
faţa anterioară a fosei coronoidiene şi a celei radiale, formând fundul de
sac anterior bilobat. Pe faţa posterioară, ea tapetează fosa olecraniană,
formând fundul de sac posterior (subtricipital). Prelungirile lui se găsesc
între triceps şi cei doi epicondili. Între membrana fibroasă şi sinoviala
capsulei, în dreptul celor trei fose articulare, există trei pachete de ţesut
adipos, considerate sisteme tampon de frânare în mişcările extreme.
• LIGAMENTELE COLATERALE
̇ ligamentul colateral ulnar este o bandă fibroasă, puternică, de formă
triunghiulară, cu origine pe epicondilul humeral medial, format din trei
fascicule: anterior, mijlociu (ligamentul entorsei sau ligamentul POIRIER) şi
un altul posterior (ligamentul BARDINET). Ligamentul colateral ulnar asigură
stabilitatea în valgus (spre partea internă) a articulaţiei cotului, în
cuplaj cu articulaţia humeroradială;
̇ ligamentul colateral radial se întinde între epicondilul humeral lateral şi
ligamentul inelar. Realizează controlul poziţiei ulnei faţă de epicondilul
lateral. Are, de asemenea, trei fascicule. Oricare ar fi poziţia
articulaţiei, 2 fascicule din trei vor fi în tensiune;
• ligamentul inelar (ligamentul anular radial) este o structură fibroasă,
reprezentând 4/5 din circumferinţa unui inel, cu originea pe marginea
anterioară a incizurii radiale şi inserţia pe marginea posterioară a
aceleiaşi formaţiuni. Împreună cu incizura radială a ulnei, ligamentul inelar
completează cavitatea de recepţie circulară, osteofibroasă, pentru capul
radiusului care poate pivota astfel, în cadrul articulaţiei radioulnare
proximale;
• ligamentul p trat este o bandă fibroasă subţire, întinsă aproape în plan
orizontal între marginea inferioară a incizurii radiale de pe ulnă şi colul
radiusului. El închide spaţiul articular inferior între radius şi ulnă.
MIŞC RILE COTULUI

Cotul este o articulaţie cu un singur grad de libertate – flexie/extensie, în
jurul unei axe ce trece transversal prin cot. Mişcarea este dirijată de geometria
capetelor osoase, ceea ce determină devieri ale axului de mişcare pe parcursul
întregii curse a antebraţului. Urmând trohleea humerusului, cubitusul execută în
timpul flexiei şi o rotaţie axială de 50 spre interior. Cînd cotul este întins
(extins), între axa mediană a braţului şi axa mediană a antebraţului se formează un
unghi de 1700, deschis spre lateral (spre marginea radială)- cubitus valgus
"fiziologic", mai accentuat la femei şi copii. Dacă se pronează mâna (palma se roteşte
în jos), acest unghi dispare. Mişcarea de extensie este blocată de ciocul olecranului
în foseta olecraniană şi de fasciculele anterioare ale ligamentelor.
88
89
V.2.3. ARTICULAŢIILE RADIO-ULNARE (RADIO-
CUBITALE)
V.2.3.1. ARTICULA IA RADIOULNAR PROXIMAL

A fost descrisă anterior.
V.2.3.2. ARTICULA IA RADIOULNAR DISTAL

TIP: - trohoidă, o articulaţie uniaxială de tip pivot
̇ Radius – incizura cubitală a radiusului, concav
̇ Cubitus (ulnă) – capul ulnei, convex
MIJLOACE DE UNIRE
̇Capsula articular este subţire, mai rezistentă anterior şi posterior.
̇Caracteristic pentru această articulaţie este prezenţa unui disc articular (după
unii autori, ligamentul triunghiular)care separă articulaţia radio-ulnară
distală de articulaţia radio-carpiană. Centrul discului este perforat, permiţând
comunicarea între cele două cavităţi articulare. Cele două articulaţii au însă
şi elemente comune capsulare şi ligamentare
MIŞC RILE ARTICULA IEI: pronaţia şi supinaţia
Rol: leagă oasele antebraţului între ele, la extremitatea lor distală. Contribuie la
realizarea mişcării de pronaţie - supinaţie.
90
V.2.3.3. ARTICULA IA RADIOULNAR MIJLOCIE
TIP: (syndesmoza radioulnară)
MIJLOACE DE UNIRE
̇ Este o articulaţie falsă reprezentată de legătura fibroasă continuă, întinsă în
spaţiul interosos radio-ulnar, cunoscută şi sub denumirea de membrană
interosoasă.
o Membrana interosoasă conectează marginile interosoase ale diafizelor celor
două oase.
o În poziţia intermediară a antebraţului (între pronaţie şi supinaţie),
membrana este tensionată.
o Ea reprezintă o suprafaţă de inserţie pentru muşchii antebraţului.
o Se opune mişcărilor de translaţie dintre radius şi ulnă
o Limitează mişcarea de pronaţie maximă prin fibrele inferioare şi supinaţia
maximă prin fibrele superioare
o Participă la transmiterea forţelor de tracţiune sau compresiune de la un
os la altul.
MIŞC RILE ARTICULA IEI: pronaţia şi supinaţia
V.2.4. ARTICULAŢIILE GÂTULUI MÂINII

(PUMNULUI)
Pumnul este un complex osteoarticular în care distingem, în principal,
articulaţia radiocarpiană - o diartroză de tip condilian - şi articulaţia medio-
carpiană. În aceste două articulaţii se execută mişcările pumnului. Articulaţiile
intercarpiene, nu intră în calculul acestor mişcări.
V.2.4.1. Articula ia radiocarpian

TIP: elipsoidală
̇ cavitatea glenoidă antebrahială (formată la rândul său din suprafaţa articulară
inferioară a radiusului şi faţa inferioară a discului articular)
̇ suprafeţele articulare ale scafoidului, semilunarului şi mai puţin ale
piramidalului. Din punct de vedere geometric, ia naştere o articulaţie
elipsoidală cu axul lung dispus transversal,
̇ Cavitatea articulară are forma unei linii cu concavitatea în jos, care uneşte
cele două procese stiloide ale radiusului şi ulnei.
MIJLOACE DE UNIRE
̇ Capsula articulară
o este mai groasă, tensionată palmar (faţa pumnului), mai subţire şi mai
relaxată dorsal (dosul pumnului).
o Membrana sinovială a acesteia poate prezenta comunicări cu cavităţile
articulaţiei radio-ulnare distale şi mediocarpiene.
MIŞC RILE ARTICULA IEI: este o articulaţie cu două grade de libertate:
flexie/extensie în plan sagital şi mişcări de abducţie - adducţie, în plan frontal.
V.2.4.2. Articula ia mediocarpian

TIP: Interlinia articulară este neregulată, are forma unui S orizontal, fiind o
artrodie (articulaţie plană) în partea externă şi o condiliană în partea internă.
91
se formează între rândul proximal, exceptând osul pisiform (scafoid, semilunar,
piramidal), şi cel de-al doilea rând al oaselor carpiene (trapez, trapezoid, osul
mare şi osul cu cârlig).
MIJLOACELE DE UNIRE pentru cele două articulaţii de mai sus sunt reprezentate de:
• ligamentul radiat al carpului, aşezat pe faţa palmară (anterior);
• ligamentul posterior, slab dezvoltat şi inconstant;
• capsula articulară.
MIŞC RILE PUMNULUI

• flexie / extensie,
• înclinare cubitală(adducţie) / radială (abducţie)
• circumducţie.
PARTICULARIT I
̇ Articulaţia radiocarpiană participă mai mult în flexie (500) şi mediocarpiană în
extensie (500).
̇ Înclinaţia radială este realizată predominant din radiocarpiană (100), iar
înclinaţia cubitală, din mediocarpiană (250).
V.2.5. ARTICULAŢIILE MÂINII
Mâna este cel mai complicat segment de membru din organism. Atât structura, cât
şi funcţia sa sunt adaptate complexei activităţi umane. Suprafaţa de proiecţie din
cortexul cerebral, care controlează mâna, este proporţional enormă, dovada
complexităţii acestui "organ".
Mâna are funcţii legate de prehensiune (prindere), sensibilitatea
discriminativă, organ al personalităţii umane, al expresivităţii, al
profesionalităţii. Tot restul membrului superior - umăr, braţ, cot, antebraţ - nu are
decât rolul de a pune mâna în poziţia cea mai favorabilă pentru îndeplinirea unei
anumite funcţii.
TIPURI DE ARTICULA II
̇ Anatomic, mâna începe cu al doilea rând (distal) de oase carpiene, care se
̇
articulează cu capetele metacarpienelor (articulaţia carpometacarpiană),
̇
patru artrodii pentru metacarpienele II- V)
o articulaţie selară între trapez şi primul metacarpian.
̇ Ultimele patru metacarpiene se articulează între ele prin bazele lor
̇
(articulaţia intermetacarpiană), formând trei artrodii.
La capătul distal al metacarpienelor se articulează cavităţile glenoide ale
̇
primelor falange (articulaţiile metacarpofalangiene).
articulaţiile interfalangiene proximale (prima şi a doua falangă) şi
articulaţiile interfalangiene distale (între a doua şi a treia falangă) sunt
̇
trohleartroze.
Policele are propria articulaţie carpometacarpiană - articulaţia trapezo-
metacarpiană, în şa şi numai o articulaţie interfalangiană - condiliană.
MIJLOACE DE UNIRE:
̇ Toate articulaţiile mâinii sunt întărite de câte un manşon capsular şi ligamente
dispuse lateral şi ligamente interosoase (la nivelul intermetacarpienelor,
fiecare ligament întinzându-se între două oase alăturate)
MIŞC RILE:
• articulaţiile carpometacarpiene (CM) permit numai mişcări de alunecare;
• articulaţiile intercarpiene (IC) sunt diartroze planiforme, deci permit tot mişcări
de alunecare;
92
• articulaţiile degetelor permit
• în articulaţiile metacarpofalangiene (MCF)
Ü flexie - apropierea de planul palmei;
Ü extensie - depărtare de planul palmei,
Ü abduc ia - depărtarea de axul median al mâinii care trece prin medius,
Ü adduc ia, mişcarea inversă
Ü circumduc ie,
Ü rota ie axial (intern sau extern ) – doar executată pasiv, fiind
imposibil se executat activ
• în articulaţiile interfalangiene distale şi proximale – se execută numai flexie
şi revenire din flexie, extensia fiind limitată de suprafeţele articulare,
muşchii lombricali şi capsula anterioară.
• Mişcările policelui sunt diferite de ale celorlalte degete el fiind situat într-un
plan perpendicular pe celelalte degete.
Extensie police Flexie police Adducţie police Abducţie police

o Flexie – este mişcarea de depărtare de celelalte degete în planul palmei
o Extensie - este mişcarea de apropiere de celelalte degete în planul palmei
o Abduc ie - este mişcarea de depărtare de celelalte degete într-un plan
perpendicular pe planul palmei
o Adduc ie este mişcarea de apropiere de celelalte degete într-un plan
perpendicular pe planul palmei
o Opozabilitate – mişcarea de apropiere a buricului policelui de buricul
degetului mic
Dacă la celelalte degete mişcările acestora se realizează predominant din

articulaţiile MCF la police mişcările acestuia se realizează predominant la nivelul
articulaţiei carpometacarpiene după cum se şi observă în imaginea de mai sus.
93
1. care sunt ligamentele care limitează ridicarea claviculei?
2. care sunt mişcările pe care clavicula le poate avea în
TEM articulaţia sternoclaviculară?
3. care sunt mişcările scapulei din articulaţia scapulotoracică?
4. câte articulaţii are umărul şi care sunt acestea?
5. care sunt mişcările articulaţiei scapulohumerale?
6. care sunt mijloacele de unire a articulaţiei scapulohumerale?
7. ce formaţiuni anatomice limitează mişcarea de abducţie a
braţului? dar mişcarea de flexie? Dar extensia cu rotaţie
internă?
8. daţi exemplu de cel puţin o mişcare cotidiană în care se
asociază a. Extensia cu rotaţie internă a braţului, b. Flexia cu
uşoară abducţie a braţului, c. Adducţia laterală a braţului.
9. cu ce os se articulează capitulul humeral?
10. cum se limitează mişcarea de extensie a cotului?
11. câte articulaţii sunt între cubitus şi radius şi ce mişcări
permit ele?
12. care sunt mijloacele de unire a articulaţilor radio-carpiene?
13. care sunt mişcările policelui şi din ce articulaţii se execută
ele?
14. care sunt mijloacele de unire ale articulaţiilor interfalangiene
proximale?
15. care este mişcarea care poate fi executată numai pasiv la
nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene?
94
LP. VI. MUŞCHII MEMBRULUI
SUPERIOR
LP. VI. MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR............................................................................95
1. MUŞCHII CARE LEAGĂ MEMBRUL SUPERIOR DE TRUNCHI ......................................................................97
2. MUŞCHII PROPRII AI MEMBRULUI SUPERIOR................................................................................................97
VI.1. MUŞCHII CARE LEAGĂ MEMBRUL SUPERIOR DE TRUNCHI ....................................................................99
VI.2. MUŞCHII UMĂRULUI ............................................................................................................................................100

M. DELTOID ..............................................................................................................................................................102
M. SUPRASPINOS .....................................................................................................................................................102
M. INFRASPINOS ......................................................................................................................................................103
M. ROTUNDUL MIC .................................................................................................................................................103
M. ROTUNDUL MARE ............................................................................................................................................103
M. SUBSCAPULAR ...................................................................................................................................................104
SINTEZA ACŢIUNILOR MUŞCHILOR CENTURII SCAPULARE ŞI BRAŢULUI..............................................104
VI.3. MUŞCHII BRAŢULUI .............................................................................................................................................105

VI.3.1. Muşchii lojii anterioare........................................................................................................................................105
M. BICEPS BRACHII (BICEPS BRAHIAL) .............................................................................................................106
M. BRACHIALIS (BRAHIAL) .................................................................................................................................107
M. CORACOBRACHIALIS (CORACOBRAHIAL) ................................................................................................107
VI.3.2. Muşchii lojii posterioare ......................................................................................................................................107
M. TRICIPITIS BRACHIALIS (TRICEPS BRAHIAL)............................................................................................107
M. ANCONEU ..........................................................................................................................................................108
VI.4. MUŞCHII ANTEBRAŢULUI ..................................................................................................................................109

VI.4.1. Muşchii regiunii anterioare..................................................................................................................................109
VI.4.1.1. PLANUL I .......................................................................................................................................................109
M. PRONATOR TERRES (ROTUND PRONATOR)..............................................................................................109
M. FLEXOR RADIALIS CARPIS (FLEXOR RADIAL AL CARPULUI)..............................................................110
M. PALMARIS LONGUS (PALMAR LUNG) .........................................................................................................110
M. FLEXOR ULNARIS CARPIS (FLEXOR ULNAR AL CARPULUI, CUBITALUL ANTERIOR)...................110
VI.4.1.2. PLANUL II......................................................................................................................................................111
M. FLXOR DIGITIS SUPERFICIALIS (FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR).........................................111
VI.4.1.3. PLANUL III.....................................................................................................................................................111
M. FLEXOR DIGITIS PROFUNDUS (FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR) .................................................111
M. FLEXOR POLICIS LONGUS (FLEXOR LUNG AL POLICELUI ) .................................................................112
VI.4.1.4. PLANUL IV ....................................................................................................................................................112
M. PĂTRAT PRONATOR........................................................................................................................................112
VI.4.2. Muşchii regiunii posterioare ................................................................................................................................112
VI.4.2.1. PLANUL SUPERFICIAL ...............................................................................................................................112
M. EXTENSOR DIGITORUM (EXTENSOR AL DEGETELOR) ............................................................................112
M. EXTENSOR DIGITI MINIMI (EXTENSOR AL DEGETULUI MIC) ................................................................112
M. EXTENSOR CARPI ULNARIS (EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI – CUBITALUL POSTERIOR).......113
VI.4.2.2. PLANUL PROFUND ......................................................................................................................................113
M. LUNG ABDUCTOR AL POLICELUI ................................................................................................................113
M. SCURT EXTENSOR AL POLICELUI ................................................................................................................113
M. LUNG EXTENSOR AL POLICELUI .................................................................................................................113
M. EXTENSOR AL INDEXULUI............................................................................................................................113
VI.4.3. MUŞCHII REGIUNII LATERALE ....................................................................................................................115
VI.4.3.1. PLANUL SUPERFICIAL ...............................................................................................................................115
95
M. BRAHIORADIALIS (BRAHIORADIAL) .......................................................................................................... 115
M. EXTENSOR CARPI RADIALIS LONGUS (LUNG EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI) ....................... 115
M. EXTENSOR RADIALIS BREVIS (SCURT EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI) .................................... 116
VI.4.3.2. PLANUL II ..................................................................................................................................................... 116
M. SUPINATOR ...................................................................................................................................................... 116
VI.5. MUŞCHII MÂINII ................................................................................................................................................... 116
96
Membrul superior are o mare mobilitate, fiind adaptat prehensiunii. Este
constituit din mai multe segmente articulate între ele.
Partea prin care membrul superior se leagă de trunchi, partea liberă,
corespunde scheletul centurii scapulare şi formează regiunea umărului. Urmează
braţul, antebraţul pumnul şi mâna.
Oasele membrului superior sunt acoperite de părţi moi (muşchi) aşezaţi în două
grupe: anterioară şi posterioară, exceptând regiunea umărului care are trei regiuni:
anterioară (M. pectorali), posterioară (M. scapulari), supero-laterală (M. deltoid).
Muşchii membrului superior, în majoritate sunt M. lungi, fusiformi, care în
general sar peste două articulaţii exceptând anconeul şi M. supinator.
Din punct de vedere descriptiv cât şi pentru mecanica musculară, aceştia se

împart în:
1. muşchi care leag membrul superior de trunchi
2. muşchii proprii membrului superior
1. MUŞCHII CARE LEAG MEMBRUL SUPERIOR DE TRUNCHI

• M. Trapez
• M. Ridic tor al scapulei
• M. Romboizi;
• M. Din at anterior,
• M. Pectoral mic,
• M. Subclavicular,
• M. Marele şi micul rotund;
• M. Pectoral mare.
Aceşti muşchi aparţin în cea mai mare parte părţilor moi ale peretelui toracic,
motiv pentru care sunt studiaţi cu acesta.
2. MUŞCHII PROPRII AI MEMBRULUI SUPERIOR

După origine şi inserţie se împart astfel:
• Muşchi zono-humerali: leagă osul humerus de centura scapulară - M. deltoid
• Muşchii scapulo-humerali:
- M. subscapular,
- M. supraspinos,
- M. infraspinos,
- M. rotund mare,
- M. rotund mic,
•
- M. coraco-brahial
Muşchii scapulo-antebrahiali:
- M. scapulo-radial (M. biceps brahial)
•
- M. scapulo-ulnar (M. biceps brahial)
Muşchii humero-antebrahiali
- M. humero-radiali: M. rotund pronator, M. brahio-radial, supinator
•
- M. humero-ulnar: M. anconeu
Muşchii humero-manuali:
- M. humero-aponevrotic: M. palmar lung
- M. humero-carpieni: M. extensor lung al carpului, extensor lung radial al
carpului, flexor ulnar al carpului, scurt extensor radial al carpului
- M. humero-metacarpian: flexor radial al carpului
- M. humero-falangieni: flexor superficial al degetelor, extensor comun al
• Muşchii antebrachiali:
degetelor, extensor propriu al degetului mic
- M. Pătrat pronator
- M. Rotund pronator - fasciculul ulnar
97
•
- M. Supinator - fascicul ulnar
Muşchii antebrachio-manuali:
- Antebrachio - metacarpieni - adductor lung al policelui
- Antebrachio – falangieni - extensor scurt al policelui, extensor lung al
•
policelui, extensor propriu al indexului
Muşchii mâinii:
- M. policelui: scurt abductor, opozant, scurt flexor, abductor al
policelui
- M. degetului mic: abductor, opozant, scurt flexor
- M. pieloşi: M. palmar scurt
- M. lojii mijlocii: M. lombricali, interosoşi palmari, M. interosoşi
dorsali.
Dacă analizăm muşchii după aşezarea lor, putem identifica grupe musculare
aşezate pe faţa anterioară - flexorii, grupe musculare aşezate pe faţa posterioară -
extensorii, grupe musculare aşezate pe faţa laterală a antebraţului - M. supinatori,
grupe musculare aşezate pe faţa medială a antebraţului - M. pronatori.
Muşchii pronatori şi flexori sunt inervaţi cu precădere de nervul median.
Muşchii supinatori şi extensori sunt inervaţi de nervul radial.
Din punct de vedere topografic, M. membrului superior se grupează în:

1. M. um rului;
2. M. bra ului;
3. M. antebra ului;
4. M. mâinii
Vom aborda pentru prezentare această ultimă clasificare.
98
VI.1. MUŞCHII CARE LEAGĂ MEMBRUL
SUPERIOR DE TRUNCHI
•
•
M. Trapez
•
M. Ridic tor al scapulei
•
M. Romboizi;
•
M. Din at anterior,
•
M. Pectoral mic,
•
M. Subclavicular,
Marele şi micul rotund;
•
M.
M. Pectoral mare.
FIG. 70 MUŞCHII CENTURII

SCAPULARE- REPREZENTARE
SCHEMATIC
A – vedere anterioar
B – vedere posterioar
1. M. Subscapularis
2. M. Pectoralis minor
3. M. Pectoralis major –
fasciculele mijlociu şi inferior
4. M. Pectoralis major – fasciculul
superior
5. M. Subscapularis
6. M. Coracobrchialis
7. M. Serratus anterior
8. M. Rhomboideus Minor
9. M. Rhomboideus major
10. M. Levator scapulae
11. M. Supraspinatus
12. M. Deltoideus
13. M. Infraspintus
14. M. Terres minor
99
VI.2. MUŞCHII UMĂRULUI
100
101
Muşchii umărului sunt în număr de 6, formând o masă musculară comună dispusă sub
forma unui con cu baza pe torace şi vârful spre humerus, acoperind articulaţia
scapulo-humerală:
1. M. deltoid
2. M. supraspinos
3. M. infraspinos
4. M. rotund mare
5. M. rotund mic
6. M. subscapular
Cu excepţia muşchiului deltoid ceilalţi 5 muşchi formează manşonul rotatorilor
– formaţiune cu funcţie deosebită în realizarea stabilităţii umărului.
M. DELTOID
Este cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii umărului, având o
• Origine:
formă triunghiulară.
- pe claviculă (1/2 laterală a marginii anterioare)

- pe acromion (marginea laterală)
• Traiect: De la inserţia proximală, fasciculele musculare coboară spre humerus

- pe spina scapulei (1/2 laterală a marginii inferioare)
astfel:
- Fasciculul anterior (clavicular)- oblic dinainte-înapoi;
- fasciculul mijlociu (acromial)- vertical;
• Inser ie: tuberozitatea deltoidiană („V”-ul deltoidian) a humerusului.

- fasciculul posterior (spinal)- oblic dinapoi-înainte.
• Inerva ie: nervul axilar

• Ac iune: Cele trei grupe de fascicule, fac următoarele mişcări:
- fasciculele anterioare - flexia (antepulsia sau proiecţia înainte a
braţului);
- fasciculele mijlocii - abducţia braţului;
- fasciculele posterioare - proiecţia înapoi şi rotaţia externă a braţului;
- mişcarea de abduc ie a braţului până la orizontală este realizată prin
acţiunea sinergică a celor trei tipuri de fascicule;
- M. deltoid este cel mai important în nataţie: în stilul crawl ridică braţul,
îl roteşte şi îl duce înainte;
- este foarte dezvoltat şi la halterofili, datorită importanţei lui în
mişcarea de abducţie;
- în paralizia M. deltoid (prin afectarea nervului axilar), braţul atârnă
flasc (moale), umărul este căzut "în epolet", iar capsula articulară
relaxată, de unde şi riscul luxaţiilor humerusului în articulaţia scapulo-
humerală.
M. SUPRASPINOS
•
Ocupă fosa supraspinoasă a scapulei.
Origine: fosa supraspinoasă. Fibrele sale converg
într-un tendon care trece peste articulaţia scapulo-
•
humerală.
•
Inser ie: tuberculul mare al humerusului.
•
Inerva ie: nervul suprascapular
Ac iune:
- rotaţia externă a braţului (în special când acesta
a fost înainte rotat intern);
- adductor al braţului;
- tensor al capsulei articulaţiei scapulo-

humerale, ferind-o să fie prinsă între
Fig.73 M. SUPRASPINOS
suprafeţele articulare în timpul mişcărilor la
102
acest nivel
M. INFRASPINOS
•
•
Origine: scapula - fosa infraspinoasă
Traiect: Fibrele sale cu direcţie oblic ascendentă
spre lateral, converg într-un tendon care trece
•
posterior de articulaţia scapulo-humerală.
•
Inser ie: tuberculul mare al humerusului.
•
Inerva ie: ram colateral din nervul axilar.
Ac iune:
- rotaţia externă a braţului;
- adductor al braţului.
Fig.74 M. Infraspinos
M. ROTUNDUL MIC
• Origine: scapula - faţa posterioară, în apropierea marginii laterale.

