Sunteți pe pagina 1din 46

DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

CURS 1

Definiţie: este ramura de drept privat ce are ca obiect de reglementare ansamblul de


norme juridice de drept privat care apare în cadrul dreptului comerţului internaţional.

Scurt istoric:
- În perioada comunistă, comerţul însemna vânzarea de produse în export
- 1989 – se trece de la economia închisă la economia de piaţă: participarea la operaţiuni
comerciale trece la rang de principiu fundamental, în Constituţie – izvor de drept: art.
45 (libertatea comerţului este astfel garantată de legea fundamentală)
- 2007 – aderarea la UE, ce are ca obiectiv o piaţă unică în care persoanele / bunurile /
capitalul / serviciile circulă liber, fără discriminări arbitrare bazate pe cetăţenie, sediu,
reşedinţă, domiciliu etc.
- În prezent: dezvoltarea internetului, a tehnologiei, transporturilor au redus costurile
comerţului şi au schimbat modul de comunicare şi de consum / producere / vânzare –
scopul legiuitorului a devenit acela de a folosi norma juridică pentru a ajusta sau
susţine comerţul internaţional la toate schimbările pe care le presupune societatea
umană, astfel fiind reglementat dreptul comerţului internaţional (prin raporturile
juridice de drept al comerţului internaţional).

*Întrebări:
- ce este legea? (actul normativ emis de Parlament, diferit de alte acte normative precum OG /
OUG, HG, ordinele de miniştri, actele consililului local etc.)
-ce este capacitatea? (include capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu – este
aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii şi de a-şi putea exercita drepturile şi
obligaţiile dobândite conform legii).
- ce este raportul juridic şi din ce se compune? (este o relaţie socială reglementată de norme
juridice – cea mai importantă instituţie de drept, regăsită în orice ramură. Se compune din:
părţi – subiectele raportului, conţinut – drepturile şi obligaţiile părţilor şi obiect – conduita
părţilor, adică acţiunile sau inacţiunile pe care părţile au dreptul sau nu au dreptul să le
exercite).

Seminar 1

Relaţia DCI – DIPr


- Dreptul internaţional privat – reglementează raporturi juridice cu element de
extraneitate, conţine norme conflictuale care arată legea aplicabilă – soluţionează
conflictul de legi apărut prin existenţa elementului de extraneitate. Normele
conflictuale sunt norme de trimitere la sistemul de drept aplicabil, fără a soluţiona
fondul cauzei. Lex causae în schimb conţine norme materiale prin care se soluţionează
fondul.
- Dreptul comerţului internaţional – este alcătuit din norme materiale care
reglementează raporturile juridice cu element de extraneitate şi cu element de
comercialitate.

Ex: un cetăţean străin şi un cetăţean român încheie un contract de furnizare; în caz de


neexecutare, se va sesiza instanţa care va aplica lex fori (sistemul de drept român) pentru a
verifica legea aplicabilă, conform reglementării din NCC, Cartea a VII-a şi Regulamentul

1
Roma I – nu contează naţionalitatea co-contractantului pentru că normele dintr-un regulament
sunt de aplicaţie directă pentru România în calitate de instanţă sesizată, parte a UE.
*Convenţiile internaţionale se aplică între state contractante (părţi contractante ale raportului
juridic din state diferite) – în cazul lor interesează naţionalitatea părţilor pentru a vedea dacă
statele sunt sau nu semnatare ale unei convenţii.

Regulamentul Roma I precede Convenţiei de la Roma care reglementa obligaţiile


contractuale (aplicabilă până în 2009). – Regulamentul a intrat în vigoare în 20 de zile de la
publicarea în M. Of. (diferă astfel de directive, care trebuie transpuse în dreptul intern şi intră
în vigoare când sunt publicate în M. Of. legile naţionale care le transpun). Roma I se aplică în
baza art. 143 din Constituţie.

Reşedinţa constituie punct de legătură. Legătura normei este dată de legea statului
unde e reşedinţa debitorului cu prestaţia caracteristică. Dacă raportul juridic are legături mai
strânse cu alt stat, se va aplica însă legea acelui stat. Ex (debitor al prestaţiei caracteristice):
- Vânzare –legea reşedinţei obişnuite a vânzătorului
- Prestări servicii – legea reşedinţei obişnite a prestatorului
- Locaţiune – legea reşedinţei obişnuite a locatorului (el transmite folosinţa).
Când prestaţia caracteristică e imposibil de identificat (ex: schimb, tranzacţie) se va
aplica criteriul legăturilor mai strânse. Pt tranzacţie se aplică legea aplicabilă contractului –
ex: renunţare la judecată pentru neexecutarea contractului de bază în schimbul unei prestaţii.
În acest caz, legea aplicabilă concesiei (tranzacţiei) este aceeaşi lege care se aplică pentru
contractul de bază.

ŢINE MINTE: Izvor al raporului juridic sunt actele / faptele juridice stricto sensu.
Pentru raportul juridic de comerţ internaţional, actele juridice sunt principalul izvor de drept,
în principal cele care vizează conflictele în caz de neexecutare / executare întârziată sau
defectuoasă.

Pentru contractul de furnizare – art. 4 (1) lit. B din Roma I – prestări servicii – legea
reşedinţei obişnuite a furnizorului (debitor al prestaţiei caracteristice) dacă se face trimitere la
dreptul român.

Aşadar, DIP şi DCI sunt similare pentru că reglementează relaţii cu element de


extraneitate, dar:
- DCI - arată normele materiale care soluţionează concret raportul juridic de comerţ
internaţional
- DIP – conţine norme de trimitere la sistemul de drept aplicabil, fără a soluţiona fondul

Condiţiile de fond ale contractului sunt: capacitatea, consimţământul, obiectul şi


cauza. În Roma I NU se includ aspectele privind starea civilă şi capacitatea persoanei fizice,
ele fiind reglementate de legea naţională (legătura normei), adică de legea cetăţeniei (punct de
legătură al normei).

Dreptul comerţului internaţional – se aplică atunci când instanţa sesizată stabileşte că


raportului juridic i se aplică legea română. Conţine reglementări speciale şi de drept comun,
alături de alte izvoare derogatoare precum uzanţele profesionale (practici statornicite între
părţi) ori clauze contractuale stabilite de părţi.

2
CURS 2

* Instituţia juridică (ex: căsătoria) este un set de norme care reglementează o situaţie juridică.

Raportul juridic de dreptul comerţului internaţional presupune identificarea


caracteristicilor specifice acestui raport juridic de drept privat. Obiectul de reglementare este
aşadar raportul juridic de dreptul comerţului internaţional.

*Raportul juridic de drept privat în general presupune raporturi în care părţile sunt
egale din punct de vedere juridic (niciuna din părţi nu e pe o poziţie superioară faţă de
cealaltă). Principiul de bază al dreptului privat este consensualismul = libertatea de voinţă a
părţilor, din care derivă egalitatea juridică (părţile sunt libere să încheie sau nu un act juridic
cu oricine).

Elemente specifice ale raportului de dreptul comerţului internaţional:

 Internaţionalitatea – vizează aspecte de Drept internaţional privat – existenţa în DCI


a unui element de extraneitate (internaţionalitate) face ca acel raport juridic să aibă
legătură cu cel puţin 2 sisteme de drept (ordini juridice) distincte, pentru că altfel s-ar
fi creat un raport de drept intern care ar fi fost soluţionat conform dreptului român.
Elementul poate apărea în legătură cu orice parte componentă a raportului juridic:
subiectele (părţile raportului juridic, adică debitorul şi creditorul – o PF / PJ are: cetăţenie,
naţionalitate, domiciliu sau sediu, reşedinţă, fond de comerţ), conţinutul dar mai ales obiectul
(locul de executare, locul încheierii contractului – ex: un contract de prestări servicii între un
prestator societate comercială german şi un beneficiar francez, care urmează a fi executat în
România printr-o sucursală română a prestatorului german).
Uneori, elementul de extraneitate este extrinsec raportului juridic (exterior lui). De fapt,
poate exista o situaţie în acre raportul juridic luat izolat sa fie un raport de drept intern, dar
prin elemente exterioare să poată fi transpus pe teritoriul DCI – ex: un raport juridic născut
dintr-un contract în strânsă legătură cu un alt contract, astfel încât internaţionalitatea celuilalt
contract atrage şi internaţionalitatea primului raport juridic.
Existenţa elementului de extraneitate creează o întrebare: ce lege se va aplica? Este un
conflict de sisteme de drept străin susceptibil de aplicare. Dreptul internaţional privat lucrează
cu norme conflictuale. Lex fori (legea română, în calitate de instanţă sesizată) va face
aplicarea NCC, Cartea a VII-a, dar comerţul internaţional vizează contracte – normele
aplicabile lui se găsesc deci în Regulamentul Roma I referitor la raporturile contractuale.
Normele conflictuale fac trimitere la un sistem de drept. Dacă trimiterea e la dreptul
român, raportului de DCI i se va aplica legea comercială română; există şi convenţii
internaţionale în acest domeniu – ex: Viena 1980, New York. Aderarea României la o
convenţie face ca acea convenţie să fie parte din dreptul intern român.

 Comercialitatea – un raport juridic este comercial sau nu în funcţie de calificarea pe


care lex causae o dă raportului juridic. Atunci când lex causae este legea română,
comercialitatea se referă la faptul că raportul juridic se desfăşoară fie între
profesionişti, fie între un profesionist în derularea activităţii sale profesionale (ca să
fie în sfera comercialului pt ca altfel ar acţiona ca un subiect simplu) şi orice alt
subiect de drept civil.
Art. 3 NCC în alin. 2 stabileşte că profesioniştii sunt cei care exploatează o
întreprindere. Alin. 3: exploatarea unei întreprinderi înseamnă exercitarea sistematică de către

3
una sau mai multe persoane a unor activităţi organizate de producere, administrare, înstrăinare
de bunuri sau prestare de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.
Art. 8 (1) din Legea 71/2011 (LPA NCC): profesionstul din art 3 NCC include
categoria de comerciant, întreprinzător, operator economic şi orice persoane autorizate să
desfăşoare activităţi economice sau profesionale aşa cum sunt prevăzute de lege la intrarea în
vigoare a NCC.

Un raport juridic care întruneşte elementele de internaţionalitate şi comercialitate


este un raport juridic de dreptul comerţului internaţional, cu izvoarele sale specifice.

DCI şi alte ramuri de drept:


 Dreptul internaţional privat – DIP – DCI nu este o relaţie de la întreg la parte! DIP
este un drept eminamente conflictual – scopul lui este de a soluţiona conflictul de legi
prin normele conflictuale. DCI este un drept material – conţine norme materiale,
rezolvă raportul juridic pe fond. Ele însă se corelează: ori de câte ori avem un raport
juridic de DCI se va declanşa un conflict de legi şi se va face apel la DIP.
 Dreptul comercial intern – raporturile comerciale fără element de extraneitate sunt
soluţionate de dreptul intern material. DCI vizează raporturi cu element de
extraneitate, deci mai multe posibile sisteme de drept aplicabile. Sfera mai largă este
cea a dreptului comercial intern, dar dacă un drept nu e reglementat în România de
exemplu, sfera mai extinsă în acel domeniu va fi a DCI.
 Dreptul internaţional public – ambele au element de internaţionalitate, dar diferă
pentru că DCI reglementează raporturi private, pe când DIP vizează raporturi de drept
public. DCI se referă la raporturi în care subiectele sunt de drept privat (uneori este
subiect şi statul, dar el nu acţionează în acest caz ca suveran, ci ca simplu comerciant –
ex: cumpără maşini). DIP presupune raporturi juridice în care subiectele sunt statele
sau organizaţiile statale. Pentru ambele există convenţii internaţionale – sub aspectul
reglementării (obiectul convenţiilor) interesează DCI, iar sub aspectul constituirii lor
interesează DIP.

Elementul de extraneitate presupune raporturi juridice supuse unor izvoare specifice DCI:
un izvor de drept este o sursă care conţine toate actele normative – definiţie: izvorul juridic
este forma de materializare a normelor juridice prin acte normative care reglementează
relaţia socială de comerţ cu element de extraneitate. Nu cofunda!: izvoarele de drept (care
sunt acte normative unde se regăsesc norme care reglementează raporturile juridice – legi,
OG, OUG, HG etc.) cu izvoarele raporturilor juridice (care sunt acte / fapte juridice stricto
sensu). Jurisprudenţa constituie practica judiciară (hotărârile pronunţate) şi constituie izvor de
drept în sistemele de common law. Uzanţele profesionale pot fi şi ele izvor de drept în DCI.

*Ce face avocatul? Motivează cereri, adică prezintă temeiurile juridice ale situaţiei de fapt.
Dar judecătorul? Motivează soluţia pe baza situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept.

Clasificări ale izvoarelor de DCI: izvoare internaţionale, europene, naţionale, reguli


emanând de la participanţii în comerţ (clauze contractuale, uzanţe profesionale).

- Izvoarele internaţionale – sunt convenţiile internaţionale care unifică regementările


din DCI. Există la nivel internaţional instituţii create eminamente pt a elabora
convenţii ce au ca scop reglementarea raporturilor de DCI – una din cele mai
cunoscute este UNCITRAL – Comisia Naţiunilor Unite pt DCI. Alt organism care

4
creează principii este UNIDROIT – Convenţia de la Haga privind DIP (Legea 24/1991
în România), Convenţia de la New York (Legea 24/1992 în România).
Prin UNCITRAL a fost elaborată Convenţia de la Viena privind vânzarea internaţională
de mărfuri în 1980. Alte convenţii: asupra prescripţiei în vânzarea internaţională de mărfuri –
1974 la New York + Protocolul din 1980. Întâi au reglementat prescripţia şi apoi vânzarea de
mărfuri – de ce? Pentru că statele renunţă prin convenţii la suveranitate. A fost mai uşor să se
înţeleagă asupra unei singure probleme – cea a prescripţiei, decât asupra tuturor elementelor
generale ale vânzării de mărfuri care vizează aspecten multiple. Totuşi, trebuie să ţinem minte
că acea Convenţie de la New York din 1974 este accesorie Convenţiei de la Viena din 1980.
Alte convenţii:
- Pt transportul internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva 1956
- Pt unificarea regulilor în transportul aerian – Montreal 1999
- Pt reglementarea diferendelor la investiţii – Washington 1965.

Alt mod de reglementare: legile model (tip) – ele sunt reguli elaborate de instituţii
internaţionale în anumite materii, a căror vocaţie este de a reprezenta o sursă de inspiraţie
pentru legiuitorul naţional – favorizează astfel apropierea reglementărilor naţionale adoptate
la nivel comercial. Ex: arbitraj internaţional, comerţ electronic, semnătură electronică etc.

5
CURS 3

Izvoare europene – sunt considerate izvoare interne. Principiile sunt extrase din
TFUE şi aplicabile comerţului internaţional (principiul stabilirii) – art. 49 din Tratat – „Sunt
interzise restricţiile privind libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru pe
teritoriul altui stat membru – vizează şi restricţiile privind înfiinţarea de agenţii / sucursale /
filiale de resortisanţii unui stat membru pe alt stat membru. Libertatea de stabilire înseamnă
acces la activităţi independente şi exercitarea lor, alături de constituirea şi administrarea
întreprinderilor (societăţilor) în condiţii pentru resortisanţi proprii în condiţiile legii de
stabilire.” Art 56 – libertatea de a presta servicii. Art. 63 – libertatea circulaţiei capitalului.
Concluzie: un profesionist este liber să aleagă unde să se stabilească în UE pentru a
desfăşura activităţi de comerţ şi, odată sediul ales, poate presta servicii oriunde în cadrul UE,
nu doar în statul unde s-a stabilit.

* Regulamentele UE – sunt acte de aplicabilitate generală, pentru toate statele membre


şi interesează direct dreptul comerţului internaţional:
 2137/1985 – Grupul European de Interes Economic
 257/2001 – Societatea europeană
 910/2014 – identificarea electronică şi serviciile de încredere pt tranzacţii electronice

*Directivele – sunt acte normative adoptate de instituţiile UE şi obligatorii pentru state


referitoare la rezultatul care trebuie atins, însă lasă la îndemâna autorităţilor naţionale
competenţa privind forma şi mijloacele de atingere a rezultatului. Interesează DCI:
 2000/31-Comerţul electronic în UE
 1997/9-Compensare investitori
 2011/83 – Drepturi consumatori.

*Jurisprudenţa CJUE – permisă oricărei instanţe naţionale posibilitatea de a adresa


întrebări preliminare Curţii pentru interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene. Dacă
se pronunţă soluţii în faţa Curţii care interesează dreptul comerţului internaţional, ele sunt
izvoare de DCI.

Izvoare interne – aplicabile dreptului comerţului internaţional când norma


conflictuală trimite la legea română ca lex causae (ex: dacă se trimite la alt sistem de drept, se
poate aplica şi jurisprudenţa).
 OUG 92/1997- stimularea investiţiilor directe – importanţa investiţiilor străine în
România, abia apoi au apărut investiţiile directe (făcute de investitori români), cu
aceleaşi reglementări. Investitorii străini sunt elementul de extraneitate din raportul de
DCI. Ex: parteneriat public – privat, privatizarea unei întreprinderi etc. Dividendele
sunt fructele unui drept de proprietate transmis (contractul e cel care dă naştere
raportului juridic).
 Legea 84/1992 – regimul zonelor libere
 Decretul-lege 122/1990 – autorizarea şi funcţionarea reprezentanţelor societăţilor
comerciale şi organizaţiilor economice străine
 OG 25/2014 – încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România
 Legea 31/1990 – societăţile comerciale.

6
UZANŢELE comerciale internaţionale – pe tărâmul DCI, inclusiv participanţii
(comercianţii) creează reguli care,în anumite condiţii, pot deveni izvoare de drept – uzanţe
care apar în activitatea de comerţ transfrontalier.
DEF.: Uzanţele profesionale sunt practici sociale adoptate de participanţii la comerţul
internaţional, cu un anumit grad de vechime, repetabilitate şi stabilitate, aplicabile între un
număr nedefinit de participanţi la comerţ, fie într-o zonă geografică, fie într-un domeniu de
activitate.

