TEORIA, CONSTRUCŢIA ŞI VITALITATEA NAVEI

CURSUL 13 – CONSTRUCŢIA NAVEI

13.1. EXTREMITATEA PROVA A NAVEI
13.2. EXTREMITATEA PUPA A NAVEI
13.3. SISTEME DE OSATURĂ. ELEMENTE COMPONENTE ALE CORPULUI
13.4. SISTEM TRANSVERSAL DE OSATURĂ
13.5. SISTEM LONGITUDINAL DE OSATURĂ

13.1 EXTREMITATEA PROVA A NAVEI

Prova navei este închisă de o construcţie metalică numită ETRAVĂ. Din punct de vedere
al formei etravele sunt de mai multe feluri:

• Etravă dreaptă (clasică) • Etrava cu bulb

• Etrava eliptică • Etrava tip spărgator de

gheaţă

Din punct de vedere constructiv, etrava se clasifică în:

Turnată (din fontă rezistentă)

1 Etrava masivă
Forjată (laminată la cald)
2 Etrava din tablă fasonată

1. Etrava masivă turnată 7. Inveliş punte

2. Etrava din tablă fasonată 8. Inveliş perete pic prova
3. Brachet 9. Puţ lanţ
4. Varange 10. Inveliş plafon tanc
5. Carlinga centrală 11. Stringher
6. Plafon dublu fund

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 1

Structura extremităţii prova este compusă din etrava masivă turnată ce prezintă pe partea
ce se sudează la osatură o serie de nervuri ce delimitează nişte alveole. Nervurile sunt
transversale, sudate cap la cap cu varangele şi există o nervură longitudinală ce se
sudează în carlinga centrală.

Deasupra liniei de plutire, intervine etrava de tablă întărită cu bracheţi. De etrava masivă
se prind şi întăriturile orizontale care împreună cu varangele asigură transmiterea şocurilor
de la etravă la osatură.

13.2 EXTREMITATEA PUPA A NAVEI

Pupa navei este închisă de construcţia metalică numită ETAMBOU. Acesta reprezintă o
structură ce susţine (la nave cu 1 elice sau număr impar de elice) cârma, şi reprezintă şi
capătul de ieşire al tubului etambou. La navele cu număr par de elice el susşine doar
cârma (dacă au cârma în P.D.).

Din punct de vedere al formei, etamboul poate fi:

Închis: Deschis:

Masiv
Din punct de vedere constructiv, etamboul este
Din table fasonate şi sudate

1. Etambou masiv 6. Bucşă presetupă ax portelice

2. Bucşă ax cârmă 7. Plafon DF
3. Varange 8. Inveliş fund
4. Diafragmă 9. Perete pic pupa
5. Tub etambou

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 2

Structura extremităţii pupa este compusă din etambou masiv de tip închis. Construcţia
este similară cu etrava având nervuri longitudinale şi transversale ce se leagă de osatură
prin sudură.

Etamboul prezintă o decupare în care se introduce capătul pupa al tubului etambou. El

asigură sprijinirea şi etanşarea axului portelice la unele etambouri apare şi sprijinirea
cârmei într-un lagăr inferior (crapotină) şi o bucşă superioară. Zona picului pupa este
foarte strâmptă şi greu accesibilă.

13.3 SISTEME DE OSATURĂ. ELEMENTE COMPONENTE ALE CORPULUI NAVEI

• Nava este o construcţie etanşă şi rigidă alcatuită în principal dintr-un înveliş care
este rigidizat cu ajutorul osaturii.
• Invelişul poartă mai multe denumiri: învelişul fundului, bordajului, punţii.
• GURNA este locul de îmbinare între bordaj şi fund, iar CENTURA reprezintă linia
de îmbinare punte - bordaj. Grosimea învelişului e variabilă şi depinde de distanţa
de la fibra neutră. Invelişul punţii şi al fundului are grosimi mai mari, fiind solicitate
la încovoiere.
• Construcţia învelişului este facută din file de tablă aşezate longitudinal. Gurna şi
centura sunt şi ele întărite.
• OSATURA reprezintă un sistem de grinzi încrucişate care rigidizează învelişul
navei şi care preia sarcinile ce acţionează asupra corpului.
• INVELIŞUL reprezintă partea constructivă a navei ce îmbracă osatura şi asigură
etanşeitatea corpului navei, primeşte sarcinile exercitate de mediul extern pe care
le transmite osaturii.

