Igienizarea profesională la pacienții cu afecțiuni

parodontale

Țigu Vlad Sergiu

Medicina dentara: anul VI, grupa VII1

1
 Cuprins

I. INTRODUCERE………………………………………………….… 3
II. CORELAREA ETAPELOR DE FORMARE A DEPOZITELOR
DENTARE CU MODIFICĂRI ALE STĂRII
PARODONȚIULUI………………………………………………… 4
III. IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂȚII BUCALE…………….. 6
IV. DETARTRAJUL…………………………………………………….7
V. CAZ CLINIC………………………………………………………..9
VI. DISCUTII……………………………………………….……… 15
VII CONCLUZII………………………………………………………1 6

BIBLIOGRAFIE

2
 I. INTRODUCERE

Termenul de “afecțiune parodontală” se referă la modificările inflamatorii

și atrofice ale țesuturilor parodontale. Drept cauză a dezvoltării lor pot
servi factorii generali, locali, dar și micști, asociați. Factorii generali sunt:
ereditatea, afecțiunile metabolice, dereglarea sistemului digestiv și
endocrin, imunitatea scăzută, avitaminoza, stress-ul. La factorii locali se
referă: neglijarea igienei bucale, deformații dento-alveolare, obturații și
proteze defectuoase, iritanți mecanici și chimici în cavitatea bucală, arsuri
termice, fumatul, alcoolul.
În pofida faptului, că afecțiunile parodontale sunt provocate de o mulțime
de factori, totuși majoritatea savanților susțin că rolul primordial revine
depozitelor dentare și microorganismelor patogene ce locuiesc în ele.
Influența depunerilor dentare nu trebuie considerată doar o cauză locală,
deoarece formarea și dezvoltarea ei este legată și de reactivitatea
organismului (modificarea compoziției minerale și proteice a salivei,
fluidului gingival, a activității lor enzimatice, prezența imunoglobulinelor
și chininelor ș.a). Astfel, cea mai mare importanță în etiologia afecțiunilor
parodontale revine următorilor factori:
• starea și produșii metabolismului în placa bacteriană și depozitele
dentare;
• factorii cavității bucale, capabili să sporească sau să diminue- ze
potențialul patogenetic al microorganismelor și metabolitelor sale
(produșilor lor metabolici);
• factorii de reglare a metabolismului țesuturilor cavității bucale, care
determină reacționarea la efectele patogene.
Igiena profesională a cavității bucale necesită cunoașterea regulilor și
tehnicilor de lucru cu diverse instrumente, meticulozitate și un mod
sistemic corect de abordare. Și pentru ca procedura să fie cu adevărat o
etapă eficientă în combaterea bolilor stomatologice actuale, este necesar să
ținem cont de toate metodele principalelor măsuri profilactice.

3
 II. CORELAREA ETAPELOR DE FORMARE A DEPOZITELOR
DENTARE CU MODIFICĂRI ALE STĂRII PARODONȚIULUI

Etapa 1. Placa bacteriană. Starea parodonţiului este normală, fără

modificări patologice.
Etapa 2. Materia alba. Starea parodonţiului depinde de gradul exprimării,
locul apăriţiei și caracterul extinderii depozitului dentar; ori lipsesc
efectele sale asupra țesuturilor parodontale, ori sunt prezente diferite grade
de manifestare a gingivitei, inclusiv – inflamația progresivă a papilei
dentare.
Etapa 3. Tartrul dentar. Afectează întotdeauna starea parodonţiului, de la
inflamație, atrofie până la sclerozare, cu diferite grade de distrucţie
(resorbția septurilor interalveolare și interradiculare).
Etapa 4. Materia alba cu tartru supragingival neînsemnat (etapa inițială
de formare a acestuia) nu este însoțită de distrugerea șanțul gingival.
Apare gingivita cu inflamarea gingiei adiacente și a papilei gingivale,
hiperemia și sângerarea lor neînsemnată, pe clișeul radiologic – semne de
distrucție inițială a vârfurilor septurilor interalveolare.

Etapa 5. Tartrul supragingival manifest, fără distrugerea șanțului dento-

gingival. Se dezvoltă gingivita cu semne mai pronunțate de inflamație,
hiperemie și cianoză a țesuturilor moi peridentare, sângerare gingivală de
gradul 1-2. În pofida păstrării integrității șanțului dento-gingival,
radiologic se determină o resorbție progresivă a vârfurilor septurilor
interalveolare.
Etapa 6. Tartrul supragingival manifest cu distrucţia şantului dento-
gingival. Toate manifestările specifice de la etapa anterioară, cu începutul
distrugerii șanțului dento-gingival, pătrunderea infecției în periost și
creșterea tartrului în interior cu extinderea în profunzime de-a lungul
rădăcinii, începe formarea pungii parodontale.