Este situat lateral de M. infraspinos.
• Traiect: Fibrele sale cu direcţie oblic ascendentă spre lateral, converg într-un
• Inser ie: tuberculul mare al humerusului.

tendon care trece posterior de articulaţia scapulo-humerală.
• Inerva ie: ram colateral din nervul axilar.

• Ac iune:
- rotaţia externă a braţului;
- adductoral braţului.
Fig. 75 Rotundul Fig.76 Rotundul mare Fig.77 Rotundul mic

mare Vedere anterioar Vedere posterioar
M. ROTUNDUL MARE
Este alungit, voluminos şi puternic.
• Origine: unghiul inferior al scapulei şi 1/2 inferioară a marginii laterale
• Traiect: Fibrele sale se îndreaptă în sus, anterior şi lateral, fiind terminate

scapulare.
• Inser ie: creasta tuberculului mic humeral.

printr-un tendon situat înapoia tendonului M. dorsal mare.
• Inerva ie: nervul toracodorsal.

• Ac iune: a) când ia punct fix pe torace este:
103
- adductor şi rotator intern al braţului, intervenind şi în mişcarea de
retropulsie (punerea mâinilor la spate);
b) când ia punct fix pe humerus: duce scapula în sus şi înainte.
Este foarte important în sport, intervenind, în general, în toate mişcările de
lovire şi aruncare şi, evident, în nataţie (crawl) şi skifond (retropulsia braţului).
M. SUBSCAPULAR
• Origine: fosa subscapulară

Este situat în fosa subscapulară.
• Traiect: Fibrele sale converg lateral într-un

tendon care aderă la capsula articulaţiei scapulo-
humerale; faţa posterioară a muşchiului acoperă
fosa subscapulară în timp ce faţa anterioară este
aplicată pe torace formând peretele posterior al
• Inser ie: tuberculul mic al humerusului.

axilei.
• Inerva ie: nervul subscapular.

• Ac iune: - rotator intern al braţului; Fig.78 Subscapular
- adductor al braţului (când acesta este ridicat);
- tensor al capsulei articulaţiei scapulo-humerale.
- Muşchiul subscapular participă, în general, la mişcările de lovire şi
aruncare, precum şi la pendularea braţelor pe lângă corp, în mers.
SINTEZA AC IUNILOR MUŞCHILOR CENTURII SCAPULARE ŞI BRA ULUI
•
• M. Rotundul mare,
Muşchii care realizeaz adduc ia bra ului
• M. Rotundul mic
• M. Subscapular
• M. Subspinos
• M. Latissimus dorsi – când mişcarea este asociată cu extensie,
• M. Marele pectoral – când mişcarea este asociată cu flexie.
• Muşchii care realizeaz abduc ia bra ului
• M. Deltoid – toate fasciculele
• M. Supraspinos – finalizează mişcarea până la 900
• Până la 900 M. Biceps brahial - dacă antebraţul este în supinaţie – capul
• Peste 900 – M. Trapez , Ridicător al scapulei, Pectoral mic şi Dinţat

lung
anterior ( rotesc şi basculează scapula)

• Muşchii care realizeaz abduc ia orizontal a bra ului sunt:
• M. Deltoid - fasciculul posterior anterior
• M. Pectoral mare
• M. Subspinos
• M. Romboid
• Muşchii care realizeaz adduc ia orizontal a bra ului sunt:
• M. Deltoid - fasciculul anterior
• M. Pectoralul mare (principal)
• M. Pectoralul mic
• M. Bicepsul brahial (secundar)
• M. Coracobrahial (secundar)
• Muşchii. care realizeaz flexia (antepulsia) bra ului sunt (peste 1100 este
asociat cu rota ie extern a bra ului şi cu bascularea scapulei):
• M. Deltoid – fasciculul anterior
• M. Coracobrahial
104
• M. Biceps brahial
• M. Dinţat anterior
•
• M. Supraspinos (dacă braţul este în rotaţie internă maximă)
Muşchii. care realizeaz rota ia extern sunt:
• M. Rotundul mic
• M. Subspinos
• M. Deltoidul posterior
• Muşchii care realizeaz extensia (retropulsia) bra ului( se asociaz cu rota ia
• M. Deltoid – fasciculul posterior

intern a bra ului c tre finalul amplitudinii de mişcare):
• M. Subspinos
• M. Triceps brahial – capul lung
• M. Latissimus dorsi – (uneori)
•
• M. Subscapular
Muşchii care realizeaz rota ia intern a bra ului sunt:
• M. Rotundul mare
• M. Latissimus dorsi
• M. Deltoidul anterior
VI.3. MUŞCHII BRAŢULUI

Sunt în număr de patru, situaţi, o parte într-o lojă anterioară, cealaltă
parte, în loja posterioară
VI.3.1. MUŞCHII LOJII ANTERIOARE
105
•
Sunt aşezaţi în două planuri:
•
M. planului superficial: M. biceps brahial;
M. planului profund: M. Coracobrahial şi M. Brahial.
M. BICEPS BRACHII (BICEPS BRAHIAL)

Se numeşte astfel, deoarece, proximal, se inseră prin două tendoane (capete), unul
scurt şi altul lung.
• Origine:
- capul scurt - pe apofiza coracoidă a scapulei;
- capul lung - pe tuberculul supraglenoidian al scapulei.
Capul scurt (situat medial) şi capul lung (situat lateral) sunt iniţial
independente, apoi fuzionează într-un corp muscular comun fusiform, terminat printr-
• Inser ie: pe tuberozitatea radiusului.

un tendon.
• Inerva ie: nervul musculocutanat.

• Ac iune: trecând peste două articulaţii (scapulohumerala şi articulaţia cotului)
acţionează asupra ambelor, respectiv asupra braţului şi antebraţului.
- Este flexor al antebraţului (cotului). Flexia este completă cu antebraţul
supinat.
- Este supinator al antebraţului când antebraţul este în supinaţie.
- Este adductor al braţului prin capul său scurt.
- Este abductor al umărului, rotator intern şi flexor prin capul său lung.
106
M. BRACHIALIS (BRAHIAL)
Este situat în planul profund al lojii anterioare a antebraţului, acoperit de
muşchiul biceps brahial.
• Origine: pe ½ inferioară a feţelor medială anterioară şi laterală a diafizei
• Inser ie: pe baza apofizei coronoide a ulnei.

humerale, de la "V"-ul deltoidian până la inserţia capsulei articulaţiei cotului.
• Inerva ie: nervul musculocutant.

• Ac iune: realizează flexia antebraţului pe braţ.
Fig.81 M. Brahial Fig.82 M. Coracobrahial
M. CORACOBRACHIALIS (CORACOBRAHIAL)
• Origine: pe procesul coracoid al scapulei (printr-un tendon comun cu capul scurt

Este situat medial de capul scurt al muşchiului biceps.
• Inser ie: pe faţa antero-medială a humerusului (în porţiunea mijlocie), deasupra

al muşchiului biceps brahial).
• Inerva ie: nervul musculocutanat.

inserţiei capului medial al tricepsului.
• Ac iune:
- adducţie şi flexie a braţului;
- antepulsia (flexia ) braţului - intervenind în pendularea braţelor în timpul
mersului.
VI.3.2. MUŞCHII LOJII POSTERIOARE
M. TRICIPITIS BRACHIALIS (TRICEPS BRAHIAL)

Ocupă loja posterioară împreună cu anconeul, fiind un muşchi voluminos. Are trei
capete: lung, medial şi lateral, care se unesc.
• Origine:
- Capul lung: tuberculul infraglenoidal al scapulei.
- Capul lateral: faţa posterioară a osului humerus deasupra şanţului nervului
radial.
- Capul medial: faţa posterioară a osului humerus sub şanţul nervului radial.
- Cele trei porţiuni coboară şi se unesc într-un tendon comun puternic.
• Inser ie: pe olecran.
• Inerva ie: nervul radial.
107
• Ac iune: extensor al antebraţului pe braţ;
- extensor şi adductor al braţului cu rotaţia în afară, prin capul lung;
- tensor al capsulei articulaţiei cotului.
Are o deosebită importanţă în sporturi precum boxul, gimnastica, halterele,
atletism (aruncarea discului/ greutăţi).
Muşchiul triceps are o forţă considerabilă, contracţia lui bruscă putând
determina chiar fracturi de humerus (fractura aruncătorilor de grenade).
M. ANCONEU
Este un muşchi mic, de formă triunghiulară, situat pe faţa laterală a articulaţiei
• Origine: pe epicondilul lateral al humerusului.

cotului.
• Inser ie: faţa laterală a olecranului şi puţin pe muchia posterioară a ulnei.

• Inerva ie: nervul radial.
• Ac iune: extensor al antebraţului pe braţ.
Fig. 83 Muşchiul triceps brahial Fig.84 M. Anconeu
108
VI.4. MUŞCHII ANTEBRAŢULUI
Muşchii antebraţului sunt grupaţi în trei regiuni: anterioară, posterioară şi
laterală.
VI.4.1. MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE
Cuprinde 8 muşchi situaţi în patru planuri:

- planul I: M. rotund pronator, M. flexor radial al carpului, M. palmar lung,
M. flexor ulnar al carpului.
- planul II: M. flexor superficial al degetelor.
- planul III: M. flexor profund al degetelor şi muşchiul flexor lung al
policelui;
- planul IV: M. pătrat pronator.
Vom descrie pe rând aceste planuri.
VI.4.1.1. PLANUL I
M. PRONATOR TERRES (ROTUND PRONATOR)
• Origine: epicondilul medial al humerusului (capul humeral) şi sub procesul
•
coronoid al ulnei (capul ulnar).
•
Inser ie: faţa laterală a radiusului (regiunea mijlocie).
•
Inerva ie: nervul median.
Ac iune: flexor al antebraţului pe braţ şi pronator al antebraţului şi mâinii.
109
M. FLEXOR RADIALIS CARPIS (FLEXOR RADIAL AL CARPULUI)
•
•
Origine: epicondilul medial al osului humerus;
•
Inser ie: baza metacarpianului II
•
Ac iune: flexor al mâinii şi pronator al antebraţului;
- slab flexor al antebraţului pe braţ.
M. PALMARIS LONGUS (PALMAR LUNG)
• Origine: epicondilul medial al humerusului.

Este inconstant, lipseşte în 20% din cazuri
• Inser ie: aponevroza palmară

• Inerva ie: nervul median.
• Ac iune: - tensor al aponevrozei palmare;
- flexor al mâinii pe antebraţ; scurtarea lui atrofică
sau spastică determină retracţia aponevrozei palmare
cu flexia degetelor (boala Dupuytren).
M. FLEXOR ULNARIS CARPIS (FLEXOR ULNAR AL CARPULUI, CUBITALUL ANTERIOR)
• Origine: - capul humeral - epicondil medial al humerusului,

Are două capete de inser ie proximal .
• Inser ie: osul pisiform

- capul ulnar - pe olecran
• Inerva ie: nervul ulnar.

• Ac iune: flexor şi adductor al mâinii; supinator.
110
VI.4.1.2. PLANUL II
M. FLXOR DIGITIS SUPERFICIALIS (FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR)
•
Este flexorul mişcărilor delicate.
Origine:
- capul humero-ulnar- pe epicondilul medial al humerusului şi procesul
coronoid al ulnei;
- capul radial- pe faţa anterioară a radiusului, pe o creastă osoasă situată
•
în 1/3 mijlocie a osului.
Inser ie: cu cele 4 tendoane (fiecare tendon se bifurcă) pe laturile corpurilor
•
falangelor mijlocii ale degetelor 2,3,4,5.
•
Ac iune:
- flexia falangei medii a degetelor II-V;
- flexia degetelor pe mână şi a mâinii pe antebraţ;
- adductor al mâinii şi al degetelor (apropie degetele depărtate)
VI.4.1.3. PLANUL III
M. FLEXOR DIGITIS PROFUNDUS (FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR)
• Origine:
Este flexorul de forţă
- apofiza coronoidă, pe partea superioară a feţei anterioare şi mediale a

ulnei şi partea inferioară a muchiei posterioare a ulnei;
• Inser ie: prin 4 tendoane, la baza falangei distale- degetele II-V
111
• Inerva ie: este dublă:
- nervul median (porţiunea laterală a muşchiului);
•
- nervul ulnar (porţiunea medială a muşchiului).
Ac iune:
- flexor al ultimelor 2 falange, al degetelor 2,3,4,5;
- flexor al mâinii pe antebraţ şi adductor al mâinii.
M. FLEXOR POLICIS LONGUS (FLEXOR LUNG AL POLICELUI )

• Origine: faţa anterioară a radiusului, pe apofiza coronoidă a ulnei şi membrana
•
interosoasă;
•
Inser ie: baza falangei distale a policelui.
•
Ac iune:
- flexia falangei distale a policelui;
- flexia policelui şi flexia mâinii pe antebraţ;
- uşoară abducţie a mâinii.
VI.4.1.4. PLANUL IV
M. P TRAT PRONATOR
•
•
Origine: pe partea medială a feţei anterioare a ulnei.
•
Inser ie: faţa anterioară a radiusului.
Ac iune: pronator al antebraţului şi mâinii.
• Inerva ie: nervul median.
VI.4.2. MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE
•
Regiunea posterioar cuprinde 8 muşchi situaţi în două planuri:
planul superficial - cuprinde 4 muşchi: M. extensor al degetelor, M. extensor al
•
degetului mic, M. extensor ulnar al carpului, M. anconeu .
planul profund - M. lung abductor al policelui, M. scurt extensor al policelui, M.
lung extensor al policelui, M. extensor al indexului.
VI.4.2.1. PLANUL SUPERFICIAL

I se descriu următorii muşchi, dinspre lateral spre medial.
M. EXTENSOR DIGITORUM (EXTENSOR AL DEGETELOR)

•
•
Origine: epicondilul lateral al humerusului
Inser ie: se face prin trei bandelete sau conexiuni interosoase, pe feţele dorsale
ale falangei a 2-a şi pe laturile falangei a 3-a a degetelor 3,4,5
•
•
Inerva ie: nervul radial.
Ac iune: este extensor al mâinii şi al falangelor II-V. Realizează abducţia
degetelor (răsfirarea lor).
M. EXTENSOR DIGITI MINIMI (EXTENSOR AL DEGETULUI MIC)

• Origine: epicondilul lateral al osului humerus şi fascia antebrahială .
• Inser ie: pe falangele II şi III ale degetului mic - V
112
•
•
Inerva ie: nervul radial (ramura profundă).
Ac iune: extensia degetului mic.
M. EXTENSOR CARPI ULNARIS (EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI – CUBITALUL POSTERIOR)

• Origine: epicondilul lateral al humerusului şi marginea posterioară a ulnei.
•
•
Inser ie: baza metacarpianului V
•
Inerva ie: nervul radial (ramura profundă)
Ac iune: extensor şi adductor al mâinii
VI.4.2.2. PLANUL PROFUND

Formează la început o masă musculară comună care se divide ulterior în cei patru
muşchi.
M. LUNG ABDUCTOR AL POLICELUI
•
Este cel mai lateral muşchi al planului profund.
Origine: pe ulnă (faţa posterioară în regiunea proximală)
- pe radius (faţa posterioară în 1/3 mijlocie);
•
- pe membrana interosoasă.
•
Inser ie: la baza metacarpianului I
•
Inerva ie: ram din nervul radial
Ac iune: abductor al policelui şi al mâinii.
M. SCURT EXTENSOR AL POLICELUI

Origine: pe ulnă (faţa posterioară, în regiunea
proximală)
- pe radius (pe faţa posterioară în 1/3 mijlocie);
•
- pe membrana interosoasă.
•
Inser ie: baza falangei proximale (I) a policelui
•
Inerva ie: ram din nervul radial.
Ac iune: extensor al primei falange a policelui şi
contribuie la extensia mâinii.
M. LUNG EXTENSOR AL POLICELUI

• Origine: ulnă (1/3 mijlocie a feţei posterioare) şi
• Inser ie: falanga distală a policelui

membrana interosoasă.
• Inerva ie: ram din nervul radial

• Ac iune:
- extensia falangei distale a policelui (înclinând
lateral şi extinzând uşor mâna);
- adducţia policelui (când acesta este în abducţie);
- extensia şi abducţia mâinii.
Tendoanele M. lung abductor al policelui şi M. scurt
extensor police- situate lateral, delimitează cu tendonul
M. lung extensor police - situat medial, un spaţiu
triunghiular, numit tabachera anatomic
M. EXTENSOR AL INDEXULUI
• Origine: faţa posterioară a ulnei şi membrana interosoasă.
• Inser ie: pe index, împreună cu tendonul extensorului comun al degetelor.
113
•
•
Ac iune: extensia indexului (poate contribui şi la extensia mâinii).
114
VI.4.3. MUŞCHII REGIUNII LATERALE
Regiunea laterală cuprinde 4 muşchi, aşezaţi în două planuri:

- planul superficial: M. brahioradial, M. lung extensor radial al carpului, M.
scurt extensor radial al carpului.
- planul profund: m.supinator
VI.4.3.1. PLANUL SUPERFICIAL

M. BRAHIORADIALIS (BRAHIORADIAL)
Este cel mai superficial şi mai puternic din grupul lateral
• Origine: marginea laterală a humerusului, deasupra epicondilului lateral.
• Inser ie: baza procesului stiloid al radiusului.
• Inerva ie: ram din nervul radial
• Ac iune:
- flexor al antebraţului pe braţ;
- supinator (când antebraţul este în pronaţie forţată);
- pronator (când antebraţul este în supinaţie)
Această acţiune nu este recunoscută unanim.
Fig.91 Fig. 92 Fig. 93

M. Brachioradialis M.Extensor carpi radialis M. Abductor policis longus
longus & brevis
M. EXTENSOR CARPI RADIALIS LONGUS (LUNG EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI)

•
•
Origine: pe marginea laterală a humerusului (1/3 distală).
•
Inser ie: pe baza metacarpianului II.
•
Ac iune: extensor şi abductor al mâinii.
115
M. EXTENSOR RADIALIS BREVIS (SCURT EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI)
•
•
Origine: pe epicondilul lateral al humerusului.
•
Inser ie: pe baza metacarpianului III
•
Ac iune: extensor şi abductor al mâinii.
VI.4.3.2. PLANUL II
M. SUPINATOR
•
Acoperă articulaţia cotului, fiind situat profund faţă de precedenţii
Origine: pe ulnă (sub incizura radiusului), pe ligamentul colateral radial
(extern) şi ligamentul inelar.
• Inser ie: pe radius (faţa laterală şi anterioară 1/3 proximală)
•
•
Ac iune: supinator al antebraţului şi al mâinii.
VI.5. MUŞCHII MÂINII

Mâna prezintă un aparat muscular complex în raport cu mişcările fine pe care le
• eminenţa tenară;
execută, grupat în trei regiuni:
• eminenţa hipotenară;
• loja palmară mijlocie.
Muşchii eminen ei tenare (servesc police)

- M. scurt abductor police;
- M. opozant al policelui;
- M. scurt flexor al policelui;
•
- M. adductor al policelui
Ac iune: corespunzătoare denumirii fiecărui muşchi
Muşchii eminen ei hipotenare (servesc degetul mic)

- M. palmar scurt;
- M. scurt flexor al degetului mic;
- M. abductor al degetului mic;
•
- M. opozant al degetului mic.
Ac iune: corespunzătoare denumirii fiecărui muşchi. M.palmar scurt tracţionează
tegumentele palmei.
Muşchii lojei palmare mijlocii (situată între primele două)

Această lojă cuprinde muşchi superficiali şi profunzi.
• Sunt în număr de 4, anexaţi tendoanelor

Muşchii lombricali- sunt muşchi superficiali
- M. flexor profund şi
• Ac iune: flexia falangei I, extensia falangelor II,III a degetelor

- M. extensor al degetelor.
• Inerva ie: nervul ulnar şi median.
Muşchii interosoşi - sunt muşchi profunzi
116
• Ocupă spaţiile dintre oasele metacarpiene şi sunt de două tipuri: palmari şi
•
dorsali.
Ac iune comună: flexia falangei I şi extensia falangelor II, III a degetelor;
• Ac iune separată:
- interosoşii dorsali fac abducţia degetelor,
•
- palmarii fac adducţia degetelor.
Inerva ie: nervul ulnar (doar primul interosos este inervat de ramuri din nervul
median).
FIG. 94 FIG. 95 FIG.96

M. ADDUCTOR SCURT MUŞCHII SUPERFICIALI AI REG. MUŞCHII PROFUNZI AI REG.
POLICE TENARE ŞI HIPOTENARE TENARE ŞI HIPOTENARE
FIG. 97 M. INTEROSOŞI DORSALI FIG. 98 M. INTEROSOŞI PALMARI
117
118
1. care sunt muşchii care asigură mişcările centurii scapulare faţă
de torace?
TEM 2. care sunt muşchii care asigură ridicarea umărului?
3. ce muşchi se prinde faţa anterioară a scapulei către marginea
internă şi participă la rotaţia externă şi bascularea scapulei?
4. care sunt muşchii care se inseră sau au originea pe apofiza
coracoidă?
5. care sunt acţiunile muşchiului pectoral mic?
6. care sunt muşchii sau fasciculele musculare care participă
simultan la mişcarea de abducţie laterală a braţului cu proiecţia
posterioară a umărului şi adducţia scapulei?
7. care sunt muşchii care realizează coborârea umărului ridicat?
8. ce muşchi participă la proiecţia posterioară a umărului?
9. care sunt muşchii care fac rotaţia internă a braţului? Care
dintre aceştia fac parte din manşonul rotatorilor?
10. care dintre muşchii care se inseră pe tuberculul mic fac adducţia
braţului şi rotaţia internă?
11. cum se numeşte muşchiul care face abducţia braţului şi se inseră
pe tuberculul mare al humerusului?
12. da i exemple de trei mişc ri cotidiene în cadrul c rora s se
foloseasc adduc ia lateral a bra ului.
13. dacă antebraţul este în pronaţie care sunt muşchii care participă
predominant la flexia antebraţului pe braţ? Da i cel pu in un
exemplu de o mişcare cotidian în care se face aceast mişcare.
14. ce acţiuni poate avea capul lung al bicepsului brahial la nivelul
articulaţiei scapulohumerale?
15. în ce situa ii marele dorsal este întins la maxim: când ducem
mâna la spate pentru a îmbr ca un palton, când dorim s apuc m o
carte aflat în raftul cel mai de sus al unei biblioteci înalte
cât un perete, când st m pe scaun şi ne întindem încercând s
atingem tavanul cu podul palmei, sau când facem podul din
picioare?
16. care sunt muşchii care se inseră sau au originea pe apofiza
coronoidă?
17. care muşchi au originea pe humerus şi execută în principal
înclinarea radială? Da i exemple de mişc ri cotidiene ale
membrului superior care se execut predominant cu înclinare
radial ?
18. care sunt mişcările pe care le execută muşchiul flexor digitis
superficialis? Dar muşchiul flexor digitis profundus?
19. care din muşchii regiunii posterioare şi laterale a antebraţului
participă la mişcarea de extensie a pumnului?
20. care sunt muşchii care se inseră sau au originea pe epitrohlee?
21. care este muşchiul care se inseră pe osul pisiform? Daţi exemple
de 2 mişcări la care acest muşchi poate participa.
22. care sunt mişcările pe care le poate face policele şi ce muşchi
participă la acestea?
23. care sunt muşchii eminenţei hipotenare?
24. Care din muşchii eminen ei tenare particip la executarea
mişc rii de prindere a unei foi de hârtie între police şi degetul
mic?
119
CAP. VII. OASELE MEMBRULUI
INFERIOR
CAP. VII. OASELE MEMBRULUI INFERIOR......................................................................121
VII.1. CENTURA MEMBRULUI INFERIOR ..............................................................................................................123

VII.1.1. OS COXAL .........................................................................................................................................................123
VII.2. PELVISUL OSOS..................................................................................................................................................129

VII.2.1. CONFORMAŢIA GENERALA..........................................................................................................................129
VII.3. SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER ....................................................................................132

VII.3.1. OASELE COAPSEI ..........................................................................................................................................132
VII.3.1.1. FEMURUL......................................................................................................................................................132
VII.3.1.2. PATELA..........................................................................................................................................................135
VII.4. OASELE GAMBEI .............................................................................................................................................136

VII.4.1. TIBIA...................................................................................................................................................................136
VII.4.1.1.1. ELEMENTE DESCRIPTIVE...................................................................................................................136
VII.4.2. FIBULA sau PERONEUL...................................................................................................................................139
VII.5. OASELE PICIORULUI.....................................................................................................................................141

VII.5.1. TARSUL..............................................................................................................................................................141
VII.5.1.1. TALUSUL sau ASTRAGALUL .....................................................................................................................141
VII.5.1.2. CALCANEUL.................................................................................................................................................143
VII.5.1.3. NAVICULARUL ............................................................................................................................................143
VII.5.1.4. CUBOIDUL ....................................................................................................................................................145
VII.5.1.5. CUNEIFORMELE ..........................................................................................................................................145
VII.5.2. METATARSUL ..................................................................................................................................................145
VII.5.3. OASELE DEGETELOR......................................................................................................................................147
VII.5.4. SCHELETUL PICIORULUI ÎN TOTALITATE ................................................................................................147
121
Oasele membrului inferior se divid, ca şi oasele membrului superior, în două
grupe: centura membrului şi membrul liber.
Centura membrului inferior se compune din două oase coxale care, împreună cu
sacrumul şi coccisul formează bazinul osos (pelvisul).
Oasele membrului inferior liber: reprezentate de: femurul şi patela (oasele
coapsei), tibia şi fibula (oasele gambei), tarsul, metatarsul si oasele degetelor.
(oasele piciorului)
Fig.100 OASELE MEMBRULUI INFERIOR
122
VII.1. CENTURA MEMBRULUI INFERIOR
VII.1.1. OS COXAL
TIP - Coxalul este un os plan, voluminos şi neregulat, torsionat ca o elice.
ORIENTARE. Se aşează înapoi marginea care prezintă o mare scobitură, lateral faţa
prevăzută cu o cavitate emisferică (acetabulul), iar în jos scobitura acestei
cavităţi
ELEMENTE DESCRIPTIVE
• Este format la început din trei piese distincte: ilionul, pubele şi ischionul,
care se sudeaz definitiv între 12—16 ani la fete şi 13—18 ani la b ie i.
Fig.101 OS COXAL – P R I COMPONENTE

1. vedere lateral 2. vedere medial
A. ilion B. Ischion C. Pubis
• ILIONUL (os ilium).