Caracteristici:
- Un element obiectiv – practica socială = ansamblu de acte şi fapte juridice cu acest
caracter obiectiv dobândit datorită vechimii, repetabilităţii şi stabilităţii – un act / fapt
juridic realizat de comercianţi devine practică dacă a fost repetat într-un interval de
timp şi cu un grad de stabilitate.
- Caracterul colectiv – generală şi impersonală = se aplică uni număr nedefinit de
participanţi la comerţ. Ele se aseamană cu legea în sens larg, dar diferă pentru că legea
e creaţia unei autorităţi statale, uzanţele fiind creaţia profesioniştilor.
- Elementul subiectiv – subiectele de drept respectă uzanţele cu sentimentul că li se
aplică precum legea, adică o obligativitate juridică – condiţia este necesară, nu şi
suficientă pentru ca o uzanţă să fie izvor de drept. Uzanţa este convenţională sau
normativă după forţa juridică pe care lex causae o recunoaşte lor (putere de lege VS.
puterea unei clauze contractuale).

Uzanţele sunt izvoare de drept când legea trimite la ele lex causae. Rolul este
diferit după cum ele sunt normative sau convenţionale.
 Uzanţele normative – reglementează raporturile juridice pentru care sistemul de drept
nu oferă norme juridice. O uzanţă acopere lacunele legislative – în anumite situaţii,
legiuitorul nu vrea să intervină în domeniu – gradul de flexibilitate este ridicat,
favorizând raporturile comerciale. Rolul e consolidat prin adagiul latin consuetudo
praeter lege. Alt rol al uzanţelor este exprimat prin adagiul consuetudo secundum
lege. Mai există şi uzanţe care se aplică împotriva unor dispoziţii legale existente
(norme supletive / dispozitive, nu imperative) – consuetudo contra lege.
 Uzanţele convenţionale – interpretează şi completează legile (clauze contractuale).
Când legea română e lex causae, forţa juridică a uzanţei e conturată de dispoziţiile art.
1 (6) NCC - uzanţa este obiceiul (cutuma) + uzurile profesionale. Când legea străină e
lex causae, se aplică uzanţele străine.

NCC distinge între uzanţele apărute în derularea unei activităţi economice (ele
interesează DCI – existente într-o ramură comercială, ex: uzanţele agenţilor la bursă) şi reguli
nescrise aplicate la nivelul unei comunităţi.
NCC acceptă că există uzanţe normative – li se recunoaşte caracterul de izvor de drept
– izvoarele în Codul Civil sunt: legile, uzanţele, principiile generale de drept. Uzanţele nu au
însă mereu caracter de izvor de drept – circumstanţieri sunt în art. 1 alin. 2-4: în cazurile
neprevăzute de lege se aplică uzanţele (de completare a lacunelor legislative) sau dispoziţiile
legale referitoare la situaţii asemănătoare sau principiile generale de drept. Pentru
interpretare / derogare de la lege – alin. 3 art. 1 – se aplică uzanţele când legea permite expres.
NCC recunoaşte astfel uzanţele de completare şi pe cele contra legii – art. 1272 – contractul
valabil încheiat obligă nu numai la ce e expres stipulat, ci şi la urmările pe care le are
(uzanţele, legea, echitatea). Pentru a avea caracter normativ, o uzanţă trebuie să fie conformă
ordinii publice şi bunelor moravuri – art. 1 (4) NCC.

7
Comparaţie între uzanţe şi obişnuinţe stabilite între părţi (nu confunda!):
- Obişnuinţele sunt tot practici stabilite între un număr de parteneri comerciali cu relaţii
îndelungate – diferă de uzanţe care se adresează unui număr nedeterminat de parteneri;
obişnuinţele se stabilesc strict între părţile unui raport.
- Obişnuinţele stau la baza uzanţelor – întâi avem o practică socială între două persoane,
apoi între un număr determinat dar care prin repetabilitate şi stabilitate se extind la
nivelul unei ramuri de comerţ internaţional într-o zonă geografică, dobândind caracter
colectiv.

Proba uzanţelor (se prezumă că instanţa cunoaşte legile, nu şi uzanţele) – partea care
le invocă trebuie să probeze existenţa şi conţinutul lor – NCC 1 (5) şi CPC 255 (3) – uzanţele,
regulile deontologice şi practicile statornicite trebuie probate în condiţiile legii de cel care le
invocă. Sarcina probei se răstoarnă pentru uzanţele standardizate – art. 1(5) NCC teza finală –
uzanţele din culegeri publice autorizate se prezumă că există. Astfel, când o parte invocă o
uzanţă publicată într-o culegere, revine celeilalte părţi să facă dovada că uzanţa nu se aplică
raportului juridic dedus spre soluţionare (ex reguli incoterms - în vânzarea internaţională). Pe
lângă culegerile de uzanţe, sunt şi alte mijloace de fixare şi dovedire a uzanţelor – art. 4 lit. E
din Legea 355/2007 – Camera de Comerţ – existenţa şi conţinutul uzanţei poate fi probat cu
ajutorul unui certificat emis de Camera Judeţeană de Comerţ. Hotărârile arbitrale sau
judecătoreşti care constată în considerente existenţa şi conţinutul uzanţei sunt şi ele mijloace
de probă, precum şi expertize care certifică existenţa unor uzanţe.
Sistemele de drept pot stabili ca aceeaşi uzanţă să foe normativă sau convenţională.

8
CURS 4

Raportul de dreptul comerţului internaţional

1. SUBIECTE
-în principal persoane juridice (societăţi comerciale – profesionişti), dar pot fi şi
persoane fizice (în situaţii de excepţie).
La nivel european, o societate = o persoană juridică cu scop lucrativ, adică angrenată
într-o activitate comercială – art. 54 (2) TFUE – societăţile sunt constituite în conformitate cu
legislaţia civilă sau comercială, inclusiv cooperative şi alte persoane juridice de drept public
sau privat, cu excepţia celor fără scop lucrativ.
Naţionalitatea persoanei juridice – punctul de legătură = sediul.
Persoanele juridice sunt o creaţie fictivă, a legii. La fel ca şi persoanele fizice, persoana
juridică e dependentă de un anumit stat. Această legătură se materializează prin naţionalitate –
pentru o persoană juridică, naţionalitatea este o condiţie eminamente necesară. Pentru a
constata naţionalitatea unei persoane juridice, sunt necesare criterii:
 Criteriul sediului – este principalul criteriu – în unele state, naţionalitatea este dată de
sediul statutar (naţionalitatea statului pe teritoriul căruia se regăseşte sediul din actul
constitutiv – ex: societate comercială cu sediul în Panama şi îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul României, va avea naţionalitatea statului Panama). Avantaj: e uşor de
identificat: în scris, prin actul constitutiv
 Criteriul sediului real – se consideră că o persoană juridică are naţionalitatea statului
unde e centrul de conducere şi administrare a activităţii
 Criteriul locului exploatării principale – o persoană juridică are naţionalitatea statului
unde societatea îşi desfăşoară activitatea şi contractează în mod obişnuit
 Criteriul locului încorporării – naţionalitatea statului unde societatea ia naştere prin
înregistrare sau înmatriculare.
 Criteriul controlului – naţionalitatea persoanei juridice se raportează la influenţa
exercitată de acţionari asupra societăţii – ex: capital israelian, sediul social în
România, însă controlul e din Telaviv – societatea se poate considera israeliană.
Criteriul se regăseşte în diferite acte normative – ex: Convenţia Washington.

*În România se aplică criteriul sediului statutar – art. 2571 NCC – naţionalitatea
profesionistului persoană juridică este dată de locul unde şi-a stabilit prin actul constitutiv
sediul social. În subsidiar, este recunoscut şi criteriul sediului real – când o persoană juridică
are sedii statutare în mai multe state, se aplică criteriul sediului real – art. 2571 (3) = locul
unde se află sediul principal de conducere şi gestiune a activităţii statutare, chiar dacă
hotărârile sunt adoptate prin directive / hotărâri emise de asociaţi din alte state (se
concentrează pe ideea de administrare şi nu pe acţionari).
În dreptul român, reglementarea se regăseşte într-o convenţie şi o lege de ratificare:
art. 25 din Convenţia de la Washington – o persoană juridică cu sediul în statul gazdă al
investiţiei poate fi considerată persoană juridică străină în considerarea controlului exercitat în
străinătate.

Recunoaşterea persoanelor juridice străine – art. 2582 (1) NCC – persoanele


juridice străine cu scop lucrativ, valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, sunt
recunoscute de plin drept în România (o persoană juridică valabil constituită pe legea ei
naţională nu trebuie să îndeplinească nicio formalitate pentru a fi recunoscută şi a-şi desfăşura
activitatea în România).

9
*Societăţile comerciale române cu participare străină – au personalitate juridică
română, singura diferenţă faţă de persoanele juridice române constând în faptul că au capital
fie integral străin, fie un capital străin în asociere cu unul românesc. Regimul lor juridic
(general) va fi cel de drept comun, intern, cu anumite particularităţi generate de elementul de
extraneitate – provenienţa capitalului social.

Legea 31/1990 – art. 286 – constituirea de societăţi comerciale cu participare străină,


în asociere cu persoane fizice / juridice române sau cu capital integral străin se efectuează cu
respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi ale legii investiţiilor străine (care nu mai există în
prezent).

Capacitatea lor este determinată de legea română pentru că ele sunt persoane juridice
române. NCC nu mai prevede principiul specialităţii capacităţii de folosinţă al PJ , astfel încât
societatea cu participaţie străină poate avea orice drept şi obligaţie străină, în afară de cele
care, potrivit naturii / legii nu pot fi în sarcina lor – art. 206 NCC.

Obiectul – Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională – Codul CAEN – pot


desfăşura, în temeiul unei licenţe, şi acele activităţi care sunt monopol de stat – Legea
31/1996 privind monopolul de stat – art. 6: doar persoanele juridice înregistrate în România
pot derula activităţi ce reprezintă monopol de stat, DAR aderarea la UE a determinat aplicarea
art. 49 TFUE – obligaţia statelor de a permite societăţilor constituite pe teritoriul UE să
exercite activităţi de comerţ în aceleaşi condiţii ca societăţile naţionale (române), adică şi în
domeniile cu monopol de stat.

Constituire – o societate cu participaţie străină se constituie în orice formă prevăzută


de lege (31/1990): SA, SRL, SNC etc. În procedura de constituire, datorită provenienţei
capitalului, pot exista cerinţe suplimentare: depunerea unor documente care atestă constituirea
legală a persoanei juridice străine care aduce capital sau chiar naţionalitatea ori reşedinţa
persoanei fizice străine.

Operaţiunile (valutare) pe care le derulează o societate cu participaţie străină sunt


reglementate de Regulamentul BNR 4/2005 şi Anexa nr. 1, art. 4. Operaţiunile valutare sunt
încasările, plăţile, compensaţiile, transferurile, creditările, precum şi orice tranzacţii exprimate
în valută şi care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau cu
orice mod de plată practicat de instituţia de credit, în funcţie de natura tranzacţiei.
Operaţiunea valutară se poate clasifica după criterii:
- Obiectiv – operaţiuni în valută (monedă străină)
- Subiectiv – operaţiuni chiar efectuate în monedă naţională, dar care au loc între un
străin şi un român (rezident – nerezident)- criteriul de definiţie e dat de calitatea
subiectului de drept.
*Sunt consideraţi rezidenţi persoanele fizice cu domiciliul în România, persoanele juridice cu
sediul în România şi sucursalele, reprezentanţele, agenţiile entităţilor străine înregistrare şi /
sau autorizate să funcţioneze în România. Operaţiunile valutare între rezidenţi şi nerezidenţi
pot fi:
- Curente – implică o contraprestaţie automată
- De capital – nu implică o contraprestaţie reciprocă şi imediată, ci o investiţie străină,
un împrumut financiar.
*Aceste operaţiuni valutare se desfăşoară în principiu prin conturi bancare – Legea 70/2015 –
art. 1: operaţiunile de încasări şi plăţi făcute de PF / PFA / II / IF / liber profesionişti / PF care
desfăşoară activităţi independente sau asocieri şi alte entităţi cu / fără personalitate juridică de

10
la şi către orice categorie de persoane se vor realiza prin instrumente de plată fără numerar.
Derogări – plafoane de 5000 / 10.000 lei pentru operaţiuni în numerar.

Personalul societăţii cu participaţie străină – pot fi angajaţi români / străini. Există o


precizare despre naţionalitatea angajaţilor în OUG 194/2002 – regimul străinilor în România,
în art. 2 a – prin străin se înţelege persoana care nu are cetăţenie română, cetăţenia unui alt
stat membru UE sau al SEE ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene. Persoanele străine sunt de
două categorii:
- Angajaţi cu contract de muncă – persoanele străine pot fi salariaţi în România în baza
unui aviz de angajare obţinut în conformitate cu OUG 25/2014 privind încadrarea în
muncă şi detaşarea străinilor în România şi pe baza unei vize de lungă şedere (obţinut
în ordine). Trebuie să demonstreze, potrivit legii române, că deţine mijloace de
întreţinere pe durata şederii, cazier judiciar şi certificat medical. Numărul de cetăţeni
străini care primesc vize se stabilesc anual prin HG.
- Angajaţi cu funcţii de conducere şi administrare – nu se află în principiu în realţii de
muncă cu societatea cu participaţie străină, ci un contract de mandat sau de
management, dar nu de muncă – nu au nevoie de permis de muncă pentru a derula
activităţi – primesc viză de şedere în baza OUG. Trebuie să demonstreze calitatea de
administrator, la data solicitării vizei să nu fie asociat / acţionar la societatea în cauză
sau la o altă persoană juridică română şi nu a avut aceste calităţi în ultimii 2 ani, la
societatea în cauză să nu mai fie un alt străin cu drept de şedere în acest scop şi
societatea a realizat aport de capital sau de tehnologie de cel puţin 50.000 €. Condiţiile
trebuie îndeplinite cumulativ.

În legătură cu unităţile care derulează activităţi în România, modul de manifestare pe


teritoriul României a unei persoane juridice străine (NU cu participaţie străină!): există
posibilitatea ca ele să deschidă unităţi în România: filiale, sucursale, reprezentanţe.

FILIALA – pare o prelungire a societăţii din străinătate, dar trebuie tratată ca o


societate cu participare eminamente străină – este o persoană juridică distinctă, adică o
societate comercială distinctă care se află sub controlul societăţii – mame. Având sediul în
România, va fi subiect de sine stătător, cu naţionalitate română, cu patrimoniu propriu şi
participând la circuitul economic în nume propriu şi va fi supusă legii române.
-art. 2580 (3) NCC – statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui
teritoriu şi-a stabilit sediul, independent de legea societăţii care a înfiinţat-o.
-Regulamentele BNR definesc filiala ca pe un rezident, DAR diferit de un SRL al
societăţii deschise în România – controlul societăţii – mame e mai puternic, capitalul social
fiind majoritar adus de societatea – mamă şi se realizează prin drept de vot al organizaţiei
societăţii – mamă: stabilit dreptul de conducere, administrare şi control dat de societatea –
mamă. Perspective:
 Juridică – societatea – mamă este asociat / acţionar în cadrul filialei
 Economică – dependenţă a filialei de capitalul şpus la dispoziţie de societatea – mamă.
Când se constituie însă filiale, ele sunt independente şi au patrimoniu distinct.

Sucursalele şi reprezentanţele pot fi considerate moduri de derulare a activităţii unei


societăţi străine în România. Nimic nu împiedică societăţile străine să deruleze activităţi în
România fără a deschide sedii, dar din varii motive ele deschid în România sedii secundare.
Ele NU sunt persoane juridice române, ci prelungiri ale societăţii străine.

11
SUCURSALA – sediu secundar al societăţii-mamă, deschis în România, lipsit de
personalitate juridică (!) proprie, care beneficiază însă de un capital social afectat în întregime
de societatea – mamă, dar cu oarecare autonomie juridică şi economică. Nu are personalitate
juridică şi patrimoniu propriu, ci capital propriu, dar afectat de societatea – mamă. Poate face
acte juridice numai pe seama societăţii – mamă. Din perspectiva dreptului internaţional privat,
nu are lex societatis propriu – statutul organic e guvernat de legea care guvernează statutul
organic al societăţii-mamă.
Este dependentă juridic şi economic de societatea-mamă, cu elemente de autonomie.
Dependenţa e dată de faptul că societatea-mamă deţine 100% din capital şi de faptul că
sucursala, în relaţiile cu terţi, va încheia acte în nume propriu sau în numele şi pe seama
societăţii-mamă, acţionând ca un mandatar sau comisionar.

Autonomia – din punct de vedere juridic, art. 1065 NCPC prevede ca instanţele
române sunt competente să judece orice cerere privind activitatea oricărei persoane juridice
fără sediul principal în România, când sediul societăţii e în România. Rezultă că persoana
juridică poate fi chemată în judecată pentru activităţile derulate la statul unde are sediul social.
Având bunuri adectate derulării activităţii, societatea poate fi supusă procedurii falimentului
(lichidare / dizolvare) independent de societatea mamă. Dizolvarea unei societăţi mamă duce
însă şi la diszolvarea sucursalei. Din punct de vedere economic, capitalul propriu îi dă
autonomie de gestiune: bilanţ de venituri şi cheltuieli propriu, este supusă înregistrării fiscale
la autoritatea română (ca persoanele juridice române) şi plăteşte impozit în România.

Capacitatea de folosinţă – poziţie specială pentru că este guvernată de două legi: cea
română (acte normative române care reglementează capacitatea unei persoane juridice străine
în România) şi cea străină (legea societăţii mamă). Cele două legi sunt supuse aplicării
concomitente iar asta atrage consecinţe juridice: legea societăţii mamă – nu poate derula în
România decât acele activităţi atribuite de societatea mamă şi nu poate face mai mult ca
societatea mamă în ţara de origine, nici dacă legea română i-ar permite. Valutar, deşi nu are
personalitate juridică română, e considerată de Regulamentele BNR rezident, astfel încât în
ceea ce priveşte operaţiunile cu alţi rezidenţi, se desfăşoară doar în monedă naţională (şi
societatea mamă este considerată rezident) conform regulii că între rezidenţi se aplică moneda
naţională.

12
CURS 5

c) Reprezentanta unei societati comerciale straine= sediul secundar al soc-mama, lipsit de PJ, nu are
capital propriu si poate efectua in Romania doar operatiuni de reprezentare a soc-mama in relatie cu
partenerii comerciali din Romania; este o prelungire a PJ=> niciodata subiecte de drept distincte.

Legea care va guverna reprezentanta(lex causae) va fi lex societatis a soc-mama. Va putea


incheia acte juridice in calitate de reprezentanta a soc-mama = mandatar, ca sucursala, care poate
desfasura activitati in numele si pe seama soc-mama. Reprezentantele pot incheia contracte si in
nume propriu, dar pe seama soc-mama. Reprezentanta nu are capital propriu, ci o anumita masa de
bunuri, necessara exclusiv activitatilor derulate in Romania. Reprezentanta nu poate efectua in
Romania decat activitati stabilite de soc-mama in limita obiectului de activitate.

