Acordul privind evaluarea marfurilor in vama1

(Acordul privind aplicarea articolului VII al GATT 1994)

NOTE SUPORT PENTRU CURS

UZ INTERN

INTRODUCERE GENERALA

1. Prima bază pentru determinarea valorii în vamă în virtutea prezentului Acord este
"valoarea de tranzacţie", aşa cum este definită la Articolul 1. Acest Articol trebuie să fie
coroborat cu Articolul 8 care prevede, între altele, ajustări ale preţului efectiv plătit sau de
plătit, atunci când anumite elemente specifice care sunt considerate ca făcând parte din
valoarea în vamă sunt în sarcina cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit
sau de plătit pentru mărfurile importate. Articolul 8 prevede, de asemenea, includerea în
valoarea de tranzacţie a anumitor prestaţii făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului
sub formă de mărfuri sau de servicii determinate, mai curând decât sub formă de bani.
Articolele 2 până la 7 inclusiv, enunţă metodele de utilizat pentru determinarea valorii în
vamă, dacă această determinare nu se poate face prin aplicarea prevederilor Articolului 1.

2. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor

Articolului 1, administraţia vamală şi importatorul trebuie în mod normal să se consulte,
pentru a găsi baza valorii prin aplicarea prevederilor Articolelor 2 sau 3 . Se poate întâmpla,
de exemplu ca importatorul să posede informaţii privind valoarea în vamă a mărfurilor
identice sau similare importate de care administraţia vamală din punctul de intrare în ţară
nu dispune direct. Pe de altă parte, administraţia vamală poate avea informaţii privind
valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare importate la care importatorul nu are cu
uşurinţă acces. O consultare între cele două părţi permite schimbul de informaţii, cu
respectarea obligaţiilor relative la secretul comercial, în scopul de a determina baza corectă
pentru evaluare în vamă.

3. Articolele 5 şi 6 furnizează două baze de determinare a valorii în vamă atunci când

aceasta nu poate fi determinată pe baza valorii de tranzacţie a mărfurilor importate sau a
mărfurilor identice sau similare importate. In virtutea paragrafului 1 al Articolului 5,
valoarea în vamă este determinată pe baza preţului la care mărfurile sunt vândute în starea
în care sunt importate, către un cumpărător care nu este legat de vânzător în ţara de import.
Importatorul are, de asemenea, dreptul, la cererea sa, ca mărfurile care fac obiectul unei
prelucrări sau al unei transformări după import să fie evaluate prin aplicarea prevederilor
Articolului 5. In virtutea Articolului 6 valoarea în vamă este determinată pe baza valorii
1
prezentul document este pentru uz exclusiv intern și reprezintă o selecție de date și informații, aflate în
„open acces - IT”
calculate. Cele două metode prezintă unele dificultăţi şi, pentru acest motiv, importatorul
are dreptul, în virtutea prevederilor Articolului 4, să aleagă ordinea în care cele două
metode vor fi aplicate.

4. Articolul 7 enunţă modul în care se determină valoarea în vamă în cazurile în care

nici unul dintre articolele precedente nu permite aceasta.

Membrii,

Ţinând seama de Negocierile comerciale multilaterale,

Dorind să promoveze obiectivele GATT 1994 şi să asigure avantaje suplimentare

comerţului internaţional al ţărilor în curs de dezvoltare,

Recunoscând importanţa prevederilor Articolului VII al GATT 1994 şi în dorinţa de

a elabora reguli pentru aplicarea lor în vederea asigurării unei mai mari uniformităţi şi
certitudini în punerea lor în aplicare;

Recunoscând necesitatea unui sistem echitabil, uniform şi neutru de evaluare în

vamă a mărfurilor, care exclude utilizarea unor valori în vamă arbitrare sau fictive;

Recunoscând că baza evaluării în vamă a mărfurilor ar trebui să fie, pe cât posibil,

valoarea de tranzacţie a mărfurilor de evaluat;

Recunoscând că valoarea în vamă ar trebui să fie stabilită după criterii simple şi

echitabile, compatibile cu practica comercială şi că procedurile de evaluare ar trebui să fie
de aplicare generală, fără distincţie între sursele de aprovizionare;

Recunoscând că procedurile de evaluare nu ar trebui să fie utilizate pentru a

combate dumpingul;

Convin cele ce urmează:

PARTEA I

REGULI DE EVALUARE IN VAMA

Articolul 1

1. Valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică

preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu
destinaţia ţării de import, ajustate conform prevederilor Articolului 8 cu condiţia:

a) să nu existe restricţii referitoare la cedarea sau utilizarea mărfurilor de către

cumpărător, altele decât restricţiile care:
 i) sunt impuse sau cerute de lege sau de autorităţile ţării de import,
ii) limitează regiunea geografică în care mărfurile pot fi revândute, sau

iii) nu afectează substanţial valoarea mărfurilor,

b) ca vânzarea sau preţul să nu fie subiectul unor condiţii sau unor prestaţii a căror
valoare nu poate fi determinată pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat;
c) ca nici o parte a profitului oricărei revânzări, cesiuni sau utilizări ulterioare a
mărfurilor de cumpărător să nu revină direct sau indirect vânzătorului, afară de
cazul în care o ajustare corespunzătoare poate fi operată în virtutea prevederilor
Articolului 8, şi
d) ca, cumpărătorul şi vânzătorul să nu fie legaşi sau, dacă sunt legaşi, valoarea de
tranzacţie să fie acceptabilă în scopuri vamale în virtutea prevederilor
paragrafului 2.
e) Pentru a determina dacă valoarea de tranzacţie este acceptabilă în scopul
aplicării paragrafului 1, faptul că, cumpărătorul şi vânzătorul sunt legaşi în
sensul Articolului 15 nu va constitui în sine un motiv suficient pentru a
considera valoarea de tranzacţie ca inacceptabilă. In acest caz, circumstanţele
proprii vânzării vor fi examinate şi valoarea de tranzacţie admisă, cu condiţia ca
aceste legături să nu fi influenţat preţul. Dacă, ţinând seama de informaţiile
furnizate de importator sau obişnuite din alte surse, administraţia vamală are
motive să considere că legăturile au influenţat preţul, ea va comunica motivele
sale importatorului şi va da acestuia o posibilitate rezonabilă de răspuns. Dacă
importatorul o cere, motivele îi vor fi comunicate în scris.
f) In vânzarea între persoane legate, valoarea de tranzacţie va fi acceptată şi
mărfurile vor fi evaluate potrivit prevederilor paragrafului 1, în cazul în care
importatorul va demonstra că acea valoare este foarte apropiată de una dintre
valorile de mai jos, situându-se în acelaşi moment sau aproape în acelaşi
moment:
(i) valoarea de tranzacţie , corespunzătoare vânzărilor, către
cumpărători nelegaţi, de mărfuri identice sau similare pentru export
cu destinaţia aceleiaşi ţări de import;
ii) valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare aşa cum ea este
determinată prin aplicarea prevederilor Articolului 5;
iii) valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare aşa cum ea este
determinată prin aplicarea prevederilor Articolului 6.

In aplicarea criteriilor precedente, se va şine cont de diferenţele

demonstrate între nivelurile comerciale, nivelurile cantitative,
elementele enumerate la Articolul 8 şi costurile suportate de
vânzător cu ocazia unor vânzări în care cumpărătorul şi acesta nu
sunt legaşi şi pe care nu le suportă cu ocazia unor vânzări în care
cumpărătorul şi acesta sunt legaşi.
 g) Criteriile enunţate la paragraful 2 b) vor fi utilizate la iniţiativa importatorului şi
numai în scopul comparaţiei. Valori de substituţie nu pot fi stabilite în virtutea
prevederilor paragrafului 2 b) al prezentului articol.

Articolul 2

1. a) Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată

prin aplicarea prevederilor Articolului 1 valoarea în vamă va fi
valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export cu
destinaţia aceleaşi ţări de import şi exportate în acelaşi moment sau
aproape în acelaşi moment cu mărfurile de evaluat.

b) In aplicarea prezentului articol, valoarea în vamă va fi determinată

utilizând valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute la
acelaşi nivel comercial şi sensibil în aceeaşi cantitate cu mărfurile de
evaluat. In absenţa unei astfel de vânzări se va utiliza valoarea de
tranzacţie a mărfurilor identice vândute la un nivel comercial diferit
şi\sau în cantităţi diferite, ajustate pentru a şine seama de diferenţele
pe care nivelul comercial şi\sau cantitatea le-ar fi putut antrena, cu
condiţia ca astfel de ajustări indiferent dacă conduc la o creştere sau
o diminuare a valorii să se poată baza pe elemente de probă
prezentate care să stabilească clar că sunt rezonabile şi exacte.

2. Când costurile şi cheltuielile prevăzute la Articolul 8 paragraful 2 sunt cuprinse în

valoarea de tranzacţie, această valoare va fi ajustată pentru a şine seama de diferenţele
semnificative care pot exista între costurile şi cheltuielile aferente, pe de o parte mărfurilor
importate şi pe de altă parte mărfurilor identice avute în vedere ca urmare a diferenţelor de
distanţe şi modul de transport.

3. Dacă, cu ocazia aplicării prezentului Articol, se constată mai mult de o valoare de

tranzacţie a mărfurilor identice, valoarea de tranzacţie cea mai scăzută va fi utilizată pentru
determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate.

Articolul 3

1. a) Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin

aplicarea prevederilor Articolelor 1 şi 2, valoarea în vamă va fi valoarea de
tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinaţia
aceleaşi ţări de import şi exportate în acelaşi moment sau aproape în
acelaşi moment cu mărfurile de evaluat.

b) In aplicarea prezentului Articol, valoarea în vamă va fi determinată utilizând

valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare, vândute la acelaşi nivel
comercial şi sensibil în aceeaşi cantitate cu mărfurile de evaluat. In absenţa
unei astfel de vânzări se va utiliza valoarea de tranzacţie a mărfurilor
similare vândute la un nivel comercial diferit şi\sau în cantităţi diferite,
 ajustate pentru a şine seama de diferenţele pe care nivelul comercial şi\sau
cantitatea le-ar putea antrena, cu condiţia ca o astfel de ajustare, indiferent
dacă conduce la o creştere sau o diminuare a valorii, să se poată baza pe
elemente de probă prezentate şi care stabilesc clar că sunt rezonabile şi
exacte.

2. Când costurile şi cheltuielile prevăzute la Articolul 8 paragraful 2 sunt cuprinse în

valoarea de tranzacţie, această valoare va fi ajustată pentru a şine seama de diferenţele
semnificative care pot exista între costurile şi cheltuielile aferente, pe de o parte mărfurilor
importate şi pe de altă parte mărfurilor similare avute în vedere ca urmare a diferenţelor de
distanţe şi de moduri de transport.