• Formează porţiunea superioară a osului şi reprezintă mai mult din jumătatea
lui.
• Limita inferioară a ilionului este reală la făt şi la copil, unde sudura lui cu
celelalte două piese nu s-a realizat încă.
• La adult, limita inferioara este reprezentată ele o linie convenţională ce
trece prin treimea superioară a acetabulului.
• Ilionul prezintă un corp care participă la formarea acetabulului şi o porţiune
•
superioară, turtită, comparată cu o aripă, aripa osului iliac .
ISCHIONUL (os ischii).
• Cuprinde porţiunea posterioară şi inferioară a osului;
• el are un corp şi o ramură.
• Corpul participă la formarea acetabulului, constituind porţiunea postero-
inferioară a acestei cavităţi.
• Corpul se continuă cu ramura , ce se îndreaptă înainte.
• La limita dintre corp şi ramură se găseşte tuberozitatea ischiadică.
• PUBELE (os pubis).
• reprezintă porţiunea antero-inferioară a osului;
• el are un corp şi doua ramuri.
• corpul participă la formarea porţiunii anteroinferioare a acetabulului.
123
• el se uneşte cu ilionul, iar la locul de unire se găseşte eminenţa
iliopectinee.
• de la corp pleacă înainte ramura superioară ; ea coteşte în unghi ascuţit
(unghiul pubelui) şi se continuă cu ramura descendentă sau inferioară
• ramura inferioară a pubelui se uneşte cu ramura ischionului. formând împreună
ramura ischiopubiană.
Fig.102 OSUL COXAL – fa lateral
124
• Coxalul, considerat in totalitate, prezint doua fe e, patru margini şi patru
unghiuri.
• FA A LATERAL :
- Prezintă în partea ei mijlocie o cavitate mare, numită acetabul, care ne-a
servit la orientarea osului. La formarea acetabulului contribuie corpul
celor trei oase constitutive ale coxalului.
- Dedesubtul acetabulului se găseşte un orificiu mare, numit gaura obturată;
la formarea ei contribuie ischionul şi pubele.
- Deasupra acetabulului se găseşte faţa gluteală a aripii osului iliac.
- A. CAVITATEA COTILOIDIAN sau acetabulul
Este o cavitate profundă, emisferică care serveşte la articulaţia cu
femurul.
Circumferinţa acetabulului este proeminentă şi e ascuţită şi poartă numele
de sprânceana cotiloidian sau acetabulară. Este întreruptă de
incizura acetabulului, situată în partea inferioară, la unirea ischionului
cu pubele.
Scobitura acetabulului este situată imediat deasupra găurii obturate şi
transformată pe viu într-o gaură prin ajutorul unei formaţiuni
fibrocartilaginoase, numită ligamentul transvers al acetabulului.
Suprafaţa interioară a acetabulului prezintă:
a)suprafa a semilunar , care este articulară
b)fosa acetabulului nearticulară, de formă patrulateră, încadrată de
suprafaţa semilunară.
- B. GAURA OBTURAT
Este limitată în cea mai mare parte printr-o margine ascuţită ca o creastă,
afară de porţiunea superioară, unde creasta este înlocuită cu un şanţ numit
şan ul obturator.
Pe viu, gaura obturată este acoperită de membrana obturatoare, iar şanţul
transformat în canalul obturator.
- C.SUPRAFA A GLUTEAL a osului iliac
Este uşor escavată în porţiunea ei mijlocie;
pe ea se găseşte gaura nutritivă principală a osului
este străbătută de trei linii:
1. linia gluteal anterioar care pleacă de la nivelul marii scobituri
ischiadice de pe marginea posterioară a osului, merge în sus şi
înainte spre a se termina pe marginea superioară, în vecinătatea
spinei iliace anterosuperioare;
2. linia gluteal posterioar se desprinde tot de pe marea scobitură
ischiatică apoi merge în sus aproape vertical şi se termină pe
marginea superioară a osului, la unirea treimii posterioare cu cele
două treimi anterioare;
3. linia gluteal inferioar care se îndreaptă de la marea scobitură
ischiatică către marginea anterioară a osului.
- Cele trei linii delimitează patru câmpuri:
1. unul posterior, mic, pe care se insera muşchiul gluteu mare;
2. unul situat mai anterior, pe care se insera muşchiul gluteu mijlociu;
3. unul anterior şi inferior, deasupra liniei gluteale inferioare, care
dă inserţie pentru muşchiul gluteu mic
4. ultimul, situat sub linia gluteală inferioară, pe care se insera
muşchiul drept femural.
125
Fig.103 OSUL COXAL - fa medial
126
• FA MEDIAL :
- Este străbătută de linia arcuată, îndreptată oblic, de sus în jos şi
dinapoi înainte. Această linie împarte faţa medială în două porţiuni:
Superior se găseşte o suprafaţa escavată, numita fosa iliac , pe care se
insera muşchiul iliac;
Dedesubtul liniei arcuate se găsesc:
a)suprafaţa sacropelvină - alcătuită, la rândul ei, din două formaţiuni
anatomice:
̇ o puternică rugozitate, destinată inserţiei ligamentelor
articulaţiei sacroiliace, numită tuberozitatea iliac
̇ suprafaţă asemănătoare cu pavilionul urechii. numită din această
cauză fa a auricular ea se articulează cu o faţă asemănătoare de
pe osul sacru cu care formează articulaţia sacroiliacă;
b)dedesubtul feţei auriculare se găseşte o suprafaţă plană, ce răspunde
acetabulului.
c)înaintea suprafeţei precedente se găseşte gaura obturată
- MARGINEA ANTERIOAR prezint :

̇ Superior - spina iliac antero-superioar la unirea ei cu marginea
superioară pe care se insera muşchii croitor şi tensor al fasciei late,
respectiv ligamentul inghinal. Spina este palpabilă sub piele;
̇ Mijlociu - spina iliac antero-inferioar pe care se insera muşchiul
drept femural;
̇ Inferior - tuberculul pubian uşor de explorat prin palpare. Pe el se insera
ligamentul inghinal. La nivelul lui se formează unghiul pubelui la
joncţiunea dintre cele două ramuri pubiene; Medial de tubercul se află o
linie groasă şi rotunjită, numită creasta pubeiui pentru inserţia
muşchiului drept abdominal şi a muşchiului piramidal.
- MARGINEA POSTERIOAR prezintă:.

1) spina iliac postero-suprioar situată la unirea cu marginea superioară;
este palpabilă sub piele;
2)spina iliac postero-inferioar , separată de precedenta printr-o
scobitură. Cele două spine dau inserţie puternicelor ligamente ale
articula iei sacroiliace;
3) marea scobitur sau incizur ischiadic . Prin ea trec numeroase
formaţiuni (muşchiul piriform, nervul ischiadic, nervul gluteal superior,
nervul gluteal inferior, vasele ruşinoase interne);
4) spina ischiadic - sub precedenta, serveşte pentru inserţia muşchiului
gemen superior;
5) mica scobitur ischiadic , dând trecere muşchiului obturator intern,
respectiv vaselor si nervilor ruşinoşi interni;
6) tuberozitatea ischiadic pe care se insera numeroşi muşchi; pe ea
repauzează omul în poziţia şezând. Se poate palpa uşor, mai ales când se
pune coapsa în flexiune.
- MARGINEA SUPERIOAR sau CREASTA ILIAC .

Se întinde de la spina iliacă antero-superioară la spina iliaca postero-
superioară.
Marginea aparţine în totalitate osului iliac.
Poate fi palpată în întregime sub piele.
Dă inserţie unui mare număr de muşchi (oblicul extern, oblicul intern,
transversul, pătratul lombelor, gluteul mare, gluteul mijlociu, iliacul).
- MARGINEA INFERIOAR .
Se întinde între tuberozitatea ischiadică şi unghiul pubelui.
La constituirea ei iau parte ramura ischionului şi ramura inferioară a
pubelui, de unde şi denumirea de ramură ischiopubiană ce se dă acestei
margini.
127
Fig.104 OSUL COXAL - vedere anterioar
128
Imediat sub unghiul pubian marginea prezintă o suprafaţă ovală, faţa
pubiană ; serveşte la articularea cu osul coxal de partea opusă, cu care
formează simfiza pubiană.
Marginea inferioară da inserţie unor muşchi (adductorul mare, adductorul
scurt) şi corpilor cavernoşi la bărbat.
- UNGHIURILE.
1. Unghiul antero-superior este reprezentat de spina iliacă antero-superioară
2. Unghiul postero-superior este reprezentat de spina iliacă postero-
superioară.
3. Unghiul antero-inferior este reprezentat prin unghiul pubelui.
4. Unghiul postero-inferior este format de tuberozitatea ischiadică.
VII.2. PELVISUL OSOS

Pelvisul osos sau bazinul este format de cele dou coxale, sacrul şi coccigele. El
este situat cu aproxima ie la mijlocul corpului adultului.
VII.2.1. CONFORMAŢIA GENERALA.

• Are forma unui trunchi de con, cu baza mare în sus şi cu baza mic în jos.
• PELVISUL OSOS PREZINT : o circumferinţă superioară şi alta inferioară o suprafaţă
exterioară şi o suprafaţă interioară.
1. CIRCUMFERIN A SUPERIOAR sau baza mare a pelvisului osos este formată, la
rândul ei, de: baza sacrului, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului şi
marginea superioară a simfizei pubiene.
2. SUPRAFA A EXTERIOAR (EXOPELVIAN ). Prezintă elementele anatomice de pe feţele
laterale ale celor două coxale şi de pe feţele dorsale ale sacrului si
coccigelui;
- Anterior: faţa anterioară a simfizei pubiene situată pe linia mediană,
lateral de ea se găsesc unghiurile pubelui şi găurile obturate cu cadrele
osoase de care fie sunt mărginite;
- Posterior: feţele dorsale ale sacrului şi coccigelui, precum şi marginile
posterioare ale oaselor coxale. Între sacru şi coccige, pe de o parte, şi
marginile posterioare ale coxalelor
- Lateral: feţele laterale ale coxalelor cu faţa gluteală, acetabulul şi
tuberozitatea ischiadică.
3. SUPRAFA A INTERIOAR (ENDOPELVIN ). Se caracterizează printr-un relief osos
circular numit linia terminală. Ea delimitează strâmtoarea superioară a
pelvisului. Strâmtoarea superioară împarte suprafaţa interioară în două
porţiuni: una situată deasupra pelvisul mare care aparţine topografic
abdomenului şi alta dedesubtul ei – pelvisul mic care adăposteşte organele
aparatului urogenitale cu o deosebită importanţă obstetricală la femei.
4. CIRCUMFERIN A INFERIOAR (strâmtoarea inferioară a pelvisului) sau baza mică a
pelvisului osos este format: anterior, de marginea inferioară a simfizei
pubiene; posterior, de vârful coccigelui; lateral, de cele două tuberozităţi
ischiadice; acestea sunt legate anterior de simfiza pubiană prin ramurile
ischiopubiene, iar posterior de sacru şi coccige, prin ligamentele sacrotuberale
şi sacrospinoase.
129
Fig.105 BAZINUL PRIVIT DE SUS
Fig.106 M SUR TORILE (DIAMETRELE) BAZINULUI

A. bazin de femeie, B. Bazin de b rbat – vedere antero superioar
C. Bazin de femeie – m sur tori inferioare, D. Bazin de femeie – sec iune frontal
• ROLUL BAZINULUI OSOS

• rolul de protecţie a organelor pelvine
• rol în mecanismul naşterii
130
• serveşte la transmiterea greutăţii corpului la membrele inferioare; are astfel
un rol important în statică şi locomoţie.
• În statica verticală se găsesc în acelaşi plan frontal: promontoriul, axele de
rotaţie ale humerusului în articulaţiile scapuloumerale şi cele ale femurelor
în articulaţiile coxofemurale. Considerat astfel (în plan frontal), bazinul
osos se prezintă ca o boltă care primeşte greutatea corpului şi o transmite
celor două coapse. Această boltă are un vârf reprezentat de sacru şi doi stâlpi
(arcade) reprezentaţi de oasele coxale. Sacrul primeşte greutatea de la trunchi
şi prin intermediul stâlpilor o transmite la cavităţile cotiloidiene şi de aici
la femure. Greutatea corpului apăsând pe sacru, produce o tensiune în
articulaţiile sacroiliace, care aduce după sine tendinţa la îndepărtarea celor
doi stâlpi de boltă. Dar stâlpii sunt menţinuţi în legătură prin cele două
ramuri ischiopubiene şi prin simfiza pubiană, astfel că presiunea de sus în jos
nu-i poate îndepărta. Pe de altă parte, presiunea este neutralizată şi de
contrapresiunea de jos în sus, exercitată de cele două femure. Intervin în
menţinerea echilibrului de forţe şi puternicele ligamente ale articulaţiilor
sacroiliace.
•
• ARHITECTURA BAZINULUI OSOS este realizată astfel în mod atât de fericit încât nu
pune nici o piedică locomoţiei şi staticii; în cazul în care pelvisul osos şi-a
pierdut rezistenţa normală, echilibrul de forţe se rupe şi se produc deformaţii.

1. care sunt oasele care formează centura membrului inferior?
2. care sunt oasele care formează bazinul osos?
TEM 3. ce prezintă pentru descriere faţa coxalului pe care nu se află
acetabulul?
4. pe ce formaţiuni osoase se sprijină corpul când este aşezat pe
un scaun?
5. pe ce faţă a cărui os se află linia gluteală anterioară şi ce
delimitează ea?
6. care din muşchii toracelui se prind de creasta iliacă şi unde
este aceasta?
7. care sunt reperele osoase palpabile ale osului iliac?
8. care sunt limitele marginii anterioare a osului coxal?
9. faceţi o sinteză a tuturor informaţiilor pe care pe puteţi avea
despre acetabul: căror oase aparţine, structuri (formaţiuni)
osoase cu care se învecinează, descriere, etc.
10. care sunt caracteristicile aripii iliace şi ce muşchi se inseră
pe ea?
11. pentru ce oase are osul coxal suprafeţe articulare?
12. ce prezintă pentru descriere bazinul osos?
13. care sunt diametrele bazinului osos folosite în ginecologie?
14. care sunt rolurile bazinului osos?
15. prin ce se caracterizează suprafaţa endopelvină a bazinului?
131
VII.3. SCHELETUL MEMBRULUI
INFERIOR LIBER
VII.3.1. OASELE COAPSEI

Coapsa este alc tuit din dou oase: femurul si patela.
VII.3.1.1. FEMURUL
TIP: os lung (cel mai lung os al corpului) şi pereche. Pe schelet este oblic
îndreptat de sus în jos şi lateromedial. Când călcâiele sunt alipite, cele două
femure se ating prin epifizele lor inferioare. Această oblicitate este mai accentuată
la femei, deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbaţi.
ORIENTARE: Se aşează în sus extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi
articulară a acestei extremităţi, posterior marginea cea mai aspră a osului.
ELEMENTE DESCRIPTIVE - Femurul prezintă de studiat un corp şi două epifize
• CORPUL este prismatic triunghiular şi deci vom avea de descris trei feţe şi
trei margini.
- FA A ANTERIOAR : este acoperită de muşchiul vast intermediar;
- FA A LATERAL dă inserţie muşchiului vast intermediar
- FA A MEDIAL nu are nici o particularitate.
- MARGINILE MEDIAL ŞI LATERAL sunt puţin pronunţate.
- MARGINEA POSTERIOAR ( linia aspră )
- Ea străbate de sus în jos corpul femurului şi ne-a servit la orientarea
lui.
- Linia aspră prezintă o buză laterală şi o buză medială.
- Cele două buze şi interstiţiul dintre ele dau inserţie unei serii de
muşchi: vastul lateral, vastul medial, adductorul mare, adductorui lung,
adductorul scurt şi bicepsul femural.
- În porţiunea superioară linia aspră se trifurcă dând naştere la:
̇ o ramur lateral , numită tuberozitatea gluteală pentru muşchiul
gluteu mare; ramura se termină la nivelul epifizei superioare a
osului, lângă trohanterul mare, transformându-se la acest nivel
uneori într-un adevărat tubercul, numit trohanterul al treilea;
̇ o ramur medial , ce se continuă cu linia intertrohanterică de pe
epifiza superioară; pe ea se insera muşchiul vast medial;
̇ o ramur mijlocie pe care se insera muşchiul pectineu.
o În porţiunea inferioară linia aspra se bifurcă, delimitând o suprafaţă
triunghiulară numită fosa poplitee.
• EPIFIZA SUPERIOAR .
• Prezintă capul, colul şi două tuberozităţi numite marele şi micul trohanter.
• Epifiza superioară este legată de corp printr-un col chirurgical.
• CAPUL este articular şi reprezintă două treimi dintr-o sferă; prezintă foseta
capului pentru inserţia ligamentului capului femural.
132
Fig.107 FEMURUL
A. vedere anterioar ; B. vedere posterioar ; C. vedere medial
133
• COLUL
- este o coloană osoasă puternică, turtită anteroposterior care uneşte capul
cu restul osului.
- este îndreptat oblic de sus în jos şi mediolateral şi formează cu diafiza
unghiul de înclinaţie care măsoară 125 - 130o .
- planul care conţine axul colului formează cu planul care conţine axul
transversal al extremităţii inferioare un alt unghi, numit unghiul de
declinaţie care măsoară în medie 12 0
- Modificările unghiului de înclinaţie si declinaţie se repercutează asupra
atitudinii membrului inferior. Mărirea unghiului de înclinaţie are ca
rezultat ducerea membrului inferior în abducţie (coxa valga). Invers,
micşorarea lui imprimă adducţia membrului inferior (coxa vara). Mărirea
unghiului de declinaţie pune membrul inferior în rotaţie medială.
Micşorarea sau reducerea lui la zero duce membrul inferior în rotaţie
laterală.
- Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior
liber prin colul femurului.
- Direcţia forţelor ce se transmit solicită din partea colului o mare
rezistenţă, ceea ce explică arhitectura lui trabeculară deosebit de
complexă, alcătuită dintr-un sistem de bolţi. După vârsta de 50 de ani,
sistemul trabecular începe să se resoarbă, iar cavitatea medulară se
continuă în epifiza superioară. Greutatea corpului şi resorbţia osoasă
favorizează fracturile colului. Formarea calusului fiind mai dificilă,
aceste fracturi au un caracter foarte grav.
- Din punct de vedere descriptiv, colul prezintă două feţe: anterioară şi
posterioară.
̇ Faţa anterioară este limitată lateral prin linia intertrohanterică;
̇ Faţa posterioară este limitată prin creasta intertrohanterică.
• TROHANTERUL MARE.
- Este o proeminenţă patrulateră ce continuă în sus corpul femurului
- Pe faţa lui medială se găseşte fosa trohanterică în care se insera muşchiul
obturator extern.
- Dă inserţie unor muşchi care unesc pelvisul cu femurul, numiţi din această
cauză muşchi pelvitrohanterieni (gluteu mijlociu, gluteu mic, piriform
etc.)
- se poate palpa cu uşurinţa pe faţa laterală a coapsei.
• TROHANTERUL MIC.
- Este o proeminenţă, situată la partea postero-inferioară a colului.
- Pe el se insera muşchiul iliopsoas.
- Trohanterul mare şi mic sunt uniţi prin linia intertrohanterică (situată
anterior) şi prin creasta intertrohanterică (mai proeminentă ca precedenta,
•
situată posterior), care dă inserţie muşchiului pătrat femural.
EPIFIZA INFERIOAR
• Este formată din două proeminenţe articulare puternice, numite condili.
• Anterior, cei doi condilii converg spre o suprafaţă articulară numită faţă
patelară, în timp ce posterior condilii sunt separaţi de o fosă adâncă numită
fosa intercondilară.
• Faţa patelară - are forma unei trohlei, cu un şanţ anteroposterior ce separă
două povârnişuri.
• Condilii.
- Sunt în număr de doi, unul medial şi celălalt lateral.
- Ei diverg antero-posterior, delimitând astfel fosa intercondilară
menţionată.
- Condilul medial este mai îngust ca cel lateral şi descinde mai jos ca
acesta; graţie acestei particularităţi, coapsa formează cu gamba un
unghi obtuz de 17C--1750 deschis lateral. Unghiul este mai accentuat la
femei decât la bărbaţi. Când condilul medial descinde prea mult, rezultă
o deformare numită genu valgum, caracterizată printr-o oblicitate mai
mare a femurului, proiecţia medială a genunchiului si diminuarea
unghiului lateral sub 1450 .Situaţia inversă, când unghiul dintre coapsă
şi gambă este deschis medial, constituie genu varum.
134
- Fiecare condil prezintă trei feţe: articulară, intercondilară şi
cutanată.
̇ Fe ele articulare continuă înapoi cele două povârnişuri ale feţei
patelare şi descriu o curbă anteroposterioară, cu raza
descrescândă (de la 43 mm - în partea anterioară, la l0 mm - în
partea posterioară).
̇ Fe ele intercondiliene se privesc între ele şi delimitează fosa
intercondilian . Pe feţele intercondiliene se insera ligamentele
încrucişate ale articulaţiei genunchiului.
̇ Fe ele cutanate sunt accidentate. Prezintă câte o proeminenţă
numită epicondil medial , respectiv epicondil lateral, pe care se
insera ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului.
̇ Deasupra şi înapoia epicondilului medial se găseşte o altă
proeminenţă, tuberculul adductorului pe care se insera muşchiul
adductor mare. Lingă acest tubercul se insera capul medial al
muşchiului gastrocnemian.
̇ Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al
muşchiului gastrocnemian şi muşchiului popliteu.
- Condilii şi epicondilii femurali se pot palpa cu uşurinţă de o parte şi de
alta a patelei. De asemenea se poate palpa tuberculul adductorului, imediat
deasupra şi înapoia epicondilului medial.
VII.3.1.2. PATELA
TIP: Patela sau rotula este un os scurt, turtit şi pereche, situat în tendonul
muşchiului cvadriceps femural. Prezint de studiat baza, vârful, dou fe e şi dou
margini.
ORIENTARE - Se pune în sus baza, posterior faţa articulară şi lateral povârnişul cel
mai larg al acestei feţe.
ELEMENTE DESCRIPTIVE: două feţe, 2 margini, o bază şi un vârf
• Fa a anterioar - este convexă şi rugoasă.
• Fa a articular sau fa a posterioar - este destinată articulaţiei cu faţa
patelară a femurului. Prezintă o creastă verticală şi două povârnişuri. Din
• Baza priveşte în sus.

aceste două povârnişuri, cel lateral este mai mare.
• Vârful priveşte în jos.