Procedura de obtinere a autorizatiei de functionare- cerere a soc-mama. Competenta de


solutionare apartine Min.Economiei -> Decret-lege 122/1990. Cererea contine: denumirea, obiectul
de activitate, durata de functionare, sediul, care sunt persoanele si functiile in care deruleaza
activitati. Anexe: documente; scop: evidentierea statutului juridic al soc-mama din strainatate->
atestare in original de la Registrul Comertului din tara de origine in care sa se prevada obiectul de
activitate si capitalul soc-mama + certificatul ded bonitate de la banca prin care soc-mama isi
desfasoara activitatea comerciala + imputernicire autentificata pentru reprezentare. In 30 zile,
Min.se pronunta : refuz motivat sau admite si emite autorizatia care contine denumirea, durata si
sediul, obiectul de activitate, conditiile de exercitare a activitatii. Dupa obtinere, reprezentanta
trebuie sas se inscrie in 15 zile la autoritatea fiscala de la sediul sau. Obiectul de activitate e
autorizatia de functionare.

Reprezentanta poate face reclama sau informare privind soc-mama, poate sa primeasca
diferite oferte de a contracta ptr soc-mama, sa asigure asistenta tehnica, prestari servicii ptr utilajele
livrate in Romania. Pentru presa, turism, transport pot face aceleasi lucruri ca soc-mama + alte
activitati in limita obiectului de activitate a soc-mama + activ. pe care soc-mama i-o ofera prin actul
constitutiv materializat in autorizatie.

Reprezentanta va fi supusa legii straine a soc-mama, dar va fi supusa si legislatiei romane, ptr
ca desf.activ.e teritoriul Romaniei. DPDV valutar, e considerata de Regulamentul BNR "rezident".
ICCPR posibile litigii, va putea atrage competenta instantelor de la sediul sau=parat.

SOCIETATILE EUROPENE- pentru o piata economica unica, a.i. la nivelul UE s-a dorit crearea unei PJ
de drept european : Societati anonime europene, grupuri europene de interes economic, societati
cooperaive europene.

a) Societati anonime europene- societati pe actiuni, cu PJ in cadrulc arora actionarii sunt PJ deja
inregistrate si functioneaza la nivel european. Capitalul societatii va fi in EURO si nu va fi inferior
120.000E. In Romania, daca pentru o activitate, legislatia Ro impune un capital social mai mare,
societatea europeana va trebui sa respecte si exigentele legii romane (ex. jocuri de noroc: legea
roomana impune un capital minim de 250.000E, atunci si societate europeana care cuprinde
societate romana va trebui sa respecte acest plafon).

13
Subscriere si varsare: L.31/1990. Raspunderea actionarilor e limitata la capitalul varsat
subscris. Sediul trebuie sa fie situat in cadrul UE, in acelasi stat membru ca administratia centrala.

Actul normativ principal e Regulamentul 2157/2001. Acesta distinge intre sediul statuar vs.
real, dar amandoua trebuie sa fie in acelasi stat membru al UE. Daca administratia si sediul statuar nu
se afla in aceleasi stat => lichidare cf. art.64 Regulament. Un stat membru poate impune
soc.europene inregistrarea pe teritoriul sau, obligatia de a-si ansambla sediul statuar si administratia
in acelasi loc.

Cadrul juridic- Regl + statutul propriu UE, unde e permis expres + dispozitiile legale din statele
membre. In Romania, art.270 L.31/90 + H.G. 187/2007 privind dreptului la informare, consultare si
implicare a anagajatilor in societatile europene + dispozitiile legale aplicabile societatilor anonime in
cf.cu statul membru unde isi are sediul social. Vor fi aplicabile si dispozitiile din statutul societatii, in
aceleasi conditii ca o societate anonima, constituita in conformitate cu legislatia statului membru
unde isi are sediul.

Constituirea societatii europene: prin fuziune (absorbtie/constituirea unei noi soc) a doua
sau mai multe societati anonime care au sediul sau administratia centrala pe teritoriul UE, cu conditia
ca cel putin 2 sa fie reglementate de legislatia unor state membre diferite SAU prin transferul unei
soc.anonime in societate europenana- art. 2(4) Regul. impune conditii ptr societatea anonima: sa fie
constituita in temeiul dr.statului membru, sa aiba sediul si administratia centrala pe teritoriul UE si sa
aiba de cel putin 2 ani o filiala reglementata de dr.altui stat membru => nu avem dizolvare soc.veche
si nici crearea unei PJ noi, e aceeasi societate care schimba doar forma de organizare.

Societatile anonime si SRL constituite in temeiul legislatiei unui stat membru, cu sediul social
si administratia centrala pe teritoriul UE pot constitui societati europene HOLDING cu conditia ca cel
putin doua dintre ele sa fie reglementate de legislatia uneor state membre diferite SAU sa detina de
cel putin 2 ani o filiala reglementata de legislatia altui stat membru sau o sucursala pe teritoriul altui
stat membru. Societatile de la nivelul statelor membre pot avea o filiala cu forma juridica a
societatii europene cu conditia ca cel putin doua dintre ele sa fie reglementate de legislatia uneor
state membre diferite SAU sa detina de cel putin 2 ani o filiala reglementata de legislatia altui stat
membru.

Elementul transfrontarier la nivelul UE e caracteristic si determinant pentru a constitui o


societate europeana. O societate europeana cu sediul in Romania va avea nationalitate de la
momentul inregistrarii in Registrul Comertului.

DPDV al structurii organizatorice, soc.europeana este asemanatoare soc. pe actiuni :


Adunare Generala a actionarilor, fie un organ de supraveghere si unul de conducere (sistem dualist),
fie organ de administratie (sistem monist), in functie de statutul soc.

Membrii organismelor societatii sunt anagajati pe maxim 6 ani. Daca nu exista dispozitii
contrare, cvorum de sedinta: cel puțin jumătate din membri sau din reprezentanțiiacestora trebuie să
fie prezenți + adoptarea deciziilor: votul favorabil al majoritatii membrilor sau a reprezentanților care
trebuie să fie prezenți. Presedintele fiecarui organism are votul decisiv daca voturile sunt egale.

14
b) Grupuri europene de interes economic- Regulamentul 2137/85; la nivel intern: Cap.2, Titlul V
L.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatlor publice,
functii publice si mediul de afacere, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Principale caracteristici: e o asociere dintre 2 societati sau alte entitati juridice care au
administratia centrala in state memebre diferite sau dintre 2 PF care isi desfasoara activitati
principale in state membre diferite sau dintre o societate sau alta entitate juridica si o PF, dintre care
prima are administratia centrala intr-un stat membru si a doua are activ. in altul.

Este diferita de societate comerciala, prin scopul sau, care e acela de a facilita sau dezvolta
activitati economice ale membrilor sai pentru a-i sprijini sa obtina rezulta mai bune. Activitatile GEIE
trebuie sa fie legate de activitatile economice ale membrilor sai, dar nu sa le substituie!! Din
preambulul Regulamentului, pentru a permite GEIE sa-s indeplineasca obiectivul, trebuie ssa fie
investit cu PJ, iar fata de terti trebuie sa existe reprezentarea de un organ distinct de cea a
membrilor.

Contractul de asociere trebuie semnat de toti membrii, inregistrat in Registrele nationale


desemnate de statele membre pe teritoriul carora membii grupului au stabilit sediul GEIE. Prin
inregistrarea si depunerea tuturor documtentelor pe care statele membre unde GEIE are sediul le
solicita => dobandirea PJ.

In Romania, L.61 instituie obligatia contractuala de infiintare de la data inmatricularii, prin


inscris autentic => act constitutiv. In 15 zile de la autentificare, administratorii, fondatorii, cei
imputerniciti vor cere insmatricularea grupul in Registrul Comertului in raza teritoriala unde va avea
sediu. Inmatricularea/radierea din Registru fac obiectul publicarii in Jurnalul Oficial UE.

In pp, in relatiile cu tertii, GEIE e reprezentat de administratori. Legislatia UE stableste


interdictii pentru GEIE -> un grup nu poate fi membru altui grup SAU un grup nu poate angaja mai
mult de 500 persoane. Profiturile obtinute sunt profiturile membrilor si se distribuie intre ei.

INVESTITII STRAINE IN ROMANIA

Investitorul strain- subiect al DCI-> OUG 92/1997 privind stimularea investiilor directe => "
investitorul"- orice PF/PJ, rezidenta/nerezidenta (def.BNR), ce realizeaza in Romania o investitie, in
una dintre cele doua forme prevazute de lege: directa/ de portofoliu.

Concludente pentru a fi nerezident, astfel trecand pe teritoriul investitiilor straine, sunt


domiciliul pentru PF si sediul pentru PJ, cu excp.dispozitiilor exprese interne sau din conventiile la
care Romania e parte => "investitor strain"- persoana nerezidenta in Romania, care realizeaza in
Romania investitii:

a) investitie directa: art.2 a) OUG-> participarea investitorilor straini la constituirea sau extinderea
unei intreprinderi in oricare din formele prevazue de lege, dobândirea de acțiuni sau de părți sociale
ale unei societăți comerciale, cu excepția investițiilor de portofoliu, precum și înființarea ori
extinderea în România a unei sucursale de către o societate comercială străină, prin aport financiar in
moneda nationala sau valuta convertibila, aport in natura de bunuri mobile/imobile,

15
corporale/necorporale, participarea la cresterea activelor intreprinderii prin orice mod legat de
finantare.

Rapoartele anuale BNR referitoare la investiitle strainte=> "investitia straina" e relatia


investitionala de durata intre o entitate rezidenta si una nerezidenta. De regula, implica exercitarea
de investitor a unei influente manageriale semnificativa in intreprinderea in care a investit =>
exemple:

 capitalul social varsat si rezervele ce revin unui investitor nerezident ce detine cel putin 10%
din capitalul social subscris al intreprinderii nerezidente.
 creditele dintre acest investitor si intreprinderea rezidenta in care a investit
 profitul reinvestit de acestia
 investitia de capital sau creditele de la societatile nerezidente care au o participatie sub 10%,
dar care fac parte din grupul direct de investitori straini ( grupul soc.A: A1 cu sediul in Cipru si
A2 cu sediul in Romania, actionarii A2 detin 95% din actiuni. A1 ofera credit societatii A2)
 societati rezidente asupra carora investitorii nerezidenti straini exercita influente
semnificative, pe cale indirecta: investitorii nerezidenti detin cel putin 10% din capitalul social
subscris.

*SEMINAR 5

Criteriu FILIALA SUCURSALA REPREZENTANŢA


1.Personalitate DA NU NU
juridică
2.Capital propriu DA Masă patrimonială Masă de bunuri
proprie, aparţinând afectate de societatea
societăţii mamă mamă
3.Posibilitatea de Vocaţia de a încheia În numele şi pe Numai în numele şi
a încheia acte orice fel de acte, dacă seama societăţii pe seama societăţii
juridice este autorizată de mamă şi în nume mamă = mandat cu
societatea mamă propriu = mandat cu / reprezentare
fără reprezentare
4.Lex societatis Legea sediului (română) Legea societăţii Legea societăţii
(capacitate de mamă (străină) + mamă (străină) +
folosinţă) legea română, legea română,
aplicate concomitent aplicate concomitent
5.Statut valutar Rezident pe teritoriul RO Rezident pe teritoriul Rezident pe teritoriul
RO RO
6.Acţiuni în Poate formula acţiuni în Depinde de lege şi de Acţiuni în numele şi
instanţă nume propriu statut pe seama societăţii
mamă
7.Răspundere DA Depinde NU
proprie
8.Competenţă Reclamant – sediul Reclamant – sediul Reclamant – sediul
internaţională pârâtului pârâtului pârâtului
Pârât – sediul filialei Pârât – sediul Pârât – sediul
societăţii – mamă / societăţii – mamă /
sediul sucursalei sediul reprezentanţei

16
CURS 6
Investitiile straine – investitorii au legatura cu raportul juridic (intra in raport cu statul
roman) prin activitatea pe care o desfasoara. Conteaza domiciliu pt PF si sediul pt PJ.
Investițiile reglementate de OUG 92 – sunt investitii directe.
Intreprinderea ca investitie straina directa – conform acelorasi Rapoartele BNR,
intreprinderea, investitie straina directa, de gradul I – cea mai simpla modalitate – este o
intreprindere rezidenta , cu sau fara PJ, in care un investitor NEREZIDENT detine cel putin
10 % din voturi sau din capitalul social subscris, respectiv din capitalul social de dotare sau de
lucru (in cadrul intreprinderilor fara PJ). Detinerea a cel putin 10% din voturi sau din capitalul
social subscris sau din activele corporale este esentiala in stabilirea relatiei de investire
directa. Se mai vorbeste insa in rapoarte si de investitia straina directa de gradul II – tot o
intreprindere rezidenta cu PJ in care un investitor strain direct controleaza prin intermediul
unei intreprinderi investitie straina directa (alta) cel putin 10% din capitalul social subscris.
Ele sunt deci filiale sau asociate ale intreprinderilor investitie straina directa de gradul I.
Filialele reprezinta companiile rezidente in care intereprinderile investitie straina directa detin
cel putin 50% din voturi sau capital social subscris, iar asociatele sunt companiile rezidente in
care intreprinderile investitie straina directa detin intre 10% si 50% din capitalul social
subscris. Intreprinderile fara persoanlitate juridica sunt in acest caz sucursalele deoarece alte
prelungiri precum reprezentantele sau punctele de lucru nu sunt considerate investitie straina.
Clasificarea investitiilor staine directe:
1. Dupa operatiunea prin care investitita directa are loc:
- Fuziuni si achizitii – constau in preluarea integrala sau partiala de intreprinderi de
catre investitorii straini de la rezidenti
- Dezvoltarea de intreprinderi – investitorul strain isi majoreaza detinerea de capital
intr-o intreprindere investituie straina deja existenta
- Restructurarea de intreprinderi – investitorul strain finanteaza printr-un aport de
capital o intreprindere investitie straina directa cu pierderi, in vedere restabilizarii ei
- Investitii de la 0 (greenfiled) – infiintaea de intreprinderi de investitorii striaini

2. Din perspectiva tarii care beneficiaza de investitie:


- Investitii straine directe care sunt substitut pentru importuri – intreprinderea
beneficiara produce bunuri care au facut anterior obiectul importului de tara gazda
- Investitie straina directa care contribuie la cresterea exporturilor – genul acesta este
motivat de cautarea unor noi surse de materii prime de intreprinderea investitoare, care
vor duce la cresterea exporturilor catre tarile unde isi desfasoara activitatea
intreprinderea investitoare
- Inveestitii straine directe initiative guvernamentale – are loc ca urmare a stimulentelor
acordate de guvernele nationale
- Investitiile de portofoliu – art 2 din OUG 92/1997 privind investitiile straine directe
– sunt definite (denumite si investitii de capital) – dobandirea de valori mobiliare pe
pietele de capital organizate si reglementate si care nu permit participarea directa la

17
administrarea societatii comerciale, ci doar obtinerea de profit – nu doresc sa participe
la organizarea societatii, cumpara doar actiuni pt profitul obtinut din revanzare. OUG
nu trateaza aceasta investitie, ci precizeaza ca regimul investitiilor de portofoliu,
inclusiv avantajele de care beneficiaza, se stabilesc prin lege speciala. De fapt,
investitiile de poortofoliu sunt supuse unor dispozitii dispersate in diverse acte
normative care reglementeaza materia valorilor mobiliare. Totusi, actul normativ de
baza este legea 297/2004 privind piata de capital – nu defineste investitia de
portofoliu. Legea reglementeaza infiintarea si functionarea pietelor si instrumentelor
financiare cu toate institutiile si operatiunile specifice ei, precum si a organisemlor de
plasamnet colectiv in scopul mobilizarii disponibilitatilor financiare prin intermendiul
inveestitiilor in instrumente financiare – art. 1 (1).

Alt act – OUG 66 /1997 privind regimul investitiilor straine in Ro realizate prin cumpararea
de titluri de stat – va putea fi considerata o investitie straina de portofoliu cumpararea de un
investitor strain de titluri emise de statul roman. Investitiile de portofoliu constau in
dobandirea de valori mobiliare mai degraba cu scop speculativ, spre deosebire de investitiile
directe, unde de fapt se urmareste de investitor dobandirea controlului asupra managementului
intreprinderii respective. Profitul pt investitiile de portofoliu se revalorizeaza prin instrainarea
ulterioara a valorilor mobiliare dobandite. Toate activitatile specifice investitiilor de
portofoliu au loc prin intermediul operatiunilor bursiere si nu au ca scop realaizarea unei
relatii investitionale de durata.
Garantii pe care actele normative romane le ofera investitorilor straini pt a le atrage=o oferta
de investitii.*OFERTA = invita la incheierea bunui contract, adica de a intra intr-un raport
juridic. Cand se intalneste cu acceptarea, avem acord de vointa (principiul
consensualismului). Oferta este un act unilateral, conteaza manifestarea de vointa a
beneficiarului. Creditorul (beneficiarul) are dreptul sa ceara debitorului incheierea
contractului.
OUG 92/1997 – drepturi, garantii facilitati pt investitorii straini – art 4 – investitorii straini
beneficiaza in principal de urmatoarele:
- posibilitatea efectuarii de investitii in orice domeniu si in orice forma juridica
prevazute de lege
- egalitate de tratament – just, echitabil, nediscriminator (atat pt cei straini cat si pt cei
romani)
- garantii impotriva nationalizarii, exproprierii sau altor masuri cu efect echivalent
- facilitati vamale si fiscale
- asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative
- dreptul la conversia in valuta a sumelor in lei ce le revin din investiii si la transferul
valutei in tara de origine potrivit regimului valutar
- dreptul de a alege instantele judecatoresti sau arbitrale pt solutionarea eventualelor
litigii
- posibilitatea reportarii pierderilor inregistrate in cursul unui exercitiu financiar pe
seama profitului impozabil al exercitiului financiar urmator
- posibilitatea utilizarii amortiazarii accelerate

18
- deducerea cheltuielilor pt reclama si publicitate din profitul impozabil
- posibilitatea angajarii de cetateni straini in conf cu prevederile legale in vigoare

Art 6 OUG – o societate persoana juridica nerezidenta poate dobandi orice drepturi reale
asupra bunurilor imobile, in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social
cu respectarea dispozitiilor legale privid dobandirea dr de propr privata asupra terenurilor de
catre straini.
Garantia impotriva indisponibilizarii investitiilor – OUG + Constitutie art 44 alin 3, 4, 6 – alin
3: nimeni nu poate fi expropriat decat pt o cauza de utilitate publica stab potrivit legii cu
dreapta si prealabila despagubire. Alin 4 – sunt interzise nationalizarea sau orice alta masura
de trecere silita in propr publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase,
politice sau de orice alta natura discriminatorie a titularilor. Alin 6 – despagubirile se stabilesc
de comun acord cu proprietarul sau in caz de divergenta prin justitie.
Art 8 din OUG – investitiile nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse unor masuri cu
efect echivalent exceptand cazurile in care o asemenea masura intruneste cumulativ urm
conditii:
1. sunt necesare pt o cauza de utilitate publica
2. nediscriminatorii
3. se realizeaza in conf cu prev exprese ale legii
4. se fac cu plata unei despagubiri prealabile, adecvate si efective – valoarea ei trebuie sa
fie nu doar determinata ci si platita inainte ca exproprierea sa aiba loc ci si adecvata=
modalitatea de plata sa corespunda valorii de piata a investitiei indisponibilizate si sa
fie echivalenta cu valoarea justa pe piata a investitiei expropriate, valoare de la mom
imediat anterior exproprierii sau inainte ca exprorpierea iminenta sa devina cunoscuta
intr-un mod care sa afecteze valoarea investitei.
5. In pp, despagubirile se acorda prin acordul partilor (statul si investitorul) – daca nu se
ajunge la acord, investiorul se poate adresa unei autorizari judiciare = dreptul
investitorului de a alege instanta unde sa se judece un posibil litigiu – art 11 OUG –
litigiile dintre investitorii nerezidenti si statul roman (garantia respctiva) ref la
indisponibilizarea investitiei pot fi solutionate fie de catre instantele judecatoresti
nationale, fie pe calea arbitrajului. Mai mult, litigiile dintre inv straini si statul roman
vor fi solutionate la alegerea investitorului potrivit porcedurilor instituite prin:
-legea contenciosului administrativ, dublata de disp CPC privind procesul civil international
-Conventia pt reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor
state incheiate la Washington in 1965 – atunci cand investitorul strain este cetateanul unui stat
parte la Conventie, diferendul dintre el si statul gazda poate fi rezolvat prin conciliere sau
arbitraj = apelarea la instantele romane SAU la regulamentul de arbitraj UNCITRAL (arbitraj
international) cf reglementarii internationale.