3. Dacă, în aplicarea prezentului articol, se constată mai mult de o valoare de

tranzacţie a mărfurilor similare, valoarea de tranzacţie cea mai scăzută va fi utilizată pentru
determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate.

Articolul 4

Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea

prevederilor Articolului 1, 2 sau 3, valoarea în vamă va fi determinată prin aplicarea
prevederilor Articolului 5 sau, când valoarea în vamă nu va putea fi determinată prin
aplicarea acestui articol, prin aplicarea prevederilor Articolului 6; totuşi, la cererea
importatorului, ordinea aplicării Articolului 5 si 6 va fi inversată.

Articolul 5

1. a) Dacă mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare importate sunt
vândute în ţara de import în starea în care au fost ele importate, valoarea în
vamă a mărfurilor importate, determinată prin aplicarea prevederilor
prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării
mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate totalizând
cantitatea cea mai ridicată, făcută către persoane nelegate de vânzători în
momentul sau aproape în momentul importului mărfurilor de evaluat, sub
rezerva deducerilor care se referă la următoarele elemente:

i) comisioane în mod uzual plătite sau convenite, sau marje practicate

în mod uzual pentru beneficii şi cheltuieli generale referitoare la
vânzările, în acea ţară, de mărfuri importate din aceeaşi categorie sau
acelaşi tip;

ii) cheltuieli obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi

cheltuielile conexe care se fac în ţara de import;
iii) dacă este cazul, costurile şi cheltuielile prevăzute la Articolului 8
paragraful 2; şi
iv) drepturile vamale şi alte taxe naţionale de plătit în ţara de import cu
ocazia importului sau a vânzării mărfurilor.
 b) Dacă nici mărfurile importate, nici mărfurile identice sau similare importate
nu sunt vândute în momentul sau aproape în momentul importului mărfurilor
de evaluat, valoarea în vamă se va baza sub rezerva, de altfel, a prevederilor
paragrafului 1 a) al prezentului articol, pe preţul unitar la care mărfurile
importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute în ţara
de import în starea în care ele sunt importate, la data cea mai apropiată care
urmează importului mărfurilor de evaluat şi în orice caz în 90 de zile de la
data acestui import.

2. Dacă nici mărfurile importate, nici mărfurile identice sau similare importate nu sunt
vândute în ţara de import în starea în care ele sunt importate, valoarea în vamă se va baza,
dacă importatorul o cere, pe preţul unitar corespunzător vânzărilor de mărfuri importate
totalizând cantitatea cea mai ridicată, făcute după o prelucrare sau transformare ulterioară,
către persoane din ţara de import nelegate de vânzări, ţinând seama de valoarea adăugată
prin prelucrare sau transformare şi de deducerile prevăzute la paragraful 1 a).

Articolul 6

1. Valoarea în vamă a mărfurilor importate determinată prin aplicarea prevederilor

prezentului Articol se va baza pe o valoare calculată. Valoarea calculată va fi egală cu
totalul:

a) costului sau valorii materiilor şi operaţiilor de fabricaţie sau altor lucrări pentru
producerea mărfurilor importate;
b) sumei pentru beneficiile şi cheltuielile generale, egală celei care intră în mod
general în vânzările mărfurilor de aceleaşi categorii sau de acelaşi tip ca
mărfurile de evaluat care sunt făcute prin producătorii ţării de export pentru
export cu destinaţia ţării de import;
c) costului sau valorii oricăror alte cheltuieli de care este cazul să se ţină seama
potrivit opţiunii în materie de evaluare aleasă de fiecare Membru în virtutea
paragrafului 2 al Articolului 8.

2. Nici un Membru nu va putea cere sau obliga o persoană nerezidentă pe propriul său
teritoriu de a prezenta spre verificare un cont sau altă înregistrare sau de a permite accesul
la un cont sau altă înregistrare, în scopul de a determina o valoare calculată. Cu toate
acestea, informaţiile comunicate de producătorul mărfurilor în scopul determinării valorii
în vamă prin aplicarea prevederilor prezentului Articol pot fi verificate în altă ţară de
autorităţile ţării de import, cu acordul producătorului şi cu condiţia ca aceste autorităţi să
acorde un preaviz suficient guvernului ţării în cauză şi ca acesta să nu se opună cercetărilor.

Articolul 7

1. Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea

prevederilor Articolelor 1 până la 6 inclusiv, valoarea în vamă va fi determinată prin
mijloace rezonabile compatibile cu principiile si prevederile generale ale prezentului Acord
şi ale Articolului VII al GATT 1994 şi pe baza datelor disponibile în ţara de import.
2. Valoarea în vamă determinată prin aplicarea prevederilor prezentului Articol nu se
va baza:

a) pe preţul de vânzare, în ţara de import, al mărfurilor produse în acea ţară;

b) pe un sistem prevăzând acceptarea, în scopuri vamale, a celei mai ridicate
din două valori posibile;
c) pe preţul mărfurilor pe piaţa internă a ţării de export;
d) pe costul de producţie, altul decât valorile calculate care au fost determinate
pentru mărfurile identice sau similare conform prevederilor Articolului 6;
e) pe preţul mărfurilor vândute pentru export cu destinaţia unei alte ţări decât
ţara de import;
f) pe valori în vamă minimale;
g) pe valori arbitrare sau fictive.

3. La cererea sa, importatorul va fi informat în scris asupra valorii în vamă determinate

prin aplicarea prevederilor prezentului Articol şi asupra metodei utilizate pentru
determinare.

Articolul 8

1. Pentru determinarea valorii în vamă conform prevederilor Articolului 1, se vor

adăuga preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate:

a) elementele următoare, în măsura în care ele sunt suportate de cumpărător dar nu

au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:

i) comisioanele şi cheltuielile de intermediere, cu excepţia

comisioanelor de cumpărare;
ii) costul ambalajelor considerate, în scopuri vamale, ca făcând un tot
cu mărfurile;
iii) costurile ambalajului, cuprinzând atât manopera cât şi materialele;

b) valoarea calculată, în mod corespunzător, a următoarelor produse şi servicii

atunci când sunt furnizate direct sau indirect de cumpărător fără cheltuieli sau la
costuri reduse şi utilizate cu ocazia producerii şi vânzării pentru export a
mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în
preţul efectiv plătit sau de plătit :

i) materiale, componente, părţi şi elemente similare încorporate în

mărfurile importate;
ii) utilaje, matriţe, forme şi elemente similare utilizate cu ocazia
producerii mărfurilor importate;
iii) materiale cosumate cu ocazia producerii mărfurilor importate;
iv) inginerie, dezvoltare, lucrări de artă şi de design, planuri şi schiţe,
executate în altă ţară decât în ţara de import şi necesare la producerea
mărfurilor importate;
 c) redevenţele şi drepturile de licenţă referitoare la mărfurile de evaluat pe care
cumpărătorul este ţinut să le achite, fie direct, fie indirect, ca o condiţie a
vânzării mărfurilor de evaluat, în măsura în care aceste redevenţe şi drepturi de
licenţă nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit;
d) valoarea oricărei părţi a profitului oricărei revânzări, cesiuni sau utilizări
ulterioare a mărfurilor importate care ar reveni, direct sau indirect, vânzătorului.

2. La elaborarea legislaţiei sale, fiecare Membru va stabili prevederi pentru a include

în valoarea în vamă sau a exclude, în totalitate sau în parte, următoarele elemente:

a) cheltuielile de transport a mărfurilor importate până la portul sau locul de

import;
b) cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare conexe transportului
mărfurilor importate până la portul sau locul de import; şi
c) costul asigurării.

3. Orice element care va fi adăugat, în aplicarea prevederilor prezentului articol,

preţului efectiv plătit sau de plătit, va fi bazat exclusiv pe date obiective şi cuantificabile.

4. Pentru determinarea valorii în vamă, nici un element nu va fi adăugat preţului

efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor care sunt prevăzute prin prezentul articol.

Articolul 9

1. Atunci când este necesar să se convertească o monedă pentru a determina valoarea

în vamă, cursul de schimb utilizat va fi cel oficial publicat de autorităţile competente ale
ţării de import respective şi va reflecta cât mai efectiv posibil, pentru fiecare perioadă
acoperită printr-o astfel de publicare, valoarea curentă a acestei monede în tranzacţii
comerciale, exprimată în moneda ţării de import.

2. Cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare în momentul exportului sau

în momentul importului, potrivit celor prevăzute de fiecare Membru.

Articolul 10

Orice informaţie de natură confidenţială sau furnizată cu titlu confidenţial în scopul

evaluării în vamă va fi tratată ca strict confidenţială de autorităţile în cauză care nu o vor
divulga fără autorizaţia expresă a persoanei sau guvernului care o va furniza, în afara
cazului când ele ar fi fost obligate de a o face în cadrul procedurilor judiciare.

Articolul 11

1. Legislaţia fiecărui Membru trebuie să prevadă un drept de apel fără penalitate

referitor la orice determinare a valorii în vamă, pentru importator sau orice altă persoană
care ar putea datora drepturi.
2. Un prim drept de apel, fără penalitate, poate fi deschis în faşa unei instanţe a
administraţiilor vamale sau a unui organ independent, dar legislaţia fiecărui Membru va
trebui să prevadă un drept de apel, fără penalitate, în faşa unei instanţe judiciare.

3. Notificarea deciziei date în apel va fi făcută persoanei care a introdus apel şi

motivele deciziei vor fi expuse în scris. Persoana care a introdus apel va trebui să fie, de
asemenea, informată asupra tuturor eventualelor sale drepturi la un apel ulterior.

Articolul 12

Legile, reglementările, deciziile judiciare şi administrative de aplicare generală dând

efect prezentului Acord vor fi publicate de ţara de import respectivă conform Articolului X
al GATT 1994.

Articolul 13

Dacă, în cursul determinării valorii în vamă a mărfurilor importate, devine necesară

întârzierea determinării definitive a valorii în vamă, importatorul mărfurilor va putea totuşi
să le ridice din vamă, cu condiţia de a furniza, dacă i se cere, o garanţie suficientă sub
forma unei cauţiuni, unui depozit sau unui alt instrument corespunzător, acoperind
achitarea drepturilor vamale pentru plata cărora mărfurile ar putea fi pasibile în cele din
urmă. Legislaţia fiecărui Membru trebuie să conţină prevederi aplicabile în aceste
circumstanţe.