• Marginile sunt în număr de două: medial şi lateral .
135
Patela proemină în regiunea anterioară a genunchiului şi poate şi fi explorată
atât prin inspecţie cât şi prin palpare. Fracturile patelei, relativ frecvente, sunt
produse fie de traumatisme, fie în mod indirect, prin contracţia violentă a
muşchiului cvadriceps femural.
VII.4. OASELE GAMBEI

Sunt reprezentate, ca şi cele ale antebraţului, de două oase unite prin epifizele lor
şi separate la nivelul diafizelor printr-un spaţiu interosos. Osul medial este cel
mai voluminos şi puternic şi suportă greutatea corpului; se numeşte tibia şi este
singur articular cu femurul. Osul lateral este mai subţire; se numeşte fibula.
VII.4.1. TIBIA
Este un os lung si pereche, cu direc ia vertical . Tibia are un corp şi dou epifize.
VII.4.1.1.1. ELEMENTE DESCRIPTIVE

• Orientare. În jos se aşează epifiza mai mica, medial prelungirea ei, iar anterior
•
marginea cea mai ascuţită a osului.
CORPUL.
• Prezintă două uşoare curburi: una superioară, convexă medial, şi alta
inferioară, concavă medial, care îi dau aspectul literei S.
• Corpul este prismatic triunghiular si prezintă trei feţe şi trei margini.
- Fa a medial
este plană şi netedă;
se poate palpa sub piele, nefiind acoperită de muşchi.
în partea superioară se insera o formaţiune fibroasă numită pes anserinus.
- Fa a lateral
este evidentă numai în porţiunea superioară.
în porţiunea inferioară îşi schimbă orientarea, devenind anterioară.
în porţiunea superioară prezintă un şanţ în care se insera muşchiul tibial
anterior.
- Fa a posterioar
prezintă în porţiunea superioară o linie oblică orientată în jos şi medial;
este linia solearului pentru inserţia muşchiului omonim.
deasupra liniei se insera muşchiul popiliteu.
dedesubtul liniei se insera muşchii flexor lung al degetelor si tibial
posterior.
- Marginea anterioar
este foarte ascuţită si de aceea mai poartă numele de creasta tibiei.
marginea anterioară are forma de S;
proemină sub piele şi este palpabilă pe toată lungimea ei.
în sus se bifurcă şi cuprinde tuberozitatea tibiei de pe epifiza
superioară.
în jos se termină pe maleola medială a osului.
- Marginea medial - este bine pronunţată numai în porţiunea inferioară.
- Marginea interosoas sau laterală dă inserţie membranei interosoase; ea se
•
bifurcă pe epifiza inferioară, delimitînd incizura fibulară.
EPIFIZA SUPERIOARA.
• Este o masă voluminoasă, alungită în sens transversal.
• Este constituită din doi condili: condilul medial şi condilul lateral.
• Condilii prezintă o faţă superioară comună si o circumferinţă.
136
Fig.109 TIBIA
A. vedere lateral ; B. vedere posterioar ;
C. tibia şi fibula - vedere anterioar
137
• Faţa superioară sau platoul tibiei, prezintă mai multe detalii:
1. Fa a articular superioar
̇ este alcătuită, la rândul ei. din două suprafeţe articulare ce
răspund condililor femurali.
̇ suprafaţa medială este ovală şi mai adâncită
̇ suprafaţa laterală este mai lărgită în sens transversal.
Fig.110 PLATOUL TIBIAL

epifiza superioar
2. Eminen a intercondilar sau spina tibiei
̇ este un masiv osos ce separă cele două suprafeţe articulare.
̇ ea este formată din doi tuberculi, între care se găseşte o mică
incizura.
̇ anterior şi posterior faţă de eminenţa intercondilară se află două
suprafeţe neregulate şi rugoase numite aria intercondilară
anterioară pe care se insera ligamentul încrucişat anterior si aria
intercondilară posterioară pe care se insera ligamentul încrucişat
posterior al articulaţiei genunchiului.
• Circumferin a.
- Are o înălţime de 2 cm.
- Este întreruptă posterior de aria intercondilară posterioară.
- Pe porţiunea laterală a circumferinţei se află o feţişoară articulară
pentru capul fibulei.
- Pe porţiunea anterioară a circumferinţei se găseşte o suprafaţa
triunghiulară, limitată de bifurcarea marginii anterioare a carpului. În
această suprafaţă se găseşte tuberozitatea tibiei care dă inserţie
ligamentului patelei.
• La nivelul epifizei superioare se pot explora prin palpare cei doi condili şi
•
tuberazitatea tibiei.
EPIFIZA INFERIOARA.
• Este mai puţin dezvoltată.
• Ea are o formă neregulat cuboidală
• Prezintă următoarele elemente:
- o faţă superioară ce se confundă cu corpul;
138
- o faţă articulară inferioară - pe această faţă se găseşte o creastă
antero-posterioară, care o împarte în două feţişoare; atât creasta cât şi
feţişoarele răspund trohleei talusului, cu care se articulează;
- faţă anterioară, pe care alunecă tendoanele extensorilor;
- faţă posterioară pe care alunecă tendonul muşchiului flexor lung al
halucelui;
- faţă laterală ce prezintă scobitura fibulară ; scobitura sau incizura se
articulează cu fibula;
- faţă medială ce se prelungeşte cu un proces puternic numit maleola medială
vizibilă şi palpabilă sub piele.
Maleola medială prezintă o faţă articulară pentru talus, iar posterior
şanţul maleolar prin care trec tendoanele muşchilor flexor lung al
degetelor şi tibial posterior.
Maleola medială se poate fractura relativ uşor.
VII.4.2. FIBULA SAU PERONEUL

TIP - os lung ce pare torsionat pe axul său, este un os pereche
ELEMENTE DESCRIPTIVE - Prezintă un corp şi două epifize
• ORIENTARE - Se pune în jos epifiza turtit , medial fe işoara articular pe care
• CORPUL
ea o prezint , posterior marginea epifizei care prezint o fos .
• Este prismatic triunghiular.

• Prezintă trei feţe:
a) laterală;
b) medială - pe care se găseşte o creastă longitudinală numită creastă medială ;
c) posterioară - vizibilă numai în porţiunea superioară a corpului, deoarece
în porţiunea inferioară se confundă cu faţa medială. Pe această faţă se
găseşte gaura nutritivă a osului.
• Marginile sunt:
a) anterioară ;
b) posterioară;
c) medială - puternic pronunţată în porţiunea mijlocie a diafizei. Pe ea se
insera membrana interosoasă şi din această cauză se mai numeşte margine
• EPIFIZA SUPERIOAR
interosoasă.
- Este reprezentată de capul fibulei palpabilă sub piele.

- CAPUL prezintă o feţişoară articulară pentru tibie, un vârf pe care se
insera muşchiul biceps femural.
• EPIFIZA INFERIOAR :
- COLUL leagă capul de corp
- Este formată de o proeminenţă turtită din afară înăuntru, vizibilă sub

piele, numită maleola laterala
- Ea coboară mai mult decât maleola medială.
Maleola laterală prezintă:
̇ bază - care confundă cu osul;
-
̇ un vârf;
̇ fată laterală subcutanată;
̇ faţă medială ce prezintă:
• o feţişoară articulară pentru tibie şi talus;
• o escavaţie profundă numită fosa maleolei laterale ;
• un şanţ situat posterior, pentru trecerea tendoanelor muşchilor
peronieri.
̇ Maleola laterală se poate palpa cu uşurinţă; se fracturează relativ
uşor.
139
Fig.111 FIBULA SAU PERONEUL
A. vedere lateral ; B.vedere posterioar ;
C.vedere medial
140
VII.5. OASELE PICIORULUI
Sunt reprezentate de 26 de oase, dispuse în trei grupe: tarsul. metatarsul şi
oasele degetelor.
VII.5.1. TARSUL
• Tarsul este format din şapte oase dispuse în dou rânduri:
a) un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus şi calcaneul jos;
b) un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul şi trei
• Oasele tarsului pot fi grupate şi în dou rânduri antero-posterioare:

cuneiforme.
• un rând medial ce cuprinde talusul, navicularul şi cele trei cuneiforme

• un rând lateral în care se găsesc calcaneul şi cuboidul.
VII.5.1.1. TALUSUL sau ASTRAGALUL

Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei,
respectiv c lc ri eu şi navicular. El este format dintr-un corp, un cap şi un col ce
uneşte primele dou por iuni. Por iunile talusului sunt bine izolate şi uşor de
recunoscut, cu toate acestea este considerat în întregime şi comparat cu un cuboid
căruia i se descriu şase feţe.
TIP - os scurt pereche
ORIENTARE Se aşează înainte capul, în sus trohleea, lateral faţa articulară
triunghiulară
• Fe ele talusului sunt: superioar , inferioar , lateral , medial , anterioar şi

posterioar .
• Fa a superioar
- Este în cea mai mare parte articulară.
- Ea prezintă trohleea talusului prelungită medial cu feţişoara maleolară
medială şi lateral cu feţişoara maleolară laterală care se articulează cu
procesele maleolare ale tibiei(medial) şi fibulei(lateral).
Trohleea talusului prezintă un şanţ anteroposterior, două povârnişuri şi
două margini (cea laterală fiind mai înaltă şi mai pronunţată ca cea
medială).
- Faţa superioară se articulează cu scoaba gambieră (formată de faţa
articulară inferioară de pe epifiza distală a tibiei, maleola medială şi
maleola laterală).
- Înaintea trohleii, faţa superioară prezintă o mică suprafaţă neregulată ce
aparţine colului.
• Fa a inferioar prezintă dinainte înapoi trei feţişoare articulare pentru
calcaneu:
a) faţa calcaneană anterioară;
b) faţa calcaneană mijlocie;
c) faţa calcaneană posterioară; feţele calcaneană posterioară şi cea mijlocie
sunt separate printr-un şanţ numit şanţul talusului.
• Fa a lateral prezintă procesul lateral al talusului pe care se sprijină
feţişoara maleolară laterală a osului. Înaintea şi înapoia procesului lateral,
faţa este neregulată şi dă inserţii unor ligamente.
• Fa a medial este neregulată. Dă inserţii unor ligamente.
• Fa a anterioar prezintă capul talusului care
- este o proeminenţă rotunjită.
- prezintă faţa articulară pentru navicular.
141
• Fa a posterioar prezintă procesul posterior al talusului care este străbătut
de un şanţ limitat prin doi tuberculi: unul lateral, şi altul medial. Şanţul
este străbătut de tendonul muşchiului flexor lung al halucelui.
Fig.112 OASELE CARPULUI,METACARPULUI ŞI

DEGETELOR
- vedere superioar -
142
VII.5.1.2. CALCANEUL
Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o form prismatică, fiind alungit
anteroposterior şi uşor turtit transversal. Are şase feţe.
TIP – os scurt
ORIENTARE. Se aşează în sus faţa prevăzută cu trei feţişoare articulare, posterior
extremitatea cea mai voluminoasă, medial faţa cu un şanţ adine.
• Fa a superioar
ELEMENTE DECRIPTIVE
prezint dinainte înapoi:
a. faţa talară anterioară;
b. faţa talarămijlocie ;
c. şanţul calcaneului - când talusul şi calcaneul sunt suprapuşi, şanţul
calcaneului şi şanţul talusului formează un canal numit sinus tarsi;
d. faţa talară posterioară;
e. înapoia suprafeţelor articulare precedente, faţa superioară a
calcaneului intră în contact cu o masă adipoasă situată înaintea tendonului
Achillian. Cele trei feţe articulare răspund feţelor calcaneene de pe faţa
• Fa a inferioar
inferioară a talusului.
• Este neregulată.
• Prezintă trei proeminenţe.
f. Proeminenţa anterioară dă inserţie ligamentului plantar lung.
g. Cele două proeminenţe posterioare, dintre care una este medială, iar
cealaltă laterală, se prelungesc pe faţa posterioară a osului, formlnd la
• Fa a lateral
acel nivel tuberozitatea calcaneană.
• Este subcutanată.
• Pe ea se găseşte o proeminenţă numită trohleea peronieră sau fibulară ce separă
două şanţuri: unul superior şi altul inferior; prin aceste şanţuri alunecă
• Fa a medial
tendoanele muşchilor peronieri.
• Este prevăzută cu şanţul calcanean, pe unde trec de la gambă la plantă

tendoane, vase şi nervi.
• {anţul calcanean este limitat posterior prin tuberozitatea calcaneană, iar
anterior printr-o proeminenţă puternică, numită sustentaculum tali.
h. Pe sustentaculum tali se sprijină talusul;
i. Faţa superioară a acestei proeminenţe prezintă dealtfel faţa talară
mijlocie a calcaneului (serveşte la articularea şi susţinerea talusului).
j. Pe faţa inferioară, sustentaculum tali prezintă un şanţ, pe unde alunecă
• Fa a articular
tendonul muşchiului flexor lung al halucelui.
cuboidal sau fa a anterioar este concav de sus în jos şi
• Fa a posterioar r spunde c lcâiului.

convex transversal.
• Jumătatea inferioară a feţei dă inserţie tendonului lui Achille.

•
• C lcîiul se poate palpa cu atât mai mult, cu cit aici proemin
Jumătatea superioară răspunde bursei seroase a tendonului lui Achille.
tuberozitatea
calcanean .
VII.5.1.3. NAVICULARUL
Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medial a piciorului,
fiind cuprins între capul talusului, cuboid şi cele trei cuneiforme.
• Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu capul talusului.

143
• Faţa anterioară prezintă trei feţişoare, destinate articulaţiei cu cele trei
•
cuneiforme.
•
Faţa dorsală face parte din dosul piciorului.
•
Faţa plantară face parte din plantă.
•
Faţa medială prezintă tuberculul navicularului care se poate palpa sub piele.
Fa a lateral prezint o fe işoar articular .
Fig.113 OASELE CARPULUI, METACARPULUI ŞI

DEGETELOR
- vedere inferioar -
144
VII.5.1.4. CUBOIDUL
TIP Este un os scurt, cu o form neregulat cuboidal ; este aşezat pe partea laterală
a piciorului .
• Faţa superioară face parte din dosul piciorului, unde se poate palpa.
• Faţa inferioară prezintă tuberozitatea cuboidului. Înaintea tuberozităţii se

găseşte un şanţ profund care este transformat pe viu într-un canal, prin ajutorul
• Faţa posterioară serveşte pentru articularea cu calcaneul.

unui ligament. Prin acest canal trece tendonul muşchiului peronier lung.
• Faţa anterioară este subdivizată printr-o creastă verticală în două feţişoare,
• Faţa medială prezintă o suprafaţă articulară pentru cuneiformul lateral.

care se articulează cu metatarsienii IV, respectiv V.
• Faţa laterală, îngustă, este situată pe marginea laterală a piciorului şi

palpabilă sub piele.
VII.5.1.5. CUNEIFORMELE
Sunt trei oase de form prismatic triunghiular . Ele contribuie la edificarea bol ii
transversale a piciorului .
• Cuneiformul medial
• Are baza situată plantar, iar marginea, ascuţită, face parte dm dosul
piciorului.
• Se articulează
k. anterior cu metatarsianul I,
l. posterior cu navicularul,
m. lateral cu metatarsianul II şi cuneiformul intermediar;
• faţa medială a osului face parte din marginea medială a piciorului şi dă
• Cuneiformul intermediar
inserţie muşchiului tibial anterior.
• Are o bază ce face parte din dosul piciorului, iar vârful răspunde plantei.
• Osul se articulează
n. anterior cu metatarsianul II,
o. posterior cu navicularul,
p. lateral cu cuneiformul lateral,
• Cuneiformul lateral
q. medial cu cuneiformul medial.
• are baza orientată spre dosul piciorului, iar vârful răspunde plantei.
• Osul se articulează
r. anterior cu metatarsianul III,
s. posterior cu navicularul, lateral cu cuboidul,
t. medial cu cuneiformul intermediar şi metatarsianul II.
VII.5.2. METATARSUL
•
•
Este format din cinci oase metatarsiene.
Numerotarea lor se face dinspre marginea medial spre cea lateral a piciorului,
de la I la V.
• Metatarsienele sunt oase lungi şi perechi.
• Prezintă un corp, o bază şi un cap
145
1. Corpul este prismatic triunghiular, avlnd clte o faţă dorsală, alta laterală,
iar a treia medială. Faţa dorsală face parte din dosul piciorului; celelalte
delimitează spaţiile interosoase.
2. Baza, numită şi extremitate posterioară, se articulează cu oasele tarsului şi
cu metatarsienii învecinaţi.
3. Capul , numit şi extremitate anterioară, este turtit transversal şi se
articulează cu falanga proximală
Fig.114 OASELE CARPULUI, METACARPULUI ŞI

DEGETELOR
- vedere medial -
Fig.115 OASELE CARPULUI, METACARPULUI ŞI DEGETELOR

- vedere lateral -
146
• Caractere proprii ale metatarsienilor.
• Metatarsianul I
̇ este cel mai scurt şi cel mai gros.
̇ baza osului se articulează cu cuneiformul medial şi cu metatarsianul II.
̇ pe bază se găseşte o tuberozitate care se poate explora prin palpare.
• Metatarsianul II
̇ este cel mai lung.
̇ baza lui se articulează cu toate, cele trei cuneiforme, respectiv cu
metatarsianul I şi III.
• Metatarsianul III.
̇ baza se articulează cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianul II
şi IV.
• Metatarsianul IV.
̇ baza se articulează cu cuboidul şi cu cuneiformul lateral, respectiv
metatarsianul III şi V.
• Metatarsianul V.
̇ baza se articulează cu cuboidul şi cu metatarsianul IV.
̇ baza prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele.
VII.5.3. OASELE DEGETELOR

• Degetele sunt în num r de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medial
•
la cea lateral a piciorului .
Degetul I poart numele înc de haluce, iar degetul V de deget mic.
• Oasele care formează degetele se numesc falange.
• Se găsesc în total 14 falange: fiecare deget are trei, afară de haluce, numai
cu două.
• Falangele se prezintă după tipul celor de la mînă cu deosebirea că cele de la
picior sunt mult mai reduse În dimensiune.
u. falanga proximala este turtită transversal.
v. falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază şi cap.
w. falanga distala este mică, se termină În formă de potcoavă şi răspunde
unghiei.
VII.5.4. SCHELETUL PICIORULUI ÎN TOTALITATE

Piciorul la om prezintă caractere de diferenţiere foarte importante, caractere
ce sunt strâns legate de procesul de umanizare.
Piciorul la om este foarte bine adaptat bipediei şi îndeplineşte dou func ii:
de sus inere a corpului (de sta iune) şi de mişcare (de locomo ie). Adaptarea la
aceste funcţii se realizează printr-o boltă plantară caracteristică.
Bolta plantar are trei stîlpi de sprijin reprezenta i de: tuberozitatea
calcaneului posterior, de capul metatarsienilor I, II, III anteromedial şi de capul
metatarsienilor IV si V anterolateral. Stîlpii sunt uniţi prin dou arcuri
longitudinale: arcul lateral format de calcaneu, cuboid şi metatarsienii IV şi V, şi
arcul medial format de calcaneu, talus, navicular, cele trei cuneiforme şi primii
trei metatarsieni. Calcaneul reprezintă deci stîlpul posterior, comun pentru cele
două arcuri, în timp ce anterior arcurile diverg spre ceilalţi doi stîlpi.
Arcul longitudinal medial este mai înalt şi nu intr în contact cu suprafa a de
sprijin a plantei; este arcul de mişcare. Arcul longitudinal lateral, mai puţin
boltit, atinge suprafaţa de sprijin; este arcul de sprijin.
Arcurile longitudinale sunt unite prin arcuri transversale, mai înalte
posterior şi mai turtite anterior.
147
Asamblarea oaselor tarsului contribuie la alc tuirea scobiturii formate de
bolta plantară. Feţele dorsale ale oaselor tarsului sunt, în general, mai largi ca
cele plantare. De asemenea, trabeculele osoase din substanţa spongioasă a tarsului şi
a metatarsului sunt dispuse paralel cu arcurile bolţii plantare, întărind
arhitectural bolta. Trohleea talusului conţine trabecule verticale, care exprimă
liniile de forţă transmise de la oasele gambei. De aici trabeculele se grupează în
două grupe principale: a) unul se îndreaptă posteroinferior şi se continuă În
calcaneu cu trabeculele terminate la nivelul tuberozitaţii calcaneului; b) altul se
îndreaptă anteroinferior şi se continuă cu sistemul trabecular al navicularuiui, al
cuneiformului medial si al metatarsianului I. Aceste două grupe trabeculare se
sprijină pe doi din cei trei stîlpi ai bolţii: stîlpul posterior şi anteromedial.
Din calcaneu porneşte al treilea grup de trabecule, care se continu cu cel din
cuboid, metatarsianul IV şi V; acest grup se termin în al treilea stîlp, stîlpul
anterolateral al bol ii.
Bolta plantară este menţinută de ligamente, muşchi şi tendoane, care se
studiază odată cu capitolele respective.
II. R SPUNDE I LA URM TOARELE ÎNTREB RI:

1. care sunt oasele care formează membrul inferior liber?
2. ce este unghiul de declinaţie?
TEM 3. care sunt elementele descriptive ale epifizei superioare ale
femurului?
4. care sunt reperele anatomice folosite în orientarea femurului?
5. unde se află colul chirurgical al femurului?
6. pentru ce muşchi dă inserţii faţa anterioară a femurului?
7. cărui os îi aparţine linia aspră şi unde este situată aceasta?
8. care sunt elementele de descriere a epifizei inferioare a
femurului?
9. cu ce parte din epifiza inferioară a femurului vine în contact
patela?
10. care sunt elementele anatomice ce se află pe platoul tibial?
11. care sunt oasele gambei?
12. pentru ce oase are suprafeţe articulare tibia şi câte sunt
aceste suprafeţe?
13. pe ce margine a fibulei se prinde membrana interosoasă?
14. maleola laterală cărui os îi aparţine?
15. câte oase tarsiene sunt şi care sunt acestea?
16. pentru ce oase are suprafeţe articulare astragalul?
17. care din oasele tarsiene au suprafeţe articulare pentru
metatarsiene?
18. cum se numerotează falangele?
19. ce muşchi trec prin şanţul maleolar (situat posterior)al
maleolei tibiale?
148
CAP. VIII. ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI INFERIOR
CAP. VIII. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR..............................................................................................149

VI I I .1. ARTICULAŢIILE CENTURII PELVINE...........................................................................................................150
VIII.1.1. ARTICULAŢIA LOMBOSACRATĂ .................................................................................................................150
VIII.1.2. ARTICULAŢIA SACROILIACĂ .......................................................................................................................151
VI I I .2. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER.......................................................................................153
VIII.2.1. ARTICULAŢIA ŞOLDULUI.............................................................................................................................153
VIII.2.1.1.2. MIŞCĂRLE ARTICULARE: ................................................................................................................................ 156
VIII.2.2. ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI ..................................................................................................................157
VIII.2.2.1.1. Forma iuni aponevrotice de înt rire ale capsulei .................................................................................................... 162
VIII.2.2.1.2. Mişc rile atrticula iei geunchiului .......................................................................................................................... 163
VIII.2.3. ARTICULAŢIILE TIBIOFIBULARE................................................................................................................164
VIII.2.3.1. ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ ............................................................................................................................. 164
VIII.2.3.2. SINDESMOZA TIBIOFIBULARĂ .............................................................................................................................. 164
VI I I .3. ARTICULAŢIILE PICIORULUI........................................................................................................................165
VIII.3.1. Articula ia talocrural .....................................................................................................................................165
VIII.3.2. Articula iile tarsului posterior şi medio-tarsian .........................................................................................167
VIII.3.3. Articula iile tarsului anterior..........................................................................................................................169
VIII.3.4. Articula iile degetelor ......................................................................................................................................170
149
VIII.1. ARTICULAŢIILE CENTURII
PELVINE
Leagă între ele cele două coxale cu sacrul, formând un inel osos numit pelvis,
a cărui funcţie principală este aceea de a prelua şi transmite greutatea corpului de
la scheletul axial la membrul inferior liber
În partea anterioară, simfiza pubiană leagă direct coxalele între ele, iar
posterior, articulaţiile sacroiliace realizează legătura dintre coloana vertebrală şi
coxale. Ele sunt articulaţii masive şi rezistente, relativ rigide, capabile să
suporte solicitări mecanice mari. Suplimentar, ligamente puternice întăresc legătura
dintre diferitele componente ale pelvisului, asigurând o mai bună stabilitate faţă de
oasele vecine.
Cele trei componente osoase care fuzionează formând osul coxal, delimitează
fiecare, prin câte un segment, gaura obturată. Aceasta este acoperită de membrana
obturatoare (formaţiune fibroasă). Fibrele superioare ale membranei se continuă cu
ligamentul pubofemural, iar în partea infero-laterală, membrana se inseră pe faţa
pelvină a ramurii ischiadice. Suprafaţa membranei obturatorii oferă suport, pe feţele
opuse, originii celor doi muşchi obturatori.
VIII.1.1. ARTICULAŢIA LOMBOSACRATĂ
Reprezintă legătura dintre ultima vertebră lombară şi sacrum, elementul posterior al

peretelui pelvin.
Ea are structura unei articulaţii intervertebrale, baza sacrului fiind reprezentată
de de vertebra fixă S1.
̇ MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de:
- Discul intervertebral
- ligamentele longitudinale anterior şi posterior, aderente la disc;
- ligamentele galbene;
- ligamentele interspinoase;
- ligamentul supraspinos.
Pe lângă aceste mijloace, articulaţia mai este asigurată de aşa numitele ligamente la
distanţă, care formează grupul ligamentelor vertebropelvine, alcătuit din:
- ligamentul iliolombar uneşte procesul transvers al vertebrei L3 şi L4 cu
pelvisul;
- ligamentul sacrotuberal uneşte cele două spine iliace posterioare cu
tuberozitatea ischiadică şi faţa medială a ramurii ischiadice;
- ligamentul sacrospinal, pereche, are formă triunghiulară, cu baza pe
marginea laterală a coloanei sacrococcigiene, înaintea ligamentului
sacrotuberal şi vârful prins pe spina ischiadică. Cele două ligamente
completează legăturile dintre sacru şi coxal, împiedicând bascularea
sacrului sub acţiunea greutăţii trunchiului. Prin poziţia lor, transformă
incizurile ischiadice în tunele osteofibroase (găurile ischiadice).
150
VIII.1.2. ARTICULAŢIA SACROILIACĂ
Este o articulaţie sinovială robustă, formată de suprafeţele articulare ale

sacrumului şi osului iliac, stabilizată de capsulă şi un sistem ligamentar foarte
puternic. Funcţia de a asigura joncţiunea dintre scheletul axial şi centura pelvină
necesară transmiterii greutăţii trunchiului spre membrul inferior, a impus această
structură robustă. Această articulaţie se poate osifica, transformându-se într-o
synostoză, în boala numită spondilită anchilozantă.
̇ MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de:
- capsula articular care se inseră pe conturul suprafeţelor articulare;
- ligamentele sacroiliace anterioare leagă faţa anterioară a sacrului de
partea posterioară a fosei iliace;
- ligamentele sacroiliace interosoase reprezintă principalul mijloc de
stabilizare al articulaţiei, unind tuberozitatea iliacă cu suprafaţa
articulară a sacrului;
- ligamentele sacroiliace posterioare sunt reprezentate de fibre care unesc
segmentul S3- S4 al sacrului cu spina iliacă postero-superioară.
- STABILITATEA ARTICULAR este dependentă de ligamentele articulare
completate de ligamentele scarotuberal şi sacrospinal şi în mai mică măsură
de suprafeţele articulare a căror mobilitate osoasă este redusă.
Fig.116 ARTICULA IA SACROILIAC - vedere posterioar
• MIŞC RILE
Articulaţia sacroiliacă este implicată în realizarea a două mişcări importante ale
sacrului: nuta ia şi contranuta ia (bascularea anterioară şi posterioară a sacrului).
Ele sunt foarte accentuate în timpul naşterii, determinând creşterea diametrelor
strâmtorii inferioare a bazinului, necesară pentru coborârea fătului. Această
mobilitate evidentă apare ca urmare a relaxării ligamentare, indusă hormonal.
151
VIII.1.3. SIMFIZA PUBIANĂ
TIP DE ARTICULA IE – simfiză