19
CURS 7

CONV. DE LA WASHINGTON ptr regl diferendelor relative la investitii dintre state si alte state

Aceasta conventie a fost incheiata la Wash in 1965. Romania este parte din 1975. Scopul
acestei conventii a fost de a oferi partilor o alternativa atractiva iccpr solutionarea litigiilor ce izvorasc
din investitii, alternativa fata de posib solut acestor litigii de inst nationale ale statului gazda, dar s -a
creat si pentru a oferi o alternativa ptr protectia diplomatica acordata de statul de nationalitate a
investitorului, protectie diplom care se realiza defapt atunci cand statul de nationalitate se subroga in
drepturile investitorului in scopul solutionarii litigiului dintre el si statul gazda al investitiilor. EX: SUA
se subroga in dr investitorului national, iar statul irakian voia sa nationalizeze investitia, a.i. se nastea
un litigiu diplomatic- statul gazda si investiorul erau defav a.i. conventia creeaza un mecanism de
concilere si arbitraj, mecanism la care aveau acces atat investitorul strain, cat si statul gazda al
investitiei. Au fost create avantaje ptr cei doi: investitorul va avea acces efectiv si direct la un
organism international neutru cu competenta in solut exclusiva a unui asemenea tip de litigiu.
Aceasta cale de solutionare a litigiului ii ofera mai multe garantii de impartialitate, independenta fata
de alternativa deducerii litigiului in fata instantelor statului gazda. Exista avantaje si pentru statul
gazda: acceptand jurisdictia exidnsef jhs sau cerjknfka? statul gazda se protejeaza pe el insusi in fata
unui posibil litigiu international de dr intr publ, pe care l-ar putea avea cu statul de nationalitate al
investitorului; acceptand noua jurisd, ofera posibil investitorilor straini sa fie mai doritori sa
investeasca pe ter stat gazda, pentru ca acestia vor avea mult mai multa incredere ca daca vor fi
nemultumiti de rap cu statul gazda, vor avea acces la un organism perfect neutru.

S a creat Centrul international pentru reglementare diferentelor ref la investitii- scopul a fost
acela de a oferi mijloacele de conciliere si arbitraj in vederea solut.litigiilor relative la investitii.
Centrul beneficiaza de PJ,avand prin urmare cap deplina de a incheia ctr, de a dob bunuri mob/imob,
de a dispune de ele si de a sta in justitie.

Conv. de la Wash a fost adoptata sub egida Bancii Internationale pentru reconstructie si
dezvoltarea BIRD care este unul din organismele Bancii Mondiale, alaturi de Fondul Monetar
International. Acest lucru e important pentru ca BIRD are o legatura directa cu IXIT. Inccpr
reprezentarea statelor, se pastreaza aceeasi proportie pe care o au statele semnatare in cazul Bird si
inccpr reprez statelor in cadrul Centrului. Nu centrul solutioneaza litigiile, ci tribunalele arbitraje sau
comisii de concilere, centru e doar organismul care ofera mecanismele pentru solutionare.

Centru are o structura- doua organisme, fiind o institutie :

a) Consiliul Administratriv - componenta sa: presedentia este exercitata de catre presedintele BIRD;
avem de a face cu o reprezentare fidela a pp reprezentativitatii intalnit in cadrul BIRD: cate un reprez
din fiecare stat semnatar al Conv de la Wash; numirea reprezentantului e lasata la aprecierea statului
semnatar;

Pres. Consiliului Adm are atributii cu privire la listele de conciliator si de arbitru, in sensul ca
acesta este desemnat alturi de statele semnatare sa numeasca un numar de 10 persoane fie pe lista

20
de conciliatori, fie pe lista de arbitrii. De asemenea, in materia constituirii comisiei de conciliere sau
tribunalului arbitraj: art.38- daca tribunalul nu a fost constituit in cele 90 zile urmatoare modif cererii
sau in orice alt termen convenit de catre parti, pres la sesizarea partii mai diligente si daca e posibl,
dupa consultarea partilor, numeste arbitrul/arbitrii care nu au fost inca desemnatii; arbitrii numiti de
pres nu tr sa fie cetateni a-i statului contractant, parte la diferent sau a stat ctr a carui persoana e
parte la diferent. Atunci in cazul comisie/tribunalului se vacanteaza un loc- demisie/deces- pres Cons
Adm are posibil de a numit o alta persoana de pe lista pentru a completa instanta arbitrara. Atunci
cand Comisia/Tribunalul nu reuseste sa solut o cerere de recuzare ce il vizeaza pe un conciliator sau
pe un arbitru- ex: egalit de voturi, arbitru unic- solut cererii de recuzare apartine tot pres Cons.Adm.
Ulterior pronuntarii sentintei de catre Trib.Arb una din parti formuleaza o cerere de anulare a
sentintei ptr un motiv prev in conv (singura cale de atac a sentintei pron de trib arbitral), pres Cons
Adm e abilitat sa numeasca imediat, la data primirii cererii, un comitet ad hoc care sa solutioneze
cererea de anulare.

b) Secretariatul General al Cnetrului:Competenta: secretar general si mai multi secretari adjuncti;


acestia au mandat de maxim 6 ani, dar pot fi realesi.Secretarul general e reprez Ixit in raportul in care
centrul le are cu tertii. Secretariatul gen tine lista cu toate statele contractante/semnatare si
informatii despre acestea si are atributii ref la conciliere si arbitraj, astfel din chiar mom in care se
doreste numirea conc/arbitrilor, secretarul gen este implicat deoarece numirile conciliatorilor si
arbitrilor trebuie sa i fie notificate; de asemenea, iccpr depunerea cererii de conciliere/arbitraj,
secretarul general este cel caruia trebuie sa i adresezi o asemenea cerere, acesta, dupa ce primeste
cererea de la recl, are oblg sa i comunice paratului cererea si doc ce insosesc cererea; odata depusa
cererea, se stab de secretariatul general si taxele ce incumba partilor. Secretariatul se comporta ca o
grefa a instantei judec, cu dif ca secretarul gen are dr de a refuza inregistrarea cererii atunci cand,
analizand datele continute in cerere, constata ca diferendul depaseste competenta ixit; indif daca
inreg sau nu cererea, secretarul gen are oblg de a comunica partilor solutia. Dupa finalizarea
procedurii si solut diferendului, Secretarul gen are oblg de a trimite fara intarziere partilor copii certif
ptr conformitate dupa sentinta arbitrala.Sentinta se considera pronuntata in zua comunicarii copiilor
catre parti.Tot secretarul gen are atributia de a primi cererile partilor de revizuire sau de anulare a
sentintei; el se comporta ca un grefier, le trimite spre solutionare pres Cons Adm.

Pe listele de conciliatori/arbitrii urmeaza sa figureze persoane competente care sa si fi


manifestat acceptul de a fi pe acea lista. Inccpr competentele persoanelor care pot aparea pe liste,
dincolo de buna reputatie morala, acestia trebuie sa aiba competenta recunoscuta in domeniu
juridic, comercial, industrial sau financiar. Inccpr intocmirea lsitei, se acorda fiecarui stat semnatar al
Conv de la Wash posibil de a desemna 4 persoane, care nu tr sa fie neaparat cetateni ai statului; pe
langa cele 4 persoane numite de fiecare stat, pres Cons Adm mai poate sa numeasca 10 persoane
care sa faca parte din lista. Numirea se face cam pe 6 ani, ca regula, dar pot prelungi mandatul.

Jurisdictia Ixit-art.25 Conv- compententa Centrului cuprinde diferendele de ordin juridic


dintre un stat contractant (sau o anumita colectivitate publica sau un anume organism dependent de
acesta si pe care il desemneaza) si persoana altui stat contractant care sunt in relatie directa cu o
investitie, diferende pe care partile au consimtit in scris sa le supusa Centrului. Prin urmare, atunci
cand aprtile si-au dat consimt pentru jurisdictia centrului, niciuna nu va putea retrage unilateral
cererea.

21
Se stab competenta persoanala- cine se poate adresa centrului: statele si dif institutii si cine
poate fi PJ/PF investitor care se poate adresa centrului- si comp materiala- tipul de litigiu.

Inccpr persoanele care se pot adresa centrului:

 PF din alt stat contractant, adica pers care poseda nationalitatea unui stat ctr, altul decat statul
parte la diferend la data la care partile au consimtit sa supuna diferendul conc/arbitrajului
precum si la data la care cererea a fost inreg, cu exc oricarei persoane care la una dintre aceste
date, poseda si nationalitatea statului parte la diferend.

 orice PJ care poseda nationalitate unui stat contractant, altul decat cel parte la diferent, la data la
care partile au consimtit sa supusa diferendul conc/arbitrajului si orice PJ care poseda
nationalitatea statului contractant parte la diferend, la aceeasi data si pe care partile au convenit
in vederea prez conv. sa o considere ca apartinand unui stat contractant din cauza controlului
exercitat asupra lor de catre institutii straine. ( cf criteriului controlului, se pot adresa si PJ ro care
dovedesc ca au control strain)

Orice stat ctr poate in mom ratificarii/acceptarii sau chiar la o data ult sa faca cun centrului
categoria/ categoriile de diferende pe care considera ca pot sau nu pot sa fie supuse centrului-> se
ofera psoibil statelor de a stab sfera litigiilor pe care intelege sa le deduca centrului. Jurisd are car
consensual: trib arbitral se constituie doar daca exista acordul partile, dar odata ce am avut manif de
vointa a partilor, jurisdictia devine ferma si obligatorie. Consimtamantul partilor reprezinta o conditie
indispensabila pentru atragerea competentei; simplul fapt al ratif conv de statul gazda si al statului
de nat a investiorului nu e suf, nu obliga statul sau investitorul sa apeleze la centru si ofera doar o
vocatie de a opta pentru aceasta alegere.

22
CURS 8

Competenta personala- cine se poate adresa Centrului? Care sunt Subiectele litigiului?

-statul gazda al investitiei. Uneori se poate intampla ca statul gazda sa fie reprezentat de un
anumit organism desemnat de statul gazda.

-cine poate fi reclamant/ parat ( persoana fizica/juridica)? In ceea ce priveste persoana fizica,
conditia este ca aceasta sa aiba nationalitatea, adica cetatenia altui stat semnatar al Conventiei.
Avem 2 momente: 1. Momentul in care se da consimtamantul pentru cometenta centrului; al
doilea moment care trebuie indeplinit cumulativ- momentul in care se introduce cererea, adica
atunci cand este sesizat centrul international. In schimb, pentru persoana juridica- exista o
diferenta, aceasta conditie viza doar existenta nationalitatii diferite pentru persoana juridica
intr-un singur moment- momentul in care se acorda consimtamantul pentru Centru.

Tocmai din aceasta discutie( de ce pt pf exista 2 momente, iar pentru pj un singur moment) se
intelegea faptul ca foarte important in ceea ce priveste aceasta analiza este existenta
consimtamantului.

Existenta consimtamantului

Pentru a fi competent IXIT, consimtamantul celor doua parti, adica cel al statului gazda si cel
al investitorului, exista doua exigente prevazute in Conventie:

1. O conditie referitoare la forma consimtamantului


2. O conditie eferitoare la momentul in care trebuie exprimat consimtamatul

1. Forma consimtamantului- conventia de la Wasinghton impune ca acest


consimtamant sa imbrace forma scrisa. Nu exista acea prezumtie bazata pe principiul
consensualismului. Acest consimtamant scris trebuie clar comunicat intre parti. Totusi,
nu este foarte stricta Conventia, lasand partilor la alegere modalitatile de exprimare a
acordurilor. De dorit ar fi ca acest acord de vointa al partilor sa se materializeze intr-
un singur instrument si de regula aceasta forma de manifestare intr-un singur
instrument ar trebui sa ia forma unei clauze compromisorii, clauzei inserate/ cuprinse
in contractul/ acordul prvind investitiile( acord incheiat intre statul gazda si investitor).
Cu alte cuvinte, clauza compromisorie( prin care se investeste cu competenta centrul)
poate fi definita: acea prevedere contractuala, prin care se stabileste ca litigiile
viitoare nascute din operatiuni de investitie, vor fi deduse spre solutionare
Centrului. Se mai poate intampla sa nu avem o astfel de clauza cmpromisorie, dar
ulterior aparitiei litigiului partile sa-si manifeste acordul ca litigiul deja nascut sa fie
solutionat de catre Centru. Aceasta forma de manifestare a acordului imbraca forma
actului compromis de arbitraj. Este de dorit astfel ca manifestarea de vointa a celor

23
doua parti sa se intalneasca intr-un singur instrument, dar Conventia nu obliga, astfel
incat xista posibilitatea ca cele doua manifestari de vointa concordante sa fie regasite
in instrumente diferite.
EX. Statul gazda prin legislatia sa interna, destinata sa promoveze investitiile,
decide sa supuna competentei Centrului diferendele din anumite categorii de
investitii, acesta reprezentand chiar manifestarea de vointa a statului, iar investitorul
strain isi va putea manifesta acordul de vointa ulterior, acceptand „oferta” pe care
statul o face prin intermediul legislatiei sale. OUG 92 prevede faptul ca i se ofera
investitorului strain posibilitatea sa opteze intre procedura de dr comun, procedura
EXID. Cu alte cuvinte, prin legislatia romana se face o oferta catre investitor, care
trebuie sa-si manifeste acordul de vointa ulterior- in mom in care realizeaza o
investitie, rintr-o declaratie.

2. Momentul manifestarii consimtamantului- data acordarii consimtamatului pentru


competenta Centrului este cea in care partile au consimtit in scris sa supuna litigiul
Centrului. Evident ca, daca partile nu si-au manifestat acordul in aceesi zi, momentul
acceptarii consimtamantului se considra dat la data in care a fost exprimat cel mai din
urma consimtamant. Aceasta manifestarea a consimtamitelor in doua acte diferite
prezinta imprtanta mai ales atunci cand exista aceasta oferta pivind compeenta
Centrului din partea statului gazda, iar investitorul urmeaza sa-si manifeste acordul de
vointa ulterior, in sensul acceptarii. In aceasta situatie,evident ca momentul final al
intalnirii consimtamintelor celor doua parti este cel in care investitorul strain accepta
jurisdictia Centrului. Aceasta acceptare poate fi realizata in mod direc, expres- printr-o
manifestare scrisa de vointa(o declaratie ca accepta jurisdictia Centrului), dar acordul
de vointa al investitorului poate sa fie si unul tacit si ia forma cererii pe care o
introduce investitorul la Centru, o cerere le conciliere sau arbitraj.
Ex. investitorl strain realizeaza o investitie in Romania si stie de faptul ca statul
roman a facut aceasta oferta , dandu-i lui posibilitatea ca in caz de litigiu sa se
adreseze Centrului, deci exista primul element al acordului de vointa,lipsind doar al
doilea- astfel ca al doilea element este considerat ca impinit in momentul in care
investitorul se adreseaza cu o cerere de chemare in judecata sau de conciliere
Centrului.
Daca investitorul nu-si manifesta nexpres alegerea, satul gazda nu va avea acces la
centru , astfel incat el se va putea adresa in cazul in care va constata ca investitorul nu-
si executa oblgatiile, doar instantelor nationale. O problema s-ar putea ridica atunci
cand statul gazda, prin legislatia sa interna sau prin tratat accepta jurisdictia Centrului,
iar in perioada respectiva investitorul strain realizeaza investitia fara insa a face o
declaratie expresa de acceptare, iar ulterir se adreseaza centrului pentru un diferent
intre ei. Intre timp statul gazda si-a modificat legislatia care n mai ofera aceasta
posibilitateaa adresarii Centrului sau statul elimina anumite categorii de dferende ce
vor fi deduse Centrului. Ce s-ar putea intampla? NU OFERA SI RASPUNS

CONTRACTELE DE COMERT INTERNATIONAL

24
1. Incheierea ctr.- Ctr pe cale electronica( in special).
- Incheierea in mediul electronic, avem mai multe variante:
a. Prin posta electronica/ email- se apropie foarte mult de forma clasica a
contractelor- ctr prin corespondenta, diferenta fiind ca manifestarea de
vointa este dematerializata, avantajul fiind acela ca este guvenat de
celeritatae pt ca se permite partilor sa negocieze foarte rapid clauzele
contractuale indferent de distanta
b. Prin interactiunea cu site-ul furnizorului- este utilizata de site-urile
comerciale. In acest caz cumparatorul trebuie sa urmeze mai multi pasi:
1. Sa se identifice
2. Sa se inscrie in baza de date a furnizorului
3. Sa precizeze coordonatele unde marfa urmeaza sa ie livrata/ unde
trebuie prestat serviciul
4. Sa aleaga metoda de plata.
5. Sa confirme comanda prin bifarea unei casute.