Articolul 14

Notele figurând la Anexa I a prezentului Acord fac parte integrantă din prezentul
Acord şi articolele prezentului Acord trebuie să fie coroborate şi aplicate în legătură cu
notele de referinţă. Anexele II şi III fac, de asemenea, parte integrantă din prezentul Acord.

Articolul 15

1. In prezentul Acord:

a) expresia "valoare în vamă a mărfurilor importate" înseamnă valoarea

mărfurilor determinată în vederea perceperii drepturilor vamale "ad
valorem" pentru mărfurile importate;
b) expresia "ţară de import" înseamnă ţara sau teritoriul vamal de import;
c) termenul "produse" cuprinde, în acelaşi timp, pe cele cultivate, fabricate
sau extrase.

2. In prezentul Acord:

a) expresia "mărfuri identice" înseamnă mărfurile care sunt aceleaşi în

toate privinţele, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, de calitate
şi de reputaţie. Diferenţele de aspect minore nu vor împiedica ca
 mărfurile, care corespund celorlaltor elemente ale definiţiei, să fie
considerate ca identice;
b) expresia "mărfuri similare", înseamnă mărfurile care, fără a fi la fel în
toate privinţele, prezintă caracteristici asemănătoare şi sunt compuse din
materii asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi
funcţiuni şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.
Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de fabrică sau
de comerţ sunt dintre factorii de luat în considerare pentru a se
determina dacă mărfurile sunt similare;
c) expresiile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare" nu cuprind mărfurile
care încorporează sau comportă, după caz, elementele de inginerie sau
de dezvoltare, lucrări de artă sau de design sau planuri şi schiţe pentru
care nici o ajustare nu a fost făcută prin aplicarea prevederilor
paragrafului I b) iv) al Articolului 8, prin faptul că aceste elemente au
fost executate în ţara de import;
d) mărfurile nu vor fi considerate ca "mărfuri identice" sau "mărfuri
similare" decât dacă ele au fost produse în aceeaşi ţară ca mărfurile de
evaluat;
e) mărfurile produse de o persoană diferită nu vor fi luate în consideraţie
dacă nu există mărfuri identice sau similare, după caz, fabricate de
aceeaşi persoană care produce mărfurile de evaluat.

3. In prezentul Acord, expresia "mărfuri de aceeaşi categorie sau de acelaşi tip"

înseamnă mărfuri încadrate într-o grupă sau într-o gamă de mărfuri produse de o anumită
ramură de producţie sau un anumit sector al unei ramuri de producţie şi cuprinzând
mărfurile identice sau similare.

4. In scopurile prezentului Acord, persoanele vor fi considerate legate dacă:

a) una face parte din direcţia sau consiliul de administraţie al întreprinderii

celeilalte şi reciproc;
b) ele sunt legal recunoscute ca asociate;
c) ele sunt patroni şi salariaşi;
d) o persoană oarecare posedă, controlează sau deţine direct sau indirect
5% sau mai mult din acţiunile sau părţile emise, cu drept de vot, de una
şi de către cealaltă;
e) una dintre ele controlează pe cealaltă direct sau indirect;
f) amândouă sunt direct sau indirect controlate de o terţă persoană;
g) împreună, ele controlează direct sau indirect o terţă persoană; sau
h) ele sunt membrii ai aceleiaşi familii.

5. Persoanele care sunt asociate în afaceri între ele, prin faptul că una este agentul,
distribuitorul sau concesionarul exclusiv, indiferent de denumirea folosită, celeilalte, vor fi
considerate a fi legate în scopul aplicării prezentului Acord, dacă ele corespund unuia
dintre criteriile enunţate la paragraful 4 al prezentului Articol.
 Articolul 16

Prin cerere scrisă, importatorul va avea dreptul de a solicita administraţiei vamale a

ţării de import o explicaţie scrisă despre felul în care valoarea în vamă a mărfurilor
importate de el a fost determinată.

Articolul 17

Nici o prevedere a prezentului Acord nu va fi interpretată ca restrângând sau

contestând drepturile unei administraţii vamale de a verifica adevărul sau exactitatea
oricăror afirmaţii, documente sau declaraţii prezentate în scopul evaluării în vamă.

PARTEA a-II a

ADMINISTRAREA ACORDULUI, CONSULTĂRI ŞI REGLEMENTARE A

DIFERENDELOR

Articolul 18

Instituţii

1. Se instituie un Comitet de evaluare în vamă (denumit în prezentul Acord

"Comitetul"), compus din reprezentanţii fiecărui Membru. Comitetul îşi va alege
preşedintele şi se va reuni în mod normal o dată pe an sau conform modalităţilor prevăzute
prin prevederile corespunzătoare ale prezentului Acord, în scopul de a oferi Membrilor
posibilitatea de a proceda la consultări asupra problemelor privind administrarea sistemului
de evaluare în vamă de către orice Membru în măsura în care ea ar putea afecta
funcţionarea prezentului Acord sau promovarea obiectivelor sale şi în scopul de a exercita
alte atribuţii care ar putea să-i fie conferite de Membri. Secretariatul O.M.C. va asigura
secretariatul Comitetului.

2. Se instituie un Comitet tehnic de evaluare în vamă (denumit în prezentul Acord

"Comitet tehnic"), plasat sub auspiciile Consiliului de cooperare vamală, (denumit în
prezentul Acord C.C.C.), care va exercita atribuţiile enunţate la Anexa II a prezentului
Acord şi se va achita de funcţiunile sale conform regulilor de procedură reluate în Anexa
menţionată.

Articolul 19

Consultări şi reglementarea diferendelor

1. Cu excepţia prevederilor contrare din prezentul Acord, Memorandumul de Acord

privind reglementarea diferendelor este aplicabil consultărilor şi reglementării diferendelor
în baza prezentului Acord.
2. In cazul în care un Membru consideră că un avantaj rezultând pentru el direct sau
indirect din prezentul Acord este anulat sau compromis sau că realizarea unuia dintre
obiectivele prezentului Acord este compromisă prin măsurile luate de un alt Membru sau
alţi Membri, el va putea, pentru a se ajunge la o soluţionare reciproc satisfăcătoare a
problemei, să ceară consultări cu Membrul sau Membrii în cauză. Fiecare Membru va
examina cu înţelegere orice cerere de consultare făcută de un alt Membru.

3. Comitetul tehnic va furniza, la cerere, consiliere şi sprijin Membrilor care se

angajează în consultări.

4. La cererea unei părţi în diferend sau din propria sa iniţiativă, un grup special
constituit pentru examinarea diferendului în raport cu prevederile prezentului Acord va
putea cere Comitetului tehnic să examineze orice problemă necesitând un examen tehnic.
Grupul special va stabili mandatul Comitetului tehnic pentru diferendul respectiv şi va fixa
un termen pentru primirea raportului Comitetului tehnic. Grupul special va lua în
considerare raportul Comitetului tehnic. In cazul în care Comitetul tehnic nu ajunge la un
consens asupra unei chestiuni asupra căreia a fost sesizat, în conformitate cu prevederile
prezentului paragraf, grupul special va acorda părţilor în diferend posibilitatea de a-i
prezenta punctele lor de vedere asupra cauzei.

5. Informaţiile confidenţiale comunicate grupului special nu vor fi divulgate fără

autorizarea oficială a persoanei, organului sau autorităţii care le-a furnizat. Dacă aceste
informaţii vor fi solicitate grupului special, iar divulgarea lor de către acesta nu este
autorizată îi va fi remis un rezumat neconfidenţial cu autorizaţia persoanei, organului sau
autorităţii care le-a furnizat.

PARTEA a-III a

TRATAMENT SPECIAL SI DIFERENTIAT

Articolul 20

1. Ţările în curs de dezvoltare Membre care nu sunt părţi la Acordul referitor la

punerea în aplicare a Articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ,
din 12 aprilie 1979, vor putea amâna aplicarea prevederilor prezentului Acord pe o
perioadă care nu va depăşi cinci ani de la data când Acordul O.M.C. va intra în vigoare
pentru respectivii Membri. Ţările în curs de dezvoltare Membre care vor opta pentru
amânarea aplicării prezentului Acord vor notifica decizia lor Directorului general al O.M.C.

2. Pe lângă prevederile paragrafului 1, ţările în curs de dezvoltare Membre care nu

sunt părţi la Acordul referitor la punerea în aplicare a Articolului VII al Acordului general
pentru tarife vamale şi comerţ, din 12 aprilie 1979, vor putea să amâne aplicarea
paragrafului 2 b) iii) al primului Articol şi Articolului 6 pe o perioadă care nu va depăşi trei
luni de la data când vor fi puse în aplicare toate celelalte prevederi ale prezentului Acord.
Ţările în curs de dezvoltare Membre care vor opta pentru amânarea aplicării prevederilor
vizate în prezentul paragraf, vor notifica decizia lor Directorului general al O.M.C.
3. Ţările dezvoltate Membre , vor furniza, în condiţii stabilite de comun acord o
asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare Membre, care o vor cere. Pe aceasta bază
ţările dezvoltate Membre, vor stabili programe de asistenţă tehnică care vor cuprinde, între
altele, formarea personalului, asistenţă pentru stabilirea de măsuri de aplicare, accesul la
resursele de informare privind metodologia în materie de evaluare în vamă şi îndrumări cu
privire la aplicarea unor prevederi ale prezentului Acord.

PARTEA a-IV a

DISPOZITII FINALE

Articolul 21

Rezerve

Nu vor putea fi formulate rezerve cu privire la prevederile prezentului

Acord fără consimţământul celorlalţi Membri.

Articolul 22

Legislaţia naţională

1. Fiecare Membru va asigura, în ceea ce-l priveşte, cel mai târziu până la data la care
prevederile prezentului Acord vor intra în vigoare, conformitatea legilor, reglementărilor şi
procedurilor sale administrative cu prevederile prezentului Acord.

2. Fiecare Membru va informa Comitetul de orice modificare adusă legilor si

reglementărilor sale având legătură cu prevederile prezentului Acord, precum şi în ce
priveşte aplicarea acestor legi şi reglementări.

Articolul 23

Examinare

Comitetul va proceda în fiecare an la o examinare a punerii în aplicare şi a

funcţionării prezentului Acord, ţinând seama de obiectivele sale. Comitetul va informa în
fiecare an Consiliul pentru comerţul cu bunuri, despre faptele intervenite în timpul
perioadei asupra căreia s-a făcut examinarea.