SUPRAFE E ARTICULARE: Spre deosebire de centura scapulară, componentele centurii
pelvine vin în contact pe linia mediană a corpului şi se leagă puternic între ele
prin intermediul simfizei pubiene. Ea se formează între suprafeţele ovalare,
corespondente, de pe corpul pubisului, acoperite de cartilaj hialin. Ca în orice
articulaţie cartilaginoasă, există un disc fibrocartilaginos, numit discul
interpubian, care conectează suprafeţele articulare, iar la adult, prezintă în partea
superioară o cavitate capitonată de membrană sinovială.
̇
MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de un disc şi două ligamente puternice:
- discul pubian
- ligamentul pubic superior tract fibros întins între tuberculii pubieni, de
o parte şi de cealaltă;
- ligamentul pubic arcuat care solidarizează ramurile pubiene inferioare
imediat sub suprafeţele simfizare.
În timpul naşterii, ligamentele se relaxează permiţând trecerea mai uşoară a capului
fătului pe sub arcul pubian
MIŞC RILE – de mărire sau de micşorare a unghiului interpubian
Fig.117 MIJLOACEE DE UNIRE LA ARTICULA IILE SACROILIAC ŞI SIMFIZA PUBIAN

A. bazinul (sec iune) vedere superioar
B. bazinul – vedere posterioar
C. bazinul (sec iune) – vedere intern
D. bazinul – vedere extern
1. lig. sacro spinal; 2. lig. sacrotuberal; 3. lig. iliolombar;
4. lig. sacroiliac anterior; 5. Lig. sacroiliac posterior
6. membrana obturatorie; 7. lig. pubic superior; 8. lig. pubic arcuat
152
VIII.2. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI
INFERIOR LIBER
Reprezintă organe de mişcare înalt adaptate la funcţia de locomoţie realizată în
poziţie verticală (antigravitaţională). Ele au o structură masivă, cu suprafeţe
articulare întinse, generatoare de presiuni, sub pragul de uzură a ţesutului
cartilaginos hialin. Sunt dotate cu un aparat capsulo-ligamentar puternic, capabil să
reziste la solicitările statice impuse de poziţiile de maximă congruenţă articulară
şi să asigure conducerea mişcărilor în timpul mersului.
Deşi amplitudinea de mişcare este mai redusă faţă de articulaţiile membrului
superior, ele sunt prevăzute cu o bogată inervaţie proprioceptivă care permite un
control riguros din partea S.N.C. asupra posturii şi locomoţiei realizate prin
intermediul membrelor inferioare.
VIII.2.1. ARTICULAŢIA ŞOLDULUI
TIP: enartroză (articulaţie sferoidală), situată la joncţiunea dintre trunchi şi

membrul inferior liber, care participă şi asigură efectuarea în condiţii optime, a
două funcţii importante ale aparatului locomotor:ortostatismul şi locomoţia
Ea realizează atât transmiterea greutăţii corpului de la pelvis spre femur în faza
sprijinului mono- sau bipodal, cât şi faza de pendulare a membrului, necesară
deplasării.
SUPRAFE ELE ARTICULARE sunt reprezentate de :
a) Cavitatea acetabular a coxalului are forma unei hemisfere. Se află pe faţa
laterală a osului coxal. Are un compartiment central nearticular, numit fosă
acetabulară şi unul periferic, lateral, articular - faţa lunată , cu forma unei
potcoave sau a unui inel întrerupt inferior la nivelul incizurii acetabulare.
Marginile incizurii sunt unite printr-un ligament transvers al acetabulului , care
delimitează în acest fel, un canal, prin care trece ligamentul capului femural.
Faţa lunată este prevăzută cu cartilaj hialin, ce se continuă cu baza labrumului
(cadrului) acetabular. Diametrul cercului descris de marginea labrumului este mai
mic decât diametrul maxim al capului femural. Efectul acestui fapt este realizarea
unui efect de contenţie articulară a capului femural.
b) Capul femural reprezintă 2/3 dintr-o sferă cu diametrul cuprins între 42- 56 mm,
în general mai mic la femei. Din punct de vedere geometric, este considerat un
sistem ogival, care aproximează o sferă, explicând incongruenţa elastică naturală
a articulaţiei neîncărcate. Capul prezintă în cadranul său postero-inferior fovea
capului femural. Pe ea se inseră ligamentul capului femural.
În partea sa inferioară şi laterală, capul se continuă cu colul femural. Limita
dintre col şi cap este evidentă sub forma şanţului subcapital. El dispare pe faţa
anterioară a colului.
- Colul femural este un segment cilindri, care leagă capul de diafiza
femurală. Colul nu este în întregime intracapsular: o porţiune din faţa sa
posterioară rămâne extracapsulară. Colul are rolul de a poziţiona specific
centrul capului femural faţă de axul diafizei femurale şi vârful marelui
trohanter.
Datorită încărcării excentrice a extremităţii superioare a femurului, în
structura lui apar traiectorii secante corespunzătoare eforturilor de tracţiune şi
compresiune dintr-o macara (Culmann).
153
Fig.118 ARTICULA IA COXOFEMURAL
vedere anterioar , sec iune frontal
-
Fig.119 ARTICULA IA COXOFEMURAL

- vedere anterioar -
154
VIII.2.1.1.1. MIJLOACELE DE UNIRE
• Capsula articular are o circumferinţă mai mare spre partea acetabulară şi este
mai puternică în partea superioară şi anterioară. Spre partea medială (internă)
capsula se inseră pe sprânceana acetabulară. La nivelul incizurii acetabulare,
capsula se prinde de ligamentul femural. Spre partea laterală, capsula se prinde
pe linia intertrohanteriană, anterior, şi intern de creasta intertrohanetriană,
posterior. Vârful trohanterului mare şi fosa trohanterică rămân extracaspulare, în
•
partea superioară. Capsula este tapetată la interior de membrana sinovială.
Ligamente : Articulaţia şoldului este prevăzută cu cele mai puternice ligamente
din organism. Ele fac parte din structura intimă a capsulei şi determină
caracterul de articulaţie cu conducere ligamentară. Se consideră că există cinci
ligamente, dintre care 4 sunt caspulare şi unul extracapsular, 2 situate pe faţa
anterioară, unul pe faţa posterioară.
° Ligamentul iliofemural este situat în partea superioară a feţei

- Ligamentele anterioare sunt:
anterioare a capsulei. Porneşte de la baza spinei iliace

anteroinferioare, împreună cu originea muşchiului drept femural şi se
termină pe linia intertrohanteriană. Partea superioară a ligamentului
este paralelă cu axul colului şi este cea mai rezistentă, faţă de partea
inferioară, paralelă cu axul corpului, verticală, deci. Cele două părţi
stau călare peste capul şi colul femural, sugerând aspectul unui Y
inversat (de unde şi denumirea de „ligament în Y”- Bertin- Bigelow).
Ligamentul limitează extensiea articulaţiei, înfăşurându-se în jurul
colului femural, stabilizând astfel articulaţia în ortostatism şi
economisind travaliul muscular, consumator de energie. În acelaşi timp,
prin spiralare, îmbunătăţeşte contactul dintre capul femural şi acetabul
° Ligamentul pubofemural se întinde de la eminenţa iliopectinee (pubis),

(poziţia de congruenţă maximă).
creasta şi membrana obturatorie până la linia intertrohanteriană.

Limitează mişcarea de abducţie.
° Ligamentul ischiofemural are originea pe spina ischiadică şi se termină

- Ligamentul posterior este:
în regiunea fosei trohanterice , lângă tendonul muşchiului obturator

extern. El acţionează ca limitator al mişcării de rotaţie internă.
- Zona orbicular este un dispozitiv special, capsular, format din
fasciculele profunde ale celor trei ligamente amintite anterior şi
înconjoară ca o praştie colul femurului. Are o importanţă reală în
susţinerea colului şi capului femural în cavitatea acetabulară.
- Ligamentul capului femural reprezintă unicul ligament intracapsular. El are
formă de bandă triunghiulară cu vârful inserat în fovea (foseta) capului
femural şi baza pe extremităţile incizurii acetabulare. Se mai numeşte şi
ligamentul rotund. El are doar rol nutritiv pentru capul femural, după unii
autori, conţinând vasele epifizare provenite din artera acetabulară sau
circumflexă femurală, care asigură vascularizaţia a 1/5 medială a capului
femural. După alţii, ligamentul s-ar tensiona în poziţie de semiflexie şi
adducţie a articulaţiei, jucând un rol minim în menţinerea stabilităţii ei
(rezistă doar la o forţă de tracţiune de 45 kg, în comparaţie cu ligamentul
iliofemural care rezistă la aproximativ 350 kg).
155
Fig. 120 ARTICULA IA COXOFEMURAL
- vedere lateral -
VIII.2.1.1.2. MIŞC RLE ARTICULARE:

• Articulaţia coxofemurală este o articlulaţie sferoidală tipică cu trei axe de
mişcare. La nivelul ei se pot produce următoarele mişcări : flexie, exensie,
abducţie, adducţie, circumducţie şi rotaţie. Datorită lungimii colului femural şi
unghiului de înclinaţie , mişcările de flexie extensie şi cele de abducţie şi
•
adducţie se asociază cu mişcări de rotaţie.
FLEXIE
- Este mişcarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al
abdomenului;
- Se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin vârful trohanterului
mare;
- Amplitudinea de mişcare este determinată şi de poziţia genunchiului; dacă
genunchiul este întins flexia coapsei va fi limitată la aproximativ 900, iar
când genunchiul este flectat poate atinge 1300.
- Muşchii flexori principali sunt: iliopsoas, drept femural
- Muşchii flexori secundari sunt: tensor fascia lata, croitor, adductorii
(până la 900), fesierul mijlociu (peste 900)
156
- Mişcarea este limitată de muşchii posteriori ai coapsei (bicepsul femural,
semitendinosul, semimembranosul), partea anterioară a capsulei şi
•
ligamentul iliofemural se relaxează.
EXTENSIE:
- Este mişcarea prin care coapsa se îndepărtează de peretele anterior al
abdomenului;
- Axul este acelaşi ca la flexie;
- Amplitudinea de mişcare este redusă. Este posibilă realizarea unei
hiperextensii, ca în unele mişcări din gimnastică, prin asocierea unei
mişcări de flexie în şoldul opus cu înclinarea trunchiului îninte.La
acestea se adaugă accentuarea lordozei lombare.
- Muşchii extensori principali sunt: fesierul mare (gluteul mare)
- Muşchii extensori secundari sunt: fesier mijlociu, biceps femural,
semitendinos, semimembranos şi adductori.
- Mişcarea este limitată de ligamentele ilifemurale şi de capsula anterioară;
• ABDUC IA:
- Se executtă în jurul unui ax sagital ce trece prin centrul capului femural
- Amplitudinea maximă de abductie când coapsa este extinsă este de 600, iar
când este flectată poate atinge 700.
- Muşchii abductori sunt fesierul mijlociu, piriformul şi tensorul fasciei
•
lata.
ADDUC IA:
- Este mişcarea de îndepărtare spre interior a coapsei de linia mediană a
corpului în plan frontal; această mişcare este limitată la acest nivel de
cealaltă coapsă în ortostism şi de aceea adducţia se realizează din diverse
grade de flexie sau extensie ea fiind limitată de întîlnirea coapselor,
ligamentul pretrohanterian şi ligamentul capului femural
- Muşchii care realizează mişcarea sunt adductori şi gracilisul.
• CIRCUMDUC IA:
- Este mişcarea care rezultă din combinarea celor patru mişcări precedente.
- La ea participă toate grupele musculare ale şoldului.
• ROTA IA INTERN ŞI EXTERN :
- Se execută în jurul unui ax ce trece vertical prin capul femural;
- Amplitudinea este de 350pentru rotaţie internă şi de 150 pentru rotaţie
externă. Când coapsa este în flexie amplitudinea rotaţiilor poate creşte la
1000.
- Muşchii rotatori interni sunt: fesier mic şi mijlociu, semimembranos;
- Muşchii rotatori externi sunt : fesier mijlociu, mare , piriform, pătratul
femural şi gracilis.
- Mişcarea de rotaţie internă este limitată de ischiofemural şi
iliopretrohantinian, iar rotaţia externă este limitată de ligamentul
iliopretrohanterian.
VIII.2.2. ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
Este cea mai mare şi probabil cea mai complexă articulaţie a corpului uman. Are o
structură biarticulară care include în aceeaşi formaţiune anatomică, 2 articulaţii:
- articulaţia tibiofemurală;
- articulaţia patelofemurală.
Alţi autori includ în articulaţia genunchiului şi articulaţia tibioperonieră

superioară, care nu participă decât la mişcările gleznei.
Articulaţia genunchiului este solicitată de forţe mari care apar atât în timpul
transmiterii greutăţii corpului din statică, cât şi în conservarea momentelor de
mişcare. Acest fapt duce la uzura mai accentuată a elementelor sale componente.
157
Încadrarea genunchiului într-o anumită categorie este la fel de controversată:
̇ după unii autori, care o analizează mecanic, ea funcţionează ca un ginglym mai
complicat (trohinginglym), care permite realizarea mişcării de flexie-extensie,
asociată cu un oarecare grad de rotaţie;
̇ alţi autori o examinează din punctul de vedere al suprafeţelor articulare,
considerând-o o articulaţie condiliană.
ADEV RUL ESTE C :

̇ articulaţia femurotibială se formează între cei doi condili femurali şi
condilii tibiali, corespunzător, prin urmare, unei articulaţii bicondiliene;
funcţional, această articulaţie este însă o trohlee;
̇ articulaţia femuropatelară, concav-convexă, dintre patelă şi suprafaţa patelară
a femurului are conformaţia unei articulaţii în şa.
În ciuda acestei structuri complicate, articulaţia genunchiului este prea puţin

stabilă prin componenta ei osoasă, astfel că funcţionarea ei corectă este strâns
legată de integritatea aparatului capsulo-ligamentar.
̇ SUPRAFE ELE ARTICULARE
Ele au o anatomie specifică, fiind în mod evident incongruente. Aceasta explică
prezenţa unui cartilaj articular gros, dar mai ales prezenţa meniscurilor articulare
care ameliorează lipsa de congruenţă.
Ele sunt reprezentate de:
condilii femurali au o structură recurbată posterior şi de aceea partea cea
-
mai mare a epifizei distale femurale este situată înapoia axului osului.
Din această cauză, suprafaţa de contact este mai mare în extensie, fapt
necesar pentru transmiterea greutăţii corpului. Fiecare condil este
orientat oblic, rezultând un ax de învârtire oblic de sus în jos. Condilul
lateral este mai lat, iar cel medial este mai lung. Acest lucru determină
aspectul de valgus fiziologic al genunchiului, cu o valoare de 5-70.
• Condilii femurali se sprijină pe platoul tibial, respectiv pe cele două fose
articulare (cavităţi glenoide). Ei vin în contact şi cu eminenţa intercondiliană,
formată de tuberculii intercondilari lateral şi medial. Tuberculii reprezintă un
pivot central care stabilizează articulaţia prin contactul cu suprafeţele centrale
• Condilii femurali sunt acoperiţi de cartilaj hialin, gros de 2-3 mm.

ale condililor.
- condilii tibiali se situează de o parte şi de alta a eminenţei

intercondilare, suprafaţa superioară a condilului lateral fiind aproape
circulară, iar cea a condilului medial fiind ovală cu diametrul lung situat
anteroposterior. Cartilajul care acoperă fosele articulare este mai subţire
la periferie şi mai gros în partea centrală (6-7 mm). El este foarte
elastic şi are rolul de a atenua presiunile şi traumatismele produse de
mişcările care se efectuează în mers, fugă sau sărituri;
- fa a posterioar a patelei este împărţită de creasta verticală mediană în
faţete articulare medială şi laterală, corespunzătoare condililor femurali.
̇ CORESPONDEN A SUPREFE ELOR ARTICULARE se face astfel: faţa patelară a
femurului răspunde feţei posterioare a patelei (crestei şi feţişoarelor sale).
Congruenţa articulaţiei femuropatelare este imperfectă şi la aceasta se adaugă
stabilitatea intrinsecă redusă a articulaţiei, rezultată din poziţia laterală a
tuberozităţii tibiale, care face ca forţa de acţiune a cvadricepsului să disloce
rotula spre lateral. Contactul maxim dintre patelă şi femur se realizează în flexie
de 450. În extensia totală, patela stă în partea superioară a şanţului vertical de pe
suprafaţa articulară patelară a femurului. În flexia de 900 suprafaţa se reduce la
contacte mediale şi laterale superioare.
Feţele articulare ale condililor răspund foselor articulare ale platoului tibial.
Eminenţa intercondiliană continuă creasta patelei. În această articulaţie nu există o
concordanţă perfectă între suprafeţele oaselor. Pentru atenuarea acestor nepotriviri,
158
se dezvoltă fibrocartilajele semilunare (meniscurile). La acestea se adaugă
ligamentele şi muşchii.
Meniscurile articulare corectează „defectul” de construcţie al articulaţiei
femurotibiale. Acestea sunt formaţiuni fibrocartilaginoase cu formă arcuită, aşezate
în jurul suprafeţelor articulare ale condililor tibiali, pe care le adâncesc,
transformându-le în adevărate cavităţi de recepţie şi centraj pentru condilii
femurali. Prezenţa meniscurilor în spaţiul articular delimitează:
- un etaj femuromeniscal superior şi
- un etaj meniscotibial inferior
Acest lucru facilitează fracţionarea mişcărilor articulare pe etaje şi contribuie la
transformarea armonioasă a mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie.
̇ MENISCURILE: Fiecare menisc este triunghiular pe secţiune, ataşat cu baza
convexă la capsula articulară, iar vârful triunghiului opus bazei este concav,
subţire şi se mişcă liber în interiorul articulaţiei.
- Meniscurile funcţionează pasiv, prin deformare, adaptându-se la deplasările
şi diametrele variabile ale condililor femurali, în timpul mişcărilor
articulare.
- Meniscul lateral are un corp aproape circular, care acoperă 2/3 din
suprafaţa articulară a condilului tibial lateral. Inserţia lui se
realizează prin cele două extremităţi numite coarne, de dimensiuni egale,
care se fixează la nivelul eminenţei intercondiliene. Cornul posterior este
ancorat la femur prin ligamentul meniscofemural posterior WRISBERG.
Caracteristic pentru meniscul lateral este conexiunea acestuia cu tendonul
muşchiului popliteu. Este posibil, astfel, controlul poziţiei cornului
posterior de către muşchiul popliteu şi ligamentele meniscofemurale.
- Meniscul medial are o formă semilunară cu baza mai mare decât a celui
lateral, cu o lungime de 35 mm. şi acest menisc prezintă două coarne,
asimetrice, cornul posterior fiind mult mai lat decât cel anterior. El se
prinde la nivelul ariei intercondiliene, imediat înaintea ligamentului
încrucişat anterior (cornul anterior) şi înaintea ligamentului încrucişat
posterior (cornul posterior).
- Caracteristică pentru meniscul medial este aderenţa la suprafaţa profundă a
Fig. 121 MENISCURILE
159
ligamentului colateral medial şi stabilizarea cornului posterior prin
expansiunea fibroasă a muşchiului semimembranos. Meniscul medial are o
mobilitate mai mică, iar rotaţia laterală a tibiei îl alungeşte şi îl
deformează cel mai mult, explicând rupturile lui mai frecvente.
- Meniscurile se deplasează întotdeauna deodată cu platoul tibial, găsindu-se
în acea parte a platoului care suportă presiunea condililor femurali. În
flexie, meniscurile sunt împinse dinainte - înapoi, apropiindu-se prin
extremităţile lor posterioare. În extensie, meniscurile se deplasează
invers, apropiindu-se prin extremităţile lor anterioare. În mişcarea de
rotaţie externă, meniscul medial alunecă dinapoi - înainte şi dinăuntru -
în afară. Consecinţa acestei deplasări este întinderea puternică a
meniscului. În rotaţia internă, meniscul lateral se deplasează dinainte-
înapoi şi din afară - înăuntru. Meniscul lateral este mai rezistent şi mai
mobil şi de aceea deplasările lui sunt mai întinse.
- Există situaţii în traumatologie, când unul sau chiar ambele meniscuri,
poate fi prins sub condili, suferind leziuni (rupturi sau fisuri).
- Ambele meniscuri beneficiază de irigaţie proprie.
Fig.122 ARTICULA IA GENUNCHIULUI

vedere anterioar
̇ Mijloace de unire sunt reprezentate de capsulă şi o serie de ligamente.
- Capsula se prezintă ca un manşon care uneşte cele trei oase: femurul, tibia
şi patela. Ea nu cuprinde articulaţia tibiofibulară. Stratul fibros al
•
capsulei prezintă două orificii mari:
•
unul anterior- pentru patelă, pe ale cărei margini se inseră;
altul posterior, la nivelul scobiturii intercondiliene, care se contopeşte cu
ligamentele încrucişate.
- Capsula mai prezintă o particularitate: ea aderă de baza meniscurilor. Este
mai slabă înainte şi pe margini şi mai densă pe partea posterioară.
- Sinoviala genunchiului este vastă şi complicată. Prin marea ei întindere,
ea oferă o suprafaţă apreciabilă pentru resorbţia de toxine şi infecţii.
Sinoviala este întreruptă la nivelul meniscurilor, inserându-se pe faţa
superioară şi inferioară a lor, putându-se distinge astfel:
160
•
•
sinoviala suprameniscală care corespunde articulaţiei femuromeniscale;
sinoviala inframeniscală (submeniscală) care corespunde articulaţiei
meniscotibiale.
- Membrana sinovială, comparativ cu alte articulaţii, este separată de
capsula fibroasă printr-o serie de corpuri adipoase. De importanţă practică
•
pentru kinetoterapeuţi sunt:
corpul adipos infrapatelar, dispus ca un colţ, între condilii femurali şi platoul
tibial, separă mebrana sinovială de ligamentul patelar, numit şi corp adipos
anterior. În flexia genunchiului, ocupă spaţiul dintre condili şi platoul tibial;
• corpul adipos posterior situat între membrana sinovială şi ligamentele încrucişate
posterioare. În extensia genunchiului, el este împins înainte, formând o
•
proeminenţă bilobată ca două perniţe, de fiecare parte a tendonului patelei.
Ambele corpuri adipoase sunt doar formaţiuni „de umplutură”.
- Caracteristic este şi faptul că membrana sinovială trimite multe
prelungiri, „în fund de sac”, care formeaz bursele seroase ale
genunchiului. O parte din ele comunică cu cavitatea articulară, altele, nu.
Din prima categorie fac parte:
Fig.123 ARTICULA IA GENUNCHIULUI

– vedere posterioar -
• bursa suprapatelar , situată în partea anterioară, ca o pungă largă întinsă pe
•
marginea superioară a rotulei, pe sub muşchiul cvadriceps;
bursele posterioare: subpoplitee (sub tendonul muşchiului analog), bursa
subtendinoasă a muşchiului gemen intern, bursa subtendinoasă a muşchiului gemen
extern şi bursa subtendinoasă a muşchiului semimembranos. Toate comunică cu
cavitatea sinovială. Dintre acestea, bursa semimembranosului îşi poate mări
dimensiunile prin acumulare de lichid sinovial, în sinovita cronică, comprimând
formaţiunile spaţiului popliteu. Această situaţie patologică este cunoscută în
•
practică sub numele de chist Backer.
bursele separate de cavitatea articulară sunt:
- bursa subcutanată prepatelară;
161
- bursa infrapatelară profundă;
- bursa subcutanată infrapatelară.
- Ligamentul patelei sau ligamentul rotulian este o formaţiune puternică,
situată înaintea articulaţiei. Are forma de triunghi cu baza pe vârful
patelei şi vârful prins de tuberozitatea tibiei. Unii autori îl consideră
tendon terminal al cvadricepsului, patela fiind în acest caz un os
sesamoid. Ligamentul patelei se poate vedea şi palpa sub piele (mai uşor în
semiflexiune). Fiind acţionată de un tendon puternic şi inextensibil,
patela va aluneca pe condilii femurali, coborând în flexia genunchiului şi
ridicându-se în extensie.
- Ligamentele posterioare formează un plan fibros aşezat asemenea unei punţi
peste scobitura intercondiliană. Se mai numeşte şi ligamentul lui Winslow
şi asigură stabilitatea în plan posterior a genunchiului.
- Ligamentul colateral fibular au colateral extern se prinde pe epicondilul
lateral al femurului şi pe capul fibulei; se întinde în extensie şi se
relaxează în flexie.
- Ligamentul colateral tibial sau colateral intern se prinde pe epicondilul
medial al femurului şi pe faţa medială a tibiei. Prin faţa sa profundă vine
în raport cu meniscul articular.Ligamentele colaterale au rolul de a
asigura stabilitatea articulară în extensiunea genunchiului.
- Ligamentele încrucişate sunt în număr de două şi se găsesc posterior în
fosa intercondiliană. Deşi profund situate, aceste ligamente sunt în
realitate în afara articulaţiei, deoarece sunt în afara membranei
sinoviale. După situaţia lor, dar mai ales după inserţia lor tibială, au
• Ligamentul încrucişat anterior se inseră pe aria intercondiliană anterioară a

fost denumite unul anterior, altul posterior.
• Ligamentul încrucişat posterior se inseră pe aria intercondiliană posterioară a

tibiei, partea posterioară a condilului intern al femurului.
tibiei, zona intercondiliană anterioară a condilului exern al femurului.