Cumparatorul interactioneaza cu un sistemul informatic, care se regaseste si la cel prin email.

c. Prin schimb de date informatizate- complet automatizata, nu implica


interventia directa a omului. Sistemul informatic este folosit pentru a
determina cadrul contractual cel mai potrivit in baza algoritmilor continuti
de program si fara o manifestare umana ia decizia de a emite o comanda.
Ex. programul de gestiune al unui magazin constata ca un anumit
produs s-a epuizat, in mod automat va emite o comanda pentru
achizitionarea produsului. Cantitatea va fi determinata, la randul ei in
aza unui algoritm, care va lua in considerarea vanzarile medii dintr- o
anumita perioada. Comanda emisa este receptionata de calculatorul
producatorului, care are si el un program si care, fie admite cererea, fie
ofera alte raspunsuri prestabilite, cum ar fi spre ex. cel ca nu ex
disppnibila cantitatea solicitata.
Aceasta operatiune are la baza un contract cadru pe cae se fundamenteaza
fiecare comanda si fiecare livrare de bunuri. Programele informatice au fost
corelate si verficate de catre cei doi profesionisti, astfel incat cererea emisa de
catre unul sa fie corect citita si prelucrata de celalalt.

In ceea ce priveste incheierea acestor tipuri de contracte, foarte importanta este informarea
corespunzatoare a potentialilor cumparatori. In acest sens, furnizorul are obligatia sa puna la
dispozitia beneficiarului, inainte de incheierea contractului, cel putin urmatoarele informatii,
care trebuie sa fie clare, neechivoc si intr-un limbaj accesibil: etapele tehnice care trebuie
urmate pentru incheierea contractului, daca ctr odata incheiat este stocat sau nu de catre
furnizor si daca este accesibil sau nu, mijloacele tehnice pentru identificarea si corectarea
erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, limba ctr, codurile de conduita relevante la
care furnizorul subscrie, informatii despre modul in care aceste coduri pot fi consolidate prin

25
mijloace electronice. Se permite totusi profesionistilor in raporturile comerciale dintre ei sa
deroge de la aceste exigente. Intelegerea de a deroga poate fi expresa su tacita.

Clauzele si conditii necesare ale ctr propus in mediul electronic trebuie puse la dispozitia
destinatarului ofertei intr-un mod care acestea sa-i permita acestuia sa le stocheze si sa le
reproduca- LG comertului electronic art 8, aln 4. Aceste prevederi referitoare la obligataia de
informare nu se aplica in privinta contractului incheiat exclusiv prin posta electronica.
Momentul incheierii ctr in forma electronica- lg priv comertul electronic precizeaza faptul
ca „ daca partile nu au convenit altfel, ctr se considera incheiat in momentul in care
acceptarea ofertei de a contracta ajunge la cunostiinta ofertantului”- nu se deroga de la dr
comun in ceea ce priveste momentul incheierii intre absenti, atunci cand legea romana este lex
causae. Prin exceptie, ctr care prin natura sa ori la cererea beneficiarului imune o executare
mediata a prestatiei caracteristice, se considera incheiat in momentul in care debitorul
acesteia a inceput executarea. Exista si o exceptie de la exceptie: atunci cand ofertantul
solicita expres ca prealabil executarii sa i se comunice acceptarea ofertei. In cazul in care
beneficiarul bunurilor sau serviciilor trimite prin mijloace eletctronice oferta de a contracta
sau acceptarea ofertei ferme de contracta, furnizorul are obligatia de a confirma primirea
ofertei sau dupa caz, a acceptarii acesteia, in unl din urm moduri: 1. Prin trimiterea unei
dovezi de primire prin posta electronica sau alt mij de comunicarea individual echvalent la
adresa comunicata de destinatar fara intarziere; 2. Prin confiramarea primirii ofertei saua a
acceptarii ofertei, printr-un mij echivalent celui utilizat pt trimiterea ofertei sau a acceptarii
ofertei de indata ce aceasta a fost primita de furnizor. Aceasta confirmare trebuie sa poata fi
stocata si reprodusa de partenerul contractual.

Locul incheierii ctr in forma electronica- se considera incheiat la locul ude se afla
ofertantul, adica cel in care se reunesc cel mai tarziu cele doua manifestari de vointa. Pe cale
de exceptie, locul incheierii ctr – cel unde se afla ofertantul pentru acel ctr care prin natura
sa ori la cererea beneficiarului impune o executare imediata a prestatiei caracteristice.

2. Negocierea ctr

RISCUL IN CONTRACT DE COMERT INTERNATIONAL

In general, ctr de comert international se incheie pe perioada medie sau lunga(>3-5 ani),
adica ele, de regula, sunt ctr cu executare succesiva. Tocmai din aceasta cauza, in ceea ce
priveste executarea ctr pot sa apara anumite riscuri. Cu cat ctr este incheiat pe perioada mai
lunga de timp( momentul executarii ctr este mult mai tarziu fata de momentul incheierii ctr)
si riscurile care pot aparea pot sa fie mai puternice/ variate

RISCUL – Este un factor extern raportului juridic, aleatoriu, previzibil, dar incert care
dezechilibreaza ordinea contractuala, producand prejudicii uneia sau uneori chiar ambelor
parti contractante.

26
In general, notiunea de risc se raporteaza la notiunea de obligatii, nu poate fi analzat decat
prin prsma acestora.

Doctrina imparte riscurile in doua categorii:

1. Riscuri comerciale:
a. Riscuri valutare- care se refera la variatia cursului de schimb a monedei in care se
exprima pretul conractual fata de o moneda de referinta sau de calcul sau fata de
un alt element de referinta.
b. Riscurile nevalutare- evenimente economice, cum ar fi schimbarile semnificative
ale preturilor materiilor prime, salariilor, materiale, tarifelor de transport, prime de
asigurare, dobanzi etc.
2. Riscuri necomerciale/neeconomice:
a. Riscuri politice- cum ar fi de embargo, masuri vamale restrictive, exproprierea
finantarii,ele afectand echilibrul contractual
b. Calamitati naturale- incendii, cutremure, inundatii

Tocmai din cauza faptului ca exista aceste categorii de riscuri, partile unui contract de comert
international trebuie sa fie ffoarte diligente, sa incerce sa prevada in continutul ctr clauze
asiguratorii impotriva riscului.

Clauze asiguratorii impotriva riscului- aceste clauze au ca obiect fie mentinerea valorii ctr,
fie adaptarea ctr.

I. Clauze de mentinere a valorii ctr- privesc prestatia in bani si urmaresc mentinerea


prestatiei impotriva riscurilor valutare si nevalutare ce ar putea interveni. De ex:
- Clauza de indexare – instituie un procedeu de reevaluare ctr a prestatiei in
raport cu variatia unui indice de referinta stabilit pt acoperirea deprecierii
monedei in care se face plata. In functie de etalonul utilizat, clauzele de
indexare sau de revizuire a pretului se subclasifica in:
a. Clauze de indexare unica- in aceasta situatie pretul ctr va fi raportat la
unitate de masura uzuala a unui produs determinat. De ex. raportam pretul
ctr la pretul titeiului, al energiei electrice.
b. Clauze de indexare cumulativa- pretul contractual este raportat la mai
multe elemente de referinta. De ex. raportam pretul la doua elemnte, atat la
forta energiei electrice, cat si la forta de productie
c. Clauze cu indexare generala- pretul ctr se raporteaza la valarea intregului
ansamblu de bunuri si servicii ce pot fi procurate in cantitatea de moneda in
care este estimat pretul intr-o anumita zona geografica determinata. De ex.
raportat la rata inflatiei( data de un ansamblu de elemente de pe piata
determinata intr-o anumita zona)
- Clauze valutare- clauzele prin care partile stabilesc in ctr doua categorii de
monede:
a. O moneda de facturare
b. O moneda de referinta/ de calcul/ de cont- monede considerate stabile,
puternice

27
Scopul unei clauze valutare este acela de evita riscul variatiei cursului de
schimb al monedei de plat fata de moneda de cont dintre momentul
incheierii ctr si momentul efectiv al platii. Clauzele valutare se
subclasifica:
1. Clauze monovalutare- partile prevad ca pretul marfii/ serviciului
exrimat in moneda de cont se va plati in moneda de plata prevazuta in
ctr la cursul de la data efectuarii platii. De ex. ctr de vanzare-cumparare
intre doua societatii comerciale, una din RO si una din UNG si pretul
de plata se plateste in lei. In paralel se stabileste si o moneda de cont-
euro si se stabileste echivalentul de la momentul incheierii ctr,
echivalent in euro pt 5 mil= 1 milion de euro, urmand ca la momentul
la care se face plata se se plateasca echivalentul in lei de la momentul
platii, astfel in cat daca la acel moment moneda de plata a suferit o
devalorizare prin raportare la moneda de cont, pretul efectiv platit in
moneda de plata va creste corespunzator. Exista insa si varianta
inversa.
2. Clauze plurivalutare- se subclasifica:
- Clauze plurivalutare bazate pe cos valutar stabilit de parti- acestea prevad ca
moneda de plata care se va raporta la mai multe monede de cont alese de parti
care impreuna formeaza un cos valutar. De ex.moneda de plata leul: moneda
de cont – cosul valutar format din paritatea a 4 valute. Raportam fata de
etalonul respectiv, nu fata de fiecare- mult mai stabil pretul
- Clauze plurivalutare bazate pe un cos valutar institutionalizat- cosul valutar/
elementul de referinta fata de care se va raporta moneda de plata va fi
institutionalizat, modalitatile de calcl vor fi stabilite de un organ
institutionalizat; de ex DST( DREPT SPECIAL DE TRAGERE).

II. CLAUZE DE ADAPTARE A VALORII CTR


Acestea au un obiect mai larg decat cele de mentinere a valorii ctr, vizand intreaga
economie contractuala. De ex:
1. Clauza ofertei concurente- acea clauza care ii permite beneficarului clauzei sa
solicite promitentului clauzei o modificare a ctr in considerarea ofertei mai
favorabile prmite de la un al profesionist. ( adica in limitele prevazute de
oferta tertului, promitentul se obliga sa-i vanda la acelasi pret). De regula,
aceasta clauza produce efecte in favoarea beneficiarului serviciului, darnu este
exclus ca ambele parti sa fie beneficiare ale ofertei concurene esential este
caracterul mai favorabil al ofertei. Aprecierea caracterului mai favorabil al
ofertei presupune o comparatie intre oferta pretului si elementele
corespunzatoare din contractul in derulare. Desi, se poate ca aceasta clauza sa
aiba efect automat, totusi, de regula, producerea efectelor este conditionata de
acordul promitentului. Adica promitentul dupa ce afla de la beneficiar oferta,
va putea sa modifice ctr in sensul celor prevazute in oferta sau poate spune ca
nu poate sa modifice ctr in conformitate cu oferta si sa dispuna fie suspendarea
ctr in curs, fie rezilierea ctr in curs. Exista si o alta varianta, nimic nu

28
impiedeca partile sa renegocieze ctr, dar nu in sensul ofertei
tertului/concurenta.
2. Clauza clientului celui mai favorizat - se aseamana cu clauza natiunii cele mai
favorizate. In cadrul acestei clauze avem promisiunea unei parti( promitent)
prin care se obliga de a i furniza partenerului sau ctr conditii mai favorabile pe
care le va consimti ulterior fata de un alt client. Diferenta fata de clauza
anterioara ( in care avem de aface doar cu oferta primita de la un tert) in cazul
acesta promitentul tocmai ce a incheiat un alt ctr in conditii mai favorabile cu
un tert si el se angajase ca in cazul in care face lucrul acesta sa ofere aceleasi
conditii si cocontractantului. Trebuie ca prestatiile sau bunurile sa fie
comparabile, evaluate dupa o metodologie precisa. Mai mult, este nevoie ca
promitentul sa aduca la cunostiinta beneficiarului conditiile pe care le-a agreat
cu ati clienti clauza trebuie astfel dublata de o obligatie de informare. De
regula efectele se produc automat, dar nu este obligatoriu, deoarece s-ar putea
ca benefiiarului sa observe ca sunt conditii care nu i-ar conveni, astfel ca nu i-
ar conveni ca efectele sa se produca automat.

29
CURS 9

Clauza de hardship (impreviziune)

= in pp e rezultatul practicii, cu continut care a fost insa uniformizat prin intern pp unidroit.

-este o clauza contractuala prin care se prevede obl partilor de a proceda la negociere in vederea
readaptarii contractelor (dif clauzele de readaptare de cele de mentinere) saub dupa caz de a apela la
un tert – arbitru de regula - in scopul readaptarii ctr, daca pe perioada derularii ctr se produc
anumite evenimente de orice natura independent de culpa oricareia din parti, ce afecteaza grav
echilibrul contractual, producand astfel o ingreunare substantiala a executarii ctr pt cel putin una din
parti si care ar fi inechitabil sa fie suportata exclusiv de partea afectata.

Cf pp unidroit – art 6 2 2 6-2-3 (???) – exista hardship cand survin evenimente care altereaza
fundamental echilibrul prestatiilor fie in sensul ca a crescut costul obligatiilor, fie ca s-a diminuat
valoarea contraprestatiei, iar aceste evenimente au survenit / au fost cunoscute de partea lezata
ulterior incheierii contractului Si partea lezata nu a putut in mom inch contractului in mod rezonabbil
sa ia in considerare asemenea evenimente Si aceste evenimente scapa controlului partii lezae, riscul
acestor evenimente nefiind asumat de partea lezata.

In caz de hardship, partea lezata poate cere inceperea renegocierilor – solicitarea treb sa fie
efectuata fara intarziere si trebuie motivata. Solicitarea nu confera pribn ea insasi partii lezate dr de a
suspenda executarea propriilor obl! Daca partile nu ajung la un acord intr-un termen rezonabil,
oricare dintre cele doua parti va putea sesiza o instanta judecatoreasca / un tribunal arbitral in fct de
clauzele contractuale. Daca instanta sau tribunalul arbitral ajunge la concluzia ca exista un caz de
hardship, poate, daca estimeaza rezonabil, sa:

- Puna capat ctr la o data si in conditiile pe care le stabilester


- Sa adapteze ctr in scopul de a restabili echilibrul prestatiilor

Este o clauza contractuala!! E un mod de uniformizare, nu constituie o obligatie ci doar o posibilitate.

Conexiune DCI – DIP (dip este instrumentul cu norme conflictuale pt a vedea normele materiale
aplicabile pt dci). Pp de baza in ctr: forta obligatorie (dupa consensualism) – nu se poate sa nu executi
ctr daca se schimba grav imprejurarile daca nu ai o clauza de hardship care sa iti permita modificarea
ctr.

Conditiile clauzei de hardship:

- Imprejurarea hardship are caracter de generalitate – imprejurare de orice natura ce ar putea


aparea pe parcursul executarii ctr = clauza acopera orice fel de riscuri valutare / nevalutare,
daca ar putea sa schimbe grav elem avute de parti in vedere la incheierea ctr .
- Mecanismul clauzei de impreviziune presupune existenta unui eveniment independent de
culpa vreuneia dintre parti (!!!) si imprevizibil la mom incheierii ctr, exterior vointei partilor ,
total independent de puterea lor de control. => se vb despre caracterul imprevizibil si
insurmontabil (forta majora din dr civil).
- E un criteriu de apreciere a partilor care vor clauza – e un crt obiectiv, in sensul ca ne
raportam la comportamentul unui comerciant rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie.

30
- Evenimentul sa perturbe grav echilibrul ctr = sa produca o ingreunare substantiala a
prestatiei contractuale pt cel putin una din parti. Si pt parti si pt instanta, actest crt al
ingreunarii subvstantiale se rap la un crt concret de natura economica, cum ar fi cresterea
obl financiare in rap cu profitul rezultat din operatiunea resopectiva intr-o perioada de timp
determinata.
- Sa fie inechitabil ca respectivele efecte sa fie suportate exclusiv de partea care le sufera.
(seamana cu leziunea ca viciu de consimtamant – distinctia consta in faptul ca la leziune
disproportia vadita dintre prestatii treb sa existe la mom inch ctr, dar la impreviziune
modificarea echilibrului ctr intervine ulterior mom incheierii lui. Asemanarea consta in aceea
ca amandoua produc o disproportie vadita intre prestatiile partilor, generand un prejudiciu
pt cel putin una dintre ele. )
- Efectele clauzei nu opereaza niciodata automat ! scopul ei e sa dclanseze renegocierea de
catre parti a ctr sau, daca e cazul,apelarea la un tert – arbitru / instanta.
- Mecanismul de adaptare a ctr: etape – notificarea formulata de partea afectata, interesata
sa incerce readaptarea ctr (pe baza negocierii), insa notif treb sa intervina in termenul
prevazut in ctr sau intr-un termen rezonabil din mom aparitiei evenimentului (termenul
rezobanil stabilit in fct de situatia concreta a partilor). Urmeaza renegocierea ctr, care treb sa
se faca cu buna-credinta si in spiritul cooperarii contractuale. In perioada negocierilor se pot
ivi mai multe situatii: daca co-contractantul recunoaste existehnta situatiei de hardship, iar
partile convin asupra readaptarii ctr – el sa fie executat in noii termeni stabiliti de parti. Se
poate de asemenea ca co-contractantul fie sa refuze recunoasterea situatiei de hardship, fie
desi sa recunoasca evenimentul, sa refuze readaptarea ctr- in fct de vointa partilor manif in
alte prevederi contractuale, se poate ca oricare din parti sa se adreseze unui tert arbitru /
instanta) care, pe baza analizei situatiei faptice, sa constate fie ca nu exista situatie de
hardship (respinge cererea de readaptare a ctr) fie sa constate existenta evenimentului de
hardsip si, potrivit altor prevederi ctr, fie sa dispuna adaptarea ctr la noile imprejurari prin
reechilibrarea situatiilor partilor (partile sa suporte proportiojnal pierderile, nu doar una) sau
sa dispuna suspendarea efectelor ctr cand constata ca evenimentul are caracter temporar,
iar dupa incetarea eveni8mentului ctr isi poate relua derularea fara alte pierderi pt parti ori
poate, in cazuri extreme, sa dispuna rezilierea ctr cand salvarea lui nu e posibil sau orice alta
solutie consderata acceptabila pt acea cauza.