Articolul 24

Secretariat

Secretariatul OMC va asigura secretariatul prezentului Acord cu excepţia

problemelor legate de atribuţiile specifice conferite Comitetului tehnic pentru care
secretariatul va fi asigurat de Secretariatul C.C.C.
 ANEXA I

NOTE INTERPRETATIVE

Notă generală

Aplicarea succesivă a metodelor de evaluare

1. Articolele 1 până la 7 inclusiv, definesc felul în care valoarea în vamă a mărfurilor

importate trebuie să fie determinată prin aplicarea prevederilor prezentului Acord.
Metodele de evaluare sunt enunţate în ordinea în care ele sunt aplicabile. Prima metodă
pentru evaluarea în vamă este definită de Articolul 1, şi mărfurile importate trebuie să fie
evaluate conform prevederilor acestui Articol de fiecare dată când condiţiile prevăzute sunt
îndeplinite.

2. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor

Articolului 1, este cazul să se treacă succesiv la articolele următoare, până la primul dintre
aceste articole care va permite determinarea valorii în vamă. Sub rezerva prevederilor
Articolului 4, este posibil să se recurgă la prevederile Articolului care urmează imediat
după acesta, în ordinea de aplicare, numai atunci când valoarea în vamă nu poate fi
determinată prin aplicarea prevederilor unui Articol anume.

3. Dacă importatorul nu cere ca ordinea Articolelor 5 şi 6 să fie inversată, ordinea de

aplicare normală trebuie să fie respectată. Dacă importatorul o cere, dar apoi se dovedeşte
că este imposibil de determinat valoarea în vamă prin aplicarea prevederilor Articolului 6,
valoarea în vamă trebuie să fie determinată prin aplicarea prevederilor Articolului 5, dacă
aceasta este posibil.

4. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor

nici unuia dintre Articolele 1 până la 6 inclusiv, aceasta se va face prin aplicarea
prevederilor Articolului 7.

Aplicarea principiilor de contabilitate general admise

1. "Principiile de contabilitate general admise" sunt cele care fac obiectul, într-o
anumită ţară şi la un moment dat, al unui consens recunoscut sau al unei largi adeziuni a
surselor făcând autoritate şi care determină care sunt resursele şi obligaţiile economice de
înregistrat în activ sau în pasiv, care sunt schimbările intervenite în activul şi pasivul care ar
trebui să fie înregistrate, cum ar trebui să fie măsurate activul şi pasivul, ca şi schimbările
intervenite, ce informaţii ar trebui să fie făcute cunoscute şi în ce fel şi ce situaţii financiare
ar trebui să fie întocmite. Aceste norme pot consta în mari principii directoare de aplicare
generală sau în practici şi proceduri detaliate.

2. In scopurile prevăzute de prezentul Acord, administraţia vamală a fiecărui Membru

va utiliza informaţiile stabilite într-un mod compatibil cu principiile de contabilitate general
admise în ţara respectivă, ţinând seama de Articolul corespunzător. De exemplu, beneficiile
şi cheltuielile generale obişnuite, în sensul prevederilor Articolului 5, vor fi determinate
utilizând informaţiile stabilite într-un mod compatibil cu principiile de contabilitate general
admise în ţara de import. Dimpotrivă, beneficiile şi cheltuielile generale obişnuite, în sensul
prevederilor Articolului 6, vor fi determinate utilizând informaţiile stabilite într-un mod
compatibil cu principiile de contabilitate general admise în ţara de producţie. Alt exemplu,
un element prevăzut la paragraful 1 b) ii) al Articolului 8, care va fi executat în ţara de
import, va fi determinat utilizând informaţiile într-o manieră compatibilă cu principiile de
contabilitate general admise în acea ţară.

Notă relativă la Articolul 1

Preţul efectiv plătit sau de plătit

1. Preţul efectiv plătit sau de plătit este plata total efectuată sau de efectuat de
cumpărător, vânzătorului sau în beneficiul acestuia, pentru mărfurile importate. Plata nu
trebuie să fie făcută obligatoriu în bani. Ea ar putea fi făcută prin scrisori de credit sau
instrumente negociabile. Plata va putea fi făcută direct sau indirect. Un exemplu de plată
indirectă ar fi achitarea totală sau parţială de către cumpărător a unei datorii a vânzătorului.

2. Activităţile întreprinse de cumpărător în nume propriu, altele decât cele pentru care
o ajustare este prevăzută la Articolul 8, nu sunt considerate ca plată indirectă făcută
vânzătorului, chiar dacă se poate considera că vânzătorul a beneficiat de aceasta. Rezultă
că, pentru determinarea valorii în vamă, costul acestor activităţi nu va fi adăugat la preţul
efectiv plătit sau de plătit.

3. Valoarea în vamă nu cuprinde cheltuielile sau costurile de mai jos, cu condiţia ca

acestea să fie distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate:

a) cheltuieli relative la lucrările de construcţie, de instalare, de montaj, de

întreţinere sau de asistenţă tehnică întreprinse după import în ce priveşte
mărfurile importate, cum ar fi instalaţii, maşini sau material industrial;
b) costul transportului după import;
c) drepturi şi taxe în ţara de import.

4. Preţul efectiv plătit sau de plătit se înţelege a fi preţul mărfurilor importate. Astfel,
transferurile de dividende şi alte plăţi făcute de cumpărător vânzătorului, care nu se
raportează la mărfurile importate, nu fac parte din valoarea în vamă.

Paragraful 1 a) iii)

Printre restricţiile care nu fac inacceptabil un preţ efectiv plătit sau de plătit
figurează restricţiile care nu afectează substanţial valoarea mărfurilor. Astfel ar putea fi
cazul, de exemplu, atunci când un vânzător cere unui cumpărător de automobile de a nu le
revinde sau de a nu le expune înaintea unei date determinate, marcând începutul anului
pentru modelele respective.
Paragraful 1 b)

1. Dacă vânzarea sau preţul sunt subordonate unor condiţii sau prestaţii a căror
valoare, în cazul mărfurilor de evaluat, nu poate fi determinată, valoarea de tranzacţie nu va
putea fi acceptată în scopuri vamale. Aceasta ar putea să se refere de exemplu la situaţiile
următoare:

a) vânzătorul stabileşte preţul mărfurilor importate subordonându-l

condiţiei ca cumpărătorul să cumpere, de asemenea, şi alte mărfuri în
cantităţi determinate;
b) preţul mărfurilor importate depinde de preţul sau de preţurile la care
cumpărătorul mărfurilor importate vinde alte mărfuri vânzătorului
acelor mărfuri importate;
c) preţul este stabilit pe baza unui mod de plată fără legătură cu mărfurile
importate: de exemplu, mărfurile importate sunt produse semifinite pe
care vânzătorul le-a furnizat cu condiţia de a primi o cantitate
determinată de produse finite.

2. Totuşi, condiţiile sau prestaţiile care se referă la producţia sau la comercializarea

mărfurilor importate nu vor antrena respingerea valorii de tranzacţie. De exemplu, faptul că
cumpărătorul furnizează vânzătorului lucrări de inginerie sau planuri executate în ţara de
import nu va antrena respingerea valorii de tranzacţie în sensul Articolului 1. De asemenea,
dacă cumpărătorul întreprinde în nume propriu, chiar în cadrul unui acord cu vânzătorul
activităţi legate de comercializarea mărfurilor importate, valoarea acestor activităţi nu face
parte din valoarea în vamă şi activităţile amintite nu vor antrena nici ele respingerea valorii
de tranzacţie.

Paragraful 2

1. Paragrafele 2 a) şi 2 b) prevăd diferite căi de stabilire a acceptabilităţii unei valori de

tranzacţie.

2. Paragraful 2 a) prevede că, atunci când cumpărătorul şi vânzătorul sunt legaşi,

circumstanţele legate de vânzare vor fi examinate şi valoarea de tranzacţie va fi admisă ca
valoare în vamă, cu condiţia ca această legătură să nu fi influenţat preţul. Nu trebuie să se
înţeleagă prin aceasta că circumstanţele ar trebui să fie examinate de fiecare dată când
cumpărătorul şi vânzătorul sunt legaţi. Această examinare nu va fi cerută decât atunci când
există îndoieli asupra acceptabilităţii preţului. Atunci când administraţia vamală nu va avea
nici o îndoială asupra acceptabilităţii preţului, acesta ar trebui să fie acceptat fără ca
importatorul să fie obligat să furnizeze informaţii complementare. De exemplu,
administraţia vamală poate să fi examinat anterior problema legăturii sau să fie în posesia
unor informaţii detaliate privind cumpărătorul şi vânzătorul, să fie convinsă, pe baza acestei
examinări sau a acestor informaţii, că legătura nu a influenţat preţul.

3. Atunci când administraţia vamală nu este în măsură să accepte valoarea de

tranzacţie fără o cercetare complementară, ea ar trebui să dea importatorului posibilitatea
de a furniza orice alte informaţii detaliate, care ar putea fi necesare pentru a permite
examinarea circumstanţelor vânzării. In această privinţă administraţia vamală ar trebui să
fie gata să examineze aspectele corespunzătoare ale tranzacţiei, inclusiv felul în care
cumpărătorul şi vânzătorul îşi organizează raporturile comerciale şi felul în care preţul
respectiv a fost stabilit, în scopul de a determina dacă legăturile au influenţat preţul. Dacă
se poate dovedi că cumpărătorul şi vânzătorul, cu toate că sunt legaşi în sensul Articolului
15, cumpără şi vând unul de la celălalt ca şi cum nu ar fi legaşi, ar fi astfel demonstrat că
legătura nu a influenţat preţul. De exemplu: dacă preţul a fost stabilit într-un fel compatibil
cu practicile normale ale fixării preţurilor în ramura de producţie respectivă sau cu felul în
care vânzătorul stabileşte preţurile pentru vânzările pentru cumpărătorii cu care nu se află
în legătură, aceasta ar demonstra că legăturile nu au influenţat preţul. De asemenea, atunci
când se va dovedi că preţul este suficient pentru a acoperi toate costurile şi a asigura un
beneficiu reprezentativ faţă de beneficiul global realizat de întreprindere într-o perioadă
reprezentativă,( de exemplu pe o bază anuală) pentru vânzări de mărfuri de aceeaşi natură
sau de acelaşi fel, ar fi astfel demonstrat că preţul nu a fost influenţat.

4. Paragraful 2 b) prevede că importatorul va avea posibilitatea să demonstreze că

valoarea de tranzacţie este foarte aproape de o valoare "criteriu" acceptată anterior de
administraţia vamală şi că ea este în consecinţă acceptabilă conform prevederilor
Articolului 1. Atunci când este îndeplinit unul dintre criteriile prevăzute la paragraful 2 b),
nu este necesară examinarea problemei influenţei prevăzute la paragraful 2 a). Dacă
administrarea vamală este în posesia unor informaţii suficiente pentru a fi convinsă, fără
cercetări mai aprofundate, că este îndeplinit unul dintre criteriile prevăzute la paragraful 2
b), aceasta nu va avea nici un motiv de a cere importatorului să aducă vreo dovadă. In
paragraful 2 b) prin expresia cumpărători nelegaţi se înţeleg cumpărătorii care nu sunt în
legătură cu vânzătorii în nici un caz particular.