Osatura împreună cu învelişul alcatuiesc planşeele ortotrope (unghi de încrucişare = 90°)

- planşeele dispuse orizontal – longitudinal = punţi;
- planşeele dispuse vertical – transversal = pereţi transversali;
- planşeele dispuse longitudinal – vertical = pereţi longitudinali

Osatura se clasifică după numărul grinzilor pe cele două direcţii (longitudinală şi

transversală):
- mai multe grinzi pe o direcţie = grinzi principale;
- grinzi pe cealaltă direcţie = grinzi de încrucişare.

Grinzile de încrucişare sunt mai rezistente ca cele principale şi se execută din profile
compuse în formă de „T” sau „L” în timp ce grinzile principale sunt continue (nu se întrerup
în dreptul grinzilor de încrucişare) şi se execută din profile laminate (cornier sau profile cu
bulb).

Dacă inima profilului este înaltă, ea se rigidizează cu nervuri perpendiculare. Platbanda

are o înălţime mai mică, dar grosimea mai mare ca inima.

La ambele osaturi, la calculul modulului de rezistenţă, se consideră şi o fâşie din înveliş

numită fâşie adiţională.

Sisteme de osatură
După direcţia grinzilor principale, osatura se grupează în patru sisteme:

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 3

1. Sistemul transversal;
2. Sistemul longitudinal;
3. Sistemul combinat;
4. Sistemul mixt.

1. Sistemul transversal
• grinzile principale formează cadre transversale
• folosit la nave mici şi medii sau la navele mari în zona extremităţilor.

2. Sistemul longitudinal
• direcţia grinzilor principale este paralelă cu planul diametral P.D.
• folosit îndeosebi la nave mari care sunt puternic solicitate la încovoiere
longitudinală pe mare agitată
• grinzile de încrucişare sunt transversale

3. Sistemul combinat
• un sistem longitudinal – transversal care se aplică în general navelor cu L < 200 m.
• se caracterizeazăprin faptul că zonele puternic solicitate la încovoiere (puntea,
fundul) se construiesc în sistem longitudinal, iar celelalte zone (bordaj, punţi) în
sistem transversal.

4. Sistemul mixt
• spre deosebire de sistemul combinat unde sistemul transversal şi sistemul
longitudinal coexistă dar în zone diferite, acest sistem este format tot din sistem
transversal şi longitudinal care coexistă în aceleaşi zone, de exemplu spre
extremităţi
• în cadrul unor planşee ortotrope apar atât sistemul longitudinal cât şi cel
transversal.

1. Etrava 10. Punte intermediară coridor

2. Etambou 11. Platformă CM
3. Inveliş fund 12. Capac etanş gură de magazie
4. Inveliş bordaj 13. Roof timonerie
5. Inveliş punte principală 14. Ramă transversală gură magazie
6. Inveliş punte teuga 15. Ramă longitudinală gură de magazie
7. Inveliş punte duneta 16. Parapet
8. Inveliş punte castel central 17. Plafon DF
9. Perete transversal etanş

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 4

Corpul navei constă într-un inveliş ce se închide la extremitatea prova cu o structură
numită etravă iar la extremitatea pupa cu o structură numită etambou. In interior, corpul
navei este rigidizat prin osatura, şi compartimentat prin pereţi transversali etanşi, punţi
intermediare (în CM pot apărea platforme). Nava poate prezenta dublu fund DF.