4
Etapa 7. Etapa incipientă de formare a tartrului subgingival. Cu cât
cantitatea de tartru va fi mai mare, cu atât severitatea tuturor manifestărilor
va fi mai mare decât în cazul anterior.
Etapa 8. Etapa mijlocie de dezvoltare a tartrului subgingival (etapa de
creștere manifestă spre interior). Procesele de bază se mută din afară în
interiorul parodonțiului, se decelează o pungă parodontală profundă (4-7
mm), are loc resorbția septurilor interalveolare, iar în procesul re- spectiv
pot fi implicate septurile interradiculare. Poate debuta formarea pungii
osoase. Tartrul dentar acoperă până la 1⁄2 din lungimea rădăcinii.
Etapa 9. Etapa manifestă de formare a tartrului subgingival (etapa de
creștere intensă spre interior). Punga parodontală prezintă o profunzime
mai mult de 7 mm, ajungând chiar până la apexul rădăcinii. Resorbția
septurilor interalveolare este severă, iar în cazul prezenţei unei pungi
osoase fundul ei ajunge până la apexul rădăcinei. Cu toate acestea, chiar și
la această etapă septul interradicular poate rămâne păstrat. Procesul se
extinde într-una sau mai multe direcții, nu întotdeauna și nu toţi pe- reţii
alveolei sunt implicați, grație cărui fapt dintele mai păstrează timp
îndelugat stabilitatea sa. Din punga parodontală se elimină un exsudat
sero-purulent, cantitatea şi caracterul ultimului depinde de intensitatea
procesului. Tartrul dentar cuprinde mai mult de 1⁄2 din lungimea rădăci-
nii, ajunge până la apex, dar nu întotdeauna se răspândeşte circumradi-
cular, ci, de obicei, pe una sau două suprafețe ale rădăcinii. Grosimea,
dimensiunile și adâncimea amplasării tartrului subgingival depinde de mai
mulţi factori interni și externi.

5
 III. IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂȚII BUCALE

Scopul efectuării unei igiene profesionale a cavităţii bucale este profilaxia

şi tratamentul afecţiunilor ţesuturilor dure dentare şi a mucoasei bucale.
Igiena profesională a cavităţii bucale este un element-cheie al
profilacticii și tratamentului de bază al afecțiunilor parodontale, şi
reprezintă în sine un complex de măsuri terapeutice care vizează profilaxia
cariilor dentare și afecţiunilor parodontale, sau soluţionează o patologie
dentară și parodontală oarecare, prin îndepărtarea mecanică de pe toate
suprafeţele dentare, din şanţul gingival, pungile parodontale, a
eventualelor depuneri supragingivale şi subgingivale, cu ulterioara şlefuire
a suprafaţelor ţesuturilor dure.
Curăţirea superficială, deficitară a depunerilor de pe suprafeţele dentare nu
numai că nu conduce la rezultatele aşteptate, dar poate şi agrava evoluţia
patologiei parodontale existente.
Diferenţa dintre igiena profisională şi cea individuală a cavităţii bucale
constă în faptul că în cazul primei toate măsurile curative sunt efectuate de
către medicul-stomatolog.
Igiena profesională a cavităţii bucale constă din:
a) detartrajul profesional (îndepărtarea tartrului dentar prin diverse metode
și tehnici) ;
b) igienă individuală controlată a cavității bucale (evaluarea indicilor de
igienă a cavității bucale, popularizarea cunoștințelor stomatologice cu
motivarea pacientului în vederea urmăririi procedurilor profilactice,
selectarea metodelor individuale și a mijloacelor de igienă a cavității
bucale, controlul eficienței măsurilor igienice);
c) utilizarea remediilor mineralizante.

