C1b

PRINCIPII DE ACŢIONARE A ORGANELOR PRODUCĂTOARE DE

OCHIURI
Acţionarea constă în realizarea prin comenzi a unor mişcări ale unui sistem tehnic, care în cazul
maşinilor de tricotat se referă în principal la mecanismul da formare al ochiurilor.
Acţionarea se realizează diferit în funcţie de modul în care organele condacătoare de ochiuri sunt situate
faţă de suportul lor, şi anume, în cazul organelor fixe în suport, mişcările vor fi simultane împreună cu
suportul, realizate prin diferite tipuri de mecanisme de acţionare, iar în cazul organelor liber aşezate în
suportul lor, care vor executa mişcări succesive sau simultane independente de ale suportului, acţionarea se
realizează prin came de acţionare sau organe de execuţie ale mecanismelor desenatoare.
La acţionarea organelor liber dispuse în suportul lor pot să apară două situaţii de acţionare: directă şi
indirectă.
Acţionarea directă se realizează prin acţiunea camelor sau a mecanismelor desenatoare asupra
călcîielor organelor respective, iar la acţionarea indirectă mişcările se transmit prin intermediul unor organe
auxiliare, care la rândul lor, le primesc de la came de acţionare sau mecanisme desenatoare. Posibilităţile
tehnologice ale unei maşini de tricotat sunt direct influenţate de posibilităţile de acţionare a organelor
producătoare de ochiuri. Principiile de acţionare a organelor producătoare de ochiuuri sunt general valabile
indiferent de tipul acestora.

Principii de acţionare a acelor

Analiza posibilităţiilor de acţionare se referă în special la cazul acţionarii acelor mobile în fontură, care pot fi
acţionate direct sau indirect conform următoarei scheme(fig.1) .

Fig.1
Prin acţionare se imprimă acului mişcări în vederea parcurgerii unei anumite traiectorii. Tipul
traiectoriei este determinat de anumite poziţii pe care acul le poate ocupa într-un sistem de came de acţionare.
Principalele poziţii pe care le pot ocupa într-un sistem de came de acţionare acele cu limbă sunt prezentate în
fig.2.a.

1
 - S - staţionare - poziţia în care capul acului se află la nivelul liniei de aruncare, ochiul vechi fiind sub
cârlig. Este o poziţie de aşteptare sau de început de traiectoriei;
- In - închidere neterminată - poziţia în care ochiul vechi se vechi se găseşte încă pe limba deschisă a
acului. Atingerea acestei poziţii se realizează în urma acţionării acului prin cama de ridicare. În poziţia de
închidere neterminată acul poate fi alimentat cu un nou fir;
- I - închidere - poziţia în care ochiul vechi a ajuns pe tija acului mai jos de limba deschisă, faza
închiderii fiind terminată. Această poziţie a fost atinsă în vârful camei de închidere sub acţiunea căreia acul
sa ridicat deci de la închidere neterminată la închidere. După închidere poate urma depunerea unui nou fir;
- Ea- eliminarea aruncării - poziţia în care ochiul vechi se găseşte încă în execuţia fazei de trecere
peste limba închisă fără a atinge aruncarea. Această poziţie se obţine prin plasarea camei de coborâre C în
poziţia punctată, încât atunci când călcâiul acului ajunge în vârful camei de coborâre capul acului se află încă
deasupra liniei de aruncare;
- B – buclarea – poziţia în care capul acului se află sub linia de aruncare la cota X (adâncime de
buclare). Poziţia de baclare este atiansă în momentul plasării călcâiuiui acului sub vârful camei de coborâre C,
în poziţie reprezentată cu linie continuă. Reglarea adâncimii de baclare se realizează prin deplasarea camei
de buclare pe direcţia săgeţii într-un sens sau altul .
- P - poziţia de pieptene - în care acele se situează cu capetele deasupra liniei de aruncare la o anumită
înălţime încât spatele acelor să joace rol de platină de închidere pentru ochiurile de pe acele unei fonturi
opuse .