CONTRACTUL DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI – Conventia ONU Viena 1980 (sediul


materiei) - 11 apr. Ro a aderat la Conventie prin L 24/1991.

4 parti: domeniu si disp generale / formarea ctr / vanzarea marfuririlor (executarea ctr) / disp finale.

-imp pt ca a realizat un compromis intre reglem intre cele 2 mari sisteme de drept: anglo-saxon
(continutul si executarea ctr) VS romano-germanic (formarea , incheierea ctr) .

-este ctr de vanzare-cumparare comerciala internationala de marfuri = o specie de ctr de vanzare-


cumparare, de natura comerciala, care se particularizeaza prin aceea ca are un element de
extraneitate.

-are caracter supletiv = partile pot sa excluda apl Conventiei prin inserarea in ctr a unei clauze in
acest sens (explicit sau implicit, prin f ca partile trimit la o lege nationala care nu cuprinde si
Conventia de la Viena). Prevederea in ctr a unor uzante codificate nu exclude Conventia de la Viena,
ci se completeaza.

31
-domeniu de apl: temporal – in vig la 1 ian 1988, iar pt Ro din 1 iunie 1992. Personal – art 1 (1) –
Conventia se apl ctr de vanzare cump de marfuri intre parti cu sediul in state diferite, in pp ele fiind
ambele state semnatare ale Conventiei. Exista insa si varianta ca ele sa aiba sediu in state semnatare
dif, ambele state sa fie semnatare ale Conventiei, dar partile sa fi prevazut prin ctr ca legea apl sa fie
un sistem de drept care apartine unui stat care nu e parte la Conv => NU se va aplica Conv!! Se poate
si ca partile sa nu fie semnatare ale Conv, dar prin vointa sa trimita la un sist de dr al unui stat
semnatar al Conv => se va aplica Conv! Material – potrivit Conventiei, se apl ctr de vazare
internationala de marfuri (considerate vanzari ctr de furnizare de marfuri ce umreaza a fi fabricate /
produse). Nu exista o definitie a ctr de vanzare ori a notiunii de marfa – notiunile vor fi cele din lex
causae, aplicabile spetei. Totusi, diin prev Conventiei, ea se aplica pt vanzarea de bunuri mobile
corporale, prezente si viitoare. In COnventie este prevaz expres ca ea nu se aplica anumitor tipuri de
vanzari si anumitor elemente ale ctr de vvanzare – cumparare:

 Nu intra sub incidenta Cnventiei marfurile cumparate pt folosinta personala, familiala sau
casnica, in afara de cazurile cand vanzatorul in orice moment inainte sau cu ocazia incheierii
ctr nu a stiut sau nu s-a considerat ca stie ca aceste marfuri sunt cumparate pt aceasta
folosinta. Nu se includ nici vanzarile la licitatie (reglem speciala), nici cele de marfuri aflate
sub sechestru sau orice alte vanzari efectuate de o autoritate judiciara. Nu se include
vanzarea de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), vanzarea de efecte de comert (cambie,
cec, bilet la ordin) sau vanzarea de moneda – reglementari speciale. Nu intra vanzarea de
nave / vapoare / aeronave – in multe sist de dr sunt asimilate imobilelor si supuse unor
formalitati speciale de inreg. Nu intra vanzarea de electricitate – particularitatile acestui bun-
nici ctr de furnizare de marfguri care urmeaza a fi produse / fabricate daca partea care le
comanda furnizeaza o parte esentiala din elementele materiale necesare fabricarii /
producerii lor.

 Conventia nu reglem anumie aspecte ale ctr de vanzare – ex> nu se ref la validitatea ctr,
aceste conditii (inclusuiv viciile de consimt) se compl cu reglementarea nationala. Se exclud si
efectele pe care ctr poate sa le aiba asupra proprietatii marfurilor (nu se reglemneteaza
transferul proprietatii) si nici raspundeerea vanzatorului pt decese sau leziuni corporale
cauzate ca urmare a folosirii obiectului vandut – sunt probleme de raspundere civila
delictuala.

Formarea ctr – procesul de realizare a consimt: oferta + acceptare.

 Oferta de a contracta – definita de Conv ca fiind o propunere de a incheia un ctr care treb sa
indepl urmatoarele conditii de validitate:sa fie adresata uneia / mai multor pesoane
determinate (daca sunt pers nedeterminate, se considera doar o invitatie de a oferta, daca
pers care a facut propunere nu a indicat clar contrariul), sa fie suficient de precisa (daca
denumeste marfurile, stabileste expres / implicit pretul sau ofera indicatii care permit sa se
determine pretul si se stab prin oferta expres / implicit cantitatea de marfa sau da indicatii pt
a o determina), sa denote vointa ofertantului de a se angaja in caz de acceptare ( oferta sa fie
data in stare de angajament juridic, sa contina animo contrahendi negoti). Oferta, dpdv
juridic, e un act unilateral; produce efecte cf teoriei receptiunii – cand oferta ajunge la
destinatarul ei. Conv utilizeaza notunea de retractare a ofertei distinct de revocarea ei.
Deosebirea consta in aceea ca sfera lor de apl difera: retractarea intervine cand renuntarea
ofertantuluui ajunge la destinatar cel mai tarziu in acelasi timp cu ofeta insasi (sau inainte),
pe cand revocarea e acea retragere / renuntare care opereaza dupa ce oferta a ajuns la
destinatar, dar paana in mom inch contractului. Datorita diferentei, retractarea nu este

32
impiedicata de faptul ca oferta e definita ca irevocabila (si ea poate fi retractata pt ca nu a
ajuns la destinatar). Revocarea – este regula, exceptia fiind ofertele irevocabile. Pot exista si
exceptii de la regula revocabilitatii ofertei – ex> cand prin insasi oferta se foxeaza un termen
determinat pt a accepta sau se prevede rprin vointa partilor ca oferta e irevocabila – atunci
irevocabilitatea e consecinta vointei ofertantului. Alta exc: cand e rezonabil pt destinatar sa
considere oferrta irevocabila - pt a determina intentia acceptantului si a ceea ce ar fi
considerat o pers rezonabila tinandu-se cont de circ pertinente, obisnhuintele partilor etc.
Efectele ofertei inceteaza cand neacceptarea ofertei ajunge la ofertant. Oferta poate fi
refuzata expres / implicit. Respingerea implicita exista cand destinatarul trimite un raspuns
care contine completari / alte modificari fata de continutul ofertei (poate fi considerata
contraoferta).

 Acceptarea – declaratia /alta manif de vointa a destinatarului ofertei care exprima acordul lui
cu privire la oferta. In acest tip de deef includem acceptarea expresa / tacita. Tacerea sau
inactiunea nu pot constitui acceptare – prin exceptie, ele pot produce efecte juridice cand
rezulta din lege / vointa partilor / uzantele comerciale / obisnuitele stabilite intre parti. – ca
1196 NCC. Efectele acceptarii – dif expresa / tacita. Cea expresa se subdistinge dupa cum
formarea ctr se realizeaza intre absenti sau prezenti – intre absenti acceptarea ofertei
produce efecte la mom cand ea parvine ofertantului; prin exc, acceptarea nu produce efecte
daca indicatia nu parvine ofertantului in termenul de acceptare pe care l-a stipulat sau, in
lipsa unei astfel de stipulatii, intr-un termen rezonabil tinand seama de imprejurarile
tranzactiei si de rapiditatea mijl de comunicare oferite de contractant – art. 18 (2). Iccp ctr
intre prezenti – o oferta verbala treb acceptata imediat, i8n afara de cazul cand din imrejurari
rezulta altfel. Putem avea acceptare tacita cand , in temeiul ofertei, al obisnuitenlor dintre
parti sau al uzantelor, destinatarul ofertei poate arata ca o accepta 0prin indeplinirea unui
act care se ref de ex la expedierea marfurilor, plata pretului etc fara a comunica anterior
direct acel lucru ofertantului – acceptarea produce efecte cand actul este indeplinit in
masura in care este facut in termenul de acceptare acordat , iar daca nu s -a acordat un
termen, intr-un termen rezonabil dupa imprejurari. (enumerarea modurilor de acceptare
este exemplificativa – pot fi alte acte care denota intentia clara care denota acceptarea).
Continutul acceptarii: o regula, o exc si o exc de la exc: ca regula, un raspuns care tine sa fie
acceptaea unei oferte dar care contine completari / limitari sau alte modif fata de continutul
ofertei8 reprezinta o respingere a ei si constituie o noua oferta = de fapt regula impune o
acceptare pura si simpla, perfect concordanta cu continutul ofertei, fara completari sau
modificari. Prin exceptie, constituie acceptare si un raspuns care contine elemente
complementare ofertei sau diferte fata de continutul ofertei dar care nu altereaza substantial
continutul ofertei – ex> platile / modurile de plata / cantitatea si calitatea marfii / locul si
mom predarii / intinderea responsab unei parti fata de alta / rezolvarea litigiilor – cand modif
nu altereza substantial oferta, ctr se considera incheiat in termenii ofertei, cu micile modif
din acceptare. Prin exc de la exc, un rasp care nu altereaza substantial termenii ofertei nu va
fiu considerat acceptare daca ofertantul fara intariere nejustif, a informat acceptantul ca nu e
de acord cu modif propuse – destinatarul nu mai poate accepta oferta in forma initiala. Este
consideratra tardiva acceptarrea care parvine ofertantului dupa termenul stipulat de ofertant
/ dupa epuizarea unui termen rezonail ; totusi, o acceptare tardiva poate avea dif efecte –
distinctie intre sit cand intarzierea acceptarii implica sau nu culpa acceptantului: se considera
ca tardivitatea este imputabila accptantului daca trimite acceptarea peste termen (nu se vor
produce efecte) – exc: cand ofertantul, fara intarziere iol poate inf pe ofertant ca e de acord.
O accept tardiva nu e imputabila acceptantului cand el transmite acceptarea in termen si

33
firesc trebuuia sa ajunga la timp, i8nsa intarzierea e cauzata de evenim neijmputabile
acceptantului – acc tardiva produce efecte ca o acceptare normala, cu exc: acc nu produce ef
cand ofertantul instiinteaza destinatarul ca el considera oferta caduca, demonstrand imediat
dupa ce a primit accepta ca e in imposib de a o onora din motive obiective, rationale. Si
acceptarea poate fi retractata daca retractarea ajunge inainte ca acc sa produca efecte.

Mom inch ctr: acceptare expr intre abs – cand acceptarea parvine ofertantullui. Intre prez – cand se
realizeaza acordul de vointa. Cand acc e tacita – cand actul de acc tacita s-a indeplinit.

CURS 10
Contractul de vanzare internationala de marfuri – Viena 1980 – Ro e parte din 1991.

Executarea contractului

*Scopul inch unui ctr in general este de a dobandi drepturi si obligatii (incheiem un contract pt
efectele pe care el le produce) = nasterea unui raport juridic.

1.OBLIGATIILE

A) Ale vanzatorului

a) obligatia de predare a marfii

-locul predarii – Conv ofera mai multe solutii aplicab in scara: marfa se considera predata daca este
pusa la dispozitia cumparatorului in locul prevaz in contract (vointa partilor). Se poate intampla ca in
ctr sa nu se prevada locul, marfa se va considera predata la locul in care este remisa primului
transportator pt a fi transmisa cumparatorului cand ctr de vanzare implica si transportul marfii (in
90%din cazuri). Alta varianta: in cazurile neprevaz mai sus, cand ctr se refera la un bun individual
determinat sau un bun determinat prin caractere generice, care trebuie prevalat dintr-o masa de
bunuri sau atunci cand ctr se ref la un bun ce urmeaza sa fie fabricat / produs (bunuri viitoare) si cand
in mom inch ctr partile stiau ca marfurile se gasesc sau urmeaza sa fie fabricate intr-un loc special,
obligatia de predare se considera a fi executata in mom in care marfurile sunt puse la disp
cumparatorului in acel loc special. In toate celelalte situatii, marfa va fi considerata remisa catre
cumparator prin punerea ei la dispozitia cumparatorului in locul unde vanzatorul isi avea sediul la
mom incheierii contractului. Rezulta ca potrivit Conv de la Viena iccp pe vanzator, obl principala de
predare a marfii cherabila si nu portabila.

-momentul predarii- acesta, la randul lui, poate fi: o data fixa prevazuta in contract sau daca, in fct de
felul ctr, ea ar putea fi determinata (ex-\ctr executat in 2020). Daca a fost fixta in ctr sau determinata
prin ref la aceasta o perioada de timp in care urmeaza sa fie preedata marfa (trimestrul 3 al anului
2019), aceasta se va face (predarea) in orice mom in cursul acelei perioade, cu precizarea ca partile
trebuie sa determine prin ctr care dintre ele are dreptul de a alege ziua exacta. Cand partile nu au
prevazut in ctr cui revine dr de a alege data precisa, alegerea datei va reveni vanzatorului (pentru ca
el e debitorul obligatiei si pe el il protejam – dubiul incumba debitorului). In toate celelalte cazuri,
predarea treb sa se faca intr-un termen rezonabil de la data incheierii ctr.

Transferul proprietatii NU e analizata de Conventia de la Viena pt ca statele nu7 s-au inteles asupra
locului si modului de transmitere. In consecinsta se merge dupa ce va spune lex causae. Obl de
transfer al proprietatii este prevazuta in art 34 din Conventie (mentionata explicit, dar
nereglementata).

b)remiterea documentelor referitoare la marfa -2 sit in practica: daca s-a prevaz modalitatea de
remitere a doc in ctr, vanzatorul va trebui sa respecte contractul. Daca nu se prevede in ctr,

34
vanzatorul e obl sa remita documentele care sunt emise potrivit legii / uzantelor / obisnuintelor
dintre parti .

c)obl de conformitate a marfii – Conv aduna in conditiile acestei notiuni toate elementele ce tin de
marfa: cantitate, calitate, tip de marfa, ambalaje si chiar ideea de conformitate in sens restrans (in
concordanta cu folosirea ei in mod corect). Pt a fi considerata respectata aceasta obl, se frac urm
distinctii: in pp, ea treb sa fie conforma prevederilor contractuale (conform intelegerii partilor) sau, in
lisa unor prevederi ctr, marfa e conforma daca: este adecvata intrebuintarilor la care servesc in mod
obisnuit marfuri de acelasi tip / dac vanzatorul a cunoscut ca marfa avea o intrebuintare speciala, obl
de conf se socoteste indeplinita daca va fib adecvata acelei intrebuintari speciale / cand marfa livrata
poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau model /
este ambalata intr-un mod obisnuiut pt marfurile de acelasi tip sau intr-un mod adecvat protectiei si
conservarii ei.

d)obl de garantie pt evictiune- potrivit Conv, vanz treb sa predea marfa libera de orice drept sau
pretentie a unui tert, exceptand cazurile in care cumparatorul insusi accepta sa preia marfuri in
aceste conditii (vanzarea bunului altuia). Pe cale de exceptie i se permite cumparatorului sa cumpere
o marfa chiar daca exista o pretentie a unui tert, pretentie ce poate consta si intr-o actiune in
revendicare – se poate vinde deci si bunul altuia fara ca prin acest lucru sa fie afectata valabilitatea
ctr.

*Mijloacele de care dispune cukmparatorul in cazul incalcarii obligatiilor de catre vanzator =


raspunderea vanzatorului (remedii)

Conventia de la viena nu foloseste expresia de incalcare a ctr, ci de contraventie la contract – se


prevede ca daca vanzatorul isi incalca obligatiile, cumparatorul poate cere in primul rand daune-
interese. Apoi poate cere executarea obligatiei, rezolutiune. Cand vanzatorul se afla intr-unul din
cazurile de responsabilitate speciala, cumparatorul isi va adapta mijloacele de tragere la raspundere
in fct de contraventia (incalcarea) savarsita de vanzator. Exista in Conv intedictia privijd termenul
judiciar de gratie: niciun termen de gratie nu poate fi acordat de catre judecator sau arbitru cand
cumparatorul se prevaleaza de unul din mijloacele de care dispune in caz de contraventie la contract.
Totusi, conv reglem posibilitatea si uneori chiar obligatia pt cumparator de a acorda vanzatorului un
termen suplimentar pt executare

 Daune -interese- art 74-77 Conv- . Art 45 – cump nu pierde dr de a cere daune interese daca
isi rezerva dr de a recurge la un alt mijloc.
 Executare ijn natura: predare bun / documente – exc: cnd cump se prevaleaza de un alt
mijloc – ex; rezolutiune
 Nerespect obl de conformitate – cump are drepturi speciale: poate cere predarea unor
marfuri de inlocuire daca llipsa conformitatii constituie o contraventie esentiala la ctr , daca a
fost ceruta de cumparator in mom denuntarii lipsei de conformitate sau intr-un termen
rezonabil calculat de la acea renuntare.

*notiunea de contraventie esentiala la ctr – art 25 – cntraventie la ctr savarsita de una din parti
este esentiala cand cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu prin care o priveaza in mod subsdantial de
ceea ce aceasta era in drept sa se astepte de la contract in afara de cazul in care partea in culpa nu a
prevazut un astfel de rezultat, iar o pers rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu
l-ar fi prevazut nici ea. = fapta savarsita de una din parrti prin cauzeaza un prejudiciu esential
celeilalte parti, o lipseste substantial de ceea ce era in drept sa se astepte de la ctr.

Prin exceptie, partea in culpa, desi sunt indeplinite conditiile, nu se va considera ca a savarsit o
contrav esentiala daca nu a prevazut rezultatyul pagybitor pt cealalta parte si mai mult decat atat o

35
persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si regasita in aceeasi situatie nu l-ar fi putut prevedea.
Partea respectiva poate fi exonerata de raspundere daca nu a prevazut acel rezultat iar atitudinea
acestei parti va fi analizata dupa un crt obiectiv al omului rezonabil si nu dupa unul subiectiv,
personal.

Cumparatorul poate cere vanz repararea lipsei de conformitate cand asemenea solutie e rezonabila
dupa imnrejurari. Solicitarea treb sa survina fie in mom denuntarii lipsei de conformitate fie intr-7un
termen rezonabil calculat de la denuntare. Cumparatorul poate reduce pretul proportional cu
diferenta intre valoarea pe care marfurile efrectiv predate o avea inh momentul predarii si valoarea
pe care marfurile conforme ar fi avut-o in acest moment. Totusi, daca vanzatorul repara orice
deficienta a obligatiilor sale sau daca cumparatorul refuza sa accepte executarea de catre vanzator,
cumparatorul nu poate reduce pretul.