Paragraful 2 b)

Un număr oarecare de elemente trebuie să fie luate în considerare pentru a se

determina dacă o valoare "este foarte aproape" de o altă valoare. Este vorba îndeosebi de
natura mărfurilor importate, de natura ramurii de producţie respective, de sezonul în care
mărfurile sunt importate şi de faptul de a ăti dacă diferenţa de valoare este semnificativă din
punct de vedere comercial. Cum aceste elemente pot varia de la un caz la altul, ar fi
imposibil de aplicat în toate cazurile o normă uniformă, cum ar fi un procentaj fix. De
exemplu, pentru a se determina dacă valoarea de tranzacţie este foarte aproape de valorile
"criterii" enunţate la paragraful 2 b) al Articolului 1, o mică diferenţă de valoare ar putea fi
inacceptabilă într-un caz privind un anumit tip de marfă, în timp ce o diferenţă importantă
ar putea fi acceptabilă într-un caz privind un alt tip de marfă.

Notă relativă la Articolul 2

1. In aplicarea Articolului 2, administraţia vamală se va referi, de fiecare dată când va

fi posibil, la o vânzare de mărfuri identice realizată la acelaşi nivel comercial şi într-o
cantitate foarte apropiată de vânzarea mărfurilor de evaluat. In lipsa unei astfel de vânzări,
va fi posibil să se refere la o vânzare de mărfuri identice realizată în una dintre cele trei
situaţii următoare:

a) vânzare la acelaşi nivel comercial, dar privind cantităţi diferite;

b) vânzare la un nivel comercial diferit, dar privind cantităţi foarte
apropiate;
c) vânzare la un nivel comercial diferit şi privind cantităţi diferite.

2. Dacă a fost constatată o vânzare în una dintre cele trei situaţii, se vor opera ajustări
pentru a se ţine seama, după caz:

a) numai de factorul cantitate;

b) numai de factorul nivel comercial; sau
c) în acelaşi timp, atât de factorul nivel comercial, cât şi de factorul
cantitate.

3. Expresia "şi\sau" dă posibilitatea de a se referi la vânzări şi de a se opera ajustările

necesare în oricare din cele trei situaţii descrise mai sus.

4. In sensul Articolului 2, prin valoare de tranzacţie a mărfurilor importate identice se

înţelege o valoare în vamă, ajustată conform prevederilor paragrafelor 1 b) şi 2 din
Articolul menţionat, care a fost acceptată în virtutea Articolului 1.

5. O condiţie a oricărei ajustări efectuate datorită diferenţelor de nivel comercial sau

de cantitate este aceea că o asemenea ajustare, indiferent dacă duce la o creştere sau la o
diminuare a valorii să nu fie operată decât pe baza elementelor de probă produse stabilind
clar că este rezonabilă şi exactă, de exemplu preţuri curente în vigoare între care figurează
preţuri care se raportează la niveluri diferite sau la cantităţi diferite. De exemplu, dacă
mărfurile importate de evaluat constau într-o vânzare de 10 unităţi, iar singurele mărfuri
importate similare pentru care există o valoare de tranzacţie au fost vândute într-o cantitate
de 500 unităţi, şi este recunoscut că vânzătorul acordă rabaturi de cantitate, ajustarea
necesară va putea fi operată invocând preţul curent al vânzătorului şi utilizând preţul
aplicabil la o vânzare de 10 unităţi. Nu este necesar pentru aceasta ca o vânzare de 10
unităţi să fi avut loc, dacă s-a stabilit, ca urmare a vânzărilor privind cantităţi diferite, că
preţul curent este sincer şi adevărat. Totuşi, în absenţa unui astfel de criteriu obiectiv,
determinarea valorii în vamă conform prevederilor Articolului 2 nu este adecvată.

Notă relativă la Articolul 3.

1. La aplicarea Articolului 3, administraţia vamală se va referi , ori de câte ori este

posibil, la o vânzare de mărfuri similare realizată la acelaşi nivel comercial şi privind o
cantitate foarte apropiată ca şi la vânzarea mărfurilor de evaluat. In lipsa unei asemenea
vânzări va fi posibil să se refere la o vânzare de mărfuri similare realizată în una dintre
următoarele trei situaţii:

a) vânzare la acelaşi nivel comercial, dar privind cantităţi diferite;

 b) vânzare la un nivel comercial diferit, dar privind cantităţi foarte
apropiate; sau
c) vânzare la un nivel comercial diferit şi privind cantităţi
diferite.

2. Dacă a fost constatată o vânzare în una dintre cele trei situaţii, se vor opera ajustări
pentru a se şine seama, după caz:

a) numai de factorul cantitate;

b) numai de factorul nivel comercial; sau
c) în acelaşi timp, de factorul nivel comercial, cât şi de factorul
cantitate.

3. Expresia "şi\sau" dă posibilitatea de a se referi la vânzări şi de a opera ajustările

necesare în oricare din cele trei situaţii descrise mai sus.

4. In sensul Articolului 3 valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate similare este o

valoare în vamă, ajustată conform prevederilor paragrafelor l b) şi 2 ale acelui Articol, care
a fost acceptată în virtutea Articolului 1.

5. O condiţie a oricărei ajustări efectuate datorită diferenţelor de nivel comercial sau

de cantitate este ca o asemenea ajustare, care conduce la o creştere sau o diminuare a
valorii, să nu fie operată decât în baza elementelor de probă produse, din care să rezulte clar
că este rezonabilă şi exactă, de exemplu preţuri curente în vigoare unde figurează preţuri
care se referă la niveluri diferite sau la cantităţi diferite. De exemplu, dacă mărfurile
importate de evaluat constau într-o vânzare de 10 unităţi, iar singurele mărfuri importate
similare pentru care există o valoare de tranzacţie au fost vândute într-o cantitate de 500
unităţi, şi este recunoscut că vânzătorul acordă rabaturi de cantitate, ajustarea necesară
poate fi operată invocând preţul curent al vânzătorului şi utilizând preţul aplicabil la o
vânzare de 10 unităţi. Nu este necesar pentru aceasta să fi avut loc o vânzare de 10 unităţi,
în măsura în care s-a stabilit, datorită vânzărilor privind cantităţi diferite, că preţul curent
este sincer şi adevărat. Totuşi, în lipsa unui asemenea criteriu obiectiv, determinarea valorii
în vamă conform prevederilor Articolului 3 nu este adecvată.

Notă relativă la Articolul 5

1. Prin expresia "preţuri unitare corespunzând vânzărilor ....totalizând cantitatea cea

mai mare" se înţelege preţul la care numărul cel mai mare de unităţi sunt vândute în cadrul
unor vânzări către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care ele cumpără
mărfurile respective, la primul nivel comercial care urmează importului la care se
efectuează aceste vânzări.

2. De exemplu: mărfurile sunt vândute pe baza unui preţ curent comportând preţuri
unitare favorabile pentru cumpărări în cantităţi relativ mari:

Cantitate de Preţ unitar Număr Cantitate totală

 vânzare vânzări vândută la fiecare
preţ
1 la 10 unităţi 100 10 vânzări de 65
5 unităţi
5 vânzări de
3 unităţi
de la 11 la 25 95 5 vânzări de 55
unităţi 11 unităţi
peste 25 unităţi 90 1 vânzare de 80
30 unităţi
1 vânzare de
50 unităţi

Cel mai mare număr de unităţi vândute la un preţ dat este de 80; în consecinţă,
preţul unitar corespunzând vânzărilor totalizând cantitatea cea mai ridicată este de 90.

3. Un alt exemplu: au loc două vânzări. In prima, 500 unităţi sunt vândute la preţul de
95 unităţi monetare fiecare. In a doua, 400 unităţi sunt vândute la preţul de 90 unităţi
monetare fiecare. In acest exemplu, cel mai mare număr de unităţi vândute la un preţ dat
este de 500; în consecinţă, preţul unitar corespunzător vânzării care totalizează cantitatea
cea mai ridicată este de 95.

4. Al treilea exemplu: în situaţia următoare, diverse cantităţi sunt vândute la preţuri

diferite:

a)Vânzări
Cantitate la fiecare vânzare Preţ unitar
40 unităţi 100
30 unităţi 90
15 unităţi 100
50 unităţi 95
25 unităţi 105
35 unităţi 90
5 unităţi 100
b) Totaluri
Cantităţi total vândute Preţ unitar
65 unităţi 90
50 unităţi 95
60 unităţi 100
25 unităţi 105

In acest exemplu, numărul cel mai mare de unităţi vândute la un preţ dat este de 65;
în consecinţă, preţul unitar corespunzător vânzărilor totalizând cantitatea cea mai ridicată
este de 90.
5. O vânzare efectuată în ţara de import, în condiţiile descrise la paragraful 1 de mai
sus, către o persoană care furnizează, direct sau indirect şi fără cheltuieli sau la un cost
redus, pentru a fi utilizate în producţie şi la vânzare pentru export, mărfuri importate,
oricare dintre elementele precizate la paragraful 1 b) al Articolului 8 nu ar trebui să fie luat
în considerare pentru stabilirea preţului unitar în sensul Articolului 5.

6. Trebuie subliniat că "beneficiile şi cheltuielile generale", menţionate la paragraful 1

al Articolului 5, ar trebui să fie considerate ca un tot. Cifra reţinută pentru această deducere
ar trebui să fie determinată pe bază de informaţii furnizate de importator sau în numele său,
în afara cazului în care cifrele importatorului sunt incompatibile cu cele care corespund
normal vânzărilor de mărfuri importate de aceeaşi natură sau de acelaşi tip în ţara de
import. Atunci când cifrele importatorului sunt incompatibile cu aceste ultime cifre, nivelul
de reţinut pentru beneficiile şi cheltuielile generale poate să se bazeze pe informaţiile
corespunzătoare, altele decât cele care au fost furnizate de importator sau în numele său.

7. " Cheltuielile generale" cuprind costurile directe şi indirecte de comercializare ale

mărfurilor respective.

8. Impozitele locale de plătit ca urmare a vânzării mărfurilor şi care nu provoacă o

reducere în virtutea prevederilor paragrafului 1 a) iv) al Articolului 5 vor trebui să fie
deduse conform prevederilor paragrafului 1 a) i) al Articolului 5.