Cele două ligamente prezintă o dublă încrucişare: una în sens anteroposterior şi alta
în sens frontal. De aici rezultă că: ligamentul anterior este „anterior” prin
inserţia tibială dar şi extern (lateral) prin inserţia femurală şi invers pentru cel
posterior. Formula mnemotehnică este: AE-PI.
Rolul ligamentului încrucişat anterior: constă în blocarea mişcării de translaţie
anterioară a tibiei sub femur (sertar anterior). Prin fasciculul său posterolateral
se opune hiperextensiei genunchiului.
Rolul ligamentului încrucişat posterior: reprezintă axul faţă de care se realizează
rotaţia automată a genunchiului, necesară blocajului articular la sfârşitul
extensiei. Este principala formaţiune care se opune mişcării de translaţie
posterioară a tibiei sub femur (sertar posterior). Se tensionează în flexie, dar
poate controla şi hiperextensia, dacă ligamentul încrucişat anterior se rupe.
VIII.2.2.1.1. FORMA IUNI APONEVROTICE DE ÎNT RIRE ALE CAPSULEI

Capsula articulară este întărită de trei formaţiuni aponevrotice, aşezate pe laturile
patelei, care se succed, dinainte-înapoi, astfel:
- Fascia genunchiului acoperă articulaţia ca un manşon, în partea anterioară
şi asigură stabilitatea genunchiului, în plan anterior, alături de
ligamentul patelar. Ea se continuă în sus cu fascia femurală, iar în jos cu
fascia crurală. Pe partea sa laterală, această fascie este întărită de
tractul iliotibial.
- Expansiunea cvadricipital este o lamă fibroasă care se desprinde din
tendoanele terminale ale muşchiului cvadriceps (mai ales ale vaştilor) şi
trece ca o perdea înaintea articulaţiei genunchiului, spre a se fixa pe
circumferinţa epifizei proximale tibiale.
- Aripioarele rotuliene sunt două bandelete fibroase întinse în plan
orizontal şi acoperite de expansiunea cvadricipitală. Ele se întind de la
marginile patelei la condilul femural respectiv. Au rol important în
traumatismele patelei (fracturi, luxaţii). Chirurgii înţeleg prin
„aripioarele rotuliene” întreg aparatul fibros situat pe laturile patelei:
162
fascia genunchiului, laba gâştei, expansiunea cvadricipitală, aripioarele
orizontale.
VIII.2.2.1.2. MIŞC RILE ATRTICULA IEI GEUNCHIULUI

- Articulaţia femuropaelotibială, fiind o articulaţie cu un singur ax (grad
de libertate), va prezenta două mişcări principale: flexia şi extensia. Pe
lângă acestea sunt posibile mişcări secundare, de rotaţie medială şi
laterală. Deşi foarte reduse ca amplitudine, în această articulaţie se mai
pot produce şi mişcări de înclinare laterală, madială si marginală.
•
- Flexia
•
Este mişcarea prin care gamba se apropie de faţa posterioară a coapsei.
Se sxecută în jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali. Defapt,
acesstă mişcare se execută în jurul mai multor axe impuse de forma suprafeţelor
•
articulare ale condililor femurali care este spiroidală.
Se apreciază că mişcările de flexie până la 700 sunt mişcări pure, adică
necombinate cu alte mişcări. De la amplitudinea de 700 mai departe, aceste mişcări
se combină su o mişcare de rotaţie internă a gambei şi de aceea ele sunt denumite
mişcări terminale. Flexia gambei la omul viu poate atinge un unghi de 1300. În mod
pasiv, gamba poate fi flectată şi mai mult, pînă ce ajunge în contact cu coapsa.
Mişcarea de flexie se produce în articulaţia femuromeniscală. Articulaţia
femurotibială lucrează după principiul unei pîrghii de gredul III, atît în mişcare
de flexie cât şi cea de extensie.
•
•
Muşchii flexori principali: biceps femura, semimembranos, semitendinos.
•
Muşchii flexori secudari: gemenii, gracilisul, croitorul.
Limitarea mişcării este făcută de :
- întâlnirea feţei posterioare a gambei cu cea similară a coapsei;
- cvadriceps, care, la capăt de mişcare se întinde putând fi considerat ca un
factor frenator activ al mişcări de flexie;
- ligamentul încrucişat posterior este întins limitând mişcarea,ligamentul
colateralfibular se relaxează total, ligamentul colatral foarte puţin.
•
- Extensia:
Este opusă flexiei, este mişcarea de îndepărtare a feţei posterioare a gambei de
faţa corepunzătoare a coapsei. Mişcarea de extensie propriu-zisă nu există
datorită limitării acesteia de către rotulă, mişcarea de extensie fiind, în acest
•
caz, o mişcare de deflexie.
•
Axul de mişcare este acelaşi ca la flexie.
Amplitudinea maximă este de 1300 . Revenirea din flexia maximă se face combinată
cu o uşoară mişcare de rotaţie externă. Ea se produce în articulaţia
•
meniscotibială.
•
Muşchi extensori principali : cvadriceps.
•
Muşchi extensori secundari: tensorul fasciei lata, croitorul.
Limitarea mişcării este făcută de
- Ligamentele posterioare ale genunchiului;
- Ligamentul încrucişat anterior (LIA).
•
- Rotaţia
•
Este mişcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau a coapsei pe gambă.
Se execută în jurul uni ax vertical care trece prin centrul eminenţei
•
intercondiliene tibiale.
Se asociază mişcărilor de flexie şi extensie.
• Sensul rotaţiei poate fi internă ( vîrful piciorului se apropie de linia mediană a
•
corpului) sau extenă (vîrful piciorului este orientat către exterior);
Poate avea loc numai cînd gamba este flectată şi ligamentele colaterale se
•
relaxează.
Muşchi rotarori externi sunt: biceps femural şi capul lateral al
gastrocnemianului.
163
• Muşchi rotarori interni sunt: semimembranosul, semitendinosul, croitorul şi
•
popliteul .
Limitarea mişcării de rotaţie externă este făcută de ligamentele colaterale,
•
(ligamentele încrucişate se relaxează)
Limitarea mişcării de rotaţie internă este făcută de ligamentele încrucişate
(colaterale se relaxează)
- Înclinarea laterală şi medială:
• Este o mişcare pasivă de imprimare a unor mişcări de pendulare a gambei,
•
genunchiul fiind uşor flectat.
Este limitată de ligamentele încrucişate şi ligamentele colaterale.
VIII.2.3. ARTICULAŢIILE TIBIOFIBULARE
Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor: cele superioare, printr-o articulaţie
sinovială, cele inferioare printr-o sindesmoză. Între diafizele celor două oase se
găseşte un spaţiu ocupat de membrana interosoasă crurală.
VIII.2.3.1. ARTICULA IA
TIBIOFIBULAR
̇ SUPRAFE ELE ARTICULARE - de partea tibiei există o
feţişoară rotunjită, plană, situată pe partea
superioară a condilului lateral. Fibula prezintă, de
asemenea, pe epifiza ei superioară o suprafaţă
asemănătoare. Cele două suprafeţe sunt acoperite de
cartilaj hialin. Fiind aproape plane, ele formează o
articulaţie plană.
̇ MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate printr-o
capsulă şi două ligamente: ligamentul anterior al
capului fibulei şi ligamentul posterior al capului
fibulei.
̇ MIŞC RILE PERMISE sunt de alunecare.
VIII.2.3.2. SINDESMOZA
TIBIOFIBULAR
̇ SUPRAFE ELE ARTICULARE - de partea tibiei este
incizura fibulară. Pe fibulă, pe faţa medială a
maleolei laterale, se află o feţişoară plană sau uşor
concavă. Suprafeţele articulare sunt acoperite cu un
strat fin de periost. Ele vin în contact numai prin
marginile lor, lăsând un spaţiu ce va fi ocupat de
ligamente.
̇ MIJLOACELE DE UNIRE sunt:
- ligamentul tibiofibular anterior;
- ligamentul tibiofibular posterior- mai scurt, dar
mai rezistent; Fig.124
- ligamentul interosos se continuă în sus cu membrana ARTICULA IA
interosoasă crurală. Este considerat principala TIBIOFIBULAR
legătură între extremităţile inferioare ale oaselor.
̇ MIŞC RILE sunt de foarte mică întindere. Ele se reduc
la simple apropieri şi îndepărtări ale
164
tibiei de fibulă. Se produc mai ales în cursul executării mişcării de flexie dorsală
a piciorului. De remarcat că aceste mişcări nu se datorează intervenţiei unor muşchi,
ci conformaţiei speciale a trohleei talusului, care este mai lată în partea
anterioară decât în cea posterioară. Când piciorul se flectează dorsal, trohleea
talusului pătrunde cu partea sa mai largă între cele două oase gambiere, pe care le
depărtează, determinând întinderea ligamentelor. Când piciorul se flectează plantar,
oasele gambiere se apropie, deoarece porţiunea mai îngustă a talusului ocupă locul
dintre tibie şi fibulă.
Membrana interosoasă crurală este o formaţiune fibroasă rezistentă care închide
spaţiul dintre tibie şi fibulă şi desparte muşchii anteriori ai gambei de cei
posteriori. Ea se inseră pe marginile interosoase ale celor două oase şi serveşte ca
suport pentru inserţii musculare.
VIII.3. ARTICULAŢIILE PICIORULUI

Sunt multiple şi diferit concepute, după cum sunt privite: anatomic, funcţional sau
chirurgical.
Din punct de vedere anatomic se deosebesc:
1. articulaţia talocrurală sau a gâtului piciorului;
2. articulaţiile intertarsiene;
3. artticulaţiile tarsometatarsiene;
4. articulaţiile intermetatarsiene.
Sintetic, la picior putem distinge două mari articulaţii:
- superioară: talocrurală;
- inferioară: talotarsală divizată în mai multe articulaţii care pot fi
reunite în trei grupe: articulaţiile tarsului posterior, articulaţia
mediotarsiană (CHOPART) şi articulaţiile tarsului anterior.
VIII.3.1. ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ

Sinonime :articulaţia tibiotarsiană, tibioastragaliană sau articulaţia gleznei
Este o articulaţie de tip trohlear sau ginglym.
̇ SUPRAFE ELE ARTICULARE sunt reprezentate de:
-scoaba tibio-peronieră;
-faţa superioară şi părţile superioare ale feţelor laterale ale
astragalului
- Feţele laterale ale astragalului realizează un mosor, cu un şanţ central,
două versante şi două margini. Şanţul mosorului nu este strict antero-
posterior, ci oblic înainte şi în afară cu 300 faţă de planul sagital.
Rezultă că mişcările nu se vor efectua antero-posterior ci uşor oblic,
vârful piciorului ajungând în flexie dorsală şi în adducţie.
- Scoaba tibio-peronieră este o formaţiune comparabilă cu o scoabă, formată
de extremităţile inferioare ale tibiei şi fibulei.. La alcătuirea ei
participă faţa articulară inferioară a tibiei (în partea superioară) şi
cele două feţe articulare ale maleolelor medială şi laterală pe cele două
laturi.
Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin.
VIII.3.1.1.1. MIJLOACE DE UNIRE

- Capsula articular are un strat fibros care se inseră la periferia
cartilajului articular, lăsând cele două maleole extraarticular. Capsula este
subţire şi foarte strânsă pe părţile laterale şi mult mai laxă, dar rezistentă
în partea anterioară şi posterioară. Tendoanele muşchilor extensori aderă
165
intim de capsulă şi în acest fel o feresc de a fi prinsă între oase în timpul
mişcărilor.
- Ligamentele colaterale întăresc lateral şi intern capsula şi articulaţia.
̇ Ligamentul colateral intern (LCI) are două straturi, unul superficial
şi unul profund. Stratul superficial are formă triunghiulară şi de
aceea se mai numeşte şi ligamentul deltoidian. Ia naştere pe marginile
şi pe vârful maleolei mediale (interne) de unde porneşte spre oasele
tarsiene: talus, calcaneu, navicular.
̇ Ligamentul colateral extern (LCE) este alcătuit din trei fascicule
independente, anterior (peroneo-astragalian anterior), unul mijlociu
(ligamentul peroneo-astragalian posterior). Numele acestora indică
situaţia şi locurile lor de inserţie.
Fig.125 ARTICULA IILE PICIORULUI – margine intern
̇ MIŞC RILE PERMISE în articulaţia talocrurală sunt de flexie-plantară şi

flexie dorsală. Aceste mişcări se realizează în jurul unui ax transversal, care
trece aproximativ prin vârful celor două maleole.
- Mişcarea de flexie plantar este limitată de întinderea fasciculelor
anterioare ale LCI şi LCE. Ea este oprită prin întâlnirea procesului
posterior al talusului cu marginea anterioară a scoabei.
- Mişcarea de flexie dorsal este limitată prin întinderea fasciculelor
posterioare ale ligamentelor colaterale şi a tendonului calcanean Achille,
precum şi de întâlnirea colului talusului cu marginea anterioară a scoabei.
În mişcarea de flexie dorsală maximă, trohleea este strânsă şi imobilizată
în scoaba tibioperonieră, prin întinderea puternicelor ligamente
colaterale.
166
Pe măsură ce piciorul se deplasează în flexia plantară, trohleea se îngustează uşor,
mişcării principale (de flexie plantară) i se asociază şi mişcări reduse de oscilaţie
laterală tibială sau fibulară (adducţie-abducţie şi rotaţie).
Fig. 126 ARTICULA IILE PICIORULUI – margine extern
VIII.3.2. ARTICULAŢIILE TARSULUI POSTERIORĂ ŞI

MEDIO-TARSIANĂ
Sub această denumire sunt reunite articulaţiile între oasele tarsului posterior:
- articulaţia subtalară;
- articulaţia talo-calcaneo-naviculară;
- articulaţia calcaneocuboidiană.
Le vom analiza mai mult din punctul de vedere funcţional:
̇ Articula Ia subtalar (subastragaliană, astragalocalcaneană) - este o dublă
artrodie (articulaţie plană) după unii autori. După alţii, o trohoidă,
respectiv o articulaţie elipsoidală. După formaţiunle participante ea pare a fi
însă o atrodie dublă: o articulaţie este dată de punerea în contact a faţetelor
antero-interne, iar cealaltă rezultă din punerea în contact a feţelor postero-
externe ale feţei inferioare a astragalului şi ale feţei superioare a
calcaneului. Între aceste două articulaţii se găseşte un tunel denumit sinus
tarsi.
Suprafeţele sunt menţinute în contact de un puternic ligament interosos, situat în
sinus tarsi de un ligament extern şi unul posterior. Împreună, aceste ligamente
formează chingile de menţinere a articulaţiei astragalo-calcaneene.
̇ Articula ia medio-tarsian tot o artrodie, uneşte cele două oase ale tarsului
posterior, astragalul şi calcaneul, cu primele oase ale tarsului anterior-
scafoidul şi cuboidul. Ea este formată din două articulaţii distincte:
- astragalo-scafoidiană (internă);
- calcaneo-cuboidiană (externă).
167
Ambele articulaţii sunt menţinute în contact de câte un ligament superior şi un
ligament inferior, plus un ligament comun, numit ligamentul în Y- cel mai important
ligament al articulaţiei medio-tarsiene. Are această denumire pentru că se bifurcă
într-un fascicul intern, care se inseră pe faţa postero-externă a scafoidului şi unul
extern, care se inseră pe faţa dorsală a cuboidului.
Articulaţia subastragaliană şi cea medio-tarsiană determină mişcările complexe, ami
greu de definit, pentru că se fac concomitent în mai multe planuri. În realitate,
toate mişcările se efectuează în jurul unui ax rezultantă, numit axul HENKE - linie
imaginară, oblică dinainte- înapoi, dinăuntru- în afară, de sus în jos, trecând prin
marginea internă a colului astragalului şi tuberculul postero-extern al calcaneului.
Complexul mişcărilor este format din:
̇ adducţie-supinaţie-flexie plantară care constituie mişcarea de inversie sau
răsturnare înăuntru (Papilian);
̇ abducţie- pronaţie- flexie dorsală care constituie mişcarea de eversie sau
răsturnarea în afară (Papilian).
Fig.127 ARTICULA IILE PICIORULUI

vedere posterioar
168
Fig.128 ARTICULA IILE PICIORULUI
vedere inferioar
VIII.3.3. ARTICULAŢIILE TARSULUI ANTERIOR
Tarsul anterior este format numai din articulaţii plane, în care singurele mişcări
posibile sunt cele de alunecare. Ele continuă mişcările tarsului posterior. Rolul cel
mai mare al acestor articulaţii este de a asigura elasticitatea tarsului în diferite
împrejurări fiziologice şi să-l protejeze împotriva traumatismelor.
De importanţă practică pentru chirurgi şi kinetoterapeuţi este articulaţia tarso-
metatarsiană sau articulaţia lui LISFRANC, care uneşte cuboidul şi cele trei oase
cuneiforme cu bazele celor 5 metatarsiene. În mod normal, linia articulară, care
169
uneşte tuberozitatea metatarsianului I cu tuberozitatea metatarsianului V, se
prezintă ca o linie curbă, cu convexitatea anterioară. În cazul proeminării
metatarsianului II (aşa numitul „mont”) între cele trei cuneiforme, constituie un
accident care întrerupe uniformitatea conturului liniei determinând tulburări majore
în statica şi dinamica piciorului.
Articulaţiile sunt întărite de ligamentele tarsometatarsiene dorsale, plantare,
interosoase.
VIII.3.4. ARTICULAŢIILE DEGETELOR

̇ ARTICULA IILE METATARSO-FALANGIENE - elipsoide, dotate cu: capsulă laxă
întărită pe partea dorsală de tendonul muşchiului extensor şi ligamente, două
ligamente colaterale, ligamentele plantare şi ligamentul metatarsian transvers
profund, care leagă capetele metatarsienelor, asemănător ca la mână. Sunt
articulaţii sinoviale.
̇ ARTICULA IA METATARSO-FALANGIAN A HALUCELUI- caracterizată prin prezenţa
a două oase sesamoide în interiorul fibrocartilajului ligamentului plantar.
- Mişc rile permise sunt asemănătoare cu acelea care se produc în
articulaţiile de la mână, dar mult mai limitate. Flexia este mai accentuată
decât extensia şi se însoţeşte de obicei de adducţie. Abducţia este
posibilă numai când degetele sunt extinse.
̇ ARTICULA IILE INTERFALANGIENE, cu excepţia halucelui care posedă o singură
articulaţie, sunt în număr de câte două. Sunt articulaţii trohleene (ginglym)
ca şi cele de la mână. Fiecare articulaţie are ca mijloace de unire o capsulă,
un ligament plantar şi două ligamente colaterale. Capsula are membrană
sinovială. Mişcările principale sunt de flexie şi extensie, precum şi mişcări
accesorii de abducţie, adducţie şi rotaţie. Flexia este mai amplă decât
extensia, mai liberă între falangele proximale şi mijlocii, decât între cele
mijlocii şi distale.
I. R SPUNDE I LA URM TOARELE ÎNTREB RI SAU PROBLEME:

1. care sunt mijloacele de unire ale articulaţiei sacroiliace?
2. care sunt mişcările care se pot produce în această articulaţie?
TEM 3. daţi 3 exemple de mişcări cotidiene, uzuale, la bărbaţi care se
asociază cu mişcări la nivelul articulaţiei sacroiliace.
4. care sunt mijloacele de unire ale simfizei pubiene?
5. cu ce oase se articulează osul coxal de pe partea dreaptă, şi
cum se numesc acele articulaţii?
6. ce asigură contenţia capului femural în articulaţia
coxofemurală?
7. care sunt mijloacele de unire ale articulaţiei şoldului?
8. ce ligamente limitează mişcarea de rotaţi internă a coapsei? Dar
mişcarea de flexie?
9. ce ligament se inseră pe linia intertrohanterică anterioară şi
ce mişcare limitează?
10. are sunt mişcările care se realizează la nivelul articulaţiei
genunchiului?
11. ce sunt meniscurile şi unde se inseră ele?
12. ce rol au meniscurile?
13. care sunt mijloacele de unire a articulaţiei genunchiului?
14. la nivelul cărei articulaţii sunt ligamentele încrucişate, de
unde se inseră ele şi ce mişcare limitează fiecare dintre ele?
15. flexia genunchiului se asociază cu rotaţie internă sau rotaţie
externă? De ce?
16. care sunt mişcările ce se pot realiza la nivelul articulaţiei
tibioastragaliene? Ce le limitează?
17. descrieţi mişcarea de eversie a piciorului.
170
18. cu ce oase se articulează calcaneul? Dar cuboidul?
19. enumeraţi articulaţiile de la nivelul piciorului.
TEM II. STABILI I VALOAREA DE ADEV R A URM TOARELOR AFIRMA II.