Fig.2.a.

Fig.2.b
Principalele poziţii pe coare le pot ocupa într-un sistem de came acele cu cârlig sunt prezentate în
fig.2.b:
- S - staţionare - capul acului este la nivelul liniei de aruncare;
- In - închidere neterminată - ochiul vechi se găseşte încă sub cârligul acului. Nu se poate realiza
alimentarea unui nou fir;
- I - închiderea - ochiul vechi se află pe tija acului la o distanţă suficientă de cârlig pentru a permite
depunerea unui nou fir;
- EP- eliminarea presării - presa nu acţionează şi ochiul vechi va pătrunde sub cârlig alături de buclă
sau firul de sub cârlig;
2
 - Ea - eliminarea aruncării - ochiul vechi se află pe cârligul acului fără a fi aruncat ;
- B - buclarea - capul acului se găseşte sub linia de aruncare la cota X;
-P - poziţia de pieptene de închidere pentru acele unei fonturi opuse .
Deplasarea din poziţie de staţionare (S) până în poziţie de închidere neterminată ( IN se numeşte
ridicare şi în consecinţă cama (B) care imprimă această mişcară poartă denumirea de camă de ridicare, iar
deplasarea de la închidere neterminată la închidere (I) se numeşte închidere şi cama corespunzătoare (I )camă
de închidere. Deplasarea de la închidere la buclare (B) se realizează sub acţiunea camei de coborâre (C) care
mai poartă denumirea şi de camă de buclare.
Ansamblul de ridicare - închidere poate fi fomat dintr-o singură camă de ridicare- închidere sau din
două came separate ana de ridicare şi alta de închidere .
Traiectoriile posibile pe care un ac le poate parcurge sub acţiunea unui ansamblu de came pot fi simbolizate
în funcţie de aceste poziţii. Astfel, pentru an ac care plecând din poziţia de funcţionare S este ridicat până la
închidere I, este alimentat cu fir şi apoi coboară la buclare B, parcurgând deci traiectoria S-I-B se parcurg toate
fazele de formare a ochiurilor normale(ON).
Pentru obţinerea altor tipuri de ochiuri acele vor parcurge alte traiectorii. Astfel, în cazul acelor cu limbă,
asociind unei traiectorii pentru obţinerea ochiurilor normale S-I-B ,una sau mai multe traiectorii S-In-B, în care
acul se ridică numai pânâ în poziţie de închidere neterminată, este alimentat cu un nou fir şi coboară la buclare, se
va obţine un ansamblu format dintr-un ochi şi una sau mai multe bucle netransformate în ochi, deci un ochi dublu
de indice l sau de alt indice. Acelaşi rezultat se obţine şi în cazul în care asociem unei traiectorii pentru obţinerea
ochiurilor normale a uneia sau aai multor traiectorii Ea- I- Ea, în care acul nu realizează aruncarea acumulând una
sau mai multe bucle.
În cazul acelor cu cârlig se pot parcurge următoarele traiectorii:
S-I-B pentru formarea ochiurilor normale;
S-I-EP-B sau S-I-Ea pentru formarea buclelor .
Indiferent de tipul acelor, menţinerea lor în poziţie de staţionare la un sistem de formare a ochiurilor
echivalează cu reţinerea ochiului sau elementului de ochi format într-un ciclu anterior.
Acelaşi rezultat se obţine prin parcurgerea traiectoriei S – IN – B fară depunerea firului.
În tabelul 1 sunt centralizate aceste posibilităţi:

Funcţionarea acelor se reduce în esenţă la parcurgerea uneia din cele trei traiectorii de bază : S-I-B, S-In-B
sau S.
Acţionarea acelor poate fi: fără selectare, atunci când toate acele urmează aceeaşi traiectorie şi cu selectare,
atunci când anumite ace pot parcurge traiectorii distincte.