9. Pentru a determina comisioanele sau beneficiile şi cheltuielile generale obişnuite

conform prevederilor paragrafului 1 al Articolului 5, problema de a şti dacă unele mărfuri
sunt "de aceeaşi natură sau de acelaşi fel" cu alte mărfuri trebuie să fie rezolvată, caz cu
caz, ţinând seama de circumstanţe. Ar trebui să se procedeze la o examinare a vânzărilor,
în ţara de import, a grupei sau gamei celei mai restrânse de mărfuri importate de aceeaşi
natură sau de acelaşi fel cuprinzând mărfurile de evaluat şi pentru care informaţiile
necesare pot fi furnizate. In sensul Articolului 5 "mărfurile de aceeaşi natură sau de acelaşi
fel" înglobează mărfurile importate din aceeaşi ţară ca şi mărfurile de evaluat, precum şi
mărfurile importate provenind din alte ţări.

10. In sensul paragrafului 1 b) al Articolului 5, "data cea mai apropiată" va fi data la

care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute în
cantitate suficientă pentru ca preţul unitar să fie stabilit.

11. Atunci când se recurge la metoda de la paragraful 2 al Articolului 5, deducerile

operate pentru a şine seama de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare
ulterioară se vor baza pe date obiective şi cuantificabile relativ la costul acestei lucrări.
Calculele se vor efectua pe baza formulelor, reţetelor şi metodelor de calcul admise în
ramura de producţie şi pe baza altor practici în această ramură.

12. Se recunoaşte că metoda de evaluare prevăzută la paragraful 2 al Articolului 5 nu va

fi în mod normal aplicabilă atunci când, ca urmare a lucrării sau transformării ulterioare,
mărfurile importate şi-au pierdut identitatea. Totuşi, pot exista şi cazuri în care, cu toate că
mărfurile importate şi-au pierdut identitatea, valoarea adăugată prin prelucrare sau
transformare poate fi determinată cu precizie fără dificultate excesivă. Dimpotrivă, pot să
existe cazuri în care mărfurile importate îşi păstrează identitatea, dar constituie un element
atât de minor al mărfurilor vândute în ţara de import încât recurgerea la această metodă de
evaluare ar fi nejustificată. Date fiind consideraţiile precedente, situaţiile de acest tip
trebuie să fie examinate caz cu caz.

Notă relativă la Articolul 6

1. Ca regulă generală, valoarea în vamă este determinată, în virtutea prezentului

Acord, pe baza informaţiilor imediat disponibile în ţara de import. Totuşi, în scopul
determinării unei valori calculate, ar putea fi necesar să se examineze costurile de producţie
ale mărfurilor de evaluat şi alte informaţii care ar trebui obţinute din afara ţării de import.
In afară de aceasta, în majoritatea cazurilor, producătorul mărfurilor nu este supus
jurisdicţiei autorităţilor ţării de import. Utilizarea metodei valorii calculate va fi în general
limitată la cazul în care cumpărătorul şi vânzătorul sunt legaşi şi la cazul în care
producătorul este dispus să comunice datele necesare pentru stabilirea costurilor către
autorităţile ţării de import şi să acorde facilităţi pentru orice verificări ulterioare care ar
putea fi necesare.

2. " Costul sau valoarea", prevăzute la paragraful 1 a) al Articolului 6, vor fi

determinate pe baza informaţiilor privind producţia de mărfuri de evaluat care vor fi
furnizate de producător sau în numele său. La bază va sta contabilitatea comercială a
producătorului, cu condiţia ca această contabilitate să fie compatibilă cu principiile de
contabilitate general admise care sunt aplicate în ţara de producţie a mărfurilor.

3. " Costul sau valoarea" va cuprinde costul elementelor precizate la paragraful 1 a) ii)
şi iii) al Articolului 8 Expresia va cuprinde, de asemenea, valoarea stabilită, conform
proporţiilor corespunzătoare prevăzute în dispoziţiile de la nota relativă la Articolul 8,
oricărui element specificat la paragraful 1 b) al Articolului amintit care ar fi fost furnizat
direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat pe timpul producerii mărfurilor
importate. Valoarea elementelor specificate la paragraful 1 b) iv) al Articolului 8 şi care
sunt executate în ţara de import nu va fi inclusă decât în măsura în care aceste lucrări sunt
în sarcina producătorului. Se înţelege că costul sau valoarea nici unuia dintre elementele
prevăzute în acest paragraf nu va trebui să fie socotit de două ori în determinarea valorii
calculate.

4. " Nivelul beneficiilor şi cheltuielilor generale", prevăzute la paragraful 1 b) al

Articolului 6, va trebui să fie determinat pe baza informaţiilor furnizate de producător sau
în numele său, dacă cifrele pe care acesta le comunică nu sunt incompatibile cu cele care
corespund normal vânzărilor de mărfuri de aceeaşi natură sau de acelaşi fel cu mărfurile de
evaluat, realizate de producătorii ţării de export pentru export, cu destinaţia ţării de import.

5. Este de subliniat, în această privinţă, că "totalul beneficiilor şi cheltuielilor

generale" trebuie să fie considerate ca un tot. Rezultă că, dacă într-un caz special beneficiul
producătorului este scăzut şi cheltuielile sale generale ridicate, beneficiul său şi cheltuielile
sale generale luate în ansamblu vor putea fi compatibile cu cele care corespund normal
vânzărilor de mărfuri de aceeaşi natură şi acelaşi fel. Astfel vor putea fi cazuri , de
exemplu, când se lansează un produs în ţara de import şi producătorul se mulţumeşte cu un
beneficiu nul sau scăzut pentru a contrabalansa cheltuielile generale ridicate aferente
lansării. Atunci când producătorul poate demonstra că datorită circumstanţelor comerciale
speciale el realizează un beneficiu scăzut asupra vânzărilor mărfurilor importate, cifrele
beneficiilor sale efective vor trebui să fie în consideraţie cu condiţia ca el să justifice prin
motive comerciale valabile şi ca politica sa de preţuri să reflecte politica de preţ obişnuită
în ramura producţiei respective. Astfel, va putea fi cazul, de exemplu, când producătorii au
fost constrânşi să scadă temporar preţurile lor datorită unei diminuări neprevăzute a cererii
sau când vând mărfuri pentru a completa o gamă de mărfuri produse în ţara de import şi
pentru care ei se mulţumesc cu un beneficiu scăzut în scopul menţinerii competitivităţii lor.
Atunci când cifrele beneficiilor şi cheltuielilor generale furnizate de producător nu sunt
compatibile cu cele care corespund vânzărilor de mărfuri de aceeaşi natură şi acelaşi fel cu
mărfurile de evaluat, realizate de producătorii din ţara de export pentru exportul cu
destinaţia ţării de import, nivelul beneficiilor şi cheltuielilor generale va putea să fie bazat
pe informaţii corespunzătoare altele decât cele care vor fi fost furnizate de către
producătorul mărfurilor sau în numele său.

6. Atunci când alte informaţii decât cele care vor fi fost furnizate de producător sau în
numele său vor fi utilizate în scopul determinării unei valori calculate, autorităţile ţării de
import vor informa pe importator, la cererea sa, asupra sursei informaţiilor, a datelor
utilizate şi a calculelor efectuate pe baza acestor date, sub rezerva prevederilor Articolului
10.

7. Termenul "cheltuielile generale" menţionate la paragraful 1 b) al Articolului 6

cuprinde costurile directe şi indirecte ale producţiei şi comercializării mărfurilor pentru
export care nu sunt incluse conform paragrafului 1 a) al Articolului 6.

8. Pentru a determina dacă anumite mărfuri sunt "de aceeaşi natură sau de acelaşi fel"
cu alte mărfuri, va trebui să se procedeze de la caz la caz, ţinându-se seama de
circumstanţe. Pentru a determina beneficiile şi cheltuielile generale obişnuite conform
prevederilor Articolului 6, va trebui să se procedeze la examinarea vânzărilor pentru export
cu destinaţia ţării de import, din grupa sau din gama de mărfuri cea mai restrânsă,
cuprinzând mărfurile de evaluat şi pentru care informaţiile necesare pot fi furnizate. In
sensul Articolului 6, "mărfurile de aceeaşi natură sau de acelaşi fel" trebuie să provină din
aceeaşi ţară ca şi mărfurile de evaluat.

Notă relativă la Articolul 7

1. Valorile în vamă determinate prin aplicarea prevederilor Articolului 7 vor trebui să

se bazeze, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

2. Metodele de evaluare în virtutea Articolului 7 ar trebui să fie acelea pe care le

definesc articolele 1 - 6 inclusiv, dar o supleţe rezonabilă în aplicarea acestor metode ar fi
conformă obiectivelor şi prevederilor Articolului 7.
3. Câteva exemple privind ceea ce trebuie să se înţeleagă printr-o supleţe rezonabilă:

a) Mărfuri identice - prevederea conform căreia mărfurile identice ar

trebui să fie exportate, în acelaşi moment sau foarte aproape de
momentul exportului mărfurilor de evaluat, ar putea fi interpretată cu
supleţe; mărfurile identice importate, produse într-o altă ţară decât ţara
de export a mărfurilor de evaluat, vor putea furniza baza evaluării în
vamă; s-ar putea utiliza valorile în vamă ale mărfurilor identice
importate, determinate prin aplicarea prevederilor Articolelor 5 sau 6.
b) Mărfuri similare - prevederea conform căreia mărfurile similare ar
trebui să fie exportate în acelaşi moment sau foarte aproape de
momentul în care sunt exportate mărfurile de evaluat ar putea fi
interpretată cu supleţe; mărfurile similare importate, produse într-o altă
ţară decât ţara de export a mărfurilor de evaluat, ar putea furniza baza
evaluării în vamă; s-ar putea utiliza valorile în vamă ale mărfurilor
similare importate, determinate deja prin aplicarea prevederilor
Articolelor 5 sau 6.
c) Metoda deductivă - prevederea conform căreia mărfurile vor trebui să
fie vândute "în starea în care ele sunt importate", care figurează la
Articolul 5 paragraful 1 a), ar putea fi interpretată cu supleţe; termenul
de" 90 de zile" ar putea fi aplicat cu supleţe.

Notă relativă la Articolul 8

Paragraful 1 a) i)

Prin expresia "comision de cumpărare" se înţeleg sumele vărsate de către un

importator agentului său pentru serviciul care a constat în reprezentarea sa în străinătate în
vederea cumpărării mărfurilor de evaluat.