1. este articulaţia sacroiliacă o artrodie?
2. unghiul de înclinaţie este făcut de colul femural şi axul
diafizei femurale?
3. ligamentul colateral intern al genunchiului limitează mişcarea
de lateralitate şi rotaţia externă?
4. diametrul cadrului glenoidian este mai mic decât diametrul cel
mai mare al capului femural?
5. flexia genunchiului este limitată de ligamentul încrucişat
posterior şi de rotulă?
6. marele trohanter este extraarticular?
7. pes anserinus se inseră pe extremitatea superioară a fibulei?
8. membrana interosoasă se inseră pe marginea externă a diazifei
tibiale?
9. la mişcarea de inversie participă şi mişcări din articulaţia
tibioastragaliană?
171
CAP. IX. MUŞCHII MEMBRULUI
INFERIOR
CAP. IX. MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR 173
IX.1. MUŞCHII CENTURII PELVINE 175

IX.1.1. MUŞCHII GRUPULUI ANTERIOR 176
M. ILIOPSOAS 176
M. PSOAS MIC 176
IX.1.2. MUŞCHII GRUPULUI POSTERIOR 176
M. FESIER MARE 176
M. FESIER MIJLOCIU 177
M. FESIER MIC 178
M. PIRIFORM (PIRAMIDAL) 178
M. OBTURATOR INTERN 179
MUŞCHII GEMENI SUPERIOR ŞI INFERIOR 179
M. PĂTRAT FEMURAL 179
M. OBTURATOR EXTERN 179
IX.2. MUŞCHII COAPSEI 180

IX.2.1. MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE A COAPSEI 181
M. TENSOR AL FASCIEI LATA 181
M. CROITOR (M. SARTORIUS) 181
M. CVADRICEPS 182
IX.2.2. MUŞCHII REGIUNII MEDIALE A COAPSEI (ADDUCTORII) 183
M. PECTINEU 184
M. ADDUCTOR LUNG 184
M. GRACILIS 184
M. ADDUCTOR SCURT 184
M. ADDUCTOR MARE 185
IX.2.3. MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE A COAPSEI 185
M. BICEPS FEMURAL 185
M. SEMITENDINOS 186
IX.2.4. Sinteza ac iunii muşchilor ischiogambieri 187
IX.3. MUŞCHII GAMBEI 187

IX.3.1. MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE A GAMBEI 188
M. TIBIAL ANTERIOR (GAMBIERUL ANTERIOR) 188
M. EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI 188
M. EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR 189
M. PERONIER AL III LEA 189
IX.3.2. MUŞCHII REGIUNII LATERALE A GAMBEI 189
M. PERONIER LUNG 189
M. PERONIER SCURT 189
IX.3.3. MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE A GAMBEI 190
IX.3.3.1. PLANUL SUPERFICIAL 191
M. TRICEPS SURAL 191
M. PLANTAR (PLANTARUL SUBŢIRE) 191
IX.3.3.2. PLANUL PROFUND 192
173
M. POPLITEU 192
M. FLEXOR LUNG AL DEGETELOR 192
M. TIBIAL POSTERIOR 192
M. FLEXOR LUNG AL HALUCELUI 193
IX.4. MUŞCHII PICIORULUI 193

IX.4.1. MUŞCHII REGIUNII DORSALE A PICIORULUI 193
M. EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR 193
M. EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI 193
IX.4.2. MUŞCHII PLANTEI (MUŞCHII FEŢEI PLANTARE A PICIORULUI) 194
IX.4.2.1. MUŞCHII REGIUNII PLANTARE MEDIALE (INTERNE) 194
M. ABDUCTOR AL HALUCELUI 194
M. FLEXOR SCURT AL HALUCELUI 194
IX.4.2.2. MUŞCHII REGIUNII PLANTARE LATERALE (EXTERNE) 194
M. ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC 194
M. FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC 194
IX.4.2.3. MUŞCHII REGIUNII PLANTARE MIJLOCII 194
M. SCURT FLEXOR PLANTAR AL DEGETELOR 194
MUŞCHII LOMBRICALI AI PICIORULUI 196
MUŞCHII INTEROSOŞI 196
IX.4.2.4. SINTEZA ACŢIUNII MUŞCHILOR GAMBEI ŞI PICIORULUI: 196
CAP. X. BIBLIOGRAFIE 198
X.1. Obligatorie: 198
X.2. Suplimentară, facultativă: 198
174
TOPOGRAFIC SE ÎMPART ÎN:
° m. centurii pelvine (ai bazinului);
° m. coapsei;
° m. gambei;
° m. Piciorului
IX.1. MUŞCHII CENTURII PELVINE

Sunt muşchi care au originea pe oasele bazinului şi inser ia pe femur. Acoper
articula ia coxofemural , realizând un adev rat con muscular al acesteia. În general,
sunt muşchi mai scur i, dar puternici.
Topografic, ei constituie un grup anterior şi unul posterior.
Grupul anterior este reprezentat de următorii muşchi:
- m. iliopsoas (constituit din m. psoas mare şi m. iliac);
- m. psoas mic.
Grupul posterior cuprinde:
- m. fesier mare (gluteul mare);
- m. fesier mijlociu (gluteul mijlociu);
- m. fesier mic (gluteul mic);
- m. piriform;
- m. obturator intern;
- m. gemen superior;
- m. gemen inferior;
- m. pătrat femural;
- m. obturator extern
CARACTERISTICI
Datorit dispozi iei radiare a muşchilor permite realizarea unor ac iuni multiple,
neexistând, de fapt, muşchi care ac ioneaz numai asupra articula iei coxofemurale.
Din acest considerent, fiecare muşchi are mai multe ac iuni, dintre care una este
principal .
Muşchii centurii pelvine ac ioneaz asupra articula iei coxofemurale împreun cu
numeroşi muşchi ai coapsei.
Este posibil ca un muşchi, datorită aşezării sale, faţă de un anumit ax de mişcare,
să acţioneze în sensuri opuse.
175
IX.1.1. MUŞCHII GRUPULUI ANTERIOR
M. ILIOPSOAS
• Este un muşchi lung, care are două porţiuni:
- m. psoas mare,
• ORIGINE;
- m. iliac
• m. iliac: pe fosa iliacă.

• m. psoas mare: pe discurile intervertebrale prin arcade
tendinoase care se întind peste corpurile vertebrelor
lombare L1- L4 , T11-T12(între acestea şi arcadele
psoasului trec arterele lombare, însoţite de cele două
vene şi ramuri comunicante ale nervilor lombari şi nervi
spinali).
- cele două inserţii de origine se unesc formând m.
• INSER IE: este comună pentru ambele fascicule. Prin tendon

iliopsoas.
• INERVA IE: ramuri din plexul lombar şi colaterale din

scurt, dar puternic, se inseră pe trohanterul mic.
• AC IUNE:
nervul femural.
- flexor al coapsei pe bazin, dacă punctul fix este pe

bazin şi coloana vertebrală;
- flectează bazinul pe coapsă când ia punct fix pe
femur;
- participă în locomoţie: luând punct fix pe coloană şi
bazin, duce coapsa membrului oscilant dinapoi -
înainte.
M. psoas mare ac ioneaz ca muşchi de vitez şi amploare, Fig.129 M. ILIOPSOAS
iar muşchiul iliac, ca muşchi de for . Lungimea m. psoas
este hot râtoare pentru lungimea paşilor şi a s riturii.
- rol static: pentru poziţia de „drepţi” şi „şezând”, este muşchi stabilizator
al rectitudinii trunchiului;
- flectează şi înclină lateral trunchiul prin contracţie unilaterală;
- flectează trunchiul pe coapsă în decubit dorsal;
- este rotator extern al coapsei;
- este un muşchi tipic de mişcare, fiind important în sporturi (atletism,
gimnastică, fotbal, rugby).
M. PSOAS MIC
• Origine: feţele laterale ale ultimelor vertebre toracice şi prima lombară.
•
•
Inser ie: creasta pectinee a pubelui, fără a trece la coapsă
•
Inerva ie: ramuri din plexul lombar
Ac iune: este un muşchi al centurii, care nu acţionează asupra articulaţiei coxo-
femurale.
IX.1.2. MUŞCHII GRUPULUI POSTERIOR
M. FESIER MARE
• Este cel mai voluminos şi mai superficial muşchi al regiunii fesiere, acoperind
muşchii pelvitrohanterieni - în nomenclatura franceză.
176
• Origine: faţa externă a aripii iliace, ligamentul
sacrotuberal, muchia laterală a sacrului şi coccigelui
şi fascia toracolombară.
• Inser ie: pe tuberozitatea gluteală a femurului şi pe
• Inerva ie: nerv fesier inferior

fascia lata.
• Ac iune: este unul dintre cei mai puternici muşchi ai
• extensor al coapsei pe bazin (punct fix pe bazin) sau

corpului. Acţiunile sale sunt multiple:
al bazinului pe coapsă (acţiune principală - punct fix

pe coapsă)- realizând o forţă egală cu ceilalţi
extensori la un loc. Intervine în lanţul triplei
extensii, când întregul membru inferior a fost flectat
în prealabil (tripla flexie), fiind principalul muşchi
extensor antigravitaţional (ridicarea corpului din
poziţia ghemuit sau şezând, în alergare, sărituri).
- rotator extern al coapsei (acţiune secundară);
- abductor al coapsei - prin porţiunea superioară a
muşchiului, situată deasupra axului mişcării;
- adducţia coapsei - prin porţiunea sa inferioară Fig.130 M. FESIER
situată sub axul mişcării; MARE
- balansarea pelvisului în plan frontal (intervenind
prin cele două componente antagoniste).
În afara funcţiilor dinamice, are şi o importantă
funcţie statică, muşchiul fesier mare fiind inactiv în
staţiune verticală comodă. Intervine în staţiune doar când
corpul este uşor înclinat înainte, împiedicând căderea sa în
faţă (a trunchiului pe coapsă), prin contracţie statică, cu
punct fix pe coapsă.
Datorită inserţiei sale pe fascia lata, împiedică
înclinarea excesivă a trunchiului spre înainte în situaţii
precum: ski alpin, fugă, dans, ridicatul unor greutăţi.
Este activ şi în mişcările în care pelvisul este intens
solicitat: călărie, canotaj, gimnastica - sol).
M. FESIER MIJLOCIU
•
FIG.131 M. FESIER
Este un muşchi puternic, triunghiular, acoperit parţial de MIJOCIU
fesierul mare şi fascia gluteală.
• Origine: faţa externă a aripii iliace (între liniile
gluteală anterioară şi posterioară) şi porţiunea
•
corespunzătoare a crestei iliace.
•
Inser ie: trohanterul mare al femurului.
•
Inerva ie: nervul fesier mijlociu (ram din plexul sacrat).
Ac iune:
- abductor al coapsei (acţiune principală): în mers
(sau alergare), în faza sprijinului unilateral, ia
punct fix pe femur, imobilizează bazinul pe membrul
de sprijin, împiedicând bascularea sa de partea
opusă. Paralizia bilaterală a muşchiului va determina
bascularea pelvisului alternativ în plan frontal,
antrenând şi coloana lombară(mers legănat „de raţă”).
- rotator extern şi extensor al coapsei - porţiunea
posterioară a muşchiului FIG.132 M. FESIER MIC
- rotator intern şi flexor al coapsei - prin porţiunea
anterioară a muşchiului - fasciculele anterioare sunt
cele mai puternice.
177
M. FESIER MIC
•
•
Este un muşchi triunghiular acoperit de fesierul mijlociu.
Origine: faţa externă a aripii iliace (între limita gluteală anterioară şi
•
inferioară )
•
Inser ie: trohanterul mare femural.
•
Inerva ie: nervul fesier superior (ram din plexul sacrat)
Ac iune: identică cu fesierul mijlociu
Fig.133 MUŞCHII POSTERIORI AI BAZINULUI
M. PIRIFORM (PIRAMIDAL)
• Delimitează spaţiul supra şi infra piriform.
•
•
Origine: faţa anterioară a sacrului.
•
Inser ie: trohanterul mare femural.
•
Inerva ie: ram propriu din plexul sacrat.
Ac iune: rotator extern, abductor şi extensor al coapsei.
178
M. OBTURATOR INTERN
•
•
Este un muşchi cu formă radiară.
Origine: membrana obturatorie şi periferie osoasă a găurii obturate.
•
•
Inser ie: trohanter mare femural.
•
Inerva ie: nerv obturator intern.
Ac iune: rotator extern al coapsei.
MUŞCHII GEMENI SUPERIOR ŞI INFERIOR

• Origine: spina ischiatică (gemenul superior)
•
- tuberozitatea ischiatică (gemenul inferior).
Inser ie: comună cu obturatorul intern- trohanterul mare
•
femural
•
Inerva ie: ramuri separate din plexul sacrat
Ac iune: rotatori externi ai coapsei (împreună cu m.
obturatori intern)
M. P TRAT FEMURAL
•
•
Este situat înapoia articulaţiei coxofemurale.
•
Origine: tuberozitatea ischiatică
•
Inser ie: creasta intertrohanteriană a femurului.
•
Inerva ie: ram din plexul sacrat.
Ac iune: rotaţie externă a coapsei.
Fig.134 MUŞCHII
M. OBTURATOR EXTERN
•
ROTATORI
•
Este un muşchi turtit, în evantai.
Origine: membrana obturatorie şi faţa laterală a cadrului osos al găurii obturate.
•
•
Inser ie: fosa trohanterică a femurului
•
Inerva ie: ram din nervul obturator.
Ac iune: rotator extern al coapsei, dar are şi rol de ligament activ care sprijină
de jos colul femural, ţinând capul femural în articulaţie.
179
IX.2. MUŞCHII COAPSEI
Sunt grupa i în jurul femurului, acoperindu-l în totalitate, mai pu in marele
trohanter şi cei doi condili.
Sunt clasificaţi după aşezare şi acţiune în trei grupe:
•
• . tensor al fasciei lata
grupul anterior
• m. Croitor
• m. cvadriceps
• grupul medial:
• m. pectineu
• m. adductor lung
• m. gracilis
• m. adductor scurt
• m. adductor mare
• grupul posterior:
• m. biceps femural
• m semitendinos
• m. Semimembranos
Fig.135 MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE A

COAPSEI
180
Cu excep ia celor trei muşchi vaşti ai cvadricepsului şi a
por iunii scurte a m. biceps femural, to i muşchii coapsei iau
naştere pe bazin. Por iunile lor de origine se întrep trund în
partea superioar a coapsei cu por iunile terminale ale muşchilor
pelvisului.
După inserţia terminală se comportă însă diferit:
•
• croitorul este flexor al gambei, iar cvadricepsul este
muşchii grupului anterior sunt fixaţi pe tibie
• croitorul şi dreptul femural (component al m. cvadriceps),

extensor al gambei;
fiind biarticulari acţionează asupra articulaţiilor:

coxofemurală şi ale genunchiului.
• muşchii grupului medial (adductori)- se fixează pe femur (cu
excepţia m. gracilis), deci sunt uniarticulari, acţionând
• muşchii grupului posterior se întind până în partea superioară

exclusiv asupra articulaţiei coxofemurale.
bandeleta
a gambei, deci sunt biarticulari, acţionând ca flexori asupra iliotibială
genunchiului, dar ca extensori asupra articulaţiei
coxofemurale.
IX.2.1. MUŞCHII REGIUNII

ANTERIOARE A COAPSEI
FIG.136 M.
TENSORUL
M. TENSOR AL FASCIEI LATA FASCIEI LATA
Este situat în partea lateral a regiunii anterioare a coapsei. Ca
ac iune, el prezint îns o unitate de dezvoltare şi inerva ie cu m.
fesier mijlociu.
• Origine: spina iliacă antero-superioară şi extremitatea anterioară a
•
crestei iliace
Inser ie: tractul iliotibial (formaţiune fibroasă aflată în partea
laterală a coapsei şi terminată pe condilul lateral al tibiei).
•
•
Inerva ie: ram din nervul fesier superior
Ac iune: complexă. Prin contracţie pune în tensiune fascia coapsei
şi tractul iliotibial, fixând articulaţia genunchiului în extensie.
De asemenea poate fi şi flexor al gambei când mişcarea a fost
iniţiată de alţi muşchi. Cu punct fix pe pelvis, este flexor şi
abductor al coapsei şi imprimă o uşoară mişcare de rotaţie laterală
a gambei prin contracţia sa, el apasă pe trohanterul mare al
•
femurului, comprimând capul femural în acetabul.
Rol în menţinerea echilibrului în statică şi mers, pe piciorul de
sprijin, prin înclinarea pelvisului de aceeaşi parte, încercând să
aducă centrul de greutate al corpului deasupra punctului de sprijin.
M. CROITOR (M. SARTORIUS)

• Este cel mai lung muşchi al corpului, străbătând în diagonală
regiunea anterioară a coapsei, trecând peste două articulaţii (este
•
biarticular). FIG.137
Origine: spina iliacă anterosuperioară (coxal). M. CROITOR
181
• Inser ie: faţa medială a tibiei (sub condilul medial)- printr-o expansiune
aponevrotică („laba de gâsc ” sau „pes anserinus”- Fig. 65) care reprezintă
•
inserţia comună a trei muşchi: croitor, gracilis, semitendinos.
•
Inerva ie: ram din nervul femural.
Ac iune: fiind biarticular, este atât flexor, rotator extern, abductor al coapsei
cât şi flexor al gambei pe coapsă.
M. CVADRICEPS
• Este cel mai voluminos şi mai puternic muşchi al corpului, fiind principalul
• dreptul femural
extensor al gambei. Este compus din:
• vastul medial
• vastul lateral
• vastul intermediar
Aceste patru por iuni (de origine) se unesc într-un
singur tendon, care înglobeaz patela şi se fixeaz prin
intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea
tibiei.
• Origine
- m. drept femural: pe spina iliacă anteroinferioară
(SIAI) şi deasupra acetabulului
- m. vast lateral: pe trohanterul mare femural şi pe
buza laterală a liniei aspre
- m. vast medial: pe linia aspră (pe toată întinderea
ei)
- m. vast intermediar: pe 2/3 superioare ale feţei
laterale şi anterioare femurale.
• Inser ie: tuberozitatea tibiei printr-un tendon unic
al m. cvadriceps ce înglobează rotula (prin
•
intermediul ligamentului patelar).
•
Inerva ie: nervul femural
Ac iune: m. cvadriceps are un rol de maximă
importanţă atât în dinamica articulaţiei genunchiului
(muşchiul în întregime) cât şi în statica sa
(stabilitatea activ a genunchiului). Muşchiul drept
femural (biarticular) acţionează atât asupra
articulaţiei genunchiului cât şi asupra articulaţiei
Fig.138 M. CVADRICEPS
•
coxofemurale.
• extensia gambei pe coapsă- realizată prin acţiunea tuturor componentelor, fiind

Ac iunea asupra genunchiului se realizează prin:
practic de neînlocuit de un alt muşchi. Forţa extensiei este de trei ori mai
• prin contracţia statică, transformă membrul inferior într-o coloană rigidă

mare decât a tuturor flexorilor la un loc.
necesară sprijinului în mers (alergare) şi a staţiunii verticale, de unde şi
• prin contracţie dinamică, acţionează împreună cu ceilalţi muşchi ai triplei

dezvoltarea mare a cvadricespului;
extensii, intervenind în toate mişcările în care genunchiul şi întregul membru

inferior în prealabil flectat, se extinde ridicând trunchiul vertical împotriva
gravitaţiei (ridicare din şezând, ghemuit, urcatul scărilor, mers pe teren
• prin contracţie dinamică (la nivelul membrului oscilant), cvadricepsul

accidentat);
acţionează, în mers, luând punct fix proximal; în faza pasului următor,

contracţia sa contribuie la lungirea pasului prin extensia bruscă a
•
genunchiului.
Acţiunea asupra articulaţiei coxofemurale
În acest caz acţionează doar m. drept femural (biarticular) realizând:
182
•
•
flexia coapsei pe bazin (în principal- Fig. 66);
abducţia şi rotaţia externă a coapsei (secundar).
• când ia punct fix pe pelvis - m. drept femural intervine în mers realizând
flexia coapsei pe bazin (coapsa este dusă dinapoi- înainte din faza pasului
posterior în cea a pasului anterior, urmată de extinderea bruscă a gambei, deci
la nivelul membrului oscilant, cvadricepsul acţionează succesiv ca flexor al
coapsei şi extensor al gambei;
• când ia punct fix pe tibie - m. drept femural, acţionează asupra bazinului,
realizând balansarea sa în plan sagital.
Paralizia m. cvadriceps este foarte grav , genunchiul nu se poate stabiliza împotriva
greut ii corporale, f când dificil sus inerea trunchiului pe membrul de sprijin.
Lan ul triplei extensii a membrului inferior este realizat de m. fesier mare,
cvadriceps şi triceps sural.
IX.2.2. MUŞCHII REGIUNII MEDIALE A COAPSEI

(ADDUCTORII)
Fig. 139 MUŞCHII REGIUNII MEDIALE A COAPSEI
183
Sunt muşchi care ocup spa iul triunghiular dintre partea inferioar a pelvisului,
corpul femurului şi linia ce uneşte simfiza pubian cu fa a medial a genunchiului.
Sunt mai dezvolta i în partea superioar unde se suprapun în trei planuri, formând o
piramid triunghiular neregulat , cu baza sus şi vârful în jos, la nivelul
epicondilului medial femural. Sunt dispuşi în trei planuri:
• planul superficial: m. pectineu, m. adductor lung, m.
•
gracilis
•
planul mijlociu: m. adductor scurt
planul profund: m. adductor mare.
M. PECTINEU
Origine: creasta pectineal (a ramului superior al
pubelui).
•
•
Inser ie: linia pectineală a osului femur.
Inerva ie: dublă- ramuri din nervul femural şi nervul
• Acţiune:
obturator
• flexor al coapsei pe bazin

• adducţie şi rotaţie externă a coapsei (poziţia
croitorului).
M. ADDUCTOR LUNG
• Origine: faţa laterală a marginii inferioare a
• Inser ie: interstiţiul liniei aspre a femurului (în 1/3

pubisului.
• Inerva ie: ram din nervul obturator

mijlocie)
• Acţiune:
• adducţie, flexie şi rotaţie externă a coapsei (poziţia
• participă la poziţia croitorului (adducţie şi rotaţie externă

croitorului)
a coapsei)
M. GRACILIS
• Este cel mai medial şi mai lung din grupul adductorilor şi
singurul care depăşeşte articulaţia genunchiului (muşchi
•
biarticulari).
•
Origine: ramul inferior al osului pubis.
Inser ie: partea superioară a feţei mediale a tibiei (pes
•
anserinus)
•
Inerva ie: ram din nervul obturator
• flexor şi adductor al coapsei;

Acţiune:
• flexor şi rotator intern al gambei.
M. ADDUCTOR SCURT
•
•
Origine: ramul inferior al osului pubis
Inser ie: 1/3 superioară a interstiţiului liniei aspre a
•
femurului.
Fig.140 MUŞCHII ADDUCTORI
•
Inerva ie: ram din nervul obturator
Ac iune: adductor, rotator extern şi flexor al ŞI PECTINEU
coapsei.
184
M. ADDUCTOR MARE
• Este cel mai mare, mai posterior şi mai profund dintre muşchii regiunii.
• Origine: tuberozitatea ischiatică şi ramura ischiopubiană (coxal).
• Inser ie: interstiţiul liniei aspre şi tuberculul adductorilor de la nivelul
epicondilului medial al femurului.După direcţia şi inserţia distală a fasciculelor
• porţiunea superioară (bine individualizată);

musculare se disting trei porţiuni:
• porţiunea mijlocie (mai voluminoasă şi posterior de precedenta);

• porţiunea inferioară (cea mai posterioară şi mai groasă, întinsă de la
• Inerva ie: ramuri din nervii obturator şi ischiatic.

tuberozitatea ischiatică la tuberculul adductorilor).
• Acţiune:
• adductor al coapsei (cel mai puternic);
• extensor al coapsei- singurul extensor din grupul medial, datorită faptului că
acţionează înapoia axului transversal al articulaţiei coxofemurale, prin
• rotator extern al coapsei (prin porţiunile mijlocie şi superioară);

originea sa pe tuberozitatea ischiatică;
• rotator intern al coapsei (prin porţiunea inferioară).
SINTEZA AC IUNII ADDUCTORILOR

Privi i în ansamblu, cei cinci adductori au un rol de maxim importan atât din
punct de vedere dinamic cât şi static. Rolul dinamic rezid în a face adduc ia
membrului inferior aflat în abduc ie, iar secundar, are rolul de flexor şi extensor
al coapsei pe bazin. În mers şi alergare, contrac ia adductorilor contribuie la
mişcarea înainte şi înapoi a membrului oscilant.
Rolul static const în stabilizarea echilibrului trunchiului printr-un control
constant al pozi iei pelvisului.
IX.2.3. MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE A

COAPSEI
(ischiogambierii / ischiocruralii / hamstings)
Sunt muşchi lungi, biarticulari şi se întind între pelvis şi oasele gambei, având
origine comun pe tuberozitatea ischiatic şi inser ie pe oasele gambei.
Muşchii sunt antagonişti ai cvadricepsului, deci extensori ai articula iei
coxofemurale, dar flexori asupra genunchiului (rol în sta iunea biped şi deplasarea
biped ).
M. BICEPS FEMURAL
•
•
Situat în partea postero-laterală a coapsei.
Origine: dublă- tuberozitatea ischiatică (capul lung) şi 1/2 inferioară a
• Inser ie: capul fibulei.

interstiţiului liniei aspre (capul scurt).
• Inerva ie: nervul ischiatic

• Acţiune:
• extensor al coapsei pe pelvis (prin capul lung)
• flexor al gambei
• flexor al genunchiului (când acţionează ambele capete).
• rotator externă (când gamba este flectată)- mişcare importantă în ski-ul alpin.
185
M. SEMITENDINOS
•
•
Este situat în partea postero-medială a coapsei.
•
Origine: tuberozitatea ischiatică (prin tendon comun cu bicepsul femural).
Inser ie: 1/3 superioară a feţei mediale a tibiei (prin pes anserinus), împreună
cu croitorul şi gracilisul.
•
•
Inerva ie: ramuri din nervul ischiatic.
Ac iune: extensor al coapsei şi flexor al gambei, rotator intern al gambei
flectate.
A B
A B
Fig.142 Fig.143
M. BICEPS FEMURAL A. M. SEMIMEMBRANOS
A. capul lung; B. M. SEMITENDINOS
B. capul scurt
Fig.141 MUŞCHII POSTERIORI AI