Se poate intampla ca vanzatorul chiar dupa data predarii sa ii ceara cumparatorului sa repare pe
cheltuiala sa orice lipsa a obligatiei vanzatorului, cu conditia ca aceasta sa nu atraga o intarziere
nerezonabila si sa nu cauzeze cumparatorului nici inconveniente nerezonabile, nici incertitudini iccp
rambursarea de catre vanzator a cheltuielilor facute de cumparatorl totusi cump pastreaza dr de a
cere daune-int in conf cu disp Conventiei.

Rezolutiunea-prevazuta cu rezerve de conventie, reglementata la nivel de exceptie pt ca ar duce la


desfiinatrea ctr iar ideea e ca noi sa executam ctr si sa il desfiintam doar in utlima instanta. Conv
reglem acest dr dupa sist anglo-saxon , cu distinctie intre neexec obl de predare si alte neexecutari.
Daca vanz nu a executat orice alta obl in afara de predare, contr poate fi rezolvit doar daca incalcarea
este esentiala =contraventie esentiala. Cand vanz bu respecta obl de predare a marfurilor,
cumparatorul poate sa acorde un termen suplimentar pt e excutare (un termen de gratie
conventional, caci judiciar nu se poate!) . daca vazn nu preda marfa nici in termenul suplimentar fie
spune de la incepuyt ca nu va executa, incalcarea devine esentiala si cumparatorul are dr de a cere
rezolutiunea ctr. Prin urmare, rezolutiunea prevazuta de Conv este strans legata de contraventia
esentiala la ctr!!!

Potrivit conventiei aceasta rezolutiune e extrajuidiciara – poae fi declarata de oricare parte,


derogator de la dr romanist care sustine ca rezolutiunea se pronunta de instanta de jjudecata.

Cand vanz realizeaza o predare partiala, sau numai o parte din marfurile predate nu sunt conforme
cu ctr, cump beneficiaza de toate mijloacele reglementate de conventie care se vor aplica insa numai
raportat la partea neconforma, iar cump nu poate declara rezolutiunea intregului ctr decat in cazul in
care neexecutarea respectiva din ctr constituie o contrtaventie esentiala pt intregul ctr.

Daca vanz efectueaza o predare anticipata, cump are posibilitatea de a prelua marfa sau de a o
refuza. Daca vanzatorul preda o cantitate superioara decat cea din ctr, cump poate accepta/refuza
cantitatea predata excedentar; daca accepta treb sa plateasca si cantitatea excedentara la pretul din
ctr.

B.)Obligatiile cumparatorului

a)plata pretului – in conv e definitita vast si include si luarea oricaror masuri , de a indeplini orice
formalitati destinate sa permita transferul sumei exprimand pretul de la cumparator catre vanzator
potirivit ctr / egii / altor reglementari. Pt determinarea pretului, regula e ca pretul marfurilor vandute
trebuie sa fie determinat in ctr in mod expre sau implicit sau sa existe o dispozitie ctr prin intermediul
careia pretul sa poata fi determinat. Situatia speciala consta in aceea ca vanzarea este valabil
incheiata chiar daca pretul nu a fost determinat sau determinabil, conventia instituind o prezumtie

36
privind modul de determinare a pretului care are de fapt valoarea unei reglementari legale a acestuia
prin conventie. Caracterul valabil al bctr incheiat fara ca pretul sa fie determinat / determinabil se
apreciaza tinand cont de sistemul de drept aplicabil ca lex causae deoarece conv nu reglem
valabilitatea ctr sau a vreuneia din clauzele sale. Inseamna ca numai in cazul in care lex causae
admite valabilitatea unui ctr cu pret nedeterminat / bedeterminabil se aplica determinarea legala a
pretului in temeiul dispozitiilor conventiei.

Conventia instituie un mecanism de determinare a pretului in sensul ca daca pretul este


nedeterminat in ctr, partile se considerra ca s-au referit tacit la pretul practicat in mod obisnuit in
ramura comerciala respectiva, deci nu cel practicat de vanzator ci mai repede pretul practicat de
bursele caracteristice marfurilor care fac obiectul ctr sau acel pret mentionat in mercurialele
organizatiilor profesionale in materie sau la pretul practicat pt aceleasi marfuri, adica identice cu cele
conmtractate sau in lipsa lor marfurile cele mai apropiate ca cele contractate sau ca s-a referit la
pretul practicat la marfuri vandute in imprejurari comparabile – conventia imune ca la determinarea
pretului sa se aiba in vedere obl accesorii ale partilor precum conditiile de transport, asigurare,
conservare, facilitati de plata etc.

Mom de referinta pt stab legala a pretului este cel al incheierii ctr. Aceasta reglementare este
expresia faptului ca in conv de la viena nu e reglemn teoria impreviziunii, a i in lispsa unei clauze asig
in ctr, patrim asiguratorului car e e creditorul pretului, va fi influentat pozitiv / negativ de fluctuatia
preutului marfii intre inch ctr si mom platii.

O sit speciala va fi si ip in care partile au stab ca partile va fi determinat dupa greutatea marfii –
cump va plati pretul\ pt greutatea neta, nu si pt ambalaj.

Din analiza conventieib pt stab legala a pretului, organul de jurisdictie competnt sa solutioneze un
eventual litigiu in materie, are atrib limitate – el poate numai sa constate pretul stabilit potrivit
conventiei, pret la care partile suntprezumate ca aub consimtit tacit. De regula determinarea se
fundamenteaza pe o expertiza.

Locul platii – cel prevazut in ctr sau sediul vanzatorului (obl este portabila) sau locul unde se face
remiterea marfii / a doc justificative asupra amarfii daca partile au prevazut in ctr ca plata pretului se
face contra acestor actiuni.

Momentul platii – regula: mom prevazut in ctr. In lipsa acestei prevedri, pretul treb platit in mojm
cnhd vanz pune la disp cump marfurile / documentele justificative. Daca nu e niciuna din aceste sit,
vanz poate face din plata pretului o coditie de remiteere a marfii / doc justificative, sit cu care plata
pretului va treb sa fie anterioara remiterii marfii / documentelor. !!!nu treb o punere in intarziere de
catre vanz.

b)preluarea marfii -cump treb sa indepl orice act asteptat rezonabil din partea lui care permite
vanzatorului sa efectueze predarea. In plus cump are obl de a prelua marfa. Momentul preluarii
marfii are consecinte imp pe planul transferului riscurilor

c)de a preciza caracteristicile marfur8ilor – neprevaz in conventie dar cump e obl sa precizeze caract
marfurilor cand ele urmeaza sa se produca dupa trasaturi specifice = cump este obl sa ii transmita
specificatiile respective vanzatorului pt a -i permite sa produca marfa respectiva.

Mijloacele de care dispune vanz in caz de incalc a obl contarctuale de cumparator

37
CURS 11
Mijloace de care dispune vanzatorul = raspunderea contractuala a cumparatorului:

-Posib de a cere executarea in natura a obl de catre cumparator – plata pretulului, preluarea marfii
preedate sau executarea altor obl prevazute in ctr, cu excepti cazului cand s a prevalat de un alt
mijloc incompatibil cu asemenea cerere = daca a cerut rezolutunea, nu poate cere si executarea in
natura a obl

-Posib de a declara rezolutiunea ctr – solicitata de vanzator in 2 sit: in caz de neexec de catre
cunmparaator a oricarei obl contractuale ce reprezinta contraventie esentiala la contract; daca cump
nu-si executa obl de plata a pretului sau nu preia marfa predata in termenul supl8imentar acordat de
vanzator sau declara ca nu o va face in termenul astfel acordat.

Vanzatorul mai are si mijl specifice la indemana in cazul in care cumparatorul nu isi executa obl de a
transmite specificatiile cu privire la marfa – situatia intervine doar acolo unde in ctr se prevede obl pt
cumparator de a specifica forma, masura sau alte caracteristici ale marfurilor iar cumparatorul nu
face aceste mentiuni in termenul stipulat in ctr sau intr-un termen rezonabil calculat de la primirea
unei astfel de cereri din partea vanz. Vanz poate efecutua singur precizarile potrivit cu nevoile cump
care I s-ar putea fi cunoscute. In acest sens, vanz treb sa comunice precizarile pe care le considera
potrivite cumparatorului si sa acorde acestuia un termen rezonabil pt ca el sa faca mentiuni diferite,
iar daca cumparatorul nu raspunde, specificatiile vanzatorului vor deveni definitive si va livra marfa
potrivit specificatiilor facute.

Dispozitii generale din conventie, comune privind obl vanzatorului si cumparatorului:

Riscul ctr – momentul transmiterii riscului cu priv la marfa de la vanz la cump este legat de mom
predarii marfii; convetntia nu reglementeaza transferul proprietatii. Iccp mom transm riscului, treb
facuta o distinctie intre sit in are ctr de vanzare-cumparare implica sau nu transportul marfurilor.
Daca implica transportul de catre un tert, 2 variante:

-daca vanz e tinut sa remita marfa transportatorului intr-u loc determinat, riscurile se transfera de la
vanz la cumnp in mom in care marfa e transmisa de vanzator transportatorului in locul stabilit. Daca
vanz nu e tinut sa remita marfa intr-un loc determinat, transmiterea risurilor are loc in mom remiterii
marfii catre primul transortatort, cu scopul de a fi transmise cumparatorului cf contractului.

-A doua varianta: daca nu implica contractul transportul marfii: daca cump e tinut sa preia marfa in
alt loc decat la sediu vanzatorului, riscuril se transm in mom cand predarea e facuta iar cumparatorul
stie ca marfurile sunt puse la dispozitia sa ij acel loc. In toate celelalte cazuri, transferul riscurilor are
loc in mom in care cump preia marfurile in termenul contractual; daca insa cump nu preia marfurile
in termenul contractual, riscurle se transrfera la cump din mom in care aceste marfuri sunt puse la
dispozitia sa in locul prevazut in ctr. In toate cazurille, pt a opera transferul riscurilor e necesar ca
marfa sa fie individualizata ca fiind pt acel cumparator.

Regimul daunelor-interese – ele pot fi acordate pt neexecutarea oricarei obl contractuale si se pot
cumula cu oricare din mijl pe care conventia le pune la dispozitia partilor. Daunele int pt o

38
contraventie la ctr savarsita der una din parti sunt egale cu pierderea suferita si castigul nerealizat de
cealalta parte din cauza acestei contraventii pe care partea in culpa le-a prevazut / ar fi trebuit sa le
prevada in mom inch ctr. Astfel, iccp intinderea d-i, convetia adopta conceptia potrivit careia d-i vor
acoperi atat damnum emergens, cat si lucrum cesans. Art 74 din conv – d-i nu pot fi superioare
pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut / trebuia sa le prevada
in mom incheierii ctr, ceea ce permite ca daunele previzibile sa fie reparate. Daca ctr este rezolvit,
partea interesata are la dispozitie 2 modalitati de stabilire a daunelor-interese:

-daca cumparatorul intr-o maniera responsabila si intr-un termen rezonabil a procedat la o


cumparare de inlocuire sau vanzatorul in aceleasi conditii a procedat la o vanzaree compensatorie,
partrea care cere daune-interese poate cere diferenta dintre pretul invocat si pretul de inlocuire sau
cel al vanzarii compensatorii.

-Daca partaea nu a procedat la vanz compensatorie / cump de inlocuire iar marfurile au pret curent
pe piata, se potcere daune echivalente ca dif dintre pretul din ctr si pretul pietei si alte daune int
cerute in termenul ideii ca acopera damnum emergens si lcucrum cesans. Totusi, daca partea care
cere daune int a declarat contractul rezolvit dupa ce a intrat in posedsis marfii, e aplicabil ca etalon
pretul curent din mom intrarii in posesia marfii si nu de la rezolvirea ctr. In acest sens, pretul curent
este cel al locului unde ar fi trebuit fi facuta predarea marfii sau in lipsa pretul practicat intr-un alt loc
care in mod rezonabil poate fi considerat loc de referinta in fct de diferente de cheltuieli de
transport. Totusi, partea care invoca contraventia la ctr si unele daune int, este obl sa ia toate
masurile rezonabile pt a limita pierderea si castigul nerealizat; daca neglijeaza, partea in culpa poate
cere o reducere a daunelor-interese egala cu cuantumul pierderii care ar fi putut fi evitate.

Exonerarea de raspundere – forta majora. Desi este reglementata, conventia nu foloseste efectiv
expresia de forta majora ci spune ca o parte e exonerata de raspundere pt neexecutarea oricarei obl
contractuale daca dovedeste ca neexecutarea a fost determinata de o piedica ce indeplineste urm
cond cumulative:

- Sa fie independenta de vointa partii care o invoca


- Partea sa nu se fi putut astepota rezonabil la inchierea ctr la aparitia unei asemenea piedici
- Sa fie imprevizibila si insurmontabila = partea nu poate sa o previna si nici sa o depaseasca, nici
sa previna sau sa ii depaseasca consecintele.

Aceste elemente privind exonerarea de raspundere survin in urma unei proceduri: partea care a
suferit imprejurarea de fprta majora treb sa o informeze pe cealalta de interventia pieedicii si despre
efectele pe care acest eveniment le are asupra capacitatii sale de a executa ctr. Existenta acestui
eveniment treb transmisa imediat; in lipsa unei notificari in termen rezonabil, care curge din mom in
care partea a cunoscut / trebuia sa cunoasca respectiva piedica, partea care a emis sa notifice va
datora daune int care nu isi vor avea izv in executarea ctr ci au ca scop repararrea prejudiciului pe
care co contractantul l-ar fi putut evita daca ar fi fost notificat in timp.

Prescriptia extinctiva in vanzarea internationala de marfuri

-este reglem in conventia asupra prescriptiei in vanz internat de marfuri, inch la new york in 1974 sub
egida ONU ; prescriptia s-a reglem inainte!

*Prescriptia inglobeaza prob intervalului de timp cand partile unui ctr de vanz internat de marfuri
pot incepe procedurile legale privind pretentiile din ctr sau conexe lor. Conventia este anterioara
celei privind vanz internat de marfuri de la viena din 1980 – cea de la N Y a fost amendata de u

39
proitocol, pt a pune in acord prevederile ei cu conv de la viena. Romania a aderat atat la conv de la N
Y cat si la protocolul de la Viena prin L 24 / 1992. Prevedile NY au caracter supletiv = partile pot
inaltura total / partial prevederile ei printr-o manifestare expresa de vointa.

Domeniu de aplicare: coresp conventiei de la viena – dpdv personal, se apl daca in mom inch ctr
partile isi au sediul / domiciliul in state contractante semnatare diferite sau regulile de dr
international privat fac aplicabila ctr legea unui stat contractant. Dpdv temporal, fiecare stat
semnatar a apl disp conventiei din mom aderarii si intrarii in vig – Ro din 1992 odata cu adoptarea
legii 24. Dpdv material – art 1: prezenta converntie determina cond in care dr si act reciproce ale unui
cumparator si ale unui vanzator nascute dintr un ctr de vanz internat de marfuri nu mai pot fi
exercitate ca urm a expirarii unui anumit interval de timp, desemnat ca termen de prescriptie.

Durata termenului de prescriptie – art 8: 4 ani. Printr-o disp speciala din art 23, conv mai stabvileste
o limitare generala a ter4m de prescr: indif de cauzele de incetare a curgerii termenului de
prescriptie sau de prelungire a lui, termenul gheneral expra cel mai tarziu la 10 ani de cand a inceput
sa curga => indif de cauzele de incetare / prelungire intervenite pe derularea termenului de
prescriptie (suspendare / intrerupe) termenul nu poate niciodta depasi 10 ani de cand a inceput sa
curga.

Incpeutul curgerii termenului de prescriptie: conv reglem o regula generala si mai multe speciale,
asemnatoare cu dr intern roman. Regula generala este ca termenul de prescriptie incepe sa curga din
mom nasterii dr material la actiune. Prescriptia e o sanctiune pt creditorul nediligent – sanctioneaza
neeexercitarea unui dr la actiune (odata cu inalcarea dr subiectiv)

Prevederi speciale care nu sunt excceptii de la regula ci aplicatii ale acestei reguli in anumite cazuri
speciale:

- Act in rasp contractualoa rezultate din incalcarea ctr – act poate fi exercitata (term de presc
incepe sa curga) de la data incalcarii ctr
- Act intemeiata pe neconformitatea marfii – termenul de prescriptie incepe sa curga de la data
cand marfa a fost i mod efectiv remisa cumparatorului sau de la data la care oferta de remitere a
marfii a fost refuzata de cumparator pt ca el o considera neconforma. Acest caz are in vedere act
bazata pe vicii care se pot vedea cand se cunoaste marfa respectiva.
- Act intemeiata pe dol – presc curge de la data descoperirii dolului sau de la data cand rezonabil
ar fi trebuit descoperit. In cazul unei act intemeiate pe dol, conv fixeaza 2 mom: unul subiectiv
de cand s a descoperit viciul si un mom 0obiectiv cand dolul trebuia sa fie descoperit
(determinarea se realizeaza prin raportare la o persoana rezonabila aflata in aceeasi situatie .
- In cazul unei act pt neconformitatea bunului vandut dac exista o garantie expresa cu priv la buna
functionare a acestuia, term de presc incepe sa curga de la data la care cump notifica vanz ca
doreste exercitarea acestei actiuni, cel mai tarziu la data exprarii garantiei. Din nou sunt 2
momente: unul sb – al notificarii dupa constatarea vciciilor si mom ob – expirarea garantiei.
- In mat rezolutiunii ctr – 2 sit: daca declararea rezolutiunii intervine inainte de scadenta,
termenul de prescr incepe sa curga de la data declaratiei adresate celeilalte parti – o rezolutiune
anticipata. Daca rezolutiunea este declarata la data / dupa data fixata pt executare, termenul de
prescriptie curge de la data scadentei.

Regula generala – curge de la nasterea dr la actiune , iar pt situatii diferite sunt reguli speciale,
concretizari ale regulii generale pt diferite tipuri de actuni.

Unele evenimente aparute pe derularea prescr pot duce la incetarea / prelungirea / suspendarea sau
intreruperea ei.

40
Incetarea curgerii prescriptiei

Conventia foloseste acese termen care corespunde celei de intrerupere a cursului prescr extinctive
din dr intern. Iccp cazurile de incetare, conv prevede faptul ca >: termenul inceteaza sa curga la
indeplinirea de catre creditor a unui act introductiv al oricarei proceduri impotriva debitorului = atat
o procedura judecatoreasca, arbitrala sau administrativa.