Paragraful 1 b) ii)

1. Doi factori intervin în distribuirea elementelor precizate la paragraful 1b) ii) al

Articolului 8 pentru mărfurile importate, şi anume, valoarea elementului însuşi şi modul în
care această valoare trebuie să fie distribuită mărfurilor importate. Distribuirea acestor
elemente va trebui să se facă într-un mod rezonabil, corespunzător condiţiilor şi conform
principiilor de contabilitate general admise.

2. In ceea ce priveşte valoarea elementului, dacă importatorul achiziţionează elementul

menţionat de la un vânzător de care nu este legat, la un cost dat, acest cost constituie
valoarea elementului. Dacă elementul a fost produs de către importator sau de către o
persoană de care este legat, valoarea ar fi costul producerii sale. Dacă elementul a fost
utilizat înainte de către importator, fie că a fost achitat sau nu sau produs de către acesta,
costul iniţial de achiziţie sau de producţie va trebui să fie micşorat pentru a şine seama de
utilizare în scopul obţinerii valorii elementului.
3. Odată determinată valoarea elementului este necesar ca aceasta să fie distribuită pe
mărfurile importate. Există diverse posibilităţi în această privinţă. De exemplu: valoarea ar
putea fi distribuită integral pe prima vânzare, dacă importatorul doreşte să plătească
drepturile o singură dată la întreaga valoare. Alt exemplu: importatorul poate cere ca
valoarea să fie distribuită la numărul de unităţi produse până în momentul primei vânzări.
Încă un exemplu: el poate solicita ca valoare să fie distribuită la totalitatea producţiei
prevăzute dacă există contracte sau angajamente ferme pentru această producţie. Metoda de
distribuţie va depinde de documentaţia furnizată de către importator.

4. Cu titlu de ilustrare a celor precedente, se poate considera cazul unui importator

care furnizează producătorului o matriţă de utilizat la producţia de mărfuri care urmează a
fi importate şi care încheie cu el un contract de cumpărare pentru 10.000 unităţi. In
momentul sosirii primei cantităţi, care cuprinde 1.000 unităţi, producătorul are produse
4.000 unităţi. Importatorul poate solicita administraţiei vamale luarea în consideraţie a
valorii matriţei la 1.000, 4.000 sau 10.000 unităţi.

Paragraful 1 b) iv)

1. Valorile de adăugat pentru elementele precizate la paragraful 1 b) iv) al Articolului

8 ar trebui să se bazeze pe datele obiective şi cuantificabile. In scopul reducerii la minimum
a sarcinii pe care o reprezintă pentru importator şi pentru administraţia vamală
determinarea valorilor de adăugat , este oportun să se utilizeze, în măsura posibilului, datele
disponibile imediate din sistemul de evidenţe comerciale ale cumpărătorului.

2. Pentru elementele furnizate de cumpărător şi pe care le-a cumpărat sau închiriat,

valoarea de adăugat va fi costul de cumpărare sau de închiriere. Elementele care sunt de
domeniul public nu vor da loc la nici o altă adăugire de cost decât a costului copiilor.

3. Valorile de adăugat vor putea fi calculate cu mai multă sau mai puţină uşurinţă în
raport de structura întreprinderii respective, de practicile sale de gestiune, de metodele sale
contabile.

4. De exemplu, se poate ca o întreprindere care importă diverse produse de

provenienţă din mai multe ţări să-şi ţină contabilitatea centrului său de design situat în afara
ţării de import, într-un mod care face să apară cu exactitate costurile de luat în considerare,
la un produs dat. In acest caz, o ajustare directă va putea fi operată, într-un mod
corespunzător, prin aplicarea prevederilor Articolului 8.

5. Pe de altă parte, se poate ca o întreprindere să treacă costurile centrului său de

design situat în afara ţării de import în cheltuielile sale generale, fără a le include în
costurile anumitor produse. In astfel de cazuri, va fi posibil să se opereze, prin aplicarea
prevederilor Articolului 8, o ajustare corespunzătoare în ceea ce priveşte mărfurile
importate, luându-se în considerare totalul costurilor de la centrul de design pe ansamblul
producţiei care beneficiază de serviciile acestui centru şi adăugându-se costurile astfel luate
în considerare la preţul mărfurilor importate în funcţie de numărul de unităţi.
6. Variaţiile circumstanţelor sus-menţionate vor necesita bineînţeles, luarea în
considerare a diferiţilor factori pentru determinarea metodei luării în considerare
corespunzătoare.

7. In cazul în care la producerea elementului respectiv intervin un anumit număr de

ţări şi producţia se eşalonează pe o anumită perioadă, ajustarea va trebui să fie limitată la
valoarea efectiv adăugată acestui element în afara ţării de import.

Paragraful 1 c)

1. Redevenţele şi drepturile de licenţă menţionate la paragraful 1 c) al Articolului 8 pot

cuprinde, între altele, plăţile efectuate pentru brevete , mărci de fabrică sau de comerţ şi
drepturi de autor. Totuşi, în momentul de reproducere a mărfurilor importate în ţara de
import nu vor fi adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate.

2. Plăţile efectuate de cumpărător în contrapartida dreptului de a distribui sau de a

revinde mărfurile importate nu vor fi adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
mărfurile importate, dacă aceste plăţi nu sunt o condiţie pentru vânzarea la export cu
destinaţia ţării de import a mărfurilor importate.

Paragraful 3

Dacă nu există date obiective şi cuantificabile în ceea ce priveşte elementele care

sunt prevăzute a fi adăugate conform prevederilor Articolului 8, valoarea de tranzacţie nu
poate fi determinată prin aplicarea prevederilor Articolului 1. Astfel poate fi cazul, de
exemplu, în situaţia următoare: o redevenţă este vărsată pe baza preţului de vânzare în ţara
de import pentru un litru dintr-un produs dat, care a fost importat la kilogram şi transformat
în soluţie după import. Dacă redevenţa se bazează în parte pe mărfurile importate şi în parte
pe alte elemente care nu au nici un raport cu acestea (de exemplu, atunci când mărfurile
importate sunt amestecate cu ingrediente indigene şi nu mai pot fi identificate separat sau
când redevenţa nu poate fi separată de unele aranjamente financiare speciale dintre
cumpărător şi vânzătore), ar fi impropriu de a întreprinde adăugarea unui element
corespunzător acestei redevenţe. Totuşi, dacă nivelul redevenţei nu se bazează decât pe
mărfurile importate şi poate fi uşor calculat, se poate adăuga un element la preţul efectiv
plătit sau de plătit.

Notă relativă la Articolul 9

In sensul Articolului 9, "momentul importului" poate fi acela al declarării în

vamă.

Notă relativă la Articolul 11

1. Articolul 11 conferă importatorului dreptul de contestaţie împotriva unei

determinări a valorii efectuate de către administraţia vamală privind mărfurile de evaluat.
Se va putea face contestaţie mai întâi în faşa autorităţii superioare administraţiei vamale,
dar importatorul va avea dreptul, în ultima instanţă, de a introduce contestaţie în faşa unui
organ judiciar.

2. Prin termenul "fără penalizări" se înţelege că importatorul nu va fi pasibil de o

amendă sau de o posibilitate de amendă pentru simplul motiv că el va căuta să-şi exercite
dreptul de contestaţie. Cheltuielile normale de judecată şi onorariile avocaţilor nu vor fi
considerate ca o amendă.

3. Totuşi, nici una dintre prevederile Articolului 11 nu va împiedica un Membru să

pretindă ca drepturile vamale fixate să fie integral achitate înainte ca, contestaţia să fie
introdusă.

Notă relativă la Articolul 15

Paragraful 4

In sensul articolului 15, termenul "persoane" include, dacă este cazul, persoanele
juridice.

Paragraful 4 e)

In sensul prezentului Acord, o persoană va fi considerată că o controlează pe alta

numai dacă ea va fi, în drept sau în fapt, în măsură să exercite asupra acesteia o putere de
constrângere sau de îndrumare.

ANEXA II

COMITET TEHNIC DE EVALUARE ÎN VAMĂ

1. Conform Articolului 18 al prezentului Acord, Comitetul tehnic va fi instituit sub

auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală (CCC), în vederea asigurării, la nivel tehnic, a
uniformităţii interpretării şi aplicării prezentului Acord.

2. Atribuţiile Comitetului tehnic vor fi următoarele:

a) examinarea problemelor tehnice specifice care se vor pune în

administrarea zilnică a sistemelor de evaluare în vamă a Membrilor şi
acordarea avizelor consultative privind soluţiile corespunzătoare pe baza
faptelor prezentate;
b) studierea, la cerere, a legilor, procedurilor şi practicilor în materie de
evaluare, în măsura în care ele sunt legate de prezentul Acord, şi
întocmirea rapoartelor asupra rezultatelor acestor studii;
c) întocmirea şi distribuirea de rapoarte anuale asupra aspectelor tehnice
ale funcţionării şi ale stadiului aplicării prezentului Acord;
d) acordarea de informaţii şi avize care vor putea fi cerute de către orice
Membru sau de către comitet, cu privire la oricare problemă privind
 evaluarea în vamă a mărfurilor importate. Aceste informaţii şi avize vor
putea avea forma de avize consultative, de comentarii sau de note
explicative;
e) facilitarea, la cererea, a acordării de asistenţă tehnică Membrilor în
vederea promovării acceptării prezentului Acord pe plan internaţional;
f) examinarea problemelor asupra cărora a fost sesizat de către un grup
special în conformitate cu prevederile Articolului 19 ale prezentului
Acord; şi
g) exercitarea oricăror alte atribuţii care îi vor putea fi încredinţate de
Comitet.

Consideraţii generale

3. Comitetul tehnic se va strădui să termine într-un timp rezonabil de scurt lucrările

sale asupra problemelor specifice, în special a acelor probleme care îi vor fi sesizate de
Membri, de către Comitet sau de către grupul special . Aşa cum este prevăzut la paragraful
4 al Articolului 19, un grup special va fixa un termen pentru primirea unui raport al
Comitetului tehnic şi acesta îi va remite raportul său în acest termen.

4. In activităţile sale, Comitetul tehnic va fi asistat într-un mod corespunzător de către

Secretariatul C.C.C.

Reprezentare

5. Fiecare Membru va avea dreptul să fie reprezentat în Comitetul tehnic. Fiecare

Membru va putea desemna un delegat şi unul sau mai mulşi supleanţi pentru reprezentarea
în Comitetul tehnic. Orice Membru astfel reprezentat în Comitetul tehnic este în continuare
numit membru al Comitetului tehnic. Reprezentanţii membrilor Comitetului tehnic vor
putea fi ajutaşi de consilieri. Secretariatul OMC va putea, de asemenea, asista la reuniunile
Comitetului, cu statut de observator.