COAPSEI
•
M. SEMIMEMBRANOS
•
Este situat mai profund decât m. semitendinos.
•
Origine: tuberozitatea ischiatică.
•
Inser ie: condil medial tibial.
•
Inerva ie: ram din nervul tibial
Ac iune: identică cu semitendinosul, cu precizarea că m. semimembranos este mai
puternic.
186
IX.2.4. SINTEZA ACŢIUNII MUŞCHILOR
ISCHIOGAMBIERI
Sunt extensori în articulaţia coxofemurală, intervin în staţiunea verticală şi mers,
menţinând rectitudinea trunchiului pe membrul de sprijin, iar pe membrul oscilant,
realizând semiflexiunea gambei pe coapsă, rezultă „scurtarea” membrului şi, deci,
uşurarea pendulării înainte.
IX.3. MUŞCHII GAMBEI
A. B.
FIG. 144 MUŞCHII REGIUNILOR LATERALE(A) ŞI

ANTERIOARE (B) A GAMBEI
Muşchii gambei sunt situa i asimetric în jurul celor dou oase ale gambei, astfel
încât fa a medial şi marginea anterioar a tibiei, precum şi cele dou maleole
(tibial şi peronier ), r mân neacoperite de musculatur . Aceşti muşchi se împart în
trei grupe:
• Grupul anterior
- m. tibial anterior;
187
- m. extensor lung haluce;
- m. extensor lung degete;
•
- al III-lea peeronier.
Grupul lateral:
- m. peronier scurt;
•
- m. peronier lung.
Grupul posterior:
- planul superficial:
̇ m. triceps sural(gastrocnemian şi sural );
̇ m. plantari
- planul profund:
̇ m. tibial posterior;
̇ m. flexor lung haluce;
̇ m. flexor lung degete;
̇ m. popliteu.
IX.3.1. MUŞCHII REGIUNII

ANTERIOARE A GAMBEI
M. TIBIAL ANTERIOR (GAMBIERUL ANTERIOR)

• Este cel mai medial şi mai voluminos al regiunii.
• Origine: faţa laterală a tibiei şi membrana
•
interosoasă.
Inser ie: baza metatarsianului I şi cuneiformul
•
medial.
•
Inerva ie: ram din nervul peronier profund.
Acţiune: Fig.145 M. TIBIAL
- flexia dorsală a piciorului- intervine astfel în ANTERIOR ŞI M. EXTENSOR
locomoţie: LUNG DEGETE
- la nivelul membrului de sprijin- trage gamba
înainte;
- la nivelul membrului oscilant- acţionează pe gambă
ridicând piciorul, asigurând scurtarea membrului,
necesară pendulării;
- prin acţiune statică nu permite răsturnarea înapoi
a gambei;
- este şi rotator şi adductor intern al piciorului;
- împreună cu peronierul lung formează o chingă care
susţine bolta plantară.
M. EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI

(extensorul propriu al halucelui)
•
•
Este situat lateral de precedentul.
Origine: faţa medială a peroneului şi membrana
interosoasă.
• Fig.146
•
Inser ie: falanga distală a halucelui. Fig.147
•
Inerva ie: ram din nervul peronier profund. M. AL III-LEA M. EXTENSOR
Acţiune: PERONIER LUNG HALUCE
- extensor al halucelui;
- flexor dorsal şi rotator intern al piciorului.
188
M. EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR
(extensor comun al degetelor)
•
•
Este situat lateral de precedenţii.
•
Origine: pe tibie, peroneu, membrana interosoasă.
Inser ie: pe falangele II şi III ale degetelor II-V.
•
•
Acţiune:
- flexor dorsal al piciorului şi rotator extern;
- abductor al piciorului.
M. PERONIER AL III LEA

( peronierul anterior)
•
•
Este cel mai extern muşchi al lojei anterioare.
Origine: pe tibie, peroneu şi membrana interosoasă.
• Inser ie: pe falangele II şi III ale degetelor II-V.
•
•
Ac iune: când ia punct fix pe gambă, peronierul anterior este flexor, abductor şi
rotator în afară al piciorului pe gambă, deci este un sinergist al extensorului
comun al degetelor. El mai este considerat un fascicul extern al acestui muşchi.
IX.3.2. MUŞCHII REGIUNII LATERALE A GAMBEI
M. PERONIER LUNG
•
•
Este situat cel mai superficial.
Origine: pe faţa laterală a osului peroneu
şi septurile intermusculare.
• Inser ie: baza metatarsianului I şi
•
cuneiformul medial.
Inerva ie: ram din nervul peronier
•
superficial.
Acţiune:
- rotaţia laterală şi abducţia piciorului;
- flexie plantară a piciorului (ajutând
muşchii posteriori);
- accentuează şi susţine bolta transversală a
piciorului.
M. PERONIER SCURT
•
•
Este situat sub precedentul.
Origine: pe faţa laterală a osului
peroneu şi pe cele două septuri FIG.148 M. FIG.149 M.
PERONIER SCURT PERONIER LUNG
•
intermusculare.
Inser ie: tuberozitatea metatarsianului
•
V.
•
Inerva ie: ram din nervul peronier superficial.
Acţiune:
- rotaţia laterală şi abductor al piciorului;
- flexie plantară a piciorului.
189
IX.3.3. MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE A GAMBEI
Sunt situa i în dou planuri:
• Planul superficial:
o Muşchiul triceps sural;
•
o Muşchiul plantar.
Planul profund:
o Muşchiul popliteu;
o Muşchiul flexor lung al degetelor;
o Muşchiul tibial posterior;
o Muşchiul flexor lung al halucelui.
Fig. 150 MUSCHII SUPERFICIALI DIN REGIUNEA POSTERIOAR A GAMBEI
190
IX.3.3.1. PLANUL SUPERFICIAL
M. TRICEPS SURAL
- Este format din două părţi distincte:
1. M. gastrocnemian (gemen) are două capete de
• Origine:
inserţie proximală:
- capul medial are originea pe condilul medial femural,

marginea superioară(care vine în raport cu pielea);
- capul lateral are originea pe condilul lateral femural,
• Inserţie: tuberozitatea calcaneului, prin tendonul lui

marginea superioară(care vine în raport cu pielea).
• Ac iune: este biarticular, cu fibre lungi, având

Achile.
acţiune de scurtă durată, dar cu randament maxim.

2. M. solear este mai gros şi mai profund decât
• Origine:
gastrocnemianul. A B
- pe osul peroneu (capul şi faţa posterioară a diafizei);

- pe tibie (linia muşchiului solear şi marginea medială).
• Inserţie: tuberozitatea calcaneului prin tendonul lui
• Inerva ie: nervul tibial.

Achile.
• Ac iune: este un muşchi uniarticular, cu fibre scurte.

Acţiunea sa are o caracteristică: este de lungă Fig. 151 TRICEPSUL SURAL
durată. Este un muşchi al forţei. A. M. gastrocnemienii
În ansamblu, m. triceps sural este cel mai puternic B. M. solear
flexor plantar dar şi supinator şi adductor al
piciorului.
El are acţiune asupra articulaţiei genunchiului şi asupra piciorului.
• Acţiunea tricepsului sural asupra genunchiului
Doar gastrocnemienii acţionează direct, realizând:
- flexia gambei pe coapsă;
- rotaţia internă a gambei (prin capul lateral);
•
- rotaţia externă a gambei.
Acţiunea tricepsului sural asupra piciorului (Fig. 72)
- La nivelul embrului de sprijin: acţionează de pe picior asupra gambei
împiedicând înclinaţia ei înainte sub greutatea corpului; prin această
contracţie statică cu punct fix pe picior, este stabilizator al
articula iei talocrurale.
- În locomo ie : aplică planta pe sol, cu forţă, după care o desprinde,
până la capetele metatarsienelor şi, în continuare,
desprinde complet piciorul de pe sol. Este, de fapt, B
mişcarea de propulsie, necesară în mers, alergare. Prin
aceasta, are un rol foarte important în locomoţie. A
- În lan ul triplei extensii a membrului inferior în care
mai intră m. fesier mare - extensia coapsei şi m.
cvadriceps- extensia genunchiului, m. triceps sural ridică
corpul din staţiunea „pe vine”, „în stând”, proiectând
înainte corpul, în prima fază a fugii;
- În static : acţiunea de supinaţie a tricepsului este
esenţială pentru contrabalansarea greutăţii corpului ce Fig.152
tinde să ducă piciorul în pronaţie. A. M. plantar;
B. M. popliteu.
M. PLANTAR (PLANTARUL SUB IRE)
191
• Este fusiform şi subţire, acoperit de m. gastrocnemian.
•
•
Origine: pe condilul lateral femural.
•
Inser ie: calcaneu.
•
Inerva ie: n. tibial
Acţiune:
- fiind un muşchi rudimentar, acţiunea sa de muşchi auxiliar al tricepsului sural
este neînsemnată;
- când ia punct fix mai jos, este tensor al capsulei articulaţiei genunchiului.
IX.3.3.2. PLANUL PROFUND

M. POPLITEU
• Este scurt şi triunghiular, situat în profunzimea fosei poplitee.
•
•
Origine: pe condilul lateral al femurului.
•
Inser ie: pe faţa posterioară a tibiei (deasupra liniei solearului).
•
Inerva ie: ram din nervul tibial.
Ac iune: rotaţia internă a gambei (cu gamba flectată) şi foarte slabă flexie a
gambei pe coapsă.
M. FLEXOR LUNG AL DEGETELOR

(flexor comun al degetelor)
• Este situat cel mai medial, la nivelul
•
planului profund.
Origine: faţa posterioară a tibiei
•
(sub linia solearului).
Inser ie: falanga distală a degetelor
•
II-V
•
Acţiune:
În mers are rol dinamic
- intervine în desprinderea şi propulsia
piciorului alături de ceilalţi flexori
plantari;
- flexia plantară a piciorului;
- inversia şi adducţia piciorului;
- flexor al degetelor (slab).
rol static
• susţinerea bolţii plantare (arcul
longitudinal).
M. TIBIAL POSTERIOR
(gambierul posterior)
• Este situat profund, între cei doi
•
flexori.
Origine: pe faţa posterioară a tibiei şi A B C
•
peroneului pe membrana interosoasă. Fig. 153
Inserţie:
- pe osul navicular şi oasele cuneiforme; A. M. FLEXOR LUNG DEGETE;
B. M. FLEXOR LUNG HALUCE;
•
- pe baza metatarsianului I.
C. M. TIBIAL POSTERIOR.
•
Ac iune: - este flexor plantar slab
192
• puternic rotator intern şi adductor al piciorului. Rol static foarte important
- slăbirea muşchiului determină apari ia platfus-ului.
M. FLEXOR LUNG AL HALUCELUI

(flexorul peronier sau comun al halucelui)
•
•
Este situat cel mai lateral din planul profund.
Origine: faţa posterioară a peroneului pe cele 2/3 inferioare şi membrana
•
interosoasă.
•
Inser ie: falanga distală a halucelui.
•
Acţiune:
- rol dinamic
▫ desprinde piciorul membrului de sprijin, prin ridicarea pe vârfuri împotriva
greutăţii corpului. Este ultimul muşchi care se contractă în extensia piciorului
de sprijin, făcând-o completă. Astfel, se dă un ultim impuls în mers/ săritură,
ajutând la propulsia corpului în sus şi înainte
▫ este flexor al halucelui, flexor plantar;
▫ efectuează rotaţia medială şi adducţia piciorului;.
- Rol static
▫ când ia punct fix pe inserţiile distale, în poziţia ortostatică, susţine gamba să
nu se flecteze pe picior, fiind prin această acţiune un sinergist al tricepsului
sural şi al flexorului propriu.
IX.4. MUŞCHII PICIORULUI

Muşchii propriu-zişi ai piciorului sunt încadraţi de unii autori (T. Sbenghe) în
categoria muşchilor intrinseci ai piciorului, muşchii gambei fiind consideraţi şi
muşchi extrinseci ai piciorului.
IX.4.1. MUŞCHII REGIUNII DORSALE A

PICIORULUI
M. EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR

• Origine: pe osul calcaneu şi ligamentul talocalcanean.
•
•
Inser ie: împreună cu tendoanele m. extensor comun, pe degetele 1,2,3,4.
•
Inerva ie: nervul tibial anterior.
Ac iune: extensia degetelor 1,2,3,4.
M. EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI

•
•
Origine: pe osul calcaneu.
•
Inser ie: pe faţa dorsală a primei falange a halucelui.
•
Inerva ie: nervul tibial anterior.
Ac iune: extinde prima falangă a halucelui.
193
IX.4.2. MUŞCHII PLANTEI (MUŞCHII FEŢEI
PLANTARE A PICIORULUI)
Sunt dispuşi în trei regiuni:

- regiunea plantară medială;
- regiunea plantară laterală;
- regiunea plantară mijlocie.
IX.4.2.1. MUŞCHII REGIUNII PLANTARE MEDIALE

(INTERNE)
M. ABDUCTOR AL HALUCELUI
• Origine: pe osul calcaneu şi aponevroza plantară.
•
•
Inser ie: faţa medială a extremităţilor proximale a primei falange a halucelui.
•
Inerva ie: nervul plantar medial.
Ac iune: realizează abducţia halucelui.
M. FLEXOR SCURT AL HALUCELUI

• Origine: oasele cuboide şi cuneiformul 3.
•
•
Inser ie: baza primei falange a halucelui.
•
Inerva ie: nervul plantar medial.
Ac iune: adducţia şi flexia halucelui. Apropierea degetelor între ele.
IX.4.2.2. UŞCHII REGIUNII PLANTARE LATERALE

(EXTERNE)
Ar corespunde eminen ei hpotenare a mâinii şi prezint muşchi care poart aceeaşi
denumire ca şi muşchii mâinii.
M. ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC

•
•
Origine: pe osul calcaneu.
•
Inser ie: pe faţa laterală a bazei primei falange a degetului mic.
•
Inerva ie: nervul plantar lateral.
Ac iune: abductor şi flexor al degetului mic.
M. FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC

• Origine: baza metatarsianului 5 şi teaca lungului peronier lateral.
•
•
Inser ie: pe faţa laterală a bazei falangei proximale a degetului mic.
Ac iune : flexia falangelor pe metatars.
IX.4.2.3. MUŞCHII REGIUNII PLANTARE MIJLOCII

M. SCURT FLEXOR PLANTAR AL DEGETELOR
•
•
Este corespondentul flexorului comun superficial al mâinii.
Origine: calcaneu şi aponevroza plantară.
• Inser ie: printr-un tendon cu patru porţiuni, la baza falangelor mijlocii a
•
degetelor 2,3,4,5.
•
Inerva ie: ram din nervul plantar medial.
Ac iune: flexor al ultimelor 4 degete.
194
Fig.154 REGIUNEA DORSAL SUPERFICIAL A PICIORULUI – TENDOANELE ŞI TECILE
TENDOANELOR MUŞCHILOR GAMBEI
Fig.155 MARGINE INTERN A PICIORULUI – TENDOANELE ŞI TECILE

TENDOANELOR MUŞCHILOR GAMBEI
195
MUŞCHII LOMBRICALI AI PICIORULUI
• Sunt patru muşchi, identici ca dispoziţie şi acţiune cu lombricalii de la mână.
•
Dispoziţia lor este sub muşchiul scurt flexor plantar al degetelor.
•
Origine: tendoanele lungului flexor comun.
Inser ie: baza falangei I (proximale) a degetelor 2,3,4,5 şi tendoanele
•
extensorului comun.
Inerva ie: nervul plantar medial şi lateral.
• Ac iune: flectează falangele proximale şi extinde pe cele mijlocii (II) şi distale
(III).
MUŞCHII INTEROSOŞI
•
- Muşchii interosoşi dorsali
•
Sunt patru muşchi subţiri aşezaţi între oasele metatarsiene.
Origine: pe faţa laterală şi medială a oaselor metatarsiene.
• Inser ie: falangele proximale ale degetelor 2,3,4.
•
- Muşchii interosoşi plantari
•
Sunt trei muşchi subţiri aşezaţi pe faţa plantară a metatarsienelor 3,4,5.
•
Origine: faţa plantară a metatarsienelor 3,4,5.
•
Inser ie: faţa medială ale bazei falangei proximale a degetelor 3,4,5.
•
Inerva ie: nervul plantar lateral.
Ac iune: flexori ai falangelor proximale şi extensorii ultimelor falange ale
degetelor 2,3,4,5.
IX.4.2.4. SINTEZA AC IUNII MUŞCHILOR GAMBEI

ŞI PICIORULUI:
-
-Muşchii extensori ai piciorului:
▫ M. gemeni;
▫ M. solear;
▫ M. plantar subţire;
▫ M. lung flexor comun al degetlor;
▫ M. tibial posteior.
- Muşchii eversori ai piciorului:
▫ M. peronier lung;
▫ M. peronier scurt;
▫ M. extensor comun degeete.
- Muşchii inversori ai piciorului :
▫ Tibial posterior;
▫ Tibial anterior.
- Muşchii flexori ai degetelor :
▫ M. flexor comun degete;
▫ M. flexor lung propriu haluce;
▫ M. pedios;
▫ M. extensor scurt haluce.
- Muşchi flexori ai gambei :
▫ M. plantarul subţire;
▫ M. popliteu;
▫ M. gemeni;
▫ M. solear.
- Muşchii flexori ai piciorului :
▫ M. extensor propriu haluce;
▫ M. peronier lung;
▫ M. peronier scurt;
▫ M. extensor comun degete.
- Muşchii rotatori interni ai gambei :
▫ M. popliteu;
196
▫ M. gemen - capul lateral.
- Muşchii rotatori externi ai gambei : - M. gemen - capul medial.
- M. abductori ai degetelor :
▫ M. abductor propriu haluce;
▫ M. abductor propriu deget mic.
- Muschii adductori ai degetelor M.
- adductor propriu haluce.
Muşchii aşeza i pe p r ile anterioare ale gâtului, trunchiului, membrelor superioare

sunt muşchi cu ac iune predominant flexoare.
Muşchii aşeza i pe p r ile posterioare, la nivelul aceloraşi segmente, sunt muşchi cu
ac iune predominant extensoare.
O situaţie particulară au muşchii au muşchii membrului inferior:
• muşchii flexori ai gambei pe coapsă sunt aşezaţi pe partea posterioară a
•
coapsei;
muşchii extensori ai gambei pe coapsă sunt aşezaţi pe partea anterioară a
•
coapsei;
muşchii flexori plantari ai piciorului sunt aşezaţi pe partea posterioară a
•
gambei;
muşchii flexori dorsali ai piciorului sunt aşezaţi pe partea anterioară a
gambei.
197
CAP. X. BIBLIOGRAFIE
X.1. OBLIGATORIE:
1. Albu I., Georgia R., Anatomie topografică, Bucureşti, Ed. All, 1998
2. Baciu C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Bucureşti, Ed.
Sport- Turism, 1977
3. Papilian V., Anatomia omului, Vol. I, Aparat locomotor, Bucureşti, Ed. Didactică
şi Pedagogică, 1982
4. Sbenghe T., Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Bucureşti, Ed.
Medicală, 1999
5. Zaharia C., Îndreptar de anatomie practică şi chirurgicală a membrelor, Bucureşti,
Ed. Paideia, 1994
X.2. SUPLIMENTARĂ, FACULTATIVĂ:

1. Moţet D. şi colab., Îndrumător terminologic pentru studenţii secţiilor de
kinetoterapie, Bacău, Ed. Deşteptarea, 1997
2. Popescu M., Artrologie şi biomecanică, Bucureşti, Ed. Scaiul, 1998
3. Pernkopf E., Atlas of topgraphical and applied human anatomy, Vols. 1 and 2, 3rd
Ed. W. Platzer, Munich, Ed. Urban & Schwarzenberg, 1989
4. Sbenghe T., Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Bucureşti, Ed.
Medicală, 1987
5. Colecţia revistei Kinesitherapie scientifique.
Adrese internet: http:// www.ama_assm.org/atlas/newatlab
7. http:// www.bmj.com
8. http://www.ptcentral.com/muscles/musclehead.html
9. http://www.bartleby.com/107/
10. http://www.bio.psu.edu/faculty/strauss/anatomy/biology29.htm
11. http://www.exrx.net/Exercise.html
12. http://www.innerbody.com/tutorial2/tutorial.html
13. http://medlib.med.utah.edu/WebPath/HISTHTML/ANATOMY/ANATOMY.html
14. http://www.ptcentral.com/
15. http://www.rad.washington.edu/anatomy/index.html
16. http://www.scoi.com/index.html
17. http://www.sportsknee.com/kneeanatomy.htm
18. http://sportsmedicine.about.com/
19. http://www.swarminteractive.com/subscriptions/hip/hipanat.html
20. http://www.wolf-heidegger.com/english/
198

G Raveica Caiet de Lucrari Practice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

G Raveica Caiet de Lucrari Practice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BAC U

FACULTATEA DE EDUCA IE FIZIC ŞI SPORT

AUTORI: Prep. Univ. Claudiu Andron

CAP. I. SCHELETUL COLOANEI VERTEBRALE ŞI A TORACELUI........... 5

CAP. II. ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE ŞI TORACELUI........ 21

CAP. III. MUŞCHII TRUNCHIULUI.......................................................... 35

CAP. IV. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR........................................ 59

CAP. V. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR ................................. 79

CAP. VI. MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR............................................ 95

CAP. VII. OASELE MEMBRULUI INFERIOR ............................................. 121

CAP. VIII. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR................................. 149

CAP. IX. MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR........................................... 173

Abd. – abduc ie, adductor

CAP. I. SCHELETUL COLOANEI VERTEBRALE ŞI A TORACELUI ........................................................................5

Fig. 1 COLOANA VERTEBRAL

Fig. 2 ELEMENTELE GENERALE ALE UNEI VERTEBRE

Vertebrele coloanei cervicale, toracale şi lombare sunt oase mobile şi

4. Vertebrele sacro-coccigiene sunt în număr de 5 respectiv 4-5 piese osoase şi

I.1.1. VERTEBRELE ADEVĂRATE

I.1.1.1. CARACTERE GENERALE

I.1.1.2. CARACTERE REGIONALE:

Fig. 8 VERTEBR LOMBARA

I.1.1.3. CARACTERE SPECIALE

VERTEBRELE T11 - T12

Fig. 10 ATLAS – vedere inferioar

Fig.13 VERTEBRA C7 PROEMINENTA

Fig. 12 ATLASUL ŞI AXISUL

Fig.16 OS SACRUM ŞI COCCIS

• este un os median şi nepereche, situat în continuarea coloanei lombare;

I.1.3. COLOANA VERTEBRALĂ ÎN ÎNTREGIME

Coloana vertebrală este lungă, mediană şi posterioară. Ea reprezintă circa 40%

• La coloana vertebrală în plan sagital întâlnim 4 curburi fiziologice:

1. curbura cervical - cu concavitatea înainte (lordoză cervicală);

• Valoarea curburilor în plan sagital;

- la om se întâlnesc 3 tipuri morfologice de coloane vertebrale ce corespund

• sunt mai puţin accentuate decât cele în plan sagital;

• sunt următoarele (pentru persoanele dreptace):

- prezintă pe linia mediană creasta spinoas formată prin suprapunerea

• FE ELE LATERALE: au în alcătuirea lor vârfurile apofizelor transverse, pediculii

vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor

- este format din suprapunerea găurilor vertebrale, se continuă în sus cu

I.1.4. IMPORTANŢA FUNCŢINALĂ A COLOANEI

1. ROL DE PROTEC IA M DUVEI

R spunde i la urm toarele întreb ri:

Are o formă aproximativ conică, cu baza mare în jos şi cu diametrul transversal

I.2.3. TORACELE ÎN ANSAMBLU

Fig. 21 TORACECLE OSOS – vedere posterioar

Stabili i valoarea de adev r a urm toarelor afirma ii, iar pentru

CAP. II. ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE ŞI TORACELUI..................................................................... 21

II.1.1. ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR

După Papilian cele 24 de vertebre adevărate se articulează între ele prin

II.1.1.1. ARTICULA IILE CORPURILOR VERTEBRALE

SUPRAFE E ARTICULARE – Cele două suprafeţe articulare sunt reprezentate de faţa

• Inelul fibros, format din lame concentrice de fibre de colagen, aşezate

• Nucleul pulpos, constituit dintr-o masă de ţesut gelatinos situată într-o

cavitate. Celulele nucleului sunt de tip condrocitar, cuprinse într-o reţea de

2. LIGAMENTUL LONGITUDINAL ANTERIOR leagă feţele anterioare ale corpurilor şi

3. LIGAMENTUL LONGITUDINAL POSTERIOR leagă feţele posterioare ale corpurilor şi

MIŞC RILE ARTICULA IEI DISCOVERTEBRALE

Articulaţiile dintre corpii vertebrali participă la toate mişcările posibile la

II.1.1.2. ARTICULA IILE PROCESELOR ARTICULARE

Sinonime: articula ii unciforme

II.1.1.3. UNIREA LAMELOR VERTEBRALE