Nava prezintă şi suprastructuri peste puntea principală; acestea sunt construcţii etanşe
care pot fi continue, pe toată lăţimea punţii sau doar pe o porţiune din aceasta (ex: rufuri,
teuga, etc).

La navele cu CM la centru, castelul este poziţionat central. La navele ce transportă mărfuri

uscate, în puntea principală sunt practicate deschideri (guri de magazii); ele sunt mărginite
de rame şi acoperite cu capace etanşe.

13.4 SISTEM TRANSVERSAL DE OSATURĂ

In acest sistem grinzile principale formează cadre transversale.

Grinzile principale poartă denumiri diferite după învelişul pe care-l rigidizează. Astfel:
• In zona fundului – VARANGE (apar şi la simplu şi la DF );
• In zona bordajului – COASTE;
• In zona punţii – TRAVERSE sau semitraverse.

Imbinarea între grinzi se face:

• Intre varange şi coaste – GUSEU de gurnă;

• Intre coaste şi traversă – BRAŢOLI (gusee).

Cadrele transversale sunt amplasate pe lungime la intervale bine definite; aceste intervale
sunt considerate distanţele intercostale. Distanţa intercostală este variabilă pe lungime,
micşorându-se la extremităţi.

Coastele pot fi simple din profil laminat sau întărite (la 3 – 4 intervale de coastă) cu forma
profilului „T”.

Grinzile de încrucişare au secţiunea mărită şi au denumire specifică învelişului ce-l

rigidizează:
• In zona fundului – CARLINGĂ (1 centrală şi 2 laterale);
• In zona bordajului – STRINGHERI sau curenţi de bordaj;
• In zona punţii – CURENŢI DE PUNTE.
Aceste grinzi de încrucişare sunt alcătuite tot din profile compuse.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 5

 SECŢIUNE TRANSVERSALĂ PRINTR-O NAVĂ TRANSPORT MĂRFURI USCATE

1. Inveliş fund;
2. Inveliş DF (plafon DF);
3. Carlingă centrală;
4. Carlingă laterală;
5. Varange cu inimă;
6. Varange etanşe;
7. Nervura de rigidizare;
8. Guseu de gurnă;
9. Stringher de bordaj;
10. Guseu simplu;
11. Coastă simplă;
12. Traversă simplă;
13. Curent de punte;
14. Bracheţi;
15. Montant parapet (guseul parapetului)
16. Parapet (înveliş)
17. Copastie;
18. Traversă întărită;
19. Guseu întărit;
20. Coasta întărită;
21. Orificiu de uşurare.

OBS. Dacă nava secţionată era un cargou, apărea o punte intermediară:

Parapetul nu este sudat de bordaj ci

prezintă un spaţiu liber. Motivul este
ca acesta să nu participe la
încovoierea longitudinală.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 6

13.5 SISTEM LONGITUDINAL DE OSATURĂ

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ PRINTR-UN PETROLIER

CU DOI PEREŢI LONGITUDINALI

Sistem longitudinal de osatură

1. Inveliş fund; 9. Coastă cadru;

2. Inveliş bordaj; 10. Traversă cadru;
3. Inveliş punte; 11. Longitudinală de bordaj;
4. Inveliş perete longitudinal; 12. Longitudinală de fund;
5. Guseu; 13. Longitudinală de punte;
6. Varange; 14. Curent de punte;
7. Carlingă centrală; 15. Nervură de rigidizare.
8. Carlingă laterală;

In sistem longitudinal, grinzile principale sunt longitudinale şi se denumesc în funcţie de

zona în care se amplasează. Ele sunt continue pe toată suprafaţa navei. Grinzile de
încrucişare formează cadre întărite amplasate la 4 – 5 coaste fiind străbătute de decupări
de formă specială. Guseele sunt rigidizate cu platbandă pe marginea liberă.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 7