6. Membrii C.C.C. care nu sunt Membri ai OMC vor putea să fie reprezentaşi la
reuniunile Comitetului tehnic printr-un delegat şi unul sau mai mulşi supleanţi. Aceşti
reprezentanţi vor asista ca observatori la reuniunile Comitetului tehnic.

7. Sub rezerva aprobării de către preşedintele Comitetului tehnic. Secretarul general al

C.C.C. (denumit mai jos "Secretar general") va putea invita reprezentanţi ai guvernelor care
nu sunt nici Membrii ai OMC, nici membri ai C.C.C., cât şi reprezentanţi ai organizaţiilor
guvernamentale şi profesionale internaţionale, să asiste ca observatori la reuniunile
Comitetului tehnic.

8. Desemnările delegaţilor, supleanţilor şi consilierilor la reuniunile Comitetului tehnic

vor fi adresate Secretarului general.

Reuniunile Comitetului tehnic

9. Comitetul tehnic se va reuni după cum va fi necesar, dar nu mai puţin de două ori
pe an. Data fiecărei reuniuni va fi fixată de Comitetul tehnic la sesiunea sa precedentă. Data
reuniunii va putea fi modificată fie la cererea unui membru al Comitetului tehnic,
confirmată prin majoritatea simplă a membrilor acestui comitet, fie pentru cazuri urgente,
la cererea preşedintelui. In afara prevederilor primei fraze a prezentului paragraf, Comitetul
tehnic se va reuni după cum va fi necesar pentru examinarea problemelor asupra cărora a
fost sesizat de către un grup special în conformitate cu prevederile Articolului 19 al
prezentului Acord.

10. Reuniunile Comitetului tehnic se vor şine la sediul C.C.C., dacă nu s-a stabilit în alt
mod.

11. Cu excepţia cazurilor urgente, Secretarul general va informa, cu cel puţin 30 de zile
înaintea datei deschiderii fiecărei sesiuni a Comitetului tehnic, toţi membrii Comitetului şi
participanţii menţionaşi la paragrafele 6 şi 7.

Ordinea de zi

12. Ordinea de zi provizorie a fiecărei sesiuni va fi stabilită de către Secretarul general

şi comunicată membrilor comitetului tehnic şi participanţilor menţionaşi la paragrafele 6 şi
7 cu cel puţin 30 de zile înaintea deschiderii sesiunii, cu excepţia cazurilor urgente.
Această ordine de zi va cuprinde toate punctele a căror înscriere va fi fost aprobată de
Comitetul tehnic la sesiunea sa precedentă, toate punctele înscrise de Preşedinte din proprie
iniţiativă şi toate punctele a căror înscriere va fi solicitată de Secretarul general, de Comitet
sau de orice membru al Comitetului tehnic.

13. Comitetul tehnic va hotărî ordinea de zi la deschiderea fiecărei sesiuni. In cursul

sesiunii ordinea de zi va putea fi modificată în orice moment de către Comitetul tehnic.

Compunerea biroului şi regulament interior

14. Comitetul tehnic va alege dintre delegaţii membrilor săi un preşedinte şi unul sau
mai mulşi vicepreşedinţi. Mandatul preşedintelui sau vicepreşedinţilor va fi de un an.
Preşedintele şi vicepreşedinţii ieşişi din funcţie vor putea fi realeşi. Mandatul unui
preşedinte sau a unui vicepreşedinte care nu va mai reprezenta un Membru al Comitetului
tehnic se va termina automat.

15. Dacă Preşedintele este absent la o sesiune sau la o parte din sesiune, un
vicepreşedinte va asigura preşedinţia cu aceleaşi puteri şi aceleaşi îndatoriri ca un
preşedinte.

16. Preşedintele şedinţei va participa la dezbaterile Comitetului tehnic în calitate de

preşedinte şi nu în calitate de reprezentant al unui membru al Comitetului tehnic.

17. In afara exercitării drepturilor care îi sunt conferite de alte prevederi ale
regulamentului, Preşedintele va pronunţa deschiderea şi închiderea fiecărei sesiuni, va
conduce dezbaterile, va da cuvântul şi, conform prezentului regulament, va organiza
lucrările. Preşedintele va putea, de asemenea, să cheme la ordine un vorbitor dacă
observaţiile acestuia din urmă nu sunt la obiect.

18. La dezbaterea oricărei probleme, orice delegaţie va putea prezenta o moţiune de

ordine. In acest caz, preşedintele va hotărî imediat. Dacă decizia sa este contestată,
preşedintele o va supune la vot. Ea va fi menţinută ca atare, dacă nu este informată.

19. Secretarul general sau membrii Secretariatului pe care îi va desemna Secretarul

general vor asigura secretariatul reuniunilor Comitetului tehnic.

Cvorum şi scrutin

20. Cvorumul va fi constituit din reprezentanţii majorităţii simple a membrilor

Comitetului tehnic.

21. Fiecare membru al Comitetului tehnic va dispune de un vot. Orice decizie a

Comitetului tehnic va fi luată cu majoritatea de cel puţin 2\3 din numărul membrilor
prezenţi. Oricare ar fi rezultatul votului asupra unei probleme date, Comitetul tehnic va
avea facultatea de a prezenta un raport complet Comitetului şi Consiliului de cooperare
vamală asupra acestei probleme, indicând diferitele puncte de vedere exprimate în timpul
dezbaterilor la care se referă. In afara prevederilor precedente ale prezentului paragraf, în
ceea ce priveşte problemele asupra cărora a fost sesizat de către un grup special, Comitetul
tehnic va lua decizii prin consens. In cazul când nu se va ajunge la un acord asupra
problemei de care a fost sesizat de un grup special, Comitetul tehnic va prezenta un raport
expunând în detaliu faptele cauzei şi indicând punctele de vedere ale membrilor.

Limbi şi documente

22. Limbile oficiale ale Comitetului tehnic vor fi engleza, spaniola şi franceza.
Intervenţiile sau declaraţiile pronunţate într-una dintre aceste trei limbi vor fi imediat
traduse în celelalte limbi oficiale, afară de cazul în care toate delegaţiile au convenit să
renunţe la traducerea lor. Intervenţiile sau declaraţiile pronunţate, într-o altă limbă vor fi
traduse în engleză, spaniolă sau franceză sub rezerva aceloraşi condiţii, dar, în acest caz,
delegaţiile respective vor furniza traducerea în engleză, spaniolă, sau franceză. Engleza,
spaniola şi franceza vor fi singurele limbi utilizate în documentele oficiale ale Comitetului
tehnic. Memoriile şi corespondenţele supuse examinării Comitetului tehnic vor trebui să fie
prezentate într-una dintre limbile oficiale.

23. Comitetul tehnic va elabora un raport pentru fiecare dintre sesiunile sale şi, dacă
preşedintele consideră necesar, procese-verbale sau dări de seamă analitice ale reuniunilor
sale. Preşedintele sau persoana pe care el o va desemna va prezenta un raport asupra
lucrărilor Comitetului tehnic la fiecare sesiune a Comitetului şi la fiecare sesiune a C.C.C..

ANEXA III
1. Termenul de 5 ani prevăzut la paragraful 1 al Articolului 20 pentru aplicarea
Acordului de către ţările în curs de dezvoltare Membre ar putea, în practică, să se
dovedească insuficient pentru unele dintre ele. In acest caz, o ţară în curs de dezvoltare,
Membră, va putea cere, înainte de sfârşitul perioadei menţionate la paragraful 1 al
Articolului 20, o prelungire, fiind înţeles că Membrii vor examina cu bunăvoinţă o astfel
de cerere, dacă ţara în curs de dezvoltare Membră în cauză poate justifica temeinic cererea
sa.

2. Ţările în curs de dezvoltare care evaluează actualmente mărfurile pe baza valorilor

minime oficial stabilite pot solicita să se facă o rezervă care să le permită să menţină aceste
valori pe o bază limitată şi temporară conform clauzelor şi condiţiilor acceptate de Membri.

3. Ţările în curs de dezvoltare, care consideră că inversarea, la cererea importatorului,

a ordinii de aplicare prevăzute la Articolului 4 al Acordului poate da naştere la dificultăţi
reale pentru ele, vor putea susţine să se facă o rezervă la Articolul 4, în următorii termeni:

"Guvernul ... îşi rezervă dreptul de a decide că prevederea Articolului 4 al

Acordului în materie nu se va aplica decât dacă autorităţile vamale sunt de
acord cu cererea de a se inversa ordinea de aplicare a Articolelor 5 şi 6".

Dacă ţările în curs de dezvoltare formulează o asemenea rezervă, Membrii

vor consimţi la aceasta în conformitate cu Articolul 21 al Acordului.

4. Ţările în curs de dezvoltare vor putea susţine să se facă o rezervă cu privire la

paragraful 2 al Articolului 5 al Acordului, în următorii termeni:

"Guvernul .... îşi rezervă dreptul de a decide că prevederile paragrafului 1 al

Articolului 5 al Acordului vor fi aplicate în conformitate cu prevederea
notei corespunzătoare, indiferent dacă importatorul doreşte sau nu".

Dacă ţările în curs de dezvoltare formulează o asemenea rezervă, Membrii vor

consimţi în conformitate cu prevederile Articolului 21 al Acordului.

5. Unele ţări în curs de dezvoltare pot avea probleme în punerea în aplicare a

prevederilor Articolului 1 al Acordului în privinţa importurilor efectuate în aceste ţări prin
agenţi, distribuitori sau concesionari proprii. In cazul când vor apărea astfel de probleme în
practică în ţările în curs de dezvoltare care aplică Acordul, problema va fi studiată, la
cererea acestor ţări, în scopul găsirii soluţiilor corespunzătoare.

6. Articolul 17 recunoaşte că, pentru aplicarea Acordului, administraţiile vamale ar

putea avea nevoie să se informeze în ceea ce priveşte exactitatea sau adevărul oricărei
afirmaţii, document sau declaraţie care îi vor fi prezentate în scopul stabilirii valorii în
vamă. Articolul confirmă că pot fi efectuate cercetări pentru a verifica, spre exemplu, dacă
elementele pentru aprecierea valorii declarate sau prezentate vămii pentru determinarea
valorii în vamă sunt complete şi corecte. Membrii sub rezerva legilor şi procedurilor lor
naţionale, au dreptul de a conta pe cooperarea deplină a importatorilor în aceste cercetări.
7. Preţul efectiv plătit sau de plătit include toate plăţile efectuate sau de efectuat ca o
condiţie a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către vânzător sau de către
cumpărător către o terţă parte, pentru a satisface o obligaţie a vânzătorului.