6
 IV. DETARTRAJUL

Detartrajul reprezintă manopera stomatologică prin care tartrul şi im-

plicit placa dentară, supra- şi subgin- gival, se îndepărtează de pe
suprafeţe- le dentare (naturale sau artificiale).
În cursul tratamentului preliminar, care se desfăşoară în câteva săptă-
mâni, se combate inflamaţia parodonţiului prin suprimarea factorilor de
iritaţie locală, după care pacientul este instruit în vederea efectuării unui
bun control al plăcii bacteriene. Un rol important, esenţial chiar în
combaterea inflamaţiei parodontale, revine îndepărtării depozitelor dentare
detartrajului supra- şi subgingival, care poate fi realizat prin metoda
medicamentoasă, mecanică sau fizică (sonică, ultrasonică, Air-Flow).
Deși, cea mai eficientă metodă de detartraj este cea combinată, care îm-
bină avantajele celor trei metode sus menționate.
La prima etapă este realizată metoda chimică, care este indicată în cazul
unor dinţi cu depozite dentare strâns aderente și a celor mobili.
Apoi preparatele sunt îndepărtate cu o meşă de bumbac sau prin irigare, și
se trece la a doua etapă - detartrajul propriu-zis. Se efectuează cu ajutorul
instrumentelor de mână (metoda mecanică) şi al celor sonice, ultrasonice,
Air-Flow (metoda fizică), în cazul când acestea există în dotarea
cabinetului.
Prin detartrajul supragingival sunt îndepărtate depozitele de tartru de la
nivel coronar, în timp ce prin detartrare subgingivală şi planare radiculară,
se îndepărtează concreţiunile tartrice şi placa dentară aferentă, inclusiv
straturile de cement radicular moale. Pe această cale se obţin suprafeţe
dentare netede şi lustruite, care în lipsa spinelor iritative, placă şi tartru
dentar, permit ameliorarea stării de sănătate sau chiar vindeca- rea
ţesuturilor parodontale afectate.
Detartrajul, ca intervenţie de graniţă între ţesuturile dure dentare şi moi
parodontale, determină sângerare, motiv pentru care el este considerat o
procedură chirurgicală. El impune adoptarea unei atitudini medicale
preventive, mai ales în cazul pacienţilor cu boli generale precum: cei cu
7
reumatism poliarticular acut, cu boli congenitale de inimă, cu proteze
cardiace, valvulare, articulare etc., cu endocardită sau alte boli, care obligă
la antibioterapie preventivă, pentru a contracara efectele bacteriemiei şi
deci acutizarea respectivelor afecţiuni generale.
Îndepărtarea depozitelor dentare cu ajutorul instrumentelor de mână este
folosită la pacienţii, cărora le este contraindicată metoda cu ajutorul
aparatajului (în cazul în care pacientul este bolnav de epilepsie, diabet
zaharat în formă severă, osteomielită și alte boli).
Instrumentele stomatologice de mână au o variabilitate mai mare, decât
ansele dispozitivului ultrasonic, dar îndepărtarea strict manuală a
depozitelor dentare este traumatizantă pentru smalț, deaceea cu ajutorul lor
se îndepărtează doar depozitele masive din spațiile interdentare etc, ceea
ce prevede crearea unui unghi oarecare între instrument și suprafață
prelucrată, și ținerea sub controlul tactil de către medicul stomatolog.
Cea mai mare parte a volumului de lucru este efectuată prin a treia metodă
– cea sonică sau ultrasonică.
Detartrajul reprezintă o procedură care trebuie efectuată periodic, prin care
tratăm sau prevenim bolile parodontale şi care presupune o muncă
minuţioasă, dificilă, care comportă multă atenţie, răbdare şi con-
ştiinciozitate.

8
 V. CAZ CLINIC
Pacienta A.T., vârstă – 47 ani, s–a adresat cu acuze de dureri gingivale,
apariția hemoragiilor în timpul consumului de alimente dure și a curățirii
dinților prin periere, mobilitate extremă a dinților.
Examenul clinic:
-Gingie cianotică, puțin edemațiată; se remarcă depozite dentare
abundente.
-Dinții frontali supuși unei atriții sporite.
-La mandibulă este prezentă denudarea coletelor dentare pe 1/3. Lipsesc
dinții 4.2, 4.1.
-Retenție de resturi alimentare între dinți.
Examen paraclinic:
O.P.G prezintă o atrofie orizontală a țesutului osos al proceselor alveolare,
denudarea rădăcinilor dentare pe 1/3, lipsa unor grupuri izolate de dinți,
desfiinţarea totală a câtorva coroane dentare.
Diagnostic:
Parodontoză generalizată de gravitate medie, complicată prin parodontită.
Tratament:
Igienă profesională a cavității bucale prin scaling ultrasonic. Aplicații
gingivale cu preparatul metronidazol.
Îndepărtarea depozitelor dentare cu scaler ultrasonic.
Planarea suprafețelor radiculare cu ajutorul chiuretei.
Lustruirea finală a suprafețelor dentare cu perie de naylon și set de paste
de lustruit.
Controlul fețelor aproximale la prezența asperităților cu ajutorul flossului.
Stoparea hemoragiei cu ajutorul soluției hemostatice.
Aplicarea preparatului metronidazol pe suprafața gingivală
9
Prezenta atritiei la nivelul dintilor frontali:

Resturi alimentare retentionate intre dinti

10
OPG

Indepartarea depozitelor de tartru cu scalarul ultrasonic

11
Planarea suprafetelor radiculare cu ajutorul chiuretei

Planarea suprafetelor radiculare

12
Lustruirea finala a suprafetelor dentare cu perie si pastă abrazivă

Controlul fetelor aproximale la prezenta la prezenta asperitatilor cu

ajutorul floss-ului

13
Aplicarea preparatului metronidazol la nivelul gingiei

14
 VI. DISCUTII

RECOMANDĂRI PENTRU CONTINUAREA TRATAMENTULUI

După detartraj si/sau prelucrarea aer-abrazivă a dinților, pacientului se
recomandă :
1. abținerea timp de trei ore de la consumul unor produse alimentare și
băuturi, ce conțin coloranți, precum și de la fumat.
2. remineralizarea țesuturilor dure cu ioni de fluor și calciu, cu scop de a
normaliza compoziția lor minerală și de a reduce sensibilitatea.
3. folosirea apelor de gură cu CHX sau Listerină etc. după fiecare periaj
timp de 10-14 zile.
Pentru pacient sunt selectate remedii și obiecte de igienă adecvate, sunt
date recomandări privind alimentaţia corectă etc. Sunt oferite re-
comandări suplimentare privitor la îngrijirea igienică a cavităţii bucale,
folosirea flossurilor, periuţelor de dinţi, periilor de
curăţire interdentară şi stimulatoarelor gingiva-
le. Deoarece igiena profesională a cavității bucale este o condiție
obligatorie pentru asigurarea eficienței terapiei parodontale, se recomandă
de a o repeta la fiecare 6-12 luni.

În prezent, procedura respectivă câștigă o popularitate din ce în ce mai

mare, deoarece oamenii încep să realizeze că profilaxia oportună (făcută la
timp) este mult mai bună, decât cel mai modern și mai sigur tratament.
În această perioadă, când este cazul, vor fi efectuate şi tratamentele
generale, în colaborare cu medicul internist curant şi alţi medici de
specialitate, în vederea asigurării succesului terapeutic.

15
 VII. CONCLUZII

• Cea mai eficientă metodă de îndepărtare a plăcii dentare este una

combinată - medicamentoasă, manuală, ultrasonic/sonică și aer-abrazivă.
• Cu ajutorul ei depozitele dentare pot fi îndepărtate din orice locuri, chiar
și cele greu accesibile.
• Este puțin doloră, nu necesită mult timp, și soluționează în final
sângerarea gingiilor și respirația fetidă.
• Oferă albirea dinților cu 1-2 nunanțe, și nu necesită cheltuieli financiare
mari.
• Dispozitivele ultrasonice sunt cele mai eficiente în îndepărtarea
depozitelor dentare mineralizate, pe când cele aer-abrazive facilitează
soluționarea depozitelor pigmentate și moi, adesea situate în locuri greu
accesibile.
• Instrumentele de mână (chiuretele) formează la finalul prelucrării cea mai
netedă suprafață a rădăcinii. Ele s-au dovedit a fi extreme de eficiente la
instrumentarea zonelor cu relief complex.
• Formarea repetată a plăcii bacteriene nu depinde de metoda îndepărtării
depozitelor dentare (cu sistem ultrasonic sau cu Аir-Flow). Efectuarea
defectuoasă sau neregulată a igienei orale reprezintă factorul decisiv în
formarea plăcii dentare.
• La respectarea riguroasă, planică a regulilor și etapelor de igienizare
(profesională și individuală) a cavității orale, precum și a recomandărilor
medicului, prognosticul tratamentului este favorabil, reprezentând un pas
important în prevenția și tratamentul cariilor dentare și a afecțiunilor
inflamatorii ale parodonțiului.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. Gnatiuc P., Năstase C., Terehov Al. Profilaxia cariei dentare şi a

fluorozei; // În: Analele ştiinţifice USMF «N.Testemiţanu»; Chişinău, RM
2011, edit XII, vol 4,
2. Năstase C., Terehov Al. Unele aspecte ale hipersensibilităţii den- tare; //
În: Analele ştiinţifice USMF «N.Testemiţanu»; Chişinău, RM 2009, edit
X, vol 4
3. Zetu l. Parodontologie: Tratament chirurgical, ed. Junimea, Iaşi: 1999.
4. Cuculescu M. Prevenție primară în carie și parodontopatii. Ed. Didactică
și Pedagogică R.A.

17