Este necesar ca procedura initiata de creditor sa se finalizeze printr-o hotarare privind fondul cauzei.
Nu vom fi in prezenta unui caz de incetare a curgerii prescriptiei daca creditorul renunta la proces sau
daca procedura se perima sau daca instanta dispune anularea actiunii si a procesulu., in nicio situatie
nu avem o solutie pe fondul problemei.

Termenul inceteaza sa curga la indeplinirea de creditor a oricarui alt act cu efect intreruptiv de
prescriptiei potrivit legii statului unde debitorul isi are sediul. Termenul inceteaza sa curga in cazul
recunoasterii de deb a termenului in fav creditorului. Recunoasterea – art 20 de conv, se efectueaza
in scirs. Totusi conv accepta si valoaea unei recunbosteri tacite ex pt plata dobanzilor sau de o
executare partiala a unei obl de debitor (si alte modalitati din care rezulta ca deb isi recunpaste
datoria).

Prelungirea termenului de prescriptie

Similara celei de suspendare a presc interne? Conv N Y reglem o sg cauza de prelungire a termenului
de prescriptie in art 21 – cauza ce vizeaza ipoteza fortei majore. Nici conv n y si nici cea dde la viena
nu folosesc notiunea de forta majora. Totusi, din cond art 21 reuzulta ca am fi in prezenta unei cauze
de forta major definita sintetic : ne aflam in prez unui caz de prelungire a prescr cand au intervenit
evenimente ce indeplinesc cumulativ urm conditii: evenimentele nu sunt imputabile creditorului,
creditorul nu le putea evita sau invinge, aceste imprejurari il aduc pe cred in imposibilitatea de a face
sa inceteze cursul prescr extinctive. Cond treb indeplinite cumulativ pt a prelungi termenul de
prescriptie cu 1 an din mom cand imprejurarile au incetat sa existe. Art 21 are in vedere cazuri in care
ternenul de prescriptie ar fi fost considerat ca indeplinit in afara acestor dispozitii.

Efectele expirarii t de prescr: art 25 din conv – niciun drept nu este recunoscut si nici nu devine
executoriu in nicio procedura inceputa dupa expirarea t de prescr. Echivaleaza cu stingerea dr
,material la act din dr intern – art 26: daca deb executa obl dupa expirarea termenului de prescr, nu
are dr sa ceara restituirea chiae daca in mom executarii obl sale ingora ca t de prescr a expirat. Textul
are in vedere executarea unei obl naturale – nu se stinge dr subiectiv ci doar dr la actiune, dr ramane
imperfect.

Uzantele INCOMTEERMS – uzante specifice comertului international elaborate de catre cmera de


comert si industrie de la paris – prima regl in 1928. De a lungul timpului ele au fost reformulate ,
rescrise iar inn prezent avem cea mai recenta forma din 2010. Au caracter eminamentye facultativ,
nu reprez o conventie internationala ci rezultatul vointei comerciantilor – cand sunt incluse in ctr au
forta unor clauze contractuale. Regulile din 2010 contin 11 reguli fiecare avand ca scop impartirea obl
intre cumparator si vanzator. In pp se au in vedere urm categ de obl:

- Cheltuieli ce tin de livrarea marfii


- Chelt de transport
- Chelt de export tranzit si import al marfii

41
Avantaje: se realizeaza o economie de timp si spatiu contractual: partile nu negociaza fiecare obl in
parte ci vor negocia pt care din reguli opteaza. Vor incorpora in ctr regula : vanz se va face cf form
incoimterms ...

Existenta acestor reguli asigura securitatea circuitului comercial, data tocmai de interpretarea
comuna a clauzelor contradictorii; ele sunt foarte bine cunoscute de comerrcianti – excluse
interpretarile contrare care ar putea sa apara daca am avea clauze obisnuite in ctr.

CURS 12
Dupa natura transporturilor marfurilor – reguli incoterms:

-care sunt folosite pt orice fel de transport

-folosite pt transportul maritim si fluvial

Reguli: FOB, FAS, CFR CIF.

1.FAS=free alongside ship + portul de incarcare a marfii : cele mai putine obl pt vanzator si cele mai
multe pt cumparator. De aici deriva si faptul ca portul de incarcare in principiu (mentionat si in ctr) se
afla in tara vanzatorului.

Ex: ctr v-c cu portul in Ro. Predarea marfii si transferul riscurilor au loc cand marfurile sunt depuse de
catre vanzator pe cheiul portului de incarcare (in constanta in ex nostru). Cheltuielile + tot ce
inseamna transportul de la locul producerii marfurilor si pana la constanta sunt suportate de
vanzator. In schimb, obl de a transporta marfa din constanta in marsilia apartine cumparatorului.
Momentl transmiterii marfurilor si a riscurilor este acela in care marfa, individualizata pt un anumit
cumparator, este depusa pe cheiul portului de incarcare, la data sau intr-o perioada de timp
stabilita. Asttfel, daca cumparatorul caruia ii revine obl de a transporta marfa pe mare, intarzie in
aducerea navei la chei la data sau in intervalul stabilit, riscul pieirii / deteriorarii marfii s-a transmis de
la mom la care acesta ar fi trebuit sa aduca marfa la chei.

Obligatia de a suporta cheltuielile de transport apartine cumparatorului, altfel spus ctr de narvosire
(inchirierea navelor) va fi incheiat de catre cumparator, el fiind cel care va angaja un vas compatibil,
apt sa transporte intreaga cantitate de marfa pana la portul de destinatie. Daca vasul nu e adecvat
acelui tip de transport, riscul pieirii marfii pe perioada transportului apartine cumparatorului.

Cheltuielile de incarcare a marfii pe vas dar si cele de descarcare a marfii in portul de destibatie vor
incumba cumparatorului. Regulile incoterms fas 2010 nu prevad in cazul vanzarii FAS obligatia de a
asigura marfa in sarcina vreuneia dintre parti, dar, in principiu si daca este cazul (fff des), cheltuielile
de asig a marfii dupa momentul livrarii (predarea pe cheiul portului) vor fi suportate tot de
cumparator. Cheltuielile de conservare a marfii pe timpul transportului revin tot in sarcina
cumparatorului.

Formalitatile dar si cheltuielile privind exportul marfii din tara vanzatorului sunt in sarcina acestuia
(vanzatorului); acest lucru inseamna ca suntem in prezenta unei vanzari externe, in timp ce
formalitatile si cheltuielile de import in tara cumparatorului precum si formalitatile si cheltuielile
privind tranzitul marfii prin diferite state vor fi suportate de cumparator.

*cheltuielile de export si formalitatile privind exportul propriu-zis sunt suportate de vanzator =


vanzare externa. Daca aceasta categ de obl ar reveni cumparatorului, vanzarea ar fi interna (singurul
elemetnt extern ar fi suportarea taxelor).

42
2.FOB = free on bord incoterms 2010+ portul de incarcare: predarea marfii si transmiterea riscului
opereaza in mom in care marfa e incarcata la portul vasului in locul de incarcare convenit.

Celelalte cheltuieli: transportul de la locul fabricarii incumba vanzatorului, iar de acolo mai departe
incumba cumparatorului. Asigurarea si conservarea marfii va reveni tot cumparatorului. Si aceasta
vanzare este tot una externa pt ca vanzatorului in continuare ii revin formalitatile si cheltuielile
prvind toate operatiunile de export din tara sa, dar taxele si formalitatile privind tranzitul marfii in dif
state si formalitatile si cheltuielile de import vor reveni cumparatorului.

Riscurile se transmit catre cmparatoru dupa ce marfa a trecut peste balustrada vasului si a ajuns la
bord. Cheltuielile de incarcare a marfii pe nava vor reveni vanzatorului; cumparatorul incheie ctr de
navrosire (aducerea navei inchiriate + transport spre portul de destinatie). Nici aici nu se prevede obl
de asigurare a marfii in sarcina cump, dar el trebuie sa asigure conservarea marfii, asa ca de regula va
incheia acest ctr accesoriu.

3.CFR – cost and fright (cost si nava) +portul de descarcare a marfii.


Predarea marfii si ttransferul riscurilor are loc de la vanz spre cump in mom in care marfa ajunge la
portul de incarcare. Transportul pana la portul de incarcare incumba vanzatorului, cheltuielile de
imbarcare incumba tot vanzatorului si cele din tara sa cumparatorului; vanzatorul incheie si ctr de
narvosire (port + nava). cumparatorului revenindu-i obl de conservare si asiugrare a marfii (daca
vrea), cele privind tranzitul marfii in diferite state si de import in tara sa de origine.

4.CIF - cost insurance and frieght (cost, asigurare si nava) + numele portului de destinatie convenit .
are in plus fata de cfr faptul ca tot vanzatorului ii incumba si obligatia de a incheia ctr de asigurare a
marfii pe perioada transportului. Toate celelalte obl sunt identice cu cele de la cfr.

Contrapartida de marfuri

In general, ctr in comertul interational, in fct de complexitate pot fi ctr unitare, care prin natura
contin un sg acord de vointa in sens de negotium si operatiuni ctr complexe care au in structura lor
doua sau mai multe acorduri de vointa legate intre ele printr-o finalitate economica si juridica
comuna – legatura economica si juridica se manifesta astfel: dpdv economic, scopul incheierii mai
multor ctr pe care le punem sub o singura forma este acela de a compensa importul cu exportul =
desi in ctr resective sunt prevazute toate elementele, pretul nu se plateste efectiv pt fiecare ctr ci
doar diferenta dintre preturile ctr care intra in structura acestei operatiuni complexe. Dpdv juridic,
legatura este data intotdeauna de intentia patilor, consensualismul – de a stabili daca si prin ce
elemente se leaga aceste contracte (ce leaga aceste ctr este tot manifestarea de vointa a partilor).

Formele conrapartidei, In fct de tipul de ctr intrate in comp lor:

- Axate pe ctr de vanzare-cumparare - cea mai des intalnita. Aceasta forma de contrapartida
se prezinta in 2 modslitati diferite in fct de tehnica contractuala folosita: cea mai simpla
varianta ar fi o contrapartida de 2 saau mai multe ctr de import si export paralel; a doua
varianta este de contrapartida printr-unul sau mai multe ctr de import insotite de un ctr
cadru de export. Acest ctr cadru creeaza in general doar obl de a face, de a incheia in viitor
unul sau mai multe ctr propriu-zise.
- Axate pe ctr de schimb
- Axate pe ctr de cooperare economica internationala – consta in constituirea unei entitati,
societati comerciale de catre cei 2 parteneri la raportul de comert international – ex: ctr de
import, de vanzare internationala de marfuri urmat d eun ctr de cooperarre ec internat in

43
sensul ca partile la primul ctr convin realizarea impreuna a unei activitati de colaborare care
are ca scop obtinerea unui nou produs destinat la randul bsau unui export ulterior.

In fct de nr partilor, contrapartida poate fi:

- Bilaterala – 2 parti intr-un ctr : A vanz din franta si B cump din Ro si un alt ctr paralel in care B
e vanz si A cumparator
- Trilaterala – 3 parti: un vanz dintr-o tara si un cump din alta: din tara cump avem un alt vanz
din alta tara
- Cvadrilaterala – 4 parti, cate 2 din fiecare tara.

Arbitrajul comercial international

-arbitrajul este o jurisdictie pt solutionarea litigiilor comerciale internationale arbitrabile , intre


persoane de dr privat sau intre ele si persoane de dr public actionand de iure gestionis, efectuata
(jurisdictia) de un tribunal arbitral compus din pers neinvestite cu autoritate publica, arbitrii, a carui
competenta izvoraste din vointa partilor litigante sau exceptional din conventii internationale,
jurisdictie bazata, desfasurata pe baza unei proceduri speciale, care in pp se finalizeaza printr-o
hotarare definitiva si obligatorie pt parti.

Trasaturile arbitrajului= Modalitate specifica de solut a litigiilor nascute in leg cu raporturile juridice
de comert international

- Temeiul competentei arbitrului este reprezentat de vointa partilor, materializata printr-o


conventie de arbitraj
- Arbitrii care solutioneaza litigiul sunt persoane particulare, nu sunt incadrate in sistemul
public al unui stat
- Hotararea pronuntata este in principiu definitiva si obligatorie pt partri
-

Elemente esentiale ale arbitrajului comercial international

- Jurisdictie pt ca arbitrii au competenta de a judeca, de a spune dreptul, adica aplica leggea si


o motiveaza la o situatie de fapt litigioasa. Arbitrajul se aseamana deci pana la confuzie
aproape cu instantele judecatoresti; deosebirea este insa mare fata de alte institutii juridice
apropiate cum ar fi concilierea sau medierea – curtea de arbitraj impune un punct de vedere
juridic, medierea nu spune dreptul
- Se solutioneaza litigiile comerciale internationale
- Pot fi supuse arbitrajului numai litigiile arbirabile – acele litigii care se nasc in legatura cu
anumite drepturi de care partile pot dispune sau cu privire la care pot tranzactiona.
- De principiu, prin arbitraj comercial international se solutioneaza litigii aparute intre sb de
drept privat, doar ca in anumite situatii speciale, pot fi solutionate pe calea arbitrajului si
litigii dintre pers de dr privat si de dr public actionand de iure gestiones – IXID , Conventia de
la Washington.
- Jurisdictia e infaptuita de un trribunal arbitral care va solutiona pe fond litigiul – NU trebnuie
confundat tribunalul arbiotral cu instituita care organizeaza arbitrajul!!! Tribunalele se
constituie pt fiecare litigiu, IXIDul este centrul care organizeaza, ea e instituitia.

44
- Tribunalul este compus din arbitrii persoane particulare neinvestite cu putere publica – nu
sunt functionari publici, diferentiati astfel clar de judecatori . datorita acestui fapt, arbirajul
comercial international reprezinta o justitie privata, bazata pe autonomia de vointa a partilor
- Competenta de solut a litigiului are izvor in vointa partilor, exprimata prin conventia de
arbitraj. Uneori , exceptional, temeiul competentei arbitrilor se poate regasi in conventii
internationale.
- Procedura: arbitrajul in principal se desfaoara pe baza unei proceduri specisle, derogatorii de
la dr comun (instantele judecatoresti) = avem reguli proprii care prezinta anumite
particularitati. De fiecare data regulile proprii vor fi completate cand nu au reglementari cu
dispozitiile de procedura de pe teritoriul statilui unde functioneaza instanta arbitrala. Si in
cazul curtii de arbitraj de la bucuresti sunt reguli proprii de procedura care se completeaza cu
dispozitiile CPC.
- Se finalizeaza prin pronuntarea unei hot definitive si obligatorii pt parti (latura
jurisdictionala); dupa terminarea procedurii singura cale de atac este o actiune in aulare
introudse in fata instantei judecatoresti superioare celei8 care ar fi fost competente sa
solutioneze litigiul daca nu am fi avut conventii de arbitraj. *actiunile in anulare vizeaza doar
aspectele de procedura! Niciodata nu se fac aparari pe fond.

Conventia de arbitraj reprezinta acordul de vointa al partilor prin care ele convin ca un litigiu existent
sau viitor sa fie solutionat prin arbitraj – conventia este izvorul arbitrajului. Din def rezulta cele 2
forme ale conv de arbitraj:

- Clauza compromisorie – inserata in ctr prin care partile stab ca un posibil litigiu sa fie
solutionat prin arbitraj in viitor
- Compromisul de arbitraj – tot acordul partilor privind solutionarea prin interm arbitrajului a
unui litigiu deja nascut .

Uneori exista posib sa avem o clauza compromisorie dar care sa fie dublata de un compromis de
arbitraj – de ex daca acea clauza este sumara – prin compromis ulterior se stabilesc detaliile.

Efectele conventiei:

- Negativ – se inlatura competenta instantelor de drept comun


- Pozitiv – se investeste o instanta arbitrala cu solutionarea acelui litigiu.

Clauza compromisorie are o natura juridica interesanta, treb analizata prin raportare la ctr in care a
fost inserata – avem o autonomie relativa a clauzei compromisorie fata de ctr principal deoarece
clauza compromisorie are un regim juridic putin dif fata de ctr principal = anumite clauze de
nevalabilitate a ctr nu vor afecta si clauza compromisorie – arbitrii stabiliti prin clauza compromisorie
vor ramane competenti sa solutioneze litigiul in temeiul unei clauze compromisorii desi in fata lor se
solicita spre ex nulitatea ctr, nevalabilitatea lui. Exista astfel cauze de nulitate care afecteaza doar ctr
nu si clauza compromisorie (elemente de autonomie relativa a clauzei) – vom gasi si cauze de nulitate
care vizeaza atat ctr principal cat si clauza compromisorie (nulitati convergente).

Clasificare in fct de caracterul temporar / permanent: arbitraj ad hoc si internaionalizat


- Arbitraj ad-hoc = caracter temporar, organizat pt solutionarea unui sg litigiu, in mom
pronuntarii hot tribunalul incetandu-si existenta; dezavantaj: lipsa unui aparat administrativ
care ajuta la organizarea efectiva a instantei arbitrale. Exista si situatia ca arbitrajul ad hoc sa
se desfasoare intr-o institutie arbitrala

45
- Arbitraj institutionalizat – caracter permanent, orgaizat de curti de arbitraj care functioneaza
pe baza unor regulamente proprii.

Clasif in fct de puterile conferite arbitrilor de parti:


- Arbitraj in drept strict (de iure) - arbitrii judeca in temeiul unor norme juridice interne sau
unor conventii internationale , arbitrii respectand si disp din sistmul de drept aplicabil in
speta

- Arbitrajul in echitate – de facto – arbitrii dispun de mai mare libertate, nemaifiind tinuti de
motivarea deciziilor pe baza unor acte normative si putand judeca si pe baza a ceea ce
considera echitabil in speta . aceasta modalitate de aerbitraj in echitate ofera mai mare
putere arbitrilor – ei pot elimina in demersul lor anumite dsipozitii de drept considerate
contra echitatii intr-o situatie dedusa judecatii – este insa exceptional pt ca daoar partile pot
sa confgere arbitrilor puterea de a judeca in echitate, altfel judeca doar in drept. Exista
anumite limite si aici pt arbitri: privind regulile de procedura, anumite principii care nu pot fi
ignorate (contradictorialitate, disponibilitate, respectarea dr la aparare) si limitari privind
regulile de fond (ot exista norme de ordine publica de la care nu se poate deroga in favoarea
echitatii).

46

S-ar putea să